Prelucrarea fructelor, conurilor si semintelor - prelucrarea fructelor carnoase si suculente

Prelucrarea fructelor uscate

La foioase, fructele, cu exceptia celor carnoase-suculente, sunt considerate fructe uscate. Notiunea de prelucrare exprima ansamblul operatiilor tehnice prin care semintele forestiere sunt extrase din fructe, curatate si sortate. Operatiile de prelucrare se aplica diferentiat in functie de specie, natura fructelor si a semintelor.

La unele specii fructele poarta, in mod conventional, in mod impropriu, denumirea de seminte intrucat se seamana in forma in care se disemineaza, fara sa mai necesite extragerea semintelor din ele. Astfel, la ghinda, jir, nuci, castane, alune, samare de ulm, frasin si acerinee etc., prelucrarea se rezuma numai la zvantare, curatire si sortare. La leguminoase, prelucrarea presupune in plus extragerea semintelor din fructe.

Zvantarea este frecvent necesara pentru eliminarea prisosului de apa pe care il contin fructele in momentul recoltarii. Cand se recurge la zvantare, ea trebuie sa fie moderata si uniforma, sa inceapa intotdeauna la umbra, sub adapost, in locuri bine aerisite si, la nevoie, poate continua la soare sau in incaperi cu temperaturi mai ridicate (20-25s C). Expunerea fructelor direct la soare sau in spatii incalzite provoaca o zvantare brusca, ajungandu-se uneori la plesnirea nedorita a invelisului. De asemenea, uscarea prelungita a fructelor poate duce la pierderea vitalitatii semintelor. De exemplu, ghinda care ajunge la o umiditate mai mica de 40% isi pierde capacitatea de germinare.

Pentru zvantare fructele se aseaza in straturi de 5-15 cm in functie de marimea lor si apoi se ravasesc (lopateaza) cu regularitate, la inceput de mai multe ori pe zi, pentru a preveni incingerea lor.

Dupa zvantare, se procedeaza la curatirea semintelor de corpuri straine si la sortarea lor in functie de marime si greutate. In acest scop se pot folosi gratare din tabla perforata sau plase de sarma, prevazute cu ochiuri de marimi si forme diferite. Curatirea si sortarea semintelor mari se poate face si prin flotatie. Cufundate in apa, semintele pline si grele se depun la fund iar cele usoare si impuritatile se ridica la suprafata de unde pot fi inlaturate. Dupa flotare semintele se zvanta la umbra.

Pe gratare sau site se pot freca usor samarele de frasin si acerinee, dupa o prealabila umectare si zvantare, pentru a provoca o dezaripare, cel putin partiala, inlesnind astfel folosirea semanatorilor la semanat.

Pastaile de leguminoase (salcam, gladita) bine uscate in prealabil, se pun in saci si se bat cu maturi de nuiele pana cand fructele se sfarma si elibereaza semintele. In cantitati mari, pastaile de leguminoase pot fi prelucrate integral cu batoze agricole de treierat.

La mesteacan, anin, plop, salcie, se recolteaza ramurile cu fructe si, legate in snopi, se atarna de tavanul unei incaperi incalzite. Prin uscare, fructele se desfac si elibereaza semintele ce cad pe asternuturi intinse in acest scop.

Prelucrarea fructelor carnoase si suculente

Din categoria fructelor carnoase si suculente fac parte baca, drupa, poama, etc. Acestea trebuie supuse, curand dupa recoltare, operatiilor de prelucrare, pentru ca altfel fermenteaza iar produsii rezultati patrund usor in tegumentul inca fraged al semintei si actioneaza negativ asupra embrionului. Procedeele de prelucrare difera in functie de marimea si consistente pericarpului si de cantitatea de fructe de care se dispune.

La mar, par, sorb etc., fructele se maruntesc cu ajutorul unor masini de zdrobit iar separaarea semintelor eliberate se face prin procedeul flotatiei. La fel, fructele de visin, cires, prun, corcodus, porumbar, paducel, corn, sanger etc., bine umectate, se strivesc si se freaca in albii sau putini cu maturi de nuiele iar samburii se separa cu ajutorul apei.

Fructele mai suculente, cum ar fi cele de caprifoi, soc, calin, coacaz, dud etc., se freaca pe site pana se realizeaza separarea completa a semintelor.

