Adaptare-inadaptare profesionala - exigente in procesul muncii

1. Exigente in procesul muncii

Prin reliefarea caracteristicilor dominante ale activitatii de munca, apare problema definirii trasaturilor fizice si psihice ale individului solicitate de activitate, spre a putea obtine randamente suprioare. In acest sens prezenta unor insusiri sau absenta lor din structura fizica sau psihica a unei persoane, pot constitui indicatii sau contraindicatii pentru profesiunea respectiva. Pentru aceasta, dupa cum se va vedea in continuare, psihologul alcatuieste psihograma si psihoprofesiograma persoanei in scopul aprecierii compatibilitatii dintre caracteristicile fizice si psihice ale persoanei si caracteristicile activitatiide munca pe care acesta urmeaza sa o desfasoare.

Pentru a reusi sa intocmeasca o caracterizare generala a profesiunii date, psihologul trebuie sa lucreze in echipa cu alti specialisti: economisti, ingineri, medici, etc care au efectuat studii asupra profesiunii respective. La acestea se adauga culegerea informatiilor la locul de munca prin observatii sau alte metode.

Activitatile de munca presupun indeplinirea anumitor exigente pe care psihologul care lucreaza in domeniul orientarii si selectiei profesionale trebuie sa le ia in considerare. Aceste exigente sunt (Ghe.Iosif, 1996, Z.Bogáthy, 2002):

exigente legate de varsta si sex

exigente fizice

a) evaluari asupra sarcinii de munca si situatiei de munca

-eforturi dinamice: deplasari pe picioare, transport de greutati

utilizarea unor scari/planuri inclinate. Vor fi evaluate frecventa,

durata, amplitudinea si forta ceruta in cursul programului de 8 ore

-eforturi statice: postura corporala adoptata pentru o activitate

determinata

b) evaluari privind organismul operatorului: gradul de oboseala, durerile care

apar, reactiile respiratorii si cardio-vasculare

3. exigente de ambianta: iluminat, temperatura, grad de umiditate, vibratii,

zgomote/ surse sonore, curenti de aer, etc.

4. exigente senzoriale si motorii se refera la evaluarea organelor senzoriale:

-aparatul vizual: -campul vizual

-timpul necesar acomodarii

-acuitatea vizuala

-diferentierea culorilor

-adaptarea la lumina si intuneric

-durata de solicitare

-aparatul olfactiv

-aparatul auditiv

-simtul tactil

-simtul echilibrului

5. exigente ce tin de personalitate:

-nivelul studiilor

-gradul de pregatire profesionala

-experienta profesionala

-perfectionari si specializari pe diverse domenii

-limbaj, exprimare, comunicare, capacitatea de a sustine discutii

-tipul inteligentei: teoretica/ practica, analitica/ sintetica

-exigente temperamentale: dinamism, echilibru/ constanta in activitate,

adaptabilitate

-exigente sociale: sociabilitatea, spirit de echipa, capacitate de cooperare,

spirit de disciplina,

-exigente privitoare la eficienta activitatii: rezistenta la monotonie, ordine,

capacitate de organizare

-exigente de natura etica: onestitate, sinceritate, spirit de dreptate,

capacitate de toleranta si acceptabilitate,

punctualitate

-exigente privitoare la interese: interese pentru activitati tehnice, comerciale,

activitati literare, activitati umaniste

Pentru a adapta individul la suma de exigente ale unui loc de munca, psihologul alcatuieste psihograma care reprezinta o ansamblul insusirilor si caracteristicilor psihice ale unui individ precum si gradul lor de dezvoltare la un moment dat. Pentru elaborarea psihogramelor se folosesc baterii de teste. Psihoprofesiograma se obtine pornind de la psihograma si eliminand toate acele insusiri care nu sunt semnificative in exercitarea respectivei profesiuni. Psihoprofesiograma reprezinta deci ansamblul trasaturilor de personalitate si comportament ale unui subiect necesare pentru a obtine eficienta si randament pe un anumit post.

CATEGORII DE FUNCTII SI INSUSIRI	CALITATI PSIHICE	GRAD DE DEZVOLTARE
I. Functii senzoriale	1. Acuitate vizuala 2. Sensibilitate cromatica 3. Adaptabilitate 4. Discriminare vizuala 5. Rezistenta la oboseala vizuala	Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii
	1. Sensibilitatea auditiva 2. Largimea spectrului auditiv 3. Discriminarea tonurilor 4. Capacitate de localizare 5. Rezistenta la zgomot
	Sensibilitatea olfactiva Capacitatea de discriminare a formelor
	1. Capacitatea de discriminare a temperaturii 2. Viteza de adaptare termica
	1. Sensibilitatea kinestezica 2. Capacitatea de mentinere a echilibrului 3. Rezistenta  la ameteala 4. Discriminarea posturala
	Sensibilitatea gustativa Viteza de adaptare gustativa
II. Functii psihomotorii	Forta musculara Dexteritatea manuala Coordonarea manuala Timp de reactie Forta Rezistenta la oboseala
III. Functii perceptive	Perceptia marimii Perceptia formei Perceptia adancimii si distantei Perceptia timpului Perceptioa miscarii
IV. Functii mnezice	Memoria de scurta durata (volum, fidelitate) Memoria de luga durata (volum, fidelitate, promptitudine)
V. Functii intelectuale	1. Inteligenta generala 2. Gandire concreta 3. Bandire abstracta 4. Viteza operationala a gandirii 5. Flexibilitatea gandirii 6.Capacitatea de reprezentare 7. Capacitatea asociativ-imagistica 8. Originea asociatiilor 9. Atentia concentrata 10.Atentia distributiva 11. Volumul atentiei 12. Mobilitatea atentiei 13. Persistenta  (rezistenta in timp)
VI. Afectivitate si motivatie	Echilibru emotional Rezistenta la stres Persistenta efectului Capacitate de automotivare Largirea ariei motivationale
VII. Trasaturi de personalitate	1. Tipul temperamental dominant 2. Gradul de introversiune-extraversiune Atitudinea fata de sine Atitudinea fata de altii Atitudinea fata de munca Trasaturi caracteriale
IX. Trasaturi biotipologice	Sanatatea fizica Munca in picioare Rezistenta la oboseala Rezistenta la monotonie Rezistenta la conditiile mediului fizic

