Cele mai mari paduri ale lumii sunt in grav pericol. Jumatate din suprafata originala de padure a fost distrusa si lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca daca rata actuala de deforestare nu este incetinita. In fiecare minut 26 de hectare de padure sunt pierdute – si nu e greu de vazut ca daca continuam vom avea o planeta lipsita de padure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului ca multe specii de animale isi au habitatul in padure ci si deoarece padurile joaca un rol important in reglarea climei planetei.

Odata Pamantul era acoperit in majoritate de padure dar odata cu cresterea populatiei umane acestea au trebuit sa fie taiate. Acest lucru este foarte adevarat in special in Marea Britanie unde agricultura a avut un rol foarte important si a redus padurile la cateva palcuri imprastiate. Insa padurea tropicala a avut de suferit mai ales secolul trecut, la inceputul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare fata de cele 700 de milioane ramase.

Rata de deforestare in Africa este foarte ingrijratoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45% din padurea originala a disparut.

Multe tari tropicale, inclusiv Indonezia, Thailanda, Malaezia, Bangladesh, China, Sri Lanka, Laos, Nigeria, Liberia, Guineea si Ghana au pierdut mari domenii de paduri tropicale

Distrugerea unor zone importante de padure a dus la degradarea mediului . In multe tari , defrisarile masive au dus la modelarea climatului .

CAUZELE DEFRISARII

Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii, mine, combustibili , sunt toate cauze legate de deforestare

Oamenii au trait in preajma padurilor ecuatoriale de mii de ani, luand ce era necesar de la natura fara sa intervina in echilibrul natural. Insa, in ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii.

Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn. In trecut indigenii practicau agricultura in padure dobarand copaci pentru a face loc culturilor si pajistilor pentru animale si mutandu-se cand solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol pentru padure daca este facuta cu grija si padurii ii este dat suficient timp pentru a-si regenera spatiile defrisate. Probleme apar cand solului nu-i este oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei – unele surse spun ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.

La fel ca si mutarea culturilor taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa. Inainte ca taierea intesiva sa ia locul celei vechi cu topoare si animale comertul cu lemn aveao o influenta nesemnificativa asupra padurii, insa aparitai drujbelor, tractoarelor, drumurilor si caii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone inainte inaccesibile au devenit principalele tinte pentru companiile de taiere, iar management-ul prost a dus la pierderi fara precedent.

EFECTELE DEFRISARII

Zona padurilor ecuatoriale este o zona fascinanata, plina de mister si promisiuni pentru multi oameni care traiesc in zona temperata. Asa ca ar fi un dezastru ca aceasta sa dispara. O data data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar disparea intr-o singura decada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu mai exista sol sa acumuleze apa.

Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala a acestor fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzii absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbarii majore de clima. In plus multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera. Toata natura este un sistem vast care acum exista intr-un stadiu mai mult sau mai putin balansat. Jucandu-ne cu factori de o importanta majora cum e padurea ecuatoriala ar putea duce la disparitia lumii cum o stim noi.

O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele care traiesc in padurea ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie ce secrete ascunde padurea ecuatoriala.

Distrugerea unor zone importante de padure a dus la degradarea mediului . In multe tari , defrisarile masive au dus la modificarea climatului si a spatiilor geografice .

Defrisarile sunt o contribuie substantiala la incalzirea globala , si desi 70 % din oxigenul respirat vin din alge si cyanobacterii , distrugerea in masa a padurilor este foarte daunatoare . In plus , arderea plantelor din padure pentru a curate locurile , degaja o cantiate enorma de CO2 care sporeste impactul incalzirii globale .Defrisarile reduc cantitatea de apa din sol , si a apelor subterane precum si umiditatea atmosferica .

