REPRODUCERE ASISTATA LA ANIMALE - ritmul de reproductie a iepurilor de casa

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SI BIOTEHNOLOGII

Ritmul de reproductie a iepurilor de casa

(REPRODUCERE ASISTATA LA ANIMALE)

CUPRINS

Intoducere

1. Sistemele de intretinere a iepurilor de casa

1.1. Sistemul de intretinere extensiv (semilibertate)

1.2. Sistemul de intretinere semiintensiv

1.3. Aspecte ale fuctiei de reproductie la iepurii de casa

1.4. Aspecte de ingrijire si microclimat in cresterea iepurilor de casa

1.5. Ritmul de reproductie a iepurilor de casa

Ritmul de reproductie a iepurilor de casa

Intoducere

   Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua in Romania.Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de calitate superioara, piei, lana si alte produse.

     Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata in Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din productia mondiala.Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania.

     Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent.   Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima. La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii. Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata in mod curent (boala 'vacii nebune', pesta porcina , gripa aviara s.a.).

       Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se inmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorificate in cicluri de cate trei luni.

  Concurenta in acest domeniu este foarte mica in Romania.

    Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente in orice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fanuri si sfecla pe timp de iarna si putine boabe.

       Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durand doar 30-31 de zile. La o iepuroaica obtinanduse 40 -45 kg carne.

       De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, facandu-se astfel economie de spatiu.

Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia .

1.    Sistemele de intretinere a iepurilor de casa

Sistemele de intretinere a iepurilor de casa pot fi diferentiate si clasificate luand in considerare densitatea animalelor pe unitatea de suprafata, ritmul de reproductie, tipul de adapost, tipul de hranire, etc.

          Pe baza acestor criterii, sistemele de intretinere se impart in:

1.1. Sistemul de intretinere extensiv (semilibertate)

    Acest sistem este unul de tip familial. Este foarte vechi ( a fost practicat inca din istoria antica ).

    El solicita un volum mic de munca deoarece hranirea animalelor se face cu resursele vegetale din flora spontana (pe care iepurii le au la indemana ,adica le pasc direct de la sursa) iar pentru perioada rece se procedeaza la hraniri suplimentare cu fibroase si suculente .

    In acest sistem, iepurii sunt crescuti in adaposturi simple (soproane, grajduri) sau pur si simplu sub cerul liber.

    Reproducerea lor nu este dirijata in nici un fel.

    Dezavantajul este ca acest gen de crestere expune efectivul la intemperii (ploaie,ninsoare) iar prevenirea si controlul bolilor sunt foarte reduse.

Cresterea extensiva se realizeaza in 2 modalitati:

Cresterea in tarcuri

     Iepurii cresc intr-un tarc (confectionat din plasa sau scaduri) in suprafata de 50 - 60 de metrii patrata si au posibilitatea de a se adaposti intr-un sopron.

     In afara de iarba care creste in interiorul tarcului, iepurii mai primesc si suplimente de masa verde, fan , paie , coceni, suculente si concentrate.

     Acest sistem foloseste cu un randament mic suprafete intinse de teren, motiv pentru care nu este recomandabil pentru cresterea de efective mari.

     Putem creste in acest mod un efectiv de pana la 50 de capete maxim.

Cresterea la sol

         Se realizeaza in grajduri sau soproane cu pardoseala din pamant si compartimentate.

         In fiecare compartiment vom caza cate 7 - 9 iepuroaice si un iepuroi (sistem'harem').

         Pentru fiecare iepuroaica si puii ei va trebui sa repartizam cam 10-15 metri patrati.

         In aceste conditii , iepuroaicele gestante isi sapa cuiburi subterane in care vor fata si vor creste puietul.

         Dupa iesirea din cuibul subteran, puii se obisnuiesc repede cu hrana folosita de adulti.

         In cadrul acestui gen de crestere ,vom obtine anual de la fiecare iepuroaica urmasi care cantaresc in total 40 - 50 de kilograme masa vie.

1.2. Sistemul de intretinere semiintensiv

Acest sistem de intretinere este tot un sistem de tip familial, fiind folosit pe o scara larga in tara noastra.

Sistemul consta in cresterea iepurilor in custi individuale sau grupate in 'baterii' dispuse pe unul sau mai multe nivele (simple sau etajate).

Custile pot fi amplasate direct sub cerul liber ,sub copertine, in soproane sau in alte genuri de adaposturi existente in curtea gospodariei.

Reusita cresterii iepurilor de casa si obtinerea de profit, depinde in mare masura de organizarea atenta a procesului de reproductie.

     In cazul cresterii iepurilor de casa in sistem gospodaresc (adica in custi amplasate in curte, unde nu putem controla factorii de mediu cum sunt: temperatura, umiditatea, curentii de aer si lumina) este recomandabil ca reproductia iepurilor sa se  faca doar in perioada  aprilie-septembrie .

     Pe timpul iernii vor fi mentinute doar exemplarele de reproductie, fara ca acestea sa fie imperecheate.