Pentru descarnarea fructelor carnoase exista si masini speciale de descarnat.

Extragerea semintelor din conuri

La rasinoase, exceptand bradul, pinul strob etc., solzii conurilor se desfac greu si cu multa intarziere la temperaturile obisnuite ale aerului. Dupa recoltare, conurile contin cantitati insemnate de apa (peste 50% din greutate). Pentru a usura extragerea mai degraba a semintelor din conuri se recurge la uscarea lor in instalatii speciale denumite uscatorii.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Durata de uscare in uscatorii poate fi de la cateva ore la cateva zile, in functie de specie, temperatura de uscare, continutul in apa al conurilor si gradul de saturatie in vapori al mediului.

Cresterea temperaturii de uscare duce la o desfacere mai rapida a solzilor dar scade vitalitatea semintelor, mai ales daca aerul este saturat in vapori de apa. De aceea temperatura de uscare nu poate depasi anumite valori limita, valori ce depind si de specie (50s C la pin, 45s C la molid, larice, 25s C la pin strob).

Pentru a preveni deprecierea semintelor, la uscarea in uscatorii trebuie respectate urmatoarele reguli:

Inainte de expunerea lor la temperaturi ridicate, conurile se supun la o preuscare, prin zvantare in aer liber sau in spatii usor incalzite, pentru a pierde cat mai mult din apa pe care o contin.

Dupa introducerea conurilor in uscator, temperatura se ridica treptat, fara a depasii valorile limite admise pentru fiecare specie.

In camerele de uscare atmosfera trebuie sa fie cat mai uscata. Printr-un curent puternic de aer proaspat si cald trebuie eliminati vaporii din camera de uscare.

Semintele ce se desprind din conuri dupa desfacerea solzilor se scot imediat din atmosfera calda si mai umeda a uscatorului.

Exista multe modele de uscatorii. Ele difera dupa capacitatea lor, alimentarea cu energie (solare sau electrice) materialele din care sunt confectionate, etc. Toate trebuie sa permita insa respectarea regulilor de uscare mentionate: controlul temperaturii de uscare, primenirea aerului din interior, evacuarea semintelor la desprinderea solzilor.

Dezariparea semintelor

Speciile rasinoase, in marea lor majoritate, au seminte aripate. In aceasta stare se seamana si se pastreaza greu si de aceea dezariparea devine obligatorie si se executa indata dupa extragerea semintelor din conuri.

La unele specii (molid, pin) aripioarele sunt numai atasate de seminte si la acestea dezariparea este mai usoara. La alte specii (brad, larice, duglas) aripioarele sunt concrescute cu tegumentul semintelor si dezariparea este mai dificila. La semintele de brad, dezariparea trebuie facuta astfel incat ruperea aripioarelor sa nu duca la spargerea pungilor de rasina pe care le contin semintele.

Dezariparea se poate realiza manual prin frecarea usoara a semintelor intre palmele inmanusate, pe o tesatura mai aspra sau pe site cu plasa din material plastic.

Pentru dezariparea mecanica, justificata in cazul cantitatilor mari de seminte, exista diferite tipuri de dezaripatoare care functioneaza pe acelasi principiu: frecarea usoara a semintelor.

Curatirea si sortarea semintelor

Puritatea, marimea si greutatea semintelor sunt indicatori de calitate. De aceea, de efectuarea corespunzatoare a curatirii si sortarii depinde calitatea semintelor.

Curatirea este operatia prin care se urmareste indepartarea componentelor straine din masa de seminte. Este o operatie importanta deoarece impuritatile incomodeaza semanarea iar in timpul pastrarii absorb usor umezeala din atmosfera, favorizand incingerea si dezvoltarea unor boli criptogamice.

Sortarea presupune gruparea semintelor dupa forma, marime si greutate. Se recurge la sortare pentru a putea folosi la semanat seminte de cea mai buna calitate, mari si grele, cu un continut bogat de substante nutritive, din care rezulta puieti vigurosi.

Curatirea si sortarea, desi sunt operatii distincte, presupun totusi aceeasi tehnica de lucru, din care cauza se executa adesea concomitent, cu masini speciale de vanturat-sortat.

Vanturatoarele sunt masini care creeaza un curent de aer care separa semintele de impuritati mai usoare si le sorteaza dupa greutate.