Arbori si arbusti meliferi

Arbori si arbusti meliferi

Arborii si arbustii din padurile tarii noastre, in afara de valoarea lor forestiera, constituie o resursa importanta de nectar si polen.
Padurile din tara noastra se impart in: foioase, mixte (foioase si conifere) si conifere.
Padurile foioase formate din amestecuri de arbori si arbusti sunt cele mai bogate in vegetatie melifera. Aici albinele au un cules aproape uniform si de lunga durata, care incepe din primavara si tine pana in vara. La aprecierea padurilor din punct de vedere melifer, totdeauna trebuie sa tinem seama ca padurea ofera un cules cu atat mai abundent cu cat are o vegetatie mai variata. Stabilind perioada de inflorire, durata infloririi, intensitatea, capacitatea melifera, se poate elabora un plan de valorificare a acestor bogatii naturale inepuizabile.

Vegetatia erbacee din padurile de conifere este de asemenea putin melifera. in regiunea de munte, cele mai favorabile conditii pentru stuparit le ofera amestecul intre molid, brad si fag. Cantitatile mari de polen pe care le ofera molidul constituie un factor favorabil pentru dezvoltarea familiilor de albine.
Cercetand succesiunea infloririi speciilor forestiere comparativ cu perioadele de cules cunoscute in apicultura, constatam ca alunul, aninul, salcia, ulmul, plopul, frasinul, artarul american, cornul, calinul alb, mesteacanul, porumbarul, paltinul de camp, parul paduret, carpenul, marul paduret, malinul etc., ofera culesurile cele mai timpurii. in regiunea dealurilor si de campie inalta, gorunetele reprezinta o buna sursa melifera prin compozitia lor, a subarboretului si mai ales prin bogatia si varietatea paturii ierboase. Sunt mult mai frecventate de albine, atat pentru polen cat si indeosebi pentru nectar, speciile de arbori si arbusti ca: ulmul, artarul, teiul, alunul, paducelul, macesul, jugastrul, precum si plantele erbacee ca: salvia, vinarita, fragii etc.
Gorunetele de silvostepa semnalat in podisul Moldovei si gorunetele cu arbori pitici acidofili semnalat in Transilvania si sudul Moldovei ofera, de asemenea, o baza melifera destul de bogata. in aceste paduri, desi patura erbacee melifera este mai saraca, se intalnesc numerosi arbusti meliferi ca paducelul, cornul, afinul, coacazul, iarba neagra, coacazul de munte.
Regiunile de campie cu padurile de stejar, zavoaiele si salcamul ofera cea mai bogata baza melifera. Tipurile de arborete mai raspandite si mai importante pentru apicultura sunt descrise in continuare.
-   Stejaretele de campie inalta si stejaretele de lunca, precum si sleaurile, destul de raspandite in tara, sunt compuse pe langa specia de baza, stejarul, din specii melifere de arbori si arbusti, diseminate in etajul superior si predominante in al doilea etaj, si subarboret ca ulmul de camp, ulmul pufos, teiul alb, teiul argintiu, frasinul comun, arinul negru, plopul alb, salcia alba, artarul de timp, artarul tatarasc, parul salbatic, marul de padure, paducelul, sangerul, salcamul galben in Banat.
Patura erbacee este deosebit de bogata (toporasi, lacramioare etc.).
-   Padurile de plop si salcie din lunci si zavoaie, insumand peste 200 000 ha, constituie surse importante de nectar si polen pentru apicultura. in regiunea de campie, in luncile raurilor si in partea inferioara a dealurilor sunt larg raspandite zavoaiele de plop alb, plop negru si salcie, formand amestecuri intre ele sau cu alte specii melifere valoroase ca: aninul alb, ulmul de timp, hibrid, ulmul foios, artarul de timp, marul de padure, iar dintre arbusti paducelul, macrisul, murul, cornul etc. Alunul si arinul infloresc foarte timpuriu, intr-o perioada in care conditiile atmosferice sunt in general putin favorabile.
In perioada culesului de primavara si timpuriu de vara (1 mai - 15 iunie) infloresc speciile de stejar, jugastrul, paltinul de munte, castanul porcesc, nucul, darmoxul, caragana, salba moale, ciresul pasaresc, artarul tatarasc, paducelul, sangerul. patachina (crusin), salcamul, lemnul cainesc, gladicea, scumpia, salcioara, dracila (crusetea), cenusarul, calinul, teiul cu frunza mare, otetarul, catalpa, castanul comestibil, teiul pucios (cu frunza mica) etc. Intre 15-31 iulie speciile forestiere care ofera nectar sunt teiul alb si salcamul japonez. Dintre speciile forestiere, patachina infloreste continuu, din primavara pana la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie.
Indiferent de abaterile de la starea normala, din cele aratate, apare evident faptul ca majoritatea speciilor de interes apicol corespund primelor perioade de cules (cules timpuriu si cules de primavara si timpuriu de vara). In perioada corespunzatoare culesului timpuriu infloresc indeosebi speciile forestiere polinifere. Intre speciile de mare interes pentru apicultura nu infloresc timpuriu decat paltinul de timp si carpenul; speciile de interes mediu sunt insa ceva mai bine reprezentate. Majoritatea plantelor forestiere care reprezinta o importanta mare pentru apicultura infloresc insa in perioada culesului de primavara si timpuriu de vara. In perioada culesului de vara, teiul alb prezinta cea mai mare importanta, iar in perioada culesului de toamna aportul speciilor forestiere este aproape inexistent.

Pentru fiecare arbore si arbust melifer am detaliat in continuare aspecte legate de varietate, perioada de inflorire si capacitate sa melifera: