Cresterea matcilor

CRESTEREA MATCILOR

Calitatea matcii este un factor decisiv pentru obtinerea unor productii ridicate. De aceea achizitionarea sau cresterea in sistem propriu de matci valoroase trebuie sa fie prioritara pentru fiecare apicultor interesat sa valorifice superior culesurile de productie.

Pentru obtinerea matcilor pot fi folosite mai multe metode: obtinerea si folosirea matcilor din roiurile naturale sau a botcilor din familiile orfane sau care isi schimba linistit matca, folosirea cutiei Jenter, decuparea fagurilor cu oua si transvazarea larvelor.

Obtinerea si folosirea matcilor din roiurile naturale

Atunci cand familia de albine roieste, albinele lucratoare construiesc numeroase botci de roire, in special pe marginile laterale si de jos ale fagurilor. Botcile formate de albine in perioada frigurilor roitului pot fi folosite la obtinerea matcilor tinere.

Astfel, pe masura formarii botcilor si ajungerii lor la maturitate, acestea sunt taiate cu o bucata de fagure cu o zi sau doua inainte de eclozionarea matcii (botcile mature, din care matcile trebuie sa eclozioneze in curand se recunosc dupa culoarea lor mai inchisa si dupa culoarea capacelului, care este mai deschis la culoare, cu aspect fibros si ros partial). Botca de roire se detaseaza din fagure cu ajutorul unui cutit ascutit, preferabil incalzit, impreuna cu o bucata de fagure lata de 1-1,5cm si se altoieste pe un fagure, cladit, mai inchis la culoare,din care au iesit cateva generatii de puiet, de preferinta cu puiet capacit si coronita de miere in partea superioara , intr-o familie orfana sau roi artificial nou infiintat.

Pentru a obtine botci de la o familie anume se poate folosi metoda intrarii in frigurile roitului a acestei familii de la care se urmareste luararea botcilor. Pentru aceasta coloniei i se asigura primavara devreme cele mai bune conditii de dezvoltare, de crestere a unui numar mare de puiet si albine tinere (hrana suficienta, cuib stramtorat pe cat mai putini faguri, pentru pastrarea unui regim termic adecvat, matca de 1an, stup protejat de curentii de aer). In a doua jumatate a primaverii (in luna mai), cand familia este in plina dezvoltare, cu multe albine tinere, se sisteaza introducerea ramelor noi folosite la extinderea cuibului si se tine cuibul stramtorat. Aditional se intareste cu puiet capacit, gata de eclozionare. Surplusul de albine tinere, inghesuiala in stup, lipsa spatiului de depozitare a mierii si a celulelor goale necesare pontei matcii vor determina familia de albine sa intre in frigurile roitului si sa construiasca un numar mare de botci pe care apoi apicultorul le poate folosi dupa necesitati.

Din familia intrata in frigurile roitului pot fi luate botcile cu intreaga rama, nemaifiind necesara taierea lor, pentru formarea unui roi artificial, lasandu-se pe rama doar o botca sau doua, bine crescute de albine, restul botcilor distrugandu-se.

Din botcile de roire se pot obtine matci cu abdomenul foarte bine dezvoltat si prolifice insa sunt roitoare, ca si familiile din care au fost crescute, caracterele ereditare mostenindu-se din generatie in generatie. De aceea folosirea acestora in inmultire nu este recomandata, productia de miere sau polen putand fi compromisa de intrarea in frigurile roitului a familiilor ce folosesc astfel de matci.

Obtinerea matcilor din botcile familiilor orfane

Atunci cand isi pierd matca in mod subit, pentru a-si creste o noua matca, albinele iau in crestere larve de varsta tanara si construiesc, de obicei pe mijlocul fagurilor, botci.

Matcile care eclozioneaza din aceste botci au, de obicei, abdomenul triunghiular si sunt mai mici decat matcile provenite din botcile de roire. Albinele, atunci cand isi dau seama ca au ramas fara regina, se nelinistesc, se panicheaza, si hranesc abundent larve alese din cuib, dar sunt luate in crestere si larve de varsta mai inaintata decat cea optima pentru cresterea unei regine (mai mari de 12 ore). Din aceste larve se vor dezvolta matci inferioare din punct de vedere al calitatilor urmarite (prolificitate, productivitate, etc.) care, avand o varsta mai mare atunci cand au fost luate in crestere, vor ecloziona si mai repede si isi vor omori rivalele, adica matcile cu varsta potrivita, relativ de calitate.