SOLUTII IMPOTRIVA DEFRISARII

Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii. Dar este acesta singurul raspuns? Comertul mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari asa ca oprirea acesteia ar fi intampinata cu multa ostilitate. Dar poate ca nu e nevoie oprirea completa a taierii. Scheme pentru defrisarea padurilor cu un plan se desfasoara in toata lumea cu accent pentru pastrare. Acestea permit desfasurarea defrisarilor insa urmarind un plan astfel incat efectele negative asupra mediului sa fie minimalizate.

Printre organizatiile care se implica in minimalizarea efectelor exploatarii forestiere se numara si Forest Stewardship Council (FSC). Aceasata este o organizatie non-profit care a fost infiintata in 1993 pentru a oferii o certificare a lemnului provenit din paduri exploatate bine. Cu o marca cunoscuta intenational, lansata in 1996, FSC permite cumparatoriior cu constiinta sa identifice lemnul provenit din surse bune. La o scara globala peste 8 milioane de hectare au fost insemnate ca acceptand standardele FSC.

Regiuni din padurea ecuatoriala care au fost catalogate ca fiind prea sensibile chiar si pentru defrisari rationale au fost marcate ca zone protejate si impreuna cu legislatii bine puse la punct acestea pot fii o aparare eficienta impotriva problemelor care afecteaza padurea tropicala.

Probabil insa ca cel mai important pas este educarea si informarea acelor oameni a caror decizii influenteaza direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutati de organizatii de conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celalat capat al firului, consumatorii din tarile dezvoltate trebuie sa inteleaga impactul negativ pe care il are cumpararea produselor din padurile ecuatoriale. De aceea organizatiile de conservare incearca sa-i educe sa cumpere alternative asupra acestor produse si ii incurajeaza sa faca decizii informate asupra stilului lor de viata. Numai in acest fel putem opri si eventual intoarce degradarea padurilor ecuatoriale.

Defrisari in Romania

Romania se confrunta, din 1990, cu probleme grave in ceea ce priveste taierea ilegala a copacilor. Doar 60 % din aceste activitati se desfasoara conform legislatiei care reglementeaza domeniul, dupa cum arata un studiu intocmit de World Wide Fund For Nature (WWF).

Membrii acestei fundatii au realizat studiul prin discutii directe cu populatia care traieste in diverse zone forestiere ale Romaniei. Astfel, in perioada 1990-2000, din zona Parcului National din muntii Rodnei au disparut aproximativ 853.000 de metri cubi de busteni, fara ca volumul sa poata fi justificat in vreun fel de conducerea unitatii.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Conform studiului, Ministerul Agriculturii a recunoscut veridicitatea acestor informatii. In vara anului trecut, din districtul forestier Borsa au fost taiati ilegal 14.000 de metri cubi de busteni. In zona Gheorgheni a fost taiata ilegal o cantitate de circa 42.000 de metri cubi de lemn, care a intrat apoi in circuitul legal. Totodata, o companie care a primit dreptul de a exploata 550 de metri cubi de busteni din parcul national Bucegi a taiat si vindut peste 2.100 de metri cubi.

WWF arata ca acestea sint numai citeva ilegalitati dintr-o serie mult mai mare de astfel de cazuri. In Romania, cantitatea anuala destinata taierii este stabilita in urma centralizarii datelor privind volumele disponibile pentru recoltare de la fiecare district forestier in parte, care includ atit terenurile forestiere ale statului, cit si pe cele private.

Volumul disponibil pentru recoltare este calculat in functie de planul de management al fiecarei zone in parte, care are in vedere ciclul de rotatie a speciilor de copaci, compozitia fiecarei specii si structura padurii in functie de anumiti indicatori din teren si de structura pe clase de virsta. In ceea ce priveste sistemul mai sus amintit, membrii Fondului Mondial pentru Natura considera ca acesta nu este respectat in intregime, ceea ce duce la defrisari si taieri ilegale si in cantitati semnificative.

