Inmultirea albinelor - roirea naturala si artificiala

Inmultirea albinelor - roirea naturala si artificiala Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei.
In apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.
 Roirea artificiala
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la timpul potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a materialului biologic,evitand riscul unor pierderi de roi pe care nu-i putem supraveghea si recupera.
Se poate afirma ca evitarea completa a roirii este destul de dificila,insa exista o serie intreaga de operatiuni preventive care pot evita sau reduce mult roirea naturala.Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si masurile care urmeaza a fi luate pentru prevenirea roitului.
In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii puternice cu matci tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul natural trebuie sa retinem faptul ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand familia de albine intra in frigurile roitului.
Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci aglomerarea cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare si supraincalzirea acestora prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si cantitatea de puiet pe care ele trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot secreta laptisor, dar nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau necorespunzatori pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea fagurilor,predispozitia ereditara si alti factori care constituie tot atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul.
A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea instinctului de roire este foarte greu,putandu-se analiza numai fiecare in parte si sintetiza corelatia care exista intre ele.
- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi sistematici cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca matcile sa aiba posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului.In functie de cules se face largirea periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri suficienti se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au aratat ca la un spor zilnic de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari 2-3 faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.
 - Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de maxima insolatie(orele 12-17)deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de roire.Este bine ca stupii sa fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu atrage caldura razelor de soare.
 - Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca stimulenti,determinand o mai buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a nectarului si polenului care produc caldura in stup,contribuind la cresterea puterii familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza principala a roirii daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de cules este bine sa practicam stuparitul pastoral.
  - Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna familia sa inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca depune oua din care vor ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei perioade mai lungi de timp nefavorabil.
  - Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de eficace,predispunand familia de albine la roire.In timpul culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.
 - Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand cuibul nu este corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule goale pentru a depune oua diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.
  - Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor de albine in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de albine lucratoare care nu pot sa transmita produsul lor larvelor,acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana glandulara stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.
  - Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde concluzia de a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de albine.
 - Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii produc o secretie denumita 'substanta de matca' dupa care albinele percep si recunosc matca stupului.Cat timp albinele primesc o cantitate determinata din aceasta substanta,totul este normal,cand aceasta cantitate insa se reduce,albinele hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza imbatranirii matcii cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni primiti.Rezultatul este acelasi:cladirea de botci.
Cum intrerupem roitul
  Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea lor sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand un control atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor deoarece daca ramane o botca ascunsa,neobservata,toata operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din nou la 7 zile pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza in ajunul recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in frigurile roitului iar metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor contribuie la prelungirea acestei stari,de unde concluzia ca este mai usor sa prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.
Metode de roire artificiala
 Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere un volum mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea productiei de miere.In literatura de specialitate sunt descrise toate metodele de formare a roilor artificiali.Aici insa vom descrie doar cateva(cele mai simple si eficace),folosite atat in stupine de amatori cat si in stupine ale profesionistilor:
 - Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire artificiala a albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic de familii.Cu aceasta metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand intr-un timp relativ scurt sa-si formeze o stupina adevarata,dimensionata dupa dorinta.In zona de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la salcam a fost facut,iar in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii participa la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.
 Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri intense.Cu scopul de a forma familia noua,se aduce langa familia ce urmeaza sa fie divizata un stup gol in care se trec jumatate din fagurii cu albine,puiet si miere a familiei de baza.Cu ocazia divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care stup a ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o parte si de alta a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia noua.Albinele culegatoare,pe masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape egal in cei doi stupi.In cazul in care se constata ca albinele populeaza mai bine unul din stupi,acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea albinelor sa se faca cat mai egal.Spre seara,in familia orfana se introduce,intr-o colivie,o matca imperecheata sau neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in diviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura.Dupa imperecherea matcii si inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita in vederea valorificarii culesurilor.Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se realizeaza un spor efectiv de 100%.
 - Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet si albina de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu fie influentata.Cu cat roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie mai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in conditii bune se impune ca pana in toamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale.
 Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine acoperite de albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se aseaza in stupul ce va gazdui roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine inchis pentru a se evita depopularea.in general,roiul se formeaza din 4 rame bine acoperite de albine,din care doua cu puiet si doua rame cu miere si pastura.Dupa cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o matca tanara imperecheata.In lipsa unui cules de intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in concentratie de 1/1 sau 1/2.
  Roirea naturala
 Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte din albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de ordinea in care ies din stup roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza prin aceea ca albinele parasesc stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci tinere neimperecheate.Legat de data cand parasesc stupul,roiurile se impart in:timpurii,atunci cand familiile roiesc la inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.
 Obisnuit,roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,intre orele 11-15.Dupa ce matca iese din stup insotita de albine,roiul se invarteste in apropierea stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda.Roiul primar cu matca varstnica,spre deosebire de roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza prea mult de stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit timp de cateva ore.Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre seara se scutura direct intr-un stup nou,pregatit in acest scop.Stupul in care se introduce roiul se echipeaza cu faguri artificiali si i se asigura o hranire suficienta pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se controleaza,se verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa cladeasca in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul necesar.
 Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate botcile cu exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup numai fagurii ocupati de albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice roirea in continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea naturala a familiilor de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.
 Ingrijirea roiurilor
 Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una este aceea de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana.Pana la intrarea in iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In vederea ajungerii la acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza in faguri apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci)sa aiba in cat mai scurt timp matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu puiet capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie hranite stimulent.
Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a roiurilor dupa formare,asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului.Astfel acestea vor intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de hrana se folosesc la intarirea celorlalte roiuri.