Apicultorul poate sa detaseze cele mai frumoase botci de pe fagure, folosind un cutit ascutit si sa le altoiasca pe alti faguri din alte familii orfane sau nuclee sau sa ia ramele pe care aceste botci apar si sa formeze roi artificiali, iar la familia orfana din care a prelevat botcile de salvare sa lase doar o botca, cea mai dezvoltata. Matca care va iesi din aceasta botca va avea rezultate satisfacatoare pentru un an, dupa care trebuie schimbata.

Obtinerea matcilor din botcile de schimbare linistita

Cand matca este batrana, epuizata sau cand este mutilata in urma unui accident sau a interventiei apicultorului, albinele cresc maximum 2-3 botci, mari, pe partea centrala a fagurilor din care vor iesi matci de calitate. In lumea apicola se considera ca aceste matci, provenite din botci de schimbare linistita, sunt cele mai bune. Apicultorul poate obtine botci de schimbare linista in trei faze:

. Stabilirea familei sau a familiilor de albine recordiste cu calitati biololgice si productive deosebite.

. Amputarea cu ajutorul unei forfecute a aripilor anterioare sau a unui picior din fata a matcii care trebuie schimbata din cauza varstei inaintate, dar fara sa se provoace ranirea sau strivirea unei alte parti anatomice vitale (cap, torace, abdomen) astfel incat matca sa-si poata continua ouatul in conditii normale.

Din cauza acestei infirmitati aparente (matca nu se foloseste de aripi pentru depunerea oualor) albinele din familia respectiva hotarasc inlocuirea ei prin schimbare linistita. Ele construiesc 2-3 botci pe mijlocul fagurilor in care matca va depune oua, silita de lucratoare, apoi vor hrani din abundenta,cu laptisor de matca, larvele din aceste botci ca viitoarele matci sa beneficieze de conditii optime de dezvoltare inca de la inceputul cresterii.

. La 10-12 zile de la amputare se face un control la care se urmareste prezenta, numarul si pozitia botcilor. Cand botcile ajung la maturitate (12-14 zile) se procedeaza la scoaterea (decuparea) botcilor si se formeaza tot atatia roi cate botci sau rame cu botci sunt, la care se mai repartizeaza inca doi faguri cu puiet capacit, gata de eclozionare si miere, din aceeasi familie in care au crescut botcile, precum si o rama cu fagure artificial destinat claditului.

Daca dorim sa producem in continuare botci crescute in conditii de schimbare linistita, lasam matca infima mai departe in stupul sau. Cuibul se completeaza cu 2-3 faguri claditi de la rezerva si 2-3 faguri numai cu puiet capacit de la alte familii de albine . Conform aceluiasi ciclu de 12-14 zile, situatia se repeta, in cuib sunt 2-3 botci mature, aproape de eclozionare cu care se procedeaza la formarea roiurilor sau a nucleelor. Repetarea acestor operatii se face pana se obtine intregul necesar de matci de care este nevoie pentru inlocuirea matcilor necorespunzatoare si pentru dezvoltarea efectivului de familii de albine din stupina. La ultimul ciclu, cand nu se mai doreste obtinerea de botci, in familia respectiva se lasa o rama cu o botca, urmand ca matca care eclozioneaza sa o inlocuiasca pe mama ei varstnica si infima.

Roii astfel formati, cu matci crescute prin schimbare linistita, se stimuleaza din doua in doua zile cu cate 300-400g sirop de zahar in concentratie de 1:1 pana ce matca incepe sa depuna oua. Dupa ce roii cu matci tinere si-au dobandit autonomia necesara unei familii in dezvoltare, se procedeaza la unificarea familiilor ale caror matci trebuie sa fie inlocuite cu aceste matci tinere, astfel:

Varianta 1. Intr-o dimineata linistita se inlatura din stup matca veche ce urmeaza sa fie schimbata si familia de albine se lasa in starea de orfanizare pana catre seara. Acest interval de timp permite disparitia totala a orcarei urme de feromoni, ceea ce face ca populatia familiei respective sa accepte cu usurinta prezenta altei matci sau chiar sa o prefere. Se procedeaza apoi la transvazarea ramelor cu faguri si populatia de albine din stupul organizat in familia-roi cu matca tanara, intercaland, dupa incetarea zborului, intre cele doua grupe de rame un hranitor cu 500g sirop de zahar in concentratie 1:1. In ziua urmatoare se scoate hranitorul si se apropie ramele transvazate de cele din familia primitoare.