Printre neregulile semnalate de WWF se numara tendinta autoritatilor romane de a supraestima virsta copacilor din anumite zone, pentru ca sa poata fi incluse in planul pentru recoltare si diferite paduri in care taierea ar fi ilegala. Aceasta practica este comuna padurilor cu copaci de 80-90 de ani, care nu pot fi taiati decit atunci cand ating varsta de 100-110 ani. Totodata, inregistrarea unei densitati foarte scazute a padurii este folosita des pentru includerea diferitelor zone in planul de recoltare.

O zona forestiera cu densitate scazuta ar presupune o taiere masiva, pentru a crea spatiu pentru repopulare. Recoltarea definitiva a copacilor care in mod normal trebuie sa fie supusi unor taieri succesive, precum si incercarile de accelerare a cresterii padurii pentru obtinerea unor cote de taiere mai mari sint de asemenea considerate de WWF ca fiind practici ilegale.

De asemenea, in Romania exista o suprafata de circa 350.000 de hectare de pasuni impadurite, care nu sint incluse in fondul forestier national, ci sint considerate a fi doar pasuni, devenind astfel o sursa de lemn. Potrivit studiului, locatia de recoltare stabilita preferential nu poate fi considerata neaparat o ilegalitate, dar poate perturba serios cresterea padurii si mediul forestier.

Taierea sub pretextul de efectuare a unor lucrari sanitare sau de intretinere a padurilor - in urma carora sunt recoltate cantitati industriale si la preturi foarte mici - este considerata a fi o grava abatere de la lege. WWF mai arata ca perioadele de recoltare in functie de specie si de zona nu sint intotdeauna respectate.

In ceea ce priveste comercializarea lemnului, WWF a semnalat o serie de nereguli, in special privind modul de atribuire a licitatiilor. Studiul semnaleaza o serie de nereguli si incalcari ale legii si in ce priveste transportul lemnului. Sistemul de control al acestor activitati este, in opinia WWF, foarte bun si aplicabil in totalitate, dar gradul sporit de coruptie din rindul personalului - generat de nivelul foarte scazut al salariilor - si numarul mic de angajati permit in mare masura aparitia unor ilegalitati in taierea, comercializarea si transportul de lemn.

WWF considera ca este foarte dificil de stabilit gradul de taieri ilegale din Romania, ceea ce, in opinia reprezentantilor Fondului este un aspect foarte grav. Activitatile ilegale cu lemn din Romania nu privesc doar taierile, ci si importurile si exporturile. Studiul semnaleaza nereguli si in sistemul de raportare. La aceste aspecte se adauga lipsa de resurse financiare si umane, atit la nivelul institutiilor de control cit si la proprietarii privati de paduri.

In opinia Fondului Mondial pentru Natura, cadrul legislativ care reglementeaza domeniul forestier este inadecvat si trebuie imbunatatit. WWF recomanda autoritatilor romane sa rezolve cit mai rapid problemele referitoare la lipsa datelor si slabiciunile legislatiei din domeniul exploatarii lemnului. De asemenea, organizatia propune institutiilor europene sa sprijine statele membre si pe cele candidate in vederea reformei sistemului de administrare a padurilor .

Hectare de paduri sunt taiate chiar din rezervatiile naturale din tara noastra

Potrivit Ministerului Agriculturii, cele mai mari suprafete despadurite abuziv din padurile predate la Legea 18/1991 au fost descoperite de urmatoarele Directii Teritoriale de Regim Silvic si de Vanatoare (DTRSV):

- Brasov - 923 de ha, dintre care 922 de ha in judetul Harghita;

- Focsani - 3.857 ha, dintre care 2.320 in judetul Galati si 1.400 in Vrancea;

- Suceava - 10.367 ha, dintre care 2.097 ha in judetul Bacau, 1.059 ha in Iasi, 1.497 ha in Neamt, 4.421 ha in Suceava si 437 ha in Vaslui;

- Ramnicu Valcea - 7.514 ha, dintre care 5.230 ha in judetul Dolj, 1.638 ha in Mehedinti, 303 ha in Olt si 205 ha in Valcea.

