Necesitatea si importanta instalarii artificiale a padurii - clasificarea lucrarilor de impadurire

In indeplinirea rolului polifunctional atribuit padurii, conditia esentiala consta in asigurarea perenitatii biocenozei forestiere la un nivel superior de organizare

Regenerarea padurii este procesul prin care generatia varstnica de arbori este inlocuita cu o noua generatie, mai tanara.

In padurea virgina procesul regenerarii se desfasoara continuu sau in valuri. Generatia noua se instaleaza natural in locurile eliberate de arborii disparuti.

In padurea cultivata, printr-un complex de masuri si lucrari silvotehnice se urmareste realizarea unor structuri optime care la incheierea ciclului de productie sa asigure conditiile autoregenerarii padurii, concomitent cu exploatarea si valorificarea materialului lemnos. Regenerarea acestor paduri se realizeaza intr-un timp mai lung sau mai scurt (perioada de regenerare), in functie de specificul tratamentelor aplicate.

Aplicarea tratamentelor bazate pe regenerare naturala este sustinuta de principiile gospodaririi rationale a padurilor. Regenerarea naturala nu poate fi aplicata insa in toate cazurile si suntem nevoiti a recurge uneori la regenerari artificiale. Astfel, din considerente de ordin economic si/sau cultural, in anumite cazuri se aplica taieri concentrate. Este cazul taierilor in arborete cu consistenta subnormala (bracuite sau avansat degradate), al arboretelor derivate, cu specii de mica valoare economica sau al arboretelor afectate de calamitati (doboraturi, incendii, uscare anormala etc.)

Chiar si in cazul aplicarii tratamentelor bazate pe regenerare naturala este frecvent necesar sa se intervina cu lucrari de completari pe suprafetele neregenerate corespunzator. In Romania s-au executat in ultimii 10 ani lucrari de impadurire pe 10-15 mii ha anual, iar ponderea regenerarii artificiale a fost de 46-66% din suprafata regenerata anual.

Exista, de asemenea, numeroase cazuri cand padurea se instaleaza pe suprafete pe care nu a existat anterior sau din care a disparut de mult timp.

Crearea sau regenerarea padurii pe cale artificiala presupune, in esenta, producerea si transportul de catre om al materialului de impadurire (seminte, puieti, butasi), precum si instalarea acestuia pe terenul destinat padurii, adoptandu-se in acest scop tehnologii diferentiate in raport cu conditiile stationale si cerintele bioecologice ale speciilor luate in considerare.

Padurile instalate integral sau in cea mai mare parte cu material de reproducere pregatit si instalat de catre om poarta denumirea de culturi forestiere, paduri sau ecosisteme forestiere artificiale.

In sens larg, notiunea de impaduriri cuprinde ansamblul aspectelor legate de instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala.

Instalarea pe cale artificiala a padurii are o importanta multipla. Astfel, in afara rolului de productie, sunt cunoscute multiplele functii de protectie ale padurilor: protectie hidrologica, antierozionala, climatica precum si functia estetico-sanitara.

Clasificarea lucrarilor de impadurire

Lucrarile de impadurire sunt grupate in mai multe categorii, in functie de scopul urmarit, conditiile stationale si de vegetatie in care se aplica precum si in functie de tehnologiile adoptate. Astfel, distingem urmatoarele categorii:

Impadurirea propriu-zisa reprezinta actiunea de instalare a padurii pe terenuri in care aceasta nu a existat sau a disparut de mult din diferite cauze, in scopul valorificarii eficiente a terenului respectiv. Astfel de terenuri sunt de obicei descoperite si cu solul intelenit. Alegerea speciilor care se vor folosi la impadurire trebuie facuta analizand atent conditiile stationale si cunoscand bine capacitatea de adaptare a speciilor forestiere la astfel de statiuni. Terenul trebuie pregatit, cu atat mai atent cu cat conditiile stationale sunt mai putin favorabile.

Reimpadurirea consta in actiunea de regenerare artificiala a padurii, deci de inlocuire a unei generatii cu o alta, mai valoroasa ecologic si economic. Reimpaduririle se pot executa inainte sau dupa exploatarea vechilor arborete. Deoarece natura interventiilor se diferentiaza mult in raport cu structura arboretelor existente (compozitie, consistenta, stare de vegetatie etc.) care conditioneaza in mare masura tehnologiile de instalare si ingrijire a culturilor, in cadrul reimpaduririlor s-au diferentiat trei categorii de lucrari: reimpaduriri propriu zise, refaceri si substituiri.

