Caracterizarea sectorului agroalimentar din Romania in perspectiva integrarii in U.E.

Economia agroalimentara se contureaza ca domeniu teoretic si ca o stiinta legata de producerea, distribuirea si utilizarea hranei, care cuprinde sectoare si subsectoare traditional tratate impreuna sau separat si anume: agricultura, industriile din amonte, industriile alimentare si serviciile aferente.

Sistematizarea teoretica a avut loc in mare masura concomitent si recurent cu evolutia realitatilor. Realitatile au determinat aparitia, cresterea si consolidarea organizatiilor nationale si ulterior transnationale care au acoperit din ce in ce mai multe activitati legate de realizarea functiei alimentare.

In aceste conditii, 'economia agroalimentara' s-a impus, reprezentand un perimetru economic distinct conturat si din ce in ce mai inchegat.

Cronologic, I.H. Davis si R.A. Goldberg (1957) dau primii o definitie a agribusinessului devenit o realitate in Statele Unite ale Americii. Un progres important in delimitarea conceptuala a economiei agroalimentare il datoram lui Louis Malassis. Acesta da o clara definire a economiei agroalimentare, a economiei alimentare, a celei agrare si a economiei rurale.

Evolutia proceselor economice in special dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a impus o dezvoltare evidenta pe aceste doua planuri, de acee sunt propuse mai multe definitii:

1.1 ECONOMIA AGRALIMENTARA cuprinde ansamblul activitatilor care concura la functia alimentatiei intr-o societate data. Sunt angrenate sapte sectoare: agricultura; industrii agricole si alimentare, distributia agricola si alimentara, restaurantele, industriile si serviciile oferite (care furnizeaza filierelor agroalimentare, consumurile intermediare si echipamentele necesare functionarii acestora), comertul international si de asemenea unitatile socio-economice de consum.

Din rigoare structurala si formala completam pentru delimitare, defintia astfel:

1.2 ECONOMIA ALIMENTARA concentreaza activitatile legate de satisfacerea nevoilor nutritionale manifestate prin raportul dintre nevoile biologice si capacitatile de acces la hrana, in paralel cu oferta de hrana si capacitatea de oferta. Ansamblul acestui domeniu poate reprezenta si o finalitate a economiei agroalimentare.

Economia agrara se ocupa de o economie a ramurii, avand ca sfera de activitate conexa, in masura importanta, ramurile din avall si amonte, cuprinzand insa activitatile intermediare si avand o deschidere prioritara catre economia rurala.

Economia rurala, domeniu mult mai larg cuprinde totalitatea proceselor economice, conotatiile lor sociale extraeconomice desfasurate in perimetrul rural si cu precadere in comunitatile rurale.

Agricultura reprezinta in general principala activitate rurala.

Economia agroalimentara este dependenta de nivelul general de dezvoltare economica a societatii date, de politicile alimentare, de dtarea agriculturii si de evolutia structurilor agrare, de procesele economice si sociale din comunitatile rurale. Orientarea economiei agroalimentare se realizeaza in functie de raporturile cerere-oferta, prioritatea avand-o cererea de alimente. Cererea efectiva de alimente conditioneaza punerea in valoare a resurselor materiale si a nevoilor de capital, precum si formarea unui anumit tip de economie alimentara, specifica modelului de consum national

Economia alimentara a unei tari s-a format timp indelungat si constituie fundamentul economiei agroalimentare moderne. Economia cosumului alimentar concentreaza activitati legate de satisfacerea nevoilor nutritionale ale oamenilor, manifstate prin raportul dintre nevoile biologice si capacitatile de acces la hrana, determinate de nivelul ofertei, de preturi, etc. Economia alimentara a unei tari este caracterizata de regimul alimentar, de nivelul bugetelor alimentare. Factorii economici si naturali determina cererea de alimente care exprima nevoile efective ale populatiei la diferite niveluri de venituri si pret.

Rolul sectorului agroalimentar in dezvoltarea de ansamblu depinde de numerosi factori, in primul rand de rolul agricu;lturii in aprovizionarea industriilor alimentare si nealimentare, si de tendinta de limitare a consumului alimentar pe locuitor in tarile dezvoltate datorita saturatiei alimentare. In aceste tari elasticitatea cheltuielilor alimentare in raport cu veniturile este mai slaba decat a altor cheltuieli de consum. Evolutia sectoru;ui agroalimentar spre integrarea interna si externa pune pe primul plan cresterea competititvitatii in toate subsectoarele componente si implica masuri coordonate de modernizare, in conditiile dezvoltarii durabile.