Suprafetele despadurite abuziv din padurile predate la Legea 1/2000 totalizeaza 4.060 ha, cele mai mari aflandu-se in judetele Harghita (306 ha), Neamt (1.497 ha), Dolj (248 ha), Mehedinti (384 ha) si Valcea (102 ha

Din ” Parcul National Retezat ” o jumatate de hectar de padure de fag si brad situata la limita Parcului National Retezat a fost rasa in urma unei defrisari abuzive. Potrivit unor informatii, terenul impadurit se afla in proprietate privata si, ar fi fost vandut catre o terta persoana. Noul proprietar ar fi decis taierea arborilor, fara a avea insa autorizatie. Politistii incearca sa stabileasca cine se face vinovat de defrisarea abuziva. Conform regimului silvic, chiar daca padurea se afla in proprietate privata, arborii pot fi taiati doar cu acordul Ocolului Silvic si doar copacii marcati de silvicultori. Suprafata defrisata se afla in zona Buta, chiar la limita Parcului National Retezat. Politistii din Uricani mai au in lucru si alte dosare privind infractiuni la regimul silvic.

In “ Parcul National Piatra Craiului “ 250 de kilometri de padure au fost defrisati in ultimii ani. Din 1990, dupa retrocedare, noii proprietari au inceput sa taie masiv in zona protejata.

400 de proprietari de padure din zona Pietrei Craiului nu isi pot exploata parcela aflata in administratia parcului. Acestia sunt dispusi sa renunte la mostenirea interzisa daca statul le-ar oferi in schimb compensatii banesti atractive sau loturi de padure in afara ariei protejate.

Rangerii nu stiu de care lege sa asculte intai: de legea proprietatii sau de ultimile ordonante care privesc protectia Parcului National Piatra Craiului.

O suta de ani ne-ar trebui sa reimpadurim ce s-a taiat in perioada post revolutionara. Dar cine sa faca acest lucru? Autoritatile, proprietarii sau ecologistii?

Daca inca tinem la aerul nostru curat si la sanatate, ar trebui sa constientizam ca reimpadurirea este vitala, indiferent de cine se afla la putere. Dar pana sa faca statul ceva, mai bine punem noi mana pe lopata si plantam macar un copac.

Timp de trei saptamani am vazut cum dispar padurile Romaniei. Astazi vom vedea cat de greu creste un arbore, mai ales in Romania, unde s-a taiat fara mila in ultimii ani si unde, din nefericire, proprietarii de paduri nu sunt interesati sa-si sporeasca avutul si sa planteze alti copaci. Daca nu o vor face, noul Cod Silvic o sa-i pedepseasca amarnic. Asta, in situatia in care o sa-l si aplice cineva.

O munca la fel de grea, de istovitoare. Omul poate sa ajute natura, omul poate sa o distruga. In Romania, intre impadurire si taierea padurii nu exista semnul egal. Se taie mult, foarte mult, dar se planteaza putin. Asa se face ca Romania este pe ultimul loc in Europa la impaduriri, iar padurile noastre dispar in fiecare zi.

Oficial, avem peste 20.000 de hectare neplantate. Peste 350.000 de hectare, retrocedate proprietarilor, sunt neadministrate. Acolo, in mare parte, padurea a disparut. Dezastrul din paduri nu pare sa alarmeze oficialii din Ministerul Agriculturii. Ei au planuri. Pana in 2035 se doreste extinderea fondului forestier cu doua milioane de hectare. Sunt insa doar date pe hartie, stabilite in noul Cod Silvic.

Exista doua modalitati de reimpadurire: prin regenerare, adica se asteapta ca padurea sa creasca de la sine, sau prin plantarea de puieti. Aparitia unui singur fir de copac inseamna multa munca si rabdare. Totul incepe de la samanta.