La orice mamifer, aparatul genital intra in functiune mai tarziu decat alte aparate si sisteme ale organismului.

     Debutul activitatii sexuale corespunde cu momentul in care indivizii de sex opus incep sa isi manifeste dorinta de impreunare, fara a fi insa capabili sa procreeze.

     Maturitatea sexuala coincide cu stadiul in care aparatul genital este capabil sa elaboreze celule sexuale mature , apte pentru a fi fecundate.

     Acest moment se instaleaza inaintea realizarii maturitatii sexuale.

     La iepurele de casa, momentul aparitiei maturitatii sexuale este determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele si masculi si influentat de alimentatie, microclimat (temperatura, lumina), precocitatea rasei , etc.

     Cu toate ca maturitatea sexuala la iepuri se instaleaza la varsta de 4-5 luni , ei pot fi folositi la reproductie doar cand ating varsta optima si 70-75% din greutatea corporala a individului adult din rasa respectiva.

     Greutatea corporala pe care o are reproducatorul in momentul montei este mult mai importanta decat varsta , dar este o greseala sa se monteze iepurii la o varsta prea frageda , indiferent de gradul lor de dezvoltare.

         Admiterea tineretului cunicul la reproductie inainte de varsta si dezvoltarea corporala optima se soldeaza la femele cu distocii (avorturi ), intarzieri de crestere, productie mica de lapte, iar la masculi cu obtinerea unei sperme necorespunzatoare calitativ si epuizarea sexuala rapida.

Dupa introducerea in cusca ,actul montei are loc rapid , durand doar cateva secunde. Momentul incetarii impreunarii este pus in evidenta de faptul ca masculul scoate un sunet specific si se tranteste in lateral.

          Acest mod bizar de comportament este pus pe seama unui aflux sanguin in zona peniana, fapt ce determina o mai slaba irigare a creierului.

          De altfel, iepurii nu sunt singura specie in care masculii scot sunete si se trantesc in lateral la finalul imperecherii.

Este recomandabil ca monta sa se realizeze pe timp racoros, dimineata sau seara. Dupa realizarea a doua monte consecutive, iepuroaica va fi readusa in cusca din care a fost luata.

        Femelele in calduri care refuza actul sexual, fie se vor muta intr-o cusca din vecinatatea masculului si vor fi apoi introduse mai multe zile la rand in cusca acestuia pana il vor accepta , fie vor fi introduse in cusca altui mascul.

          La 6-7 zile de la monta se poate poate efectua controlul instalarii gestatiei prin reintroducerea femelei in cusca masculului.

         Daca femela ataca masculul si emite sunete tipice, ea se considera gestanta si se scoate rapid din cusca acestuia.Dupa 10-12 zile de la monta se poate proceda la palparea transabdominala a trompelor uterine pentru diagnosticarea starii de gestatie.

          Dealtfel, odata cu trecerea timpului, se constata ca femelele gestante isi modifica atat aspecul exterior cat si comportamentul. Apetitul lor creste, formele se rotunjesc, miscarile devin mai lente si ,daca sunt introduse la mascul, nu  accepta monta.

Dupa circa 26 de zile de la monta, deci cu 4 zile inainte de fatare, vom efectua pregatirea cuibului, efectuand curatarea sa si introducerea de paie curate si uscate (sau fan). Cu 2-3 zile inainte de fatare se va  recurge la restrictionarea furajera a mamei (diminuarea progresiva a hranei oferite).

Dupa o gestatie de 30-31 de zile , iepuroaica va da nastere in mod obisnuit la 2-12 pui .   

Momentul apropiatei fatari este semnalat de iepuroaica prin smulgerea parului de pe abdomen si amenajarea cuibului.

Fatarea are loc de obicei noaptea, dureaza 15-25 de minute si se realizeaza usor.

Puii se nasc cu ochii inchisi si fara par. La nastere puii cantaresc fiecare intre 50-70 de grame. Pentru a-i proteja termic,iepuroaica ii acopera cu parul smuls de pe abdomen.

La 24 de ore de la fatare, trebuie controlat cuibul. Cu aceasta ocazie se numara puii , se observa viabilitatea acestora si se inlatura puii morti. Controlul cuibului se va efectua dupa se va muta iepuroaica in alta cusca si numai dupa ce ne vom spala pe mani cu un sapun fara miros (eventual putem folosi manusi din plastic).

Aceasta precautie este obligatorie intrucat iepuroaica isi recunoaste puii dupa miros si, daca apar modificari de miros, exista posibilitatea sa refuze sa ii mai alapteze.

La inspectia cuibului puii sanatosi sunt calzi, prezinta miscari vioaie si tendinta permanenta de a se hrani , pe cand cei cu probleme sunt mai reci , cu mobilitate slaba si pielea usor cutata. Atunci cand puii nou-nascuti scancesc tare si se misca in permanenta , inseamna ca ori le este frig,ori le este foame, situatie in care trebuie intervenit rapid asupra factorilor deficitari.

