Unele particularitati ale transpiratiei arborilor

Unele particularitati ale transpiratiei arborilor

Transpiratia plantelor  lemnoase este influentata atat de factorii mediului, cat si de unele caracteristici proprii fiecarei specii in parte.

Cand in sol exista apa suficienta, transpiratia plantelor lemnoase este corelata cu factorii climatici, indeosebi cu temperatura.

In silvostepa, unde umezeala in sol este foarte scazuta, procesul de transpiratie este corelat in primul rand cu rezerva de apa din sol.

In raport cu varsta, s-a constatat ca la puieti rata transpiratiei este mai mare decat la arbori (tabel 5.5).

Intensitatea transpiratiei la fag in diferite faze de dezvoltare (dupa Parascan, D. si colab.,1972)

Faza                             I.t. medie

mg/g subst. verde/h

Plantule de fag      244

Puieti de fag de 1-2 ani                           249

Puieti de fag de 10-15 ani                      191

Arbori 133

Rata transpiratiei este mai mica la rasinoase, ale caror frunze prezinta structuri adaptate la franarea acestui proces, decat la foioase, dar cum suprafata foliara a unui arbore rasinos este mult mai mare fata de a unui arbore foios, rasinoasele pierd mai multa apa decat foioasele, la coroane de marimi similare.

In timpul iernii transpiratia plantelor lemnoase este mai redusa, din cauza umiditatii relative ridicate a aerului, a temperaturii scazute si a fortei mari de retinere a apei in sol. Foioasele se apara impotriva pierderii apei din sezonul rece, prin caderea frunzelor, dar elimina totusi apa prin muguri, lujeri si cicatricele frunzelor. Foioasele cu frunze persistente pierd in timpul iernii o cantitate de apa mai mare decat rasinoasele.

Sub actiunea vanturilor puternice din timpul iernii, transpiratia poate fi mult activata, lujerii se pot usca, deoarece in conditiile solului inghetat absorbtia este intrerupta. Speciile lemnoase ce transpira putin in timpul iernii sunt rezistente in regiuni cu climat rece.

Mersul general al transpiratiei este determinat de actiunea rezultanta a factorilor analizati

In zilele in care factorii meteorologici au o desfasurare normala, exista un oarecare paralelism intre acestia si mersul transpiratiei.

PROIECT: Metode biologice de combatere a daunatorilor la pomii fructiferi PROIECT: Daunatorii livezilor de cais si piersic

Transpiratia diferitelor specii lemnoase in timpul iernii, in raport cu transpiratia laricelui notata cu 1, se prezinta dupa Ivanov, L.A. (1948) astfel:

1. Larice                  1,00      

2. Scorus                 1,10      

3. Paltin de camp    1,45      

4. Malin                  1,50

5. Anin alb                1,86

6. Plop tremurator     1,86

7. Mesteacan             2,41

8. Anin negru            2,59  

9. Stejar                3,38

10. Tei                    3,72

11. Carpen             4,58

12. Salba raioasa    8,76

q    5.5. GUTATIA

Eliminarea apei sub forma de picaturi la nivelul frunzelor poarta numele de gutatie Procesul are loc cand atmosfera este saturata, iar in planta exista mai multa apa, datorita unei transpiratii scazute. Fenomenul este evident in noptile si diminetile reci de primavara, precedate de zile calduroase, cand se creeaza o disproportie intre absorbtie si transpiratie. Gutatia pune in evidenta existenta presiunii radicelare in absorbtia activa si circulatia apei.

Picaturile de apa sunt eliminate la nivelul hidatodelor inchise (active) si a celor deschise (hidatode traheidice)

Gutatia este mai frecventa la plantele ierboase si la unii arbori din zona tropicala.

In zona temperata fenomenul poate avea loc la salcii, anin negru, plop tremurator, ulm etc.

Prin acest proces plantele elimina excesul de apa din corpul lor, inlaturand pericolul asfixierii protoplasmei si al vatamarii membranelor celulare.

Pe langa rolul in eliminarea, absorbtia si circulatia apei si a sarurilor minerale in planta si cel in reducerea presiunii hidrostatice din vasele lemnoase, gutatia mai poate favoriza si eliminarea unor substante nefolositoare.

q    5.6. BILANTUL DE APA AL ARBORILOR

Intre aprovizionarea cu apa si transpiratie exista un raport care, asa cum s-a  mai aratat, se numeste bilant de apa.

Acesta se mentine in echilibru cand apa eliminata este inlocuita, in acelasi ritm, prin absorbtie. Daca planta nu poate recupera apa eliminata, apare un deficit hidric care favorizeaza o ofilire temporara (trecatoare) a frunzelor, prin pierderea turgescentei. Fenomenul este frecvent in zilele calduroase de vara, dar odata cu venirea serii, prin diminuarea transpiratiei, frunzele isi recapata turgescenta.

La plantele de umbra semnele ofilirii frunzelor apar la un deficit de 2-3%, pe cand la cele de lumina numai la un deficit de 25-30%, datorita elasticitatii mai ridicate a celulelor mezofilului.

In conditiile unei absorbtii defectuoase prelungite, coroborate cu o transpiratie intensa, apare in planta un deficit restant si se instaleaza ofilirea de durata (permanenta), printr-o scadere a turgescentei celulare, nu numai in frunze, ci in intreg corpul plantei, pana si in perisorii absorbanti care, prin vestejire, se desprind de particulele solului.

La arbori ofilirea de durata se produce mai greu decat la plantele ierboase, caci recuperarea apei pierdute poate avea loc pe seama aceleia din tulpina. Dar ofilirea la plantele lemnoase, odata aparuta, nu poate fi inlaturata decat prin udarea solului. Ofilirea de durata provoaca modificari in desfasurarea proceselor fiziologice. Deshidratarea celulelor are drept consecinta inchiderea stomatelor, alterarea si dezorganizarea cloroplastelor si intreruperea fotosintezei. Este perturbata respiratia, transpiratia (se micsoreaza de 5-10 ori fata de starea normala), activitatea enzimelor, metabolismul substantelor organice si se opreste cresterea.

In aceleasi conditii de vegetatie plantele se manifesta diferit sub raportul bilantului lor hidric.

v    Plantele hidrostabile (izohidrice), cum sunt in general arborii,  plantele de umbra si cele suculente, isi mentin in timpul zilei un bilant al apei echilibrat, realizat mai ales prin sensibilitatea stomatelor de a reactiona la pierderile de apa si prin sistemul radicelar profund si dezvoltat. In felul acesta rezervele lor de apa se mentin prin modificarea transpiratiei.

v    La plantele hidrolabile (anizohidrice), cum sunt multe plante din statiuni insorite si plantele poikilohidrice, pierderile de apa sunt mai mari, printr-o transpiratie neechilibrata, astfel incat rezerva de apa din tesuturi scade, iar concentratia sucului vacuolar (P) devine mai mare. Aceste plante pot suporta oscilatii rapide si intense ale hidratarii protoplasmei, fara mari prejudicii.