Sistemul de productie - concept, continut

SISTEMUL DE PRODUCTIE - CONCEPT, CONTINUT

Modificarile petrecute dupa 1990 in structura proprietatii din agricultura, ponderea majora a sectorului privat, necesitatea trecerii la economia de piata impun masuri de asigurare optima a factorilor necesari cultivarii plantelor, cresterii si exploatarii animalelor si masuri organizatorice materializate in sisteme rationale de productie, diferentiate pe zone, pe forme de proprietate, pe tipuri de exploatatii.

Unitatile agricole si exploatatiile familiale dispun de diferite resurse (suprafete de teren, oameni, echipamente, constructii, mijloace banesti) in cantitati in general limitate si care trebuie folosite cat mai eficient.

Utilizarea resurselor presupune combinatii ale acestora, scopul fiind obtinerea de produse vegetale si animale. Aceste produse sunt insa de naturi foarte diferite: grau, porumb, furaje, lapte, carne de taurine, carne de pasare sau porc, oua, lana, produsi pentru reproductie sau pentru ingrasare, etc.

Fiecare cultura, specie si categorie de animale, fiecare tip de productie prezinta cerinte diferite fata de natura, volumul si calitatea factorilor, implica modalitati concrete si specifice de organizare a proceselor de productie, niveluri variate de cheltuieli si venituri, ceea ce necesita, cercetari de fundamentare tehnica, biologica, economica si energetica pentru alegerea celor mai eficiente solutii.

La acestea trebuie adaugat ca activitatea din agricultura se desfasoara intr-un mediu natural si socio-economic foarte divers, in permanenta transformare, care poate influenta in diferite grade rezultatele.

Toate aceste considerente expuse arata, ca la nivelul unitatilor agricole, intre factorii de productie existenti, natura si volumul productiilor, maniera de a stabili si organiza procesele de productie, conditiile mediului extern se manifesta o permanenta interdependenta, determinand de fapt un sistem, care are ca scop fundamental realizarea de venituri cat mai ridicate si stabile.

Sistemul de productie reprezinta un ansamblu integrat de factori de productie, productii si modalitati de cultivare a plantelor sau de crestere si exploatare a animalelor, care functioneaza sub influenta mediului extern. In figura 8.1. se prezinta componentele si interactiunile acestora in cadrul unui sistem de productie .

Mediul extern

natural si socio-economic

Sistemul de cultura si de Factorii de

crestere a animalelor productie

Productii

(sau produse)

Figura 8.1.  Sistemul de productie

In esenta, stabilirea unui sistem de productie presupune alegerea naturii si volumului productiilor (in sens mai larg al activitatilor, culturilor, speciilor si categoriilor de animale care vor permite obtinerea unui anumit gen de produs) si a sistemelor de obtinere a acestora in raport de factorii interni si externi (fig. 8.2.)

Obiectivul

sistemelor de productie

Referat: Capitalul de risc si crearea companiilor inovative Proiect: Organele societatii cu raspundere limitata

Facilitati si/sau                                     Facilitati si/sau

restrictii externe                                  restrictii interne

Alegerea productiilor

si a sistemelor

de obtinere a acestora

Figura 8.2. Obiectivul si factorii unui sistem de productie

Facilitatile si/sau restrictiile interne sunt legate de: particularitatile terenului, modul de parcelare sau de comasare, situatia adaposturilor (volum, posibilitati de modificare, de largire), disponibilul de diverse materiale, activitatile anterioare exercitate, disponibilul de forta de munca, situatia financiara.

Mediul extern poate interveni favorabil sau restrictiv in alegerea unui sistem de productie prin: conditiile pedoclimatice, posibilitatile de valorificare (individual sau prin cooperare, direct sau indirect prin intermediari) facilitatile financiare, piata funciara, mediul tehnic, social si economic, restrictiile privind poluarea solului si aerului, politica agricola, piata interna si externa.

Modificarile care intervin in mediul intern (optiuni, suprafata, munca, capital) dar mai ales in mediul extern, fac ca sistemele de productie sa sufere schimbari in timp si spatiu, materializate in schimbarea productiilor (diversificare, specializare), a sistemelor si tehnologiilor de cultivare a plantelor si de crestere a animalelor.

In alegerea unui sistem de productie unitatile si exploatatiile urmaresc urmatoarele aspecte:

Asigurarea autonomiei de functionare (sau de independenta privata);

Limitarea riscului in domeniul finantarii si cel provocat de conditiile de clima;

Valorificarea cat mai superioara a terenului;

Volum redus in echipamente si materiale mai ales pentru exploatatiile familiale, prin forme de cooperare, asociere;

Conditii de munca si de viata mai bune;

Cresterea valorii produselor prin prelucrare;

Recunoasterea ca agent economic viabil de catre ceilalti agenti din cadrul ramurei sau a sectorului de activitate;

Obtinerea de venituri cat mai mari si stabile, profit maxim.

Alaturi de aceste probleme general valabile se mai pot adauga de catre fiecare unitate sau exploatatiei familiala si obiectivele specifice lor. De exemplu, folosirea obligatorie a unor adaposturi sau instalatii deja existente, posibilitatea de a practica hipism, inchirierea unei anumite suprafete pentru demonstratiile unei firme constructoare de masini agricole etc.