Varianta 2. Treptat, zilnic, se iau in cursul diminetii cate 1-2 rame cu puiet si albina acoperitoare din familia cu matca veche ce trebuie inlocuita si se introduce dupa ultima rama din familia noua cu matca tanara. In felul acesta culegatoarele (care sunt mai agresive si accepta mai greu matca noua) se intorc in familia de la care au fost luate iar doicile, care sunt albine tinere, blande, raman sa creasca puietul de pe fagurii respectivi. Cand familia care urmeaza sa fie desfintata prin unificare nu mai are decat 4-5 rame cu populatie, tot in cursul diminetii, se inlatura matca veche, epuizata, lasandu-se familia orfana pana dupa-masa, seara, cand se transvazeaza in familia primitoare dupa acelasi procedeu ca in varianta 1.

LUCRARE: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere) LUCRARE: Controlul functiei de reproductie la suine (REPRODUCTIA ASISTATA LA ANIMALE)

Folosirea cutiei Jenter

Cutia Jenter este un dispozitiv format din mai multe piese din plastic, ce permite cresterea matcilor in botci artificiale, din plastic, fara a mai fi necesara transvazarea larvelor, matca ouand direct in botcile fixate in bloc, in fasia de plastic sub forma de fagure. Este o metoda buna, avand in vedere ca matcile obtinute sunt de calitate, fiind obtinute devreme, ouale fiind depuse direct de matca in botci, insa este o metoda costisitoare de timp si operatii, fiind preferata mai putin de producatorii de matci in sistem comercial.

Decuparea fagurilor cu oua

A doua zi dupa ce familia doica a fost pregatita (orfanizata, hranita stimulativ cu sirop de zahar si turte proteice), din cuibul familiei de prasila (donatoare de oua sau larve) se scoate un fagure ce contine larve in celule de lucratoare, in varsta de 1-2 zile, care se duce intr-o camera incalzita. Pe o masa, cu ajutorul unui cutit bine ascutit si incalzit se taie fasii de fagure, care sa contina fiecare cate un rand de celule. Pentru cresterea matcilor se folosesc doar celulele din partea superioara si de mijloc a fagurelui. Fasiile de fagure se aseaza pe masa si fiecare se taie la jumatate din inaltimea celulelor. Apoi fasiile se taie in bucati separate, astfel ca fiecare bucatica de fagure sa aiba o celula cu larva. Celula este largita la gura, mai apoi, cu un betisor de lemn gros de 6mm, rotunjit la varf, cu atentie, fara a atinge si rani larva. Apoi, cu ajutorul cerii topite, celulele se lipesc de suporturi in care se scufunda repede baza celulei. In cazul folosirii directe a botcilor se pot folosi diferite forme de suporturi (pene, coada de randunica, patrate cu tije, etc). Pentru a pregati fagurele in care se vor fixa suporturile cu celulele naturale retezate si lipite cu ceara, este bine ca acest fagure sa fie introdus in cuibul familiei doici cateva ore, ca sa se incalzeasca (se poate folosi, in acest sens, si o camera bine incalzita), fixarea suporturilor cu botci facandu-se astfel mult mai usor. Ei trebuie sa fie mai inchisi la culoare (in care s-au crescut cateva generatii de puiet, sa contina predominant celule de lucratoare si sa aiba in partea superioara o coronita de miere.

Celulelele cu larve se pot fixa pe suporturi triunghiulare (pene) din pacaj sau lemn construite din scanduri subtiri, lungi de 35mm, cu o grosime de pana la 2mm, latimea la capatul unde se lipesc celulele de 15mm iar varful ascutit. Penele se infing pe ambele fete ale fagurelui in forma de zig-zag. Varful ascutit trebuie sa ajunga in peretele din mijloc al fagurelui (foita artificiala pe care s-a construit). Distanta dintre pene este de 3mm iar dintre randuri 5mm, astfel ca pe o fata de faguri se pot fixa 4 randuri de 10-12 pene fiecare. Rama cu pene se aseaza in mijlocul cuibului familiei doici, intre doua rame cu puiet capacit. Daca exista mai multe rame cu larve de matci la crestere, intre aceste rame se pun, intercalati, faguri cu puiet capacit.