<

Analiza: Investitiile straine - delimitari conceptual-metodologice. Tipuri de investitori. Analiza: Puterea gandului bun

Fig.2 Pozitia fagurilor in stupul de tip vertical cu un magazin, in vederea pregatirii rezervelor de miere in fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendati lateral in magazin (a si b).

In spatiile goale albinele vor cladi faguri naturali care pot fi recoltati periodic pentru producerea de ceara; pe masura ce fagurii sunt umpluti cu miere si capaciti, se ridica in vederea pastrarii, iar in locul lor se introduc faguri noi de la rezerva sau din cuib;
- in cazul familiilor puternice, care ocupa doua magazine, se procedeaza astfel: din mijlocul a doua magazine suprapuse se scot ramele de magazin, iar in spatiul format se introduc 3-5 faguri de cuib, ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezerva. Ocupand in magazine pozitia centrala,fagurii sunt umpluti curand cu miere (fig. 3.).

Fig.3 Pregatirea rezervelor de miere in faguri de cuib. la stupul vertical cu doua magazine (4 faguri de cuib suspendati in mijlocul celor doua magazine).

O deosebita atentie se va acorda pregatirii rezervelor de pastura, deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preintampina asa-numita foame de proteine a albinelor, atat in sezonul de iernare cat si in alte perioade ale anului, in acest scop, cu ocazia reviziilor obisnuite ale familiilor de albine se identifica si se ridica pentru pastrare faguri umpluti macar pe trei sferturi cu pastura. Pe timpul culesului mare, aceste rame se introduc in compartimentele de stransura pentru a fi umplute cu miere si capacite. Ca si in cazul alegerii rezervelor de miere, se aleg fagurii de cuib in care au crescut cateva generatii de puiet, in aceasta stare, rezervele de pastura se conserva in cele mai bune conditii. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine in perioadele cand lipseste polenul, este recomandabil ca, in afara rezervelor de pastura in faguri, pe timpul culesurilor abundente de polen, sa se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. Polenul recoltat se va pastra in vederea administrarii ca hrana proteica familiilor de albine la iesirea acestora din iarna, dupa primul zbor de curatire. Pastrarea polenului se poate face dupa uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau in stare proaspata, in amestec cu zahar pudra. Amestecul se pune in recipiente din sticla de culoare inchisa, avand grija sa-l presam bine, in asa fel incat sa nu ramana goluri de aer, iar deasupra, inainte de inchiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahar pudra.

Conservarea fagurilor.
Fagurii cu hrana de rezerva se pastreaza intr-o incapere in care temperatura sa fie, pe cat posibil, constanta. Se vor evita camerele umede. Fagurii cu hrana de rezerva se pastreaza fie in magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie in lazi sau dulapuri cat mal bine inchise (fig. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferitilor daunatori (gaselnita, soareci, furnici).

Fig.4a Dulap pentru pastrarea ramelor eu faguri de rezerva. 1-usi frontale, 2-usi laterale, 3-stelaj pentru rame 4-rame cu faguri de rezerva.

La asezarea fagurilor in vederea pastrarii, se va evita lovirea lor, asigurandu-se si un spatiu minim pentru ca sa nu se atinga intre ei. Loviturile provoaca deschiderea celulelor si scurgerea mierii pe faguri, alteori mierea din portiunile lovite, datorita aerului se poate altera. Periodic spatiul de depozitare a fagurilor cu hrana de rezerva (cu tot cu faguri) se dezinfecteaza prin afumare cu sulf, folosind arzatorul de sulf (fig. 4 b) (15 g/corp de stup, timp de 24 de ore) apoi se aerisesc.

Fig.4b Arzatorul de sulf.