Problemele principale care trebuie luate in considerare in luarea deciziilor legate de alegerea culturilor, speciilor si categoriilor de animale pot fi considerate urmatoarele:

Concurenta intre unele culturi si  specii de animale. Aceasta concurenta se manifesta fata de suprafetele de teren existente, volumul resurselor umane, materiale si financiare. Astfel spre exemplificare apare concurenta intre taurine si ovine pentru furajele de volum, intre culturile tehnice si cereale fata de suprafata de teren pentru nutreturile concentrate intre pasari si porci.

Complementaritate intre alte culturi sau alte specii. Cresterea porcilor sau a pasarilor poate completa de exemplu activitatea de crestere a taurinelor sau ovinelor, la nivelul exploatatiilor (sau zona, judet) ele valorificand superior concentratele, contribuind si la cresterea veniturilor. Productia de furaje este complementara cresterii animalelor.

Resursele umane disponibile. Intre culturi, specii si directii de crestere se manifesta o anumita diferentiere privind necesarul de munca, chiar daca are loc sporirea gradului de mecanizare a lucrarilor. Astfel, activitatea de ingrasare a animalelor si de crestere a pasarilor necesita un volum de munca mai redus comparativ cu activitatea din fermele de vaci sau cele de scroafe, cultura de grau este complet mecanizata comparativ cu cea de legume. Acest factor prezinta o importanta deosebita in exploatatiile familiale unde resursele de munca sunt reprezentate de membrii familiei, angajarea de forta de munca salariata necesitand fonduri de plata.

Durata de crestere si exploatare la animale In unitatile zootehnice cu circuit inchis, respectiv cele care cuprind toate verigile unui proces de productie (de la reproductie pana la obtinerea produsului final) durata acestuia este diferita pe secii, astfel:

Taurine pentru lapte > Ovine pentru lana > Porci grasi

(25-30 luni) (17-21 luni) (14-16 luni)

In unitatile cu circuit deschis, specializate pentru un anumit produs, cum sunt cele de crestere si ingrasare, de asemenea apar diferente intre specii, corelate si cu sistemele de crestere (extensiv > intensiv) astfel:

Taurine > Ovine > Porcine > Pui carne

(9-11 l) (4-9 l) (4-5 l) (35-50 zile)

Durata diferita a procesului de productie influenteaza coeficientul de utilizare anuala a adaposturilor, viteza de rotatie a mijloacelor circulante, durata de incepere a recuperarii cheltuielilor.

Tipul adaposturilor existente si volumul investitiilor in constructii noi. Tipul de adaposturi existente deja, capacitatea acestora, posibilitatea de a se modifica amenajarea interioara sau de a fi utilizate in unele perioade din an in alt scop (ingrasarea mieilor sau cresterea de curci de exemplu in saivanele de oi in perioada in care acestea sunt la pasune), constituie facilitati pentru diversificarea productiei.

Volumul acestor investitii depinde desigur de sistemul si tehnologia de crestere si exploatare a animalelor, dar apare si o anumita departajare in functie de specie si directie de exploatare. Astfel, investitiile cele mai reduse in adaposturi si instalatii, sunt cele pentru cresterea si ingrasarea ovinelor, a puilor pentru carne la sol, in comparatie cu cele necesare pentru cresterea taurinelor pentru lapte, a scroafelor cu purcei.

Traditie in cresterea unei anumite specii, rase sau categorii de animale. Acest factor este util a se avea in vedere intrucat el are efecte pozitive asupra rezultatelor obtinute, prin experienta capatata si transmisa generatiilor. Astfel, in tara noastra se pot diferentia in acest sens unele zone ca: Dobrogea in cresterea ovinelor, Banatul in cresterea porcilor, Maramuresul in cresterea vacilor de lapte din rasa Bruna, zona Sibiului in cresterea bubalinelor.

Zona pedoclimatica constituie factor in luarea deciziilor privind specia, categoria, rasa, directia de crestere si exploatare a animalelor, cultura, soiul, hibridul.

Astfel, in zonele de deal si munte cu suprafete de pasuni si fanete naturale vor predomina speciile taurine si ovine, la campie se recomanda cresterea oilor din rase cu mare productivitate pentru lana si carne, iar in zona de munte ovinele din rasele cu lana grosiera. In unele tari ca Belgia, Franta exista recomandari privind cresterea unei rase de porci sau taurine intr-o anumita zona ca o garantie de crestere in rasa pura.

In productia vegetala, in zonele de deal se cultiva culturile de orzoaica, trifoi, hibrizii timpurii si semitimpurii de porumb etc.

Marimea capitalului propriu si optiunea sefului exploatatiei catre o anumita utilizare a acestuia. In situatia in care exista un volum mai mare de capital care poate fi investit in animale, adaposturi, optiunea pentru o anumita cultura, specie, rasa, directie de crestere poate sa aiba in vedere un hoby: cultivarea trandafirilor, cresterea cailor pentru hipism, cresterea fazanilor, etc.

Evolutia pe piete interne si externe privind cererea si oferta de produse, nivelul concurentei, productia si pretul produselor, situatia surselor de proteina, facilitatile la import si export, etc. Toti acesti factori pot fi favorabili intr-o anumita perioada sau nefavorabili in perioada urmatoare din punct de vedere economic, influentand nivelul costurilor, nivelul veniturilor si al profitabilitatii unei culturi, specii .

Ceea ce insa este necesar a sublinia, se refera la utilizarea si avantajul cresterii animalelor in cadrul exploatatiilor familiale si a unitatilor agricole in general, acesta fiind sectorul care valorifica superior produsele vegetale, asigura o continuitate in obtinerea veniturilor si proteina de calitatea cea mai buna pentru hrana oamenilor.