Atunci cand, in locul penelor, se recurge la fixarea celulelor de larve pe suporturi de lemn (25/25mm, cu grosimea de 5,25mm), lipirea se face ca si pe penele triunghiulare. Suporturile se fixeaza pe 3-4 speteze de lemn care se introduc in rama de crestere pe niste canale taiate in corpul ramei, cu celulele indreptate in jos. La o familie crescatoare se pot da intre 40 si 60 celule cu larve din care vor rezulta intre 30-40 botci de buna calitate, botci care apoi se vor folosi dupa necesitati (formare de nuclee, roi artificiali, recuperarea unei familii orfane, etc.).

Metoda are dezavantajul ca fagurele cladit din care se taie fasiile nu se mai recupereaza.

Transvazarea larvelor

Aceasta metoda este folosita, datorita eficientei, rapiditatatii si bunelor rezultate obtinute in urma aplicarii ei, in stupinele mari si majoritatea crescatoriilor comerciale de matci si are doua variante: mutarea larvelor in botci fara hrana larvara, laptisor (transvazare uscata sau simpla) si mutarea larvelor in botci in care exista laptisor (transvazare umeda sau dubla).

Pentru executarea lucrarilor este nevoie de rame de dimensiunea celor din cuib, cu lateralele groase (latimea de 20-30mm), prevazute cu santuri in care vor intra sipcile cu botci. Acestea sunt prevazute cu gauri in care vor intra piciorusele botcilor artificiale, suportii pentru botci sau de care se vor lipi botcile confectionate din ceara. Pe o sipca de crestere se pot monta pana la 14 botci. Intr-o rama de crestere se pot pune, la distante egale, 3 leaturi cu botci. Distanta dintre leaturi (intre 5 si 8 cm) permite scoaterea si introducerea acestora cu usurinta in rama de crestere si ingaduie albinelor sa cladeasca botcile fara a fi inghesuite.

Apicultorii care doresc sa obtina doar cateva matci pe an pot folosi botcile din ceara. Acestea se confectioneaza in felul urmator: ceara se topeste intr-un vas, pe aburi sau intr-un vas inconjurat de apa foarte calda, ca sa nu se arda, apoi, cu un sablon de lemn sau de sticla, se trece la confectionarea botcilor.

Sablonul se construieste din lemn de tei strunjit, are o lungime de 10cm, unul din capete este usor rotunjit si putin conic, avand un diametru de 8,5mm. Pentru scurtarea timpului necesar confectionarii botcilor, pe un suport pot fi montate mai multe sabloane (betisoare) de acest fel. Alaturi de vasul cu ceara topita se pune un vas cu apa rece in care se introduce varful betisorului, sa se umezeasca, astfel ca ceara nu va adera de sablon. Dupa ce ceara s-a topit, se cufunda in ea varful betisorului, de 3-4 ori. De fiecare data cand se introduce betisorul in ceara se scufunda din ce in ce mai la suprafata astfel ceara de pe betisor se ingroasa sub forma de cupa. Cand stratul de ceara de pe betisor este destul de gros se scoate afara din ceara, se introduce in apa rece ca ceara sa se intareasca si, invartind betisorul intre degete, se detaseaza inceputul botcii, cupa. Cand s-au strans mai multe cupe, se lipesc cu ceara topita de suporturile de botci din lemn care apoi se monteaza pe sipcile port-botci. Ramele cu sipci se introduc pentru 24 de ore in familia doica, intre ramele cu puiet. Tinerea ramelor cu botci din ceara in familia de crestere face ca albinele sa modeleze si sa curete aceste potirase, sa le pregateasca pentru primirea larvelor.

Botcile de ceara nu sunt potrivite pentru crescatorul de matci ce lucreaza in sistem comercial. Acesta foloseste botci artificiale, din plastic, care se monteaza direct pe sipci prin intermediul unui piciorus sau a unui sistem de prindere format dintr-o alta piesa.

