Porfiriile

Porfiriile

Porfiriile reprezinta stari patologice caracterizate prin acumularea in sange si tesuturi a unor produsi metabolici intermediari, datorate alterarii activitatii unor enzime implicate in metabolismul hemului.

Porfiriile cauzate de defecte enzimatice se numesc porfirii primare, iar cele consecutive altor afectiuni (intoxicatiile, diabetul cu acidoza) se numesc porfirii secundare. In functie de enzima afectata exista mai multe tipuri de porfirii, de exemplu, daca este afectata activitatea enzimei aminolevulinat-sintetaza apare porfiria acuta intermitenta, daca este afectata enzima uroporfirinogen III-cosintetaza atunci apare porfiria eritropoietica congenitala.

Daca este afectata enzima uroporfirinogen-decarboxilaza apare porfiria cutanea tarda, iar daca este afectata coproporfirinogen III-oxidaza apare coproporfiria ereditara. Alte tipuri de porfirii sunt porfiria variegata si porfiria eritropoietica MAGNUS(protoporfiria), care apar atunci cand este afectata activitatea enzimelor protoporfirinogen-oxidaza, respectiv fero-chelataza.

Cele mai frecvente porfirii sunt cele hepatice si cele eritropoietice, dar uneori apar si porfirii mixte, adica eritropoietice si heparice.

Porfiria eritropoietica congenitala este o boala rara, al carei defect metabolic este sinteza defectoasa a uroporfirinogen III-cosintetazei, ce are ca efect acumularea in cantitati mari a uroporfirinogenului I si coproporfirinogenului I. Acestia se elimina prin urina, unde se oxideaza rapid la porfirinele corespunzatoare, urina colorandu-se in rosu si prezentand fluorescenta sub actiune radiatiei ultraviolete.Tabloul clinic debuteaza in copilarie prin eliminarea urinii rosii datorate uroporfirinei, ulterior aparand fotosensibilitatea cutanata, hipertricoza, modificari dentare si osoase, splenomegalie, anemie hemolitica.

Porfiriile hepatice reprezinta un grup de boli caracterizate prin cresterea productiei hepatice de porfirine si/sau precursori porfirinici.

Principalele porfirii hepatice acute sunt porfiria acuta intermitenta, coproporfiria ereditara, porfiria variegata si porfiria cutanata tarda.. Din punct de vedere biochimic, in aceste porfirii se semnaleaza o acumulare crescuta de acid δ-aminolevulinic si popfobilinogen in urina, ca urmare a cresterii activitatii aminolevulinat-sintetazei hepatice, acumulare ce are drept consecinta tulburari neurologice grave.

Porfiria acuta intemitenta (PAI) se caracterizeaza prin colici abdominale, hipertensiune arteriala, neuropatie periferica si centrala, psihoza, dar fara fotosensibilitate. Aceste crize survin cu intermitenta, fiind declansate de medicamente, hormoni, factori metabolici sau nutritionali. Formele latente sunt destul de frecvente. In urina, care este de culoare rosie, se evidentiaza cantitati crescute de acid δ-aminolevulinic si porfobilinogen. Anomalia (deficitul in uroporfirinogen-I-sitetaza) se transmite autosomal dominant, manifestandu-se de regula la adulti.

Porfiria cutanea tarda, numita si porfirie hepatica cronica, este porfiria cea mai frecvent intalnita. Caracteristicile biochimice ale bolii sunt eliminarea cescuta de uroporfirinogen III si uroporfirinogen I, ca urmare a unei deficiente partiale a uroporfirinogen-decarboxilazei. Principalele manifestari clinice sunt fotosensibilitatea cutanata (eriteme, vezicule, cicatrici), tulburari abdominale si neurologice.

Coproporfiria ereditara este produsa de deficitul in coproporfirinogenoxidaza ( anomalie autosomal dominanta). Bolnavii prezinta crize asemanatoare cu porfiria acuta intermitenta, de intensitate mai redusa, dar cu fenomene de fotosensibilitate tegumentara. In fecale si urina este prenta o mare cantitate de coproporfirina iar in crize, in urina se evidentiaza acidul δ-aminolevulinic (ALA) si porfobilinogen(PBG).

Profiria variegata se caracterizeaza prin sensibilitate tegumentatra la lumina si traume, teren pe care apar crize asemanatoare cu porfiria acuta intermitenta, in timpul carora se elimina ALA si PBG prin urina. Intre crize se constata cantitati mari de proto si coproporfirine in fecale. Anomalia este necunoscuta, dar probabil consta intr-un defect situat intre protoporfirinogen IX si hem.

Protoporfiria este determinata de unele deficiente aparute in biosinteza fero-chelazei (anomalie autosomal dominanta), care determina o supraproductie hepatica de protoporfirina IX si acumularea acesteia in eritrocite, plasma si fecale. Produce fotosensibilitate tegumentata moderata.

Porfiriile secundare se datoresc unor boli sau anumitor toxice care afecteaza in grade diferite aparatul enzimatic implicat in sinteza hemului.

A.     Porfirii secundare unor boli:

v    Hepatopatii cronice (coproporfirine, uroporfirine)

v    Anemie pernicioasa (coproporfirinaIII)

v    Pelagra (coproporfirine)

v    Reumatism poliarticular acut (coproporfirina I)

v    Tubeculoza pulmonara (coproporfirine I si II)

B.     Porfirii secundare urmatoarelor substante:

v    Barbiturice, hipnotice, sedative

v    Piramidon, fenilbutazona, hexaclorbenzen

v    Chinina

v    Salvarsan

v    Fosfor, plumb, alcool etilic