Reimpadurirea propriu-zisa reprezinta actiunea de reinstalarea a padurii pe terenuri de curand despadurite sau ocupate de arborete planificate la exploatare prin aplicarea taierilor rase, ale caror soluri poseda si isi mentin, de regula, insusirile favorabile vegetatiei forestiere iar arboretele existente sunt alcatuite din specii valoroase ale caror cerinte ecologice sunt in deplina concordanta cu specificul statiunii. Specificul acestei categorii de lucrari consta in faptul ca terenurile de impadurit sunt parcurse integral cu lucrari de regenerare artificiala a padurii, se conserva biocenoza sub raportul compozitiei, fiind promovate speciile din vechiul arboret. In asemenea conditii stationale si de vegetatie se adopta cele mai simple tehnologii de instalare si ingrijire a culturilor.

Substituirile si refacerile sunt categorii de lucrari de reimpadurire care se aplica in arboretele degradate, cu productivitate scazuta, incapabile sa valorifice deplin potentialul stational si sa isi indeplineasca la parametri normali rolul lor functional. Pentru regenerarea artificiala a padurii se recurge la inlaturarea vechiului arboret, intr-o taiere unica sau etapizat.

Substituirea presupune inlocuirea integrala sau in cea mai mare parte a speciei (speciilor)din arboretele existente, cu alte specii corespunzatoare statiuni insa mai valoroase economic. Substituirile se impun in cazul arboretelor derivate sau in cazul culturilor artificiale instalate in statiuni neindicate speciilor componente. In principiu, se recomanda reconstituirea tipului natural de padure sau utilizarea unor specii valoroase dar adaptate la conditiile stationale.

Tehnologiile de impadurire sunt asemanatoare cu cele aplicate la reimpaduririle propriu-zise, deci tehnologii simple avand in vedere ca solul prezinta toate insusirile tipic forestiere.

Refacerea presupune inlocuirea unui arboret degradat cu o cultura forestiera care, compozitional, nu se diferentiaza semnificativ fata de vechiul arboret. Refacerile se impun in cazul arboretelor degradate din punct de vedere al consistentei (arborete bracuite) si/sau al vitalitatii, situate in statiuni de bonitate cel putin mijlocie pentru speciile ce le populeaza.

Solul in aceste arborete este adesea intelenit si tasat datorita lipsei subarboretului si inierbarii ca efect al reducerii consistentei. Pentru ameliorarea conditiilor edafice se recurge uneori la pregatirea terenului pe toata suprafata, mai ales in regiunea de campie, unde apa este un factor limitativ iar vegetatia ierbacee constituie un concurent important pentru speciile din culturile forestiere. Pregatirea terenului pe toata suprafata (ce presupune dezradacinarea si scoaterea cioatelor, indepartarea materialului lemnos rezultat, desfundarea, graparea) este insa o lucrare costisitoare la care se apeleaza numai in conditii dificile de vegetatie.

Lucrarile de impadurire pot avea si un caracter partial, rezumandu-se la instalarea artificiala a vegetatiei lemnoase in golurile din cuprinsul arboretelor existente. Aceste lucrari se numesc completari sau ameliorari.

Completarea este lucrarea de reimpadurire care se executa in regenerarile naturale aflate in fazele de semintis-desis, deci curand dupa indepartarea arboretului parental, la adapostul caruia s-a instalat noua generatie si inainte ca solul sa isi piarda insusirile tipic forestiere. Aceasta lucrare se efectueaza si in cazul plantatiilor efectuate recent insa cu o reusita nesatisfacatoare, in vederea completarii golurilor din care puietii s-au uscat sau au disparut.

In urma interventiei cu completari in regenerari naturale, rezulta arborete cu origine combinata (naturala si artificiala), caracterul natural sau artificial al ecosistemului respectiv fiind imprimat in mare masura de ponderea in suprafata a uneia sau alteia din cele doua modalitati de regenerare a padurii.

Ameliorarea este, de asemenea, o categorie de lucrari de impadurire cu caracter partial. Ea vizeaza arboretele cu consistenta subnormala care au depasit in evolutie faza de desis. Nu fac obiectul unor asemenea lucrari arboretele avansat degradate, cu consistenta de 0,1-0,3, arborete care fac obiectul refacerii sau substituirii.