Determinarea rezervei de seminte de buruieni din sol

DETERMINAREA REZERVEI DE SEMINTE DE BURUIENI DIN SOL

Gradul de imburuienare se poate pune in evidenta atat prin evaluari directe asupra buruienilor ce cresc si se dezvolta in lanuri in decursul intregii perioade de vegetatie, cat si prin evaluari asupra rezervei de seminte existente in sol si a altor organe de inmultire precum rizomi, bulbi, drajoni, etc , precum si semintele gasite la recoltare.

In perspectiva evaluarii diferentiate a masurilor de combatere a buruienilor, este necesar sa se cunoasca rezerva de seminte de buruieni existenta in sol, precum si distributia acesteia pe adancime. Numarul de seminte de buruieni din sol variaza in mod considerabil in functie de conditiile meteorologice, plantele cultivate, sistemele de lucrare a solului folosite, sistemele de fertilizare, etc .

In vederea determinarii numarului de seminte din sol se utilizeaza sonda Kalentiev, si mai rar monoliti de diferite dimensiuni. Adancimea de la care se recolteaza probele de sol este de obicei in functie de adancimea stratului arabil. Cea mai mare cantitate de seminte de buruieni se gaseste insa in primii 10 cm de sol.

Pentru a vedea numarul semintelor de buruieni cu precizie mare, se vor recolta probe de sol, de la adancimi diferite 0-2 cm, 6-10 cm, 10-20 cm, si 20-30 cm.

Datele obtinute astfel vor fi analizate pe fiecare an in parte si apoi comparate intre ele.

Separarea semintelor de buruieni din probele de sol, se face diferit in functie de compozitia solului.

Astfel, pentru solurile grele, argiloase, lutoase si luto-nisipoase, cu un continut mic de particule de nisip, se foloseste procedeul de spalare cu apa a probelor de sol, alegandu-se site cu ochiuri de diferite diametre, in functie de diametrul semintelor care ne intereseaza. Sitele se introduc la etuva pentru uscare, iar dupa aceasta operatiune semintele de buruieni impreuna cu resturile vegetale sunt trecute pe o coala de hartie si cu ajutorul unui ac spatulat si a unei lupe, se separa pe specii dupa: marime, forma, culoare, formatiuni de suprafata. Dupa aceea se identifica fiecare specie si se trece in tabel denumirea si numarul semintelor gasite.

Pe solurile nisipoase si nisipo-lutoase, separarea semintelor se face prin cernerea probei de sol uscata la aer, si maruntita in prealabil fara a se fi vatamat semintele de buruieni. Se foloseste o garnitura de site si prin cernere semintele se repartizeaza pe site in functie de marimea lor.

Semintele ramase pe sita cu orificii de 1 mm, se separa cu ajutorul unui ac spatulat si a unei lupe. Cele de pe sita cu orificii de 0,25 cm se separa cu ajutorul unui lichid greu format din: 2 kg K₂CO₃ si 1,8 litri H₂O. Se introduc semintele cu particule de nisip fin in acest lichid. Particulele fine de nisip, datorita greutatii specifice mari, se depun la fundul vasului iar semintele se ridica la suprafata. Semintele se usuca si se identifica .

Se va calcula la sfarsit numarul de seminte de buruieni la metrul patrat prin inmultirea numarului de seminte gasite pe suparafata analizata cu un coeficient K, care se calculeaza pe baza suprafetei unui metru patrat. Specia careia ii apartin diferitele seminte de buruieni folosite se determina apoi prin compararea directa cu o serie de colectii standard.

Determinarea rezervei de seminte de buruieni din sol se recomanda a fi efectuata de mai multe ori pe an, deoarece diferitele lucrari agrotehnice efectuate pot genera fluctuatii semnificative ale rezervei de buruieni din sol.