Tunderea ovinelor

TUNDEREA OVINELOR

Aspecte organizatorice

Recoltarea lanii se face prin tuns, pentru conditiile de la noi din tara acesta desfasurandu-se odata pe an la sfarsitul primaverii sau inceputul verii, in perioada 10 mai 10 iunie. In zonele in care se practica oieritul transhumant si cel semitranshumant cu rasele Turcana si Tigaie, tunsul se practica in prima jumatate a lunii mai, datorita rezistentei deosebite la intemperii a ovinelor care se cresc in zonele respective. Tunsul in aceasta perioada este justificat datorita faptului ca oile care sunt duse in zona alpina sunt mai usoare si mai mobile; nu se mai produc pierderi de lana prin agatarea ei in arboreturi; lana tunsa inainte de urcarea la munte se stocheaza mai usor.

Ovinele de rasa Merinos, Tigaie, Turcana si tipul Spanca, crescute in zonele submontane si de ses se tund in perioada 1 – 15 iunie, fiind sensibile la variatile de temperatura si la ploile reci. Nu trebuie depasit timpul optim de realizare a tunsului deoarece ovinele tunse devin mai usoare si suporta cu usurinta caldura, ceea ce se repercuteaza favorabil asupra exploatarii, starii generale si a nivelului productiei.

In perioada in care existau exploatatii cu un numar foarte mare de ovine, tunsul se constituia ca o a devarata campanie, trebuind infiintate asa numitele centre de tuns si luate o serie de masuri organizatorice. Centrele de tuns vor avea in apropierea adaposturi pentru cazarea efectivelor inainte si dupa tuns in vederea feririi de ploile reci. De asemenea pentru functionarea ritmica a centrelor de tuns in cadrul acestora va trebuii sa se realizeze: cantarirea cojoacelor si a animalelor, sortarea, balotarea si depozitarea temporara a lanii. Inainte cu 14 – 24 ore de tuns oile nu vor fi scoase la pasune si nu li se vor administra furaje la iesle pentru a evita accidentele prin incarcarea tubului digestiv. Daca in unitate se cresc mai multe rase ordinea la tuns va fi Tuecana, Stogosa, Tigaie, Spanca, Merinos, iar in cadrul rasei la inceput se vor tunde batalii si oile sterpe dupa care mioarele, oile mame, miorii si berbecii. Oile cu parazitoze sau boli infectioase se tund separat, lana se eticheteaza ca fiind cu scabie sau variola, iar locul se dezinfecteaza, la fel si instrumentarul.

Sisteme de tuns

Recoltarea lanii de la ovine se poate face prin urmatoarele metode

tuns manual

tuns electromecanic

recoltare cu substante chimice.

i           Tunsul manual – se executa cu ajutorul foarfrecilor, norma pe tunzator fiind de 40 – 45 oi Turcane, 30 – 35 oi Tigai si 20 – 25 oi Merinos.

i           Tunsul electromecanic – se executa cu ajutorul agregatului de tuns prevazut cu masini de tuns actionate electric sau mecanic (utilizate pe pasuni in special in Australia si Noua Zeelanda). Prezinta ca si avntaje faptul ca: creste productivitatea muncii de cca 3 ori un tunzator putind tunde cca 60 – 70 capete ovine Merinos; lana este mai lunga si mai uniforma; cantitatea de lana este mai mare cu cca 200 g pe cap. Tunderea se poate face pe mese speciale prevazute cu chingi pentru contentie sau pe covoare de cauciuc electroizolante. Tunsul poate fi facut individual sau in lant, oaia trecand pe la mai multi tunzatori care tund numai anumite regiuni corporale. Indiferent de sistem este necesar ca tunsul sa fie executat corect, fara a deprecia calitatea lanii si sanatatea animalului.

i           Recoltarea chimica a lanii, se face prin administrarea unor substante de tipul ciclofosfamidei, care va produce constrictia si incetarea cresterii celulelor din bulbul pilos, zona de constrictie aparand la suprafata pielii dupa 6 – 7 zile.

Dupa tundere lana este cantarita, presortata pe masa de sortare, dupa care are loc impachetarea cojoacelor si daca este nevoie chiar legarea lor, cu sfoara de hartie, sau cu suvite din cojoc in cazul rasei Turcana si a oii Stogose. Apoi lana se ambaleaza in saci cu dimensiunea de 2 x 1 m denumiti arari care apoi se stivuiesc pe podete de lemna in care bine uscate si aerisite.

Dupa tuns in prima saptamana oile se pasuneaza pe pasunile cele mai apropiate de adapost pentru a fi adapostite in caz de intemperii, iar in a doua saptamana are loc imbaierea antiscabioasa.

La miei se practica mituitul, care consta in recoltarea laniimitelor care sunt suvite neformatre complet. La ovinele din rasa Merinos mituitul se face la varsta de 4 – 6 luni. Pentru ca mitele sa poata fi valorificate trebui sa aiba o lungime de minimum 4 cm. De regula la noi se face in perioada iunie – iulie, mai tarziu nefiind indicata. La mieii supusi ingrasarii este obligatoriu mituitul, cu 2 – 3 saptamani inainte de finisare.