Uniunea Europeana a fost constituita in anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma,la data respectiva numindu-se Comunitatea Economica Europeana.Membri fondatori au fost Franta,R.F.Germania,Belgia,Luxemburg,Italia si Olanda.Inca de la infiintare,Uniunea Europeana a anuntat intentia de a crea o piata unica comuna si de apropiere progresiva a politicilor economice ale statelor membre,astfel incat sa se asigure dezvoltare armonioas a activitatii economice,expansiunea continua a acesteia ,cresterea stabilitatii sale,sporirea standardului de viata precum si relatii mai stranse intre tarile participante.In ceea ce priveste Romania aceasta si-a manifestat in mod expres optiunea pentru integrarea in U .E. si hotararea de a-si indeplini toate angajamentele asumate prin acordul asociere semnat in 1993 si devenit valabil inceepand cu anul 1995 .In prezent Romania are in vedere realizarea adaptarilor necesare in planul mecanismelor economice care sa-i permita trecerea de la statutul de asociat la cel de membru U.E.In U.E exista o diversitate considerabila de probleme si situatii regionale iar dorinta tarilor centrale si est-europene de a deveni membre cu drepturi depline, creeaza probleme.Aderarea deplina a Romaniei la U.E se va realiza in momentul in care tara noastra va putea sa-si asume obligatiile ce ii revin unui membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice .Perspectiva extinderii U.E. este un element important ce trebuie luat in considerare in acest context in sensul ca trebuie evitate noi masuri ce ar putea face si mai dificila integrarea tarilor centrale si est europene.In plus tendintele pietei pe termen lung ,viitoarea runda de negocieri in cadrul organizatiei mondiale a comertului si dezbaterile pe plen intern privind o profunda integrare in politica agrara a aspectelor dezvoltarii rurale,a celor sociale si a celor privitoare la mediul ambiant reprezinta elemente importante in viitor.

Referat: Federatia Mondiala a Burselor de Diamante - bursa diamantelor din Anvers Referat: Analiza marjei comerciale

In ansamblul relatiilor dintre U.E. si tarile Europei centrale si de est ,agricultura este apreciata ca o ramura care prezinta destule elemente snsibile pentru a aspira la integrare .Se stie ca agricultura tarilor centrale si de est a traversat,in ultimii ani,o tranzitie fundamentala si un proces de restructurare ceea ce a antrenat o scadere a productiei cu 25-30%.Exista insa aprecieri unanime ca aceste tari vor recupera pierderile de productie prin implementarea economiei de piata in agricultura si prin extinderea tehnologiilor moderne de productie.Agricultura este considerata in U.E. ca un sector strategic care produce bunuri alimentare si nealimentare,exercita functia de protectie a mediului si participa la mentinerea echilibrelor vitale in societate .Este un element motor in eonomia moderna,fiind o sursa importanta de venituri si locuri de munca,pe aceasta cale contribuindu-se la formarea clasei mijlocii .Mersul reformei agricole in Romania arata canu s-a facut suficient ca pana la sfarsitul secolului sa putem sa ne aropiem spre directiile spre care se indreapta agricultura U.E.si sa facem fata sfidarilor impuse de liberalizarea comertului agricol la inceputul secolului urmator.

Pata agricola comuna urmareste mentinerea si dezvoltarea unui sistem agricol modern,care sa garanteze un nivel de viata echitabil comunitatii agricole ,aprovizionarea cu alimente a consumatorilor la preturi rezonabile si libera circulatie a produselor in U.E. Integrarea agriculturii noastre in structurile agricole vest-europene nu se poate realiza fara o serioasa pregatire si fara o anumita performanta care sa asigure compatibilitata crearii avantajelor reciproce .Pregatirea procesului de integrare in conditiile lipsei de competitivitate a agriculturii si a capitalurilor necesare modernizarii , cere masurri riguroase pentru reducerea decalajelor .Aceste masuri privesc conceptele de dezvoltare ,armonizarea ligislatiei ,crearea institutiilor.Sunt necesare politici agricole specifice pentru rezolvarea unor probleme inca din faza de preaderare .In perioada de preaderare ,un rol pozitiv il joaca proiectele finantate de U.E.,insa pentru ca aceste proiecte sa fie aplicate ,trebuie indeplinit programul de reforma si conditiile de performanta pentru a d rezultate .