2.000 de lei costa puietii pentru un hectar. Se mai adauga 1.000 de lei, lucrarile de plantare. Adica a zecea parte din cat scoate proprietarul din taierea unui hectar de padure. Pana cand zona plantata se poate numi padure trec insa cativa ani si costa. In functie de teren, cheltuielile cu ingrijirea puietilor pot sa ajunga si la 10.000 de lei. Abia dupa treizeci de ani poate fi numita padure zona plantata.

Un fag de 25 de metri inaltime produce in 20 de minute necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile, iar un hectar de padure retine intr-un an 60 de tone de praf. Noi nu tinem cont de aceste date si ne taiem padurile.

Taierea ar trebui sa se faca dupa studii. Noul cod silvic il obliga pe propietar ca in termen de doi ani de la taiere sa-si replanteze padurea. Daca nu face acest lucru, reimpadurirea este facuta de stat.

Proprietarii nu mai sunt insa interesati de teren. Ar putea sa obtina venit de pe el abia peste cativa zeci de ani. Nu mai apuca, nu-i mai intereseaza, terenul ramane acoperit de cioate, iar pana cand statul va reusi sa replanteze zonele despadurite vor trece foarte multi ani.

Dar Autoritatile din Romania au hotarat sa faca ceva . Ei vor sa ofere o prima de 5000 euro pentru fiecare hectar impadurit .

Pentru a limita taierile abuzive, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a propus o serie de masuri care vizeaza inasprirea legislatiei in vigoare, inclusiv prin introducerea Codului silvic. Persoanele care taie ilegal lemn pe o suprafata mai mare de padure vor fi sanctionate mai aspru. O alta masura priveste persoanele care impaduresc orice fel de suprafata pe care o detin si a caror actiune va fi incurajata, din 2007, prin acordarea de prime de 5.000 euro pe ha de teren impadurit.

Potrivit datelor furnizate de MADPR, in ultimii 16 ani o suprafata de 32.524 ha de padure (reprezentand 0,51% din suprafata totala a padurilor) a fost taiata ras, iar o suprafata de 96.823 ha de padure (1,52% din suprafata totala a padurilor) a fost puternic rarita prin taieri necontrolate.

'Din totalul sesizarilor privind defrisarile ilegale, doar 2% au fost solutionate cu trimitere in judecata', a declarat purtator de cuvant al guvernului.

'Guvernul va sprijini eforturile ministrului agriculturii pentru inasprirea legislatiei si aplicarea masurilor pentru combaterea taierilor ilegale de padure', a mai precizat purtatorul de cuvant.

Desertificarea

Desertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variatiile de clima si impactul uman. Ea afecteaza in special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Mai mult de 70% din suprafata uscatului este afectata de desertificare

Aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune si degradarea solului. In peste 100 de tari, 1 miliard din populatia lumii de 6 miliarde este afectat de desertificare, oamenii fiind fortati sa-si paraseasca fermele pentru slujbe la oras.

Desertificarea are loc in zonele de uscat in care pamantul este deosebit de fragil, unde caderile de ploaie sunt rare si climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil urmata de pierderea capacitatii solului de a sustine recolte, pasuni sau alte activitati umane. Impactul economic este cumplit, cu pierderi de mai bine de 40 miliarde USD pe an in bunuri agricole si o crestere a preturilor agricole.

Schimbarile climatice pot precipita procesul de desertificare, insa activitatile umane sunt cauza principala cea mai frecventa. Supracultivarea epuizeaza solul. Despaduririle inlatura copacii care sustin solul fertil de pamant. Suprapasunarea pasunilor dezgoleste pamantul de iarba. Conform unui studiu ONU, aproximativ 30% din pamant - inclusiv 70% din uscat - e afectat de seceta. In fiecare zi, aproape 33 000 de oameni mor de foame.