Pentru a efectua transvazarea, apicultorul trebuie sa folosesca o lanteta de transvazare. Aceasta este un instrument, din metal (lanteta germana) sau bambus si material plastic (lanteta chinezeasca).

- lanteta chinezeasca.

-lanteta germana, de metal.

In magazinele ce comercializeaza echipament apicol exista o varietate de lantete, inclusiv instrumente semi-automate de recoltare a larvei din celula.

Transvazarea simpla (uscata) se realizeaza prin depunerea directa a larvelor in varsta de cel mult 12 ore in botca artificiala.

Mutarea larvelor se face ridicandu-se larva impreuna cu o parte din laptisorul care se afla sub ele. Dupa introducerea botcilor cu larve transvazate in familiile crescatoare albinele doici vor lua imediat in primire larvele transvazate si le vor hrani din abundenta cu laptisor. Procentul de acceptare de catre albine a larvelor transvazate depinde de modul in care acestea au fost luate din celula, daca nu au fost ranite in timpul transvazarii, daca au fost luate cu destul laptisor de matca, daca nu s-au deshidratat din cauza lipsei acestuia sau din cauza tinerii, la transvazare, a larvelor in mediu uscat, abundenta hranei in natura, daca familiile doici au fost stimulate, etc. Pentru transvazarea simpla recomand lanteta chinezeasca, prin folosirea acesteia operatia de mutare a larvei desfasurnandu-se rapid, eficient si cu deranj minim a larvei.

Mai jos este prezentat graficul lucrarilor ce se executa pentru cresterea, in serii, a reginelor, folosind transvazarea simpla. In functie de data calendaristica aleasa pentru prima transvazare se stabileste si datele celorlalte lucrari, respectand zilele indicate.

Transvazarea dubla (umeda) se deosebeste de prima transvazare prin faptul ca larvele se pun in botci care contin deja laptisor sau un alt produs special preparat.

Pentru ca laptisorul sa aiba acelasi continut specific cu al larvelor transvazate (larve in diferite stadii de dezvoltare sunt hranite cu laptisor diferit ca si compozitie, specific varstei) si acceptarea sa fie, deci, mai buna, unii apicultori recurg la dubla transvazare: initial se face o transvazare simpla, uscata, iar dupa acceptarea larvelor, la 12-24 ore de la introducerea acestora in familiile crescatoare, larvele transvazate uscat se inlatura si in locul locul lor se transvazeaza alte larve. In felul acesta larvele puse a doua oara in botci beneficieza inca de la inceput de laptisor din abundenta, specific varstei, ceea ce permite obtinerea unor matci de o calitate foarte buna. Pentru inlaturarea larvelor transvazate prima data in botci recomand folosirea lantetei germane, de metal, deoarece este rigida si permite luarea cu usurinta a larvei din laptisor.

In crescatoriile comerciale sunt folosite doar botcile artificiale, din material plastic.

Dupa transvazare, ramele cu botci artificiale se introduc in familiile doici, familii orfanizate cu multe albine tinere, producatoare de laptisor. Acestea vor lua in primire larvele din botci si le vor hrani din abundenta cu laptisor de matca. In continuare larvele pot ramane in aceste familii si vor fi crescute in lipsa matcii pana la recoltare sau pot fi mutate in compartimente separate prin gratii Hanneman de cuibul famiilor cu matca.

In ziua a 10-a sau a 11-a de la transvazare botcile se recolteaza din familiile crescatoare, se pun intr-un incubator portabil (sau in lipsa acestuia intr-o lada frigorifica cu peretii termoizolanti, incalzita de la o punga de cauciuc cu apa calda) daca nucleele sunt la distanta mare de familiile crescatoare sau in bucati de burete prevazuti cu gauri in care vor intra botcile crescute, acoperiti de o bucata de material textil pentru protejarea botcilor de actiunea razelor solare, daca nucleele sunt in imedata apropiere a familiilor crescatoare.

La introducerea botcilor nucleele se hranesc cu sirop de zahar in concentratie 1:1 la care se adauga FumidilB pentru preventia nosemozei.