Starea actuala a agriculturii romanesti difera fundamental de orientarile date agriculturii UE.Astfel UE se confrunta cu excedente ale productiei agricole si ia masuri de ajustare a ofertei prin prevenirea si eliminarea acestora .

Excedentele au costuri enorme din cauza subventiilor mari .Reducerea acestor costuri se urmareste a se realiza prin restrangerea si eliminarea treptata a subventiilor ,pe calea modernizarii sectorului agricol si a cresterii competitivitatii pe pietele mondiale.

Noile orientari ale Politicii Agricole Comune trebuie cunoscute si trebuie actionat,astfel incat sa nu marim decalajele care despart agricultura Romaniei de UE,ci sa ne apropiem treptat de aceasta.Agricultura UE este in prezent orientata sa produca produse agricole de calitate ,in functie de nevoile de consum ale tarilor membre si pentru marile piete externe.Productia agricola se adreseaza consumului de masa si intr-o masura crescanda cererii de produse de calitate nutritionala si dietetica ,igienica,ecologica.

In perspectiva largirii UE ,agricultura va juca un rol important in consolidarea acesteia ,atribuindu-i un rol strategic dominant in asigurarea securitatii alimentare a populatiei,promovarea mediului sanatos ,amenajarea spatiului rural ,realizarea echilibrului social si uman.

Pentru materializarea conditiilor de calitate impuse produselor agricole prin reglementarile comunitare ,un loc important ocupa cunoasterea si respectarea standardelor sanitar veterinare si de calitate stabilite intre tarile membre ale UE pe baza cerintelor de reciprocitate.Ele sunt solicitate ,in egala masura ,tuturor tarilor asociate,deci ,si Romaniei.In aceeasi ordine de idei ,exista posibiletatea orientarii mai hotarate a productiei agricole destinate exportului spre culturi bioecologice in concordanta cu exigentele UE si cu cerintele crescande ale populatiei tarilor membre UE pentru astfel de produse .In acest sens producatorul agricol roman merita s fie incurajat pentru a practica o agricultura bioecologica ,deoarece chiar daca realizeaza o productie mai mica la hectar in raport cu agricultura intensiva ,activitatea sa ar putea deveni ma i profitabila datorita diferentelor sensibile de pret ,in favoarea produselor bioecologice ,de o calitate superioara si mult mai sanatoase .Nu trebuie sa se absolutizeze cu agricultura bioecologica ,deoarece Romania trebuie sa fie preocupata ,in primul rand de securitatea alimentelor a populatiei,securitate care nu se poate realiza prin practicarea ,in exclusivitate ,a agriculturii bioecologice.

Productia mondiala de carne cunoaste cresteri moderate doar in tarile in curs de dezvoltare ,iar comertul international este redus.Cei mai mari producatori si exportatori de carne sunt :SUA,UE-15,Australia ,Noua Zeelanda si Canada.In acelasi timp,aceste state sunt si mari importatori de carne si preparate ,si mai ales de peste din tarile in curs de dezvoltare.

Carnea de pasare.Productia mondiala a carnii de pasare este cea mai dinamica (cresteri de 6% pe an).in anul 1998 productia mondiala de carne de pasare era de 53,7mill tone,fata de 29,28 mil tone in 1986 si 33,7mil tone in 1990.

Principalele tari producatoare de carne de pasare sunt:SUA(28,2 mil tone in 1996),Brazilia(8,7 iml tone in 1996),China(21,4 mil tone in 1996),Japonia ,Rusia ,Ungaria.Uniunea Europeana produce peste 16mil tone de carne de pasare annual.Piata mondiala a carnii de pasare ,urmata de UE(17,8%)Brazilia(7,0%).

Cel mai mare importator de carne de pasare este Rusia ,care face eforturi de a-si spori productia interna pentru a-si acoperi necesarul de consum la un nivel mai ridicat.

1.3 PREZENTAREA GENERALA A SECTORULUI PASARI DIN ROMANIA

Industria avicola include productia de gaini ,rate,gaste,curcani,pasari ornamentale.Cu nivelurile actuale ale productiei,Romania ar fi ,dupa marime,a noua producatoare de carne de pasare.Industria avicola din Romania este o industrie polarizata,constand fie in afaceri foarte mari,fie in afaceri foarte mici.Astfel ,95% din exploatatii au mai putin de 50 de gaini ,reprezentand 56% din numarul total de gaini,in timp ce ,la extrema cealalta, 0,01% din ferme au mai mult de 1000 de gaini ,cuprinzand 25% din gaini.Intr-adevar,marimea lor medie este de peste 100.000 pasari.Acesta reprezinta un tipic ce se repeta in intreaga Europa,in Marea Britanie de exemplu se estimeaza ca 1,2% din fermele de pasari ouatoare au peste 20.000 de pasari si cuprind 79% din pasarile ouatoare.