Tabelul 4. Model de psihograma (Ghe. Iosif, 1996, M. Moldovan-Scholz, 2000) :

In psihologia muncii se descriu mai multe tipuri de fenomene cu caracter disfunctional care afecteaza productivitatea muncii si randamentul la locul de munca, si anume: erorile si violarile de norme, incidentele, accidentele, oboseala, si stresul.

2. Erorile si violarile de norme

G. de Terssac si C. Chabaud (1990) defineau fiabilitatea umana ca fiind «capacitatea unui individ de a realiza un ansamblu de functii cerute in conditii date si pentru un timp dat». J. L. Nicolet si J. Celier (1985) priveau fiabilitatea umana ca fiind «probabilitatea unui individ, a unei echipe, sau a unei organizatii umane de a realiza o misiune in cadrul limitelor acceptabile ale conditiilor date pe o anumita perioada de timp». In considerearea fiabilitatii indicatorii sunt erorile care apar.

Pentru D.E. Embrey (1987) fiabilitatea umana are ca obiectiv predictia si prevenirea erorii umane in scopul optimizarii fiabilitatii globale si productivitatii sistemului. Conceptia a fost preluata de catre Comunitatea Economica Europoeana, in 1988 care a definit fiabilitatea umana astfel «corpul de cunostinte privind predictia, analiza si reductia erorilor umane, centrandu-se pe rolul omului intr-o operatie de concepere, mentenanta si exploatare a sistemului. » (cf. Neboit si colab. 1990). Fiabilitatea umana ca stiinta se afla in interactiune cu diferite alte discipline cum ar fi: ergonomia, calitatea si securitatea muncii.

Erorile si violarile de norme sunt indicatori pentru fiabilitatea umana.

Dupa J.Leplat si J.Pailhous (1973-1974) eroarea poate fi definita prin diferentele in actiune si rezultatele efective in raport cu un criteriu clar si operational de referinta (privind cursul actiunii sau rezultatul acesteia). Ulterior J. Leplat (1989, 1990, 1993) face distictia intre eroare din punctul de vedere al celui care prescrie sarcina si a celui care o comite.

J. Rasmussen (1987) considera ca eroarea poate fi definita numai prin referiri la intentiile si asteptarile omului. J. Reason (1990) afirma ca termenul de eroare va fi luat intr-un sens generic, care acoperea toate cazurile in care o secventa planificata de activtati mentale sau fizice nu atinge sopurile dorite si cand esecurile nu pot fi atribuite hazardului.

D.Zapf si colaboratorii (1992) sintetizeaza aceste definitii in trei elemente esentiale:

a) erorile apar numai in actiunea orientata catre scop (eroarea este deci numai umana)

b) eroarea implica nerealizarea unui scop

c) eroarea poate fi potential evitabila

Cauzele erorilor:

nivelul de pregatire si experienta in domeniul respectiv (nivelul scazut   

de pregatire si experienta redusa pot duce in anumite cazuri la erori in

activitatea de munca)

solicitarea in munca

oboseala

anxietatea

alterarea starea de sanatate

trasaturile de personalitate

Mecanismele cognitive generatoare de erori exclud intenta omului de a comite o eroare, de unde apare si distinctia dintre eroare si violare de norme sau practici sigure de activitate

Violarile pot fi definite ca devieri deliberate (intentionate) de la norme sau practici stabilite (de catre proiectanti, manageri, agenti de reglementari, etc) a fi necesare pentru a asigura functionarea normala, protejata a unui sistem potential periculos si a unei activitati sigure. Violarea are astfel o puternica tenta motivational- atitudinala si culturala.

Violarile pot fi clasificate astfel (Reason, 1990):

a. violari eronate (fara intentia de a le comite; in realitate acestea sunt erori

deoarece prin definitie, violarea este o abatere intentionata)

b. violari. Acestea pot fi divizate in:

a) sabotaj (cand exista intentia prealabila de a distruge sistemul),

b) violari rutiniere sau obisnuite : sunt favorizate de a) tendinta

naturala a omului de a merge pe linia celui mai mic efort

(comoditate) si b) un climat organizatoric tolerant, permisiv, in care

se pedepseste rar violarea si se apreciaza rar conformitatea la reguli.

c) violari exceptionale : apar doar in situatii neobisnuite avand chiar

caracter pozitiv (de exemplu, in situatii neobisnuite in care individul

constata ca procedeele prescrise nu se pot aplica, si, in consecinta

opereaza cu un nou procedeu dedus de el).