Lucrarea efectuata de specialisti de la 13 institute europene de pedologie si meteorologie, printre care si din Romania, arata ca jumatatea sudica a continentului va suferi din cauza incalzirii globale, iar solurile din aceste zone risca sa devina aride. In tara noastra, cele mai afectate regiuni vor fi Dobrogea, Oltenia si Banat. Modificarile aparute la nivelul climei si al solului vor avea influente asupra culturilor agricole. Astfel, peste 20 de ani, productia de cereale de la noi va fi de 60% din cea obtinuta acum, iar acest gen de culturi se va muta in zonele 'atipice' din nord, ca Germania si Polonia Solul si implicit culturile agricole din tara noastra vor suferi modificari mari din cauza incalzirii globale.

Desertificarea creaza conditii ce intensifica incendierile si vanturile puternice, adaugandu-se presiunii imense asupra celei mai pretioase resurse a pamantului, apa, si bineinteles asupra animalelor ce depind de ea. Conform World Wide Fund pentru Natura, lumea a pierdut 30% din bogatiile sale naturale intre 1970 si 1995.

Praful din desert si pamanturile uscate sunt sufglate in orase sin toata lumea. Praf din Africa ajunge in Europa cu vantul Pasat, si chiar in orase americane. Particule de praf, care sunt mai mici de 2,5 milionimi dintr-un metru, sunt inhalate, cauzand probleme de sanatate si s-a dovedit ca maresc rata mortalitatii.

Desertificarea afecteaza 74% din pamant in America de Nord. In Africa, mai mult de 2,4 milioane de acrii de pamant (73% din uscat) sunt afectati de desertificare.

Desertificarea devoreaza mai mult de 20 000 de mile patrate de pamant in toata lumea, in fiecare an.Cu doar 5 000 de ani inainte, Sahara era acoperita cu ierburi arbusti.

Desertificarea poate fi oprita, insa din nefericire este este in mod uzual adusa in atentia publicului cand procesul este deja bine inaintat.

In Romania

Clima se schimba in Romania. Pamantul se usuca din cauza verilor din ce in ce mai fierbinti, ploile torentiale devin o regula si efectele secundare ale dezvoltarii economice navalnice dauneaza mediului inconjurator. Zone intregi din estul Romaniei au devenit atat de aride incat lucratul pamantului este imposibil, iar in alte locuri pasunatul excesiv ameninta sa distruga toata vegetatia, prevestind o era a desertificarii.

O treime din teritoriul Romaniei (aproximativ 7 milioane de hectare) si 40 la suta din suprafata agricola se afla in zone cu risc de desertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Campiei Romane, Dobrogea, sudul Moldovei. Defrisarile exagerate ameninta echilibrul ecologic al Romaniei, siguranta alimentara si sanatatea populatiei. Daca in anul 1900 Romania avea 18 milioane hectare de padure, in 1945 erau 9 milioane hectare, in 1989 se ajunsese la numai 6 milioane de hectare impadurite. Cate or mai fi in anul de gratie 2006, daca tinem seama ca jafurile din padurile romanesti nu ingrijoreaza pe nimeni? Pagubele din defrisari sunt estimate de catre Banca Mondiala la 1,5 miliarde de dolari. Se vorbeste ca in Romania ar fi minimum 200 de firme-fantoma care exporta cherestea si busteni. Vapoare gata sa crape sub incarcatura lemnului transporta materie prima pentru fabricile de mobila din Orient si de aiurea. Paduri intregi sunt luate la pret de dumping. Dar intr-o zi nu va mai fi nimic nici de exportat, nici de vazut. Si in Sahara timp de vreo 5.000 de ani se putea vedea vegetatie, acum doar praf si arsita. La noi, daca s-ar fi conservat Codrul Vlasiei, Bucurestiul, de exemplu, n-ar mai suferi vara de caldura insuportabila, iarna de viscolele care ne fac viata grea. Daca la campie ar fi mai multe paduri, nu s-ar mai vorbi de aridizare si desertificare, sustin specialistii. Sudul judetului Dolj este supus unui grav fenomen de desertificare. Comunele Sadova, Dabuleni, Mirsani, Desa sunt cunoscute pentru dunele de nisip. Specialistii vorbesc de o suprafata de 4% din suprafata judetului Dolj care a fost desertificata si fenomenul continua. Din pacate, se observa o extindere a fenomenului de aridizare si catre zonele din est si sud-est. Meteorologii vorbesc de o crestere a temperaturilor cu pana la 4°C vara si 2°C