Sectorul de carne de pasare se polarizeaza de asemenea ,in unitati integrate de scara mare si gospodarii producatoare de scara mica.

1.4 MODIFICAREA PERFORMANTEI TEHNICE IN MAREA INDUSTRIE  PRODUCATOARE DE BROILER DIN ROMANIA

Unitate de procesare pentru pasari la scara mare.

Aceasta companie si-a inceput activitatea in urma cu cincizeci de ani,ca intreprindere avicola de stat.Actuala afacere insa a fost infiintata in urma programului de privatizare din 1998 cand o companie de investitii a cumparat 75%din companie.Restul de 25% a ramas in mainile statului.Managementul companiei revine unui comitet de directori alcatuit din trei personae,in care director executive este Managerul General.Actualul Manager General are experienta in finante,a fot numit in 2000.Afacerea functioneaza in present in duoa unitati .Impreuna cele doua unitati produc in jur de 20-24.000 tone de carne de pasare pe an,iar afacerea are o cifra de afaceri de aproximativ 80 mil. USD pe an.Afacerea are angajati direct si indirect,in jur de 800 oameni,numar care reprezinta o reducere cu aproximativ 25% fata de acum zece ani.

Producatorii de carne de pasare de scara medie.

Aceasta afacere consta intr-o singura unitate de productie de broiler.Compania privata a fost infiintata in 1991 si are 55 de salariati.Afacerea achizitioneaza pui de o zi ,creste pui pana la aproximativ 1,9 kg la varsta de 42 de zile ,iar apoi ii sacrifice la un abator cu care are contract si ii proceseaza pentru a fi vanduti in magazinele de desfacere ale producatorului.Toata carnea de pasare este vanduta in stare congelata ,cel mai important produs oferit fiind pasarile intregi ,pulpele fiind al doilea produs ca importanta.

Afacerea are un efectiv de aproximativ 12000 pasari broiler in zece hale si are in jur de 5-6 cicluri de productie pe an.Halele sunt incalzite fie cu radiatoare electrice,fie cu sobe cu lemne.

Competitivitatea pietei si a comertului international

Productia de carne de pasare s-a redus incepand cu 1990 dar,desi tendinta a fost de descrestere constanta,au existat unele oscilatii semnificative pe parcursul acestei decade.

Ca si in sectorul oua se considera ca sectorul productiei in gospodarii nu plaseaza cantitati semnificative de carne de pasare pe piata organizata.Gospodariile sacrifice gaini pentru autoconsum,surplusul de pasari fiind oferit spre vanzare sub forma de pasari vii pe pietele stradale organizate si neorganizate.Calitatea acestor pasari ,care sunt un amestec de gaini la finalul ciclului de producere a oualor si surplusul de pasari tinere,este posibils sa die foarte variabila,in aceeasi masura fiind posibil sa fie variabila si calitatea carnii de pasare.Comercializarea de pasari vii ar putea reprezenta o amennintarea la adresa sanatatii omului ,prin prezenta de exemplu,a salmonelei.

Astfel ,piata organinzata de carne de pasare este provizionata aproape in exclusivitate de producatorii industriali integrati mari si din importuri.producatorii integrati au propriile lor retele de sacrificare si distributie si aprovizioneaza direct o gama larga de detailisti.Piata romaneasca interna este dominata de comercializarea produselor congelate si doar in ultimii doi-trei ani a inceput sa se dezvolte piata produselor refrigerate,centrata in marile orase,in special in Bucuresti ,cererea pentru astfel de produse probabil va creste in continuare.Insa in prezent,nu exista un avantaj evident al produselor refrigerate comparative cu cele congelate.Companiile vand produse congelate si refrigerate la preturi apropiate .in mod similar,puii intregi domina piata ,existand putine produsele procesate.Cu toate acestea ,marii producatori integrati dezvolta in prezent o gama larga de produse procesate si se afla in pozitia de a dezvolta aceasta piata.Vor fi totusi necesare investitiile de capital,avand in vedere ca produsele refrigerate si procesate sunt produse relative noi pentru piata romaneasca.