La 16 zile de la introducerea botcilor in nuclee se recolteaza matcile, care se introduc in cutiute cu serbet. Cutiutele se aseaza intr-o rama de stup ce este prevazuta cu suporturi din lemn. Rama se introduce mai apoi in banca de matci (o familie orfana, cu multe albine tinere, ce hraneste si ingrijeste matcile pentru o perioada de timp, pana ce acestea vor fi vandute sau folosite in stupina, dupa necesitati). Albinele din banca de matci se hranesc din abundenta cu sirop de zahar si turta proteica iar saptamanal se introduce o rama cu puiet capacit ca sa existe, in permanenta, albine tinere, producatoare de laptisor de matca.

CRESTEREA TRANTORILOR

Pentru obtinerea unui material biologic valoros este necesar ca in stupinele de imperechere sa existe un numar suficient de trantori de calitate, selectionati din familii recordiste, cu origine cunoscuta.

Pentru realizarea acestui deziderat este necesar sa se ia o serie de masuri cum ar fi dotarea familiilor furnizoare de trantori (familii-tata) cu matci selectionate, care au caractere valoroase, precum si planificarea lucrarilor de crestere a trantorilor in functie de perioada in care se cresc matci si momentul din sezon.

Pentru ca trantorii sa fie apti pentru imperechere in momentul in care primele matci produse in stupina ies la zborul de imperechere, este necesar ca inceperea lucrarilor de crestere a trantorilor sa se devanseze cu doua-trei saptamani fata de lucrarile de crestere a matcilor. Aceasta perioada coincide cu inflorirea pomilor fructiferi.

Stabilirea acestui decalaj de timp se face luand in considerare ciclul de metamorfoza al matcilor, 16 zile de la stadiul de ou pana la eclozionare, si pe cel al trantorilor, care este de 24 de zile, durata maturizarii sexuale care este de 7-10 zile la matca si 10-14 zile la trantor. In afara de aceste perioade apicultorul mai trebuie sa ia in calcul si timpul necesar pentru pentru pregatirea de catre lucratoare a fagurilor in vederea ouatului (2-3 zile).

Pentru cresterea trantorilor, cuiburile familiilor-tata se reduc la maximum (prin aceasta masura se obliga matca sa depuna un numar cat mai mare de oua de trantor si se protejeaza termic mai bine cuibul, albinele acoperind in totalitate fagurii din cuib), se stimuleaza cu sirop de zahar si turta proteica dupa care, intre doi faguri cu puiet tanar, se introduce un fagure artificial cu celule de trantor, un fagure cladit, cu celule majoritar de trantori sau o rama claditoare (o rama goala, doar cadrul de lemn, albinele construind in aceasta fagurii cu celule de trantori).

La o saptamana dupa introducerea fagurilor se controleaza cuiburile familiilor respective daca in acesti faguri matca a depus oua. Cei care nu au fost ouati se iau si se schimba cu faguri cu oua, luati de la alte familii. In acest fel se asigura atat cresterea larvelor de trantori in familiile in care s-au introdus fagurii ouati cat si ouarea tuturor fagurilor goi, cu celule de trantori. Intr-o familie-tata pot fi mentinute doi-trei faguri cu celule de trantori.

Matca poate fi pusa si in izolator pentru ca sa depuna ouale de trantor in rama asezata in cuib, iar familia se intareste punandu-i o rama cu puiet capacit matur aproape de eclozionare, luat de la o alta familie puternica si productiva.

Pentru a limita cresterea trantorilor in familiile de albine din stupina si a favoriza astfel imperecherea matcilor doar cu trantorii produsi in familiile-tata apicultorul are la dispozitie mai multe metode: folosirea doar a fagurilor de calitate, cu celule predominant de lucratoare, taierea fagurilor cu celule de trantori (din ramele claditoare sau de pe marginile ramelor cladite, din stup), descapacirea celulelor cu puiet de trantor, folosirea la urdinis a gratiilor Hanneman, a capcanelor pentru trantori sau a colectoarelor de polen.

Pentru a asigura imperecherea unui numar de 50-70 matci este necesara cresterea de trantori intr-o singura familie. Prin cresterea speciala a trantorilor NU se asigura o imperechere controlata 100%, se obtine doar un procent destul de ridicat de imperecheri cu trantori selectionati. Siguranta imperecherii matcilor cu trantorii doriti, din familii selectionate, se obtine doar prin folosirea inseminarii artificiale.

Inainte cu circa 3 saptamani inainte de data la care este planificata cresterea ultimei serii de matci cresterea trantorilor in familiile special destinate acestui scop poate inceta.