Sahara Olteniei “

20 de ani. Atat timp ii mai dau specialistii Doljului in climatul temperat. Peste doua decenii, judetul va deveni arid. Acest lucru presupune in primul rand schimbarea culturilor agricole, dar poate si a obiceiurilor, a vestimentatiei, a modului de viata

Peste 100.000 de hectare din sudul Doljului au devenit aride din cauza defrisarilor masive din ultimii ani.

Parca suparata pe olteni, Dunarea trece prin sudul Doljului grabita si zgarcita, fara sa lase ceva folositor in urma sa. Dabuleni, Calarasi, Sadova sunt numai cateva dintre localitatile al caror sol nisipos si uscat ai zice ca neaga ceea ce se vede clar pe harta: ca fluviul e doar la o aruncatura de bat. Despaduririle din anii �60, dar si seceta ultimului deceniu au transformat zona intr-un mic desert, botezat in graba Sahara Olteniei. Unii specialisti zic ca fenomenul e grav si ca ar trebui stopat urgent. Altii cred ca nisipul nu ascunde nimic ingrijorator. Taranii se bucura ca lubenitelor nu le pasa de desert si cresc mari si frumoase in fiecare an. REIMPADURIRE. Potrivit unor informatii de la Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Craiova, cele peste 100.000 de hectare din stanga Dunarii, intre Calafat si Dabuleni, reprezinta o zona arida, cu tendinte de desertificare. Vina pentru acest fenomen o poarta in primul rand seceta (un an din trei este caracterizat drept secetos in acest colt de tara), dar si defrisarile masive de la sfarsitul anilor �60. Solutia sugerata de ARPM este simpla: reimpadurirea zonelor. Directorul Directiei Silvice Craiova, Daniel Drignei, spune insa ca s-a facut tot ce se putea face. 'Doljul are padure relativ putina, iar materialul lemnos nu este de calitate', spune Drignei, suparat ca are in paza numai cer si garnita, verginee inrudite cu stejarul. 'Poate din cauza asta in anii �60 s-a trecut la defrisarea a circa 4.000 ha in comuna Dabuleni, unde s-a infiintat o statiune de cercetari pe nisipuri. Dupa Revolutie, statiunea a dat faliment, pentru ca respectivele culturi erau scump de intretinut. Asa ca ADS ne-a dat noua suprafata, pentru a o reimpaduri. Deja am creat perimetre de ameliorare pe circa 2.000 ha', ne mai povesteste Drignei. Desi mai bine de jumatate din portiunea defrisata in timpul comunismului a fost reimpadurita dupa 1997, situatia nu a cunoscut o imbunatatire vizibila. Salcamii plantati au nevoie de 20 de ani pentru a ajunge la maturitate deplina. Padurile, oricat ar aduce ele ploaia, nu pot face cat un sistem de irigatie bine pus la punct. Viceprimarul din Dabuleni, Marin Mihailica, a prins, ca inginer agronom, vremurile in care zona avea o agricultura infloritoare. 'Intre 1968 si 1970 s-au facut, intr-adevar, defrisari in zona Dabuleni � Calarasi � Sadova pentru realizarea sistemului de irigatie. A fost vorba insa despre palcuri de padure, insumand 4.000 ha. In schimb insa, arealul irigat era de 82.000 ha. Totul facut de ingineri adusi din Anglia!', isi aduce aminte vicele, care spune ca, pana la Revolutie, zona arata 'de vis': 'Pana si McNamara (fostul presedinte al Bancii Mondiale � n.r.) a venit sa ne felicite pentru treaba facuta'. Problemele au aparut imediat dupa 1990, perioada care a pus pe butuci aproape toate intreprinderile agricole de stat: 'Statiunea Centrala de Cercetare si Cultura Plantelor pe Nisip din Dabuleni nu era interesata sa produca, ci sa cerceteze. Lipsa fondurilor i-a obligat practic sa cedeze terenul celor de la Romsilva si sa se recurga la impaduriri. Dar nu din cauza desertificarii zonei, ci pentru ca acesta devenise cel mai ieftin fel de a valorifica pamantul', explica Mihailica. Inginerul nu ia prea in serios teoria Saharei oltenesti.