O alta metoda de dezinfectie este cea cu vapori de acid acetic glacial, in acest caz utilizandu-se pentru fiecare corp ermetic inchis 200 cm3 de acid acetic glacial imbibat intr-un strat de panza. Panza astfel pregatita se introduce in corpul de stup unde va ramane timp de 3 zile la o temperatura de 20-25°C, timp in care are loc evacuarea acidului acetic. Vaporii de acid acetic actioneaza si asupra sporilor de nosemoza, a moliei cerii si a altor daunatori. Atentie! in cazul cand se foloseste acidul acetic glacial se va lucra cu manusi de protectie, bandaj de tifon la nas si ochelari pentru evitarea unor accidente neplacute. In aer liber (adapostiti sub un sopron) este bine sa pastram doar fagurii de culoare deschisa si care nu contin resturi de miere pentru ca aceasta atrage albinele, in cazul depozitarii in aer liber atat in partea de jos (fund) cat si deasupra corpului de stup se pune un podisor Snelgrove cu sita descoperita si urdinisurile inchise. Se fac stive de cate 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate, avand grija sa nu existe spatii libere intre corpuri (eventual corpurile se pot lipi intre ele cu hartie adeziva) prin care sa nu poata patrunde albina, intre cele doua deschizaturi cu sita (una la baza primului corp si cealalta deasupra ultimului corp), prin intermediul deschizatorilor corpurilor intercalate, se creeaza un curent continuu de aer ce ventileaza fagurii, asigurandu-se conditii bune de conservare si evitand atacul gaselnitei. Fagurii goi de rezerva se mai pot conserva si sub cuibul familiei. Metoda se recomanda numai in cazul existentei unor familii de albine puternice, fagurii fiind in acest caz sub protectia permanenta a albinelor, in acest fel se realizeaza si o iernare buna a familiilor de albine, deoarece cuibul este mai ridicat si aerul rece din atmosfera nu patrunde direct pe urdinis. Se recomanda ca fagurii cu pastura sa fie prafuiti in prealabil cu zahar pudra pentru a se evita mucegairea lor. Daca la iesirea din iarna, cand se face prima revizie de primavara, se constata existenta unor familii de albine lipsite de hrana sau cu hrana insuficienta, se va recurge la fagurii cu hrana de rezerva depozitati in modul descris mai sus.
3. Hranirea de completare. Hranirea de completare se face in trei cazuri, cand familiile nu si-au asigurat rezervele de hrana necesare pentru iernare din cauza conditiilor neprielnice de cules; cand nu exista miere de rezerva in faguri pentru inlocuirea mierii de mana constatate in cuib, cand se face completarea partiala cu zahar a rezervelor insuficiente de hrana. Hranirea trebuie facuta imediat dupa ultimul cules de vara. in felul acesta se va intensifica dezvoltarea in continuare a familiilor in vederea iernarii, iar la disparitia albinelor batrane va aparea generatia ce va ierna si care a fost scutita de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zaharului. Dupa A.l. Melniciuc (1964), durata vietii albinelor este influentata, in mod direct, de cantitatea de zahar prelucrata. Astfel, fata de albinele care nu au prelucrat zahar in toamna si a caror durata de viata este considerata 100%, durata vietii albinelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/kg albina a fost de numai 75%. De asemenea, apicultorul trebuie sa tina seama si de faptul ca administrarea unor cantitati mari de sirop de zahar, care trebuie depozitate in scurt timp, duce la depasirea capacitatii de activitate glandulara a albinelor si, ca atare, adaosul de enzime va fi necorespunzator, in aceasta situatie rezervele respective vor fi depozitate fara ca procesul de invertire sa fie realizat la nivel corespunzator, fapt ce va duce la cristalizarea hranei in celule, cu o dubla influenta negativa. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezinta consumarea inutila a zaharului; pe de alta parte, prin hranirea cu lichidul intercristalin albinele se imbolnavesc de diaree, putandu-se inregistra din acest motiv chiar si pierderea familiilor. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor sa se faca intr-un timp mai indelungat si in cantitati ponderate, asigurandu-se astfel o foarte buna prelucrare. La completarea hranei trebuie luate in considerare cateva aspecte importante. Pentru ca hrana administrata sa nu fie imprastiata de albine pe un numar mare de faguri ci concentrata doar pe cativa, adica pe fagurii pe care familia va ierna, sunt necesare urmatoarele masuri:
- inainte de administrarea hranei, cuibul familiei sa fie redus la numarul de faguri pe care urmeaza sa se faca iernarea;
- reducerea se face in functie de puterea familiei;
- puterea se apreciaza in functie de intervalele bine ocupate cu albina.
O metoda mai exacta care poate fi aplicata cand timpul este cald este aprecierea cantitatii de albina de pe fiecare fagure si, in final, aprecierea cantitatii totale de albina. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm in perioada de toamna, cand cuibul este restrans contine 270 g albina pe ambele fete, in timp ce rama de ME 435/230 mm contine

---

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|