Prognoza si evaluarea fructificatiei

Multe din speciile forestiere nu fructifica in fiecare an ci la intervale de cativa ani, deci cu o anumita periodicitate. Periodicitatea insa nu este riguroasa si nici intensitatea recoltei nu este aceeasi in anii de fructificatie. Intensitatea fructificatiei difera si la speciile care produc seminte anual. Pentru o regiune omogena din punct de vedere climatic se constata, de asemenea, un anumit sincronism al anilor cu sau fara samanta.

Pentru executarea taierilor de regenerare si pentru recoltarea semintelor este necesara anticiparea (prognoza) procesului de fructificare. Este de asemenea util sa se cunoasca cantitatea si eventual calitatea semintelor ce vor putea fi recoltate.

Prognoza fructificatiei

Metodele de prognozare difera in raport cu particularitatile procesului de fructificare de la o specie la alta.

Date asupra periodicitatii fructificatiei se pot obtine din consultarea documentelor de arhiva (daca acestea consemneaza anii de fructificatie), din analizele de arbori (stiut fiind faptul ca in anii de fructificatie latimea inelelor anuale este mai redusa) sau din cercetarea gradului de reprezentare a puietilor de diferite varste in semintisurile naturale.

Pe termen scurt, prognoza este posibila prin observatii fenologice sistematice, de la formarea mugurilor floriferi pana la coacerea fructelor. Observarea directa si aprecierea comparativa a gradului de incarcare cu flori-fructe sau conuri a arborilor, permite sa se exprime intensitatea fructificatiei cu urmatoarele calificative:

foarte buna – cand toti arborii izolati si din masiv sunt incarcati cu flori sau fructe

buna – cand organele fructifere sunt abundente pe arborii izolati sau de la liziera si in cantitate moderata pe arborii din masiv

mijlocie – cand arborii izolati au o incarcare inca bogata iar in masiv numai cei predominanti sau dominanti poarta pe varf flori sau fructe

slaba – cand florile sau fructele sunt in cantitate satisfacatoare la arborii izolati iar in masiv sunt numai sporadic, pe arborii cei mai inalti

foarte slaba – cand organele fructifere sunt numai in cantitati reduse, pe arborii izolati.

Cunoscand scara fructificatiei se poate ajunge relativ usor la prognosticarea cantitativa a productie de seminte, daca se cunoaste pentru o anumita specie si provenienta, cantitatea de seminte corespunzatoare unui anumit grad de fructificare.

Pentru prognoza se poate folosi si metoda lujerilor de proba, metoda ce presupune stabilirea numarului de muguri floriferi (flori mascule si femele sau fructe) la metru liniar de ramura si compararea acestui numar cu anumite scari de fructificatie. Pentru determinarea numarului de muguri floriferi se recolteaza ramuri din arborii seminceri (dupa o anumita metodologie) si se numara mugurii floriferi de pe ramurile recoltate.

Evaluarea productiei de seminte

Pentru evaluarea productiei de seminte se pot folosi mai multe metode:

Metoda arborilor de proba presupune determinarea productiei pornind de la cantitatile de conuri sau fructe produse de arbori cu caracteristici dimensionale medii (arbori de proba). In arboretul sursa de seminte se stabilesc arborii de proba astfel incat sa fie asigurata reprezentativitatea, se culeg toate fructele sau conurile acestora, se determina productia medie pe arbore iar apoi prin inmultirea acesteia cu numarul arborilor seminceri se obtine productia totala.

Metoda seminometrelor presupune evaluarea productiei dupa cantitatea de fructe sau seminte cazute in urma diseminarii naturale. Metoda se foloseste mai ales la speciile cu seminte marunte si, in general, aripate, care se astern mai mult sau  mai putin uniform pe suprafata solului. Seminometrele sunt cutii de 1 x 1 x 0,25 m, deci cu suprafata receptoare de un metru patrat care se aseaza sub masiv, grupat (3-4 la un loc) sau uniform. Se determina cantitatea medie de seminte pe metru patrat dupa care se deduce productia la hectar sau la intregul arboret.

Metoda suprafetelor de proba foloseste la evaluare tot cantitatea medie de seminte pe metru patrat. Determinarea se face in suprafete de proba de 2 x 2, pana la 5 x 5 m, amplasate pe sol, sub masiv. Se utilizeaza la speciile cu seminte mari si grele care nu se astern uniform in urma diseminarii.