'Inca de la inceput au fost plantate liziere de protectie impotriva deflatiei eoliene. Este exclus ca nisipul sa se intinda, ca in Sahara. Oricum, avem de-a face cu incalzire globala si cu seceta, indiferent ca pe nisipul din Dabuleni plantam vita-de-vie sau punem padure', spune viceprimarul, ale carui vorbe sunt confirmate de cele 13 grade Celsius ale dupa-amiezei de ianuarie. Nici taranii nu par prea ingrijorati de dunele de nisip de pe pamantul lor, cel putin atata vreme cat acestea favorizeaza cultura lor traditionala, pepenele verde. 'Ce desert, maica? Cresc lubenitele de n-ai vazut asa ceva!', ne explica razand batrana Floarea Vasile, in timp ce goneste curcile de pe tarlaua cu bostani.

Modificarile aparute la nivelul climei si al solului vor avea influente asupra culturilor agricole. Astfel, peste 20 de ani, productia de cereale de la noi va fi de 60% din cea obtinuta acum, iar acest gen de culturi se va muta in zonele 'atipice' din nord, ca Germania si Polonia. Solul si implicit culturile agricole din tara noastra vor suferi modificari mari din cauza incalzirii globale. Un studiu privind efectele schimbarilor climatice, efectuat de specialisti ai unor institute de cercetare din mai multe tari europene (din Anglia pina in Ungaria sau Romania) si care a avut in vedere modificarile aparute deja fata de nivelul anilor ’80 si previziuni pentru urmatorii 90 de ani, arata ca se manifesta deja unele schimbari care vor continua sa se accentueze pina la finalul secolului

Distrugerile provocate de desertificare au intrat in atentia globala in 1968, cu noua ani inainte ca Natiunile Unite sa tina prima conferinta pe aceasta tema. Aproape 250.000 de oameni si milioane de animale domestice au murit in timpul unei secete severe care a durat sase ani in zona sub-Sahariana, in regiunea Sahel, lovind Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso, Niger si Ciad.
Programul pentru Mediu al Natiunilor Unite(UNEP) arata ca la nivel global rata desertificarii creste. Africa este cel mai afectat continent, cu doua treimi de pamant uscat sau desertic. Aproape o treime din pamantul Statelor Unite este afectat de desertificare, o patrime din America Latina si Caraibe si o cincime din Spania.
Desertificarea este in primul rand o problema de dezvoltare sustenabila. Cauzele aparitiei ei sunt supra-recoltarea, practici nepotrivite de irigatii si despaduririle. Managementul saracacios al pamanturilor sunt rezultatul problemelor socio-economice pe care fermierii le au si pot fi prevenite.
Deserturile se maresc natural dar desertificarea reprezinta un proces diferit, in care pamanturile din zonele aride, ariile semi-uscate, se degradeaza, pamantul nu mai este productiv si vegetatia se pierde din cauza activitatilor umane sau secete si inundatii prelungite.
Fenomenul desertificarii nu este nou. Imperiile Sumerian si Babilonian se crede ca au cazut din cauza crizei agraare, cauzate de lipsa de apa si de degradarea pamantului.