In primele zile dupa fatare controlul cuibului se va face de mai multe ori pe zi (printr-o privire aruncata asupra cuibului , observand daca totul este OK ).

Este absolut necesar ca in crescatorie sa se asigure liniste (latratul cainilor constituie factor perturbator) si sa se impiedice accesul rozatoarelor in vecinatatea iepurilor, pentru a se preintampina consumarea puilor de catre mama.

Aceasta pornire canibala a iepurelui de casa este o reminescenta a instinctului de conservare mostenit de la forma salbatica a speciei. Canibalismul mai poate fi determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si de absenta apei imediat dupa fatare.

1.3. Aspecte ale fuctiei de reproductie la iepurii de casa

La iepurii de casa caldurile se manifesta tot timpul anului , cu o perioada mai putin intensa spre sfarsitul verii. In ovarele iepuroaicei exista intotdeauna foliculi pe cale de maturare , ovulatia fiind provocata de actul montei.

In cazul in care iepuroaica nu a fost data la monta, foliculii maturi persista un timp, apoi regreseaza si sunt inlocuiti de alti foliculi pe cale de maturare. Acest fapt explica de ce iepuroaica se gaseste timp de mai multe saptamani in calduri, gata sa accepte sa fie montata.

Atunci cand dupa imperechere nu are loc fecundatia, corpii galbeni formati raman activi circa o luna , interval de timp in care caldurile dispar.

Momentul efectuarii montelor la iepuri este determinat de cel al depistarii femelelor in calduri. Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1-3 zile, la 9-12 zile si la 28-30 de zile

Semnele caracteristice perioadei de calduri sunt urmatoarele: femelele sunt nelinistite, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse, au organele genitale externe de culoare rosie-aprins, iepuroaica introdusa in cusca mascului accepta monta.

           Spre deosebire de cazul anterior , iepuroaicele care nu sunt in calduri dar sunt introduse la mascul au alte semne caracteristice si anume: fug, tin coada lipita de corp, se trantesc pe o parte, nu accepta masculul, iar uneori il musca de bursele testiculare, castrandu-l.

Inainte de realizarea imperecherii va fi verificata starea de sanatate si conformatia organelor genitale externe ale celor doi reproducatori.

          Dupa opinia unor specialisti in cunicultura, se recomanda ca, inainte de transportul femelei in cusca masculului, sa se realizeze si un usor masaj al zonei sexuale externe pana cand femela executa miscarea caracteristica a trenului posterior, miscare ce sugereaza excitatia si dorinta de imperechere. Acest procedeu ar mari sansele fertilizarii.

           Din acest moment, femela va putea fi introdusa in cusca masculului.  Nu se va duce masculul in cusca femelei, deoarece acesta va fi preocupat de acomodarea cu noul mediu si nu va acorda nici o atentie femelei, care devine agresiva cu el. Iepuroaica se transporta spre cusca mascului astfel: se tine cu o mana de pielea din regiunea spinarii, cat mai aproape de gat , iar cu cealalta se sustine de abdomen.

1.4.  Aspecte de ingrijire si microclimat in cresterea iepurilor de casa

          Datorita faptului ca iepurele de casa este o rasa domestica obtinuta relativ recent in istoria omenirii (adica doar de vreo 6.000 de ani ) acest animal reactioneaza rapid si exagerat la stimulii noi.

         Simplele schimbari de temperatura, umiditate sau ventilatie in adapost sunt interpretate de iepuri ca un factor de stress si poate declansa cu usurinta diverse boli.

         De asemenea, zgomotele care apar brusc provoaca adevarate drame in metabolismul animalului. Se declanseaza o adevarata cursa cu obstacole in interiorul custii. Cand se opresc din alergat, iepurasii se opresc si au o pozitie ghemuita , cu urechile lipite de trup si ochii terorizti.

          Este exact efectul care nu trebuie sa apara intr-o crescatorie.

       Evacuarea dejectiilor

Evacuarea dejectiilor din custi si adaposturi trebuie efectuata macar o data la 3 zile.

           E adevarat, iepurele este un animal foarte curat si acorda o atentie deosebita impartirii locuintei sale in spatiu de odihna si spatiu pentru efectuarea necesitatilor.

           El nu va amesteca niciodata rolurile celor doua spatii atat timp cat este sanatos.

           Zgomotele efectuate de crescator pentru curatirea custii nu constituie factor de stress pentru iepuri (iepurii se obisnuiesc repede cu ingrijitorul).

           Curatenia va fi efectuata mai usor daca vom muta temporar iepurasul intr-o cusca ambulanta.

           Pentru efectuarea curateniei este suficient sa avem o matura mica , un raclet si o galeata plina cu rumegus. Dupa raclarea dejectiilor, se va matura toata cusca iar la sfarsit vom imprastia un strat subtire de rumegus peste zona dejectiilor.

           Este ideal ca macar o data la doua saptamani sa stropim pardoseala si peretii custii cu var stins pentru a elimina microbii ( metoda chimica la care vom utiliza o solutie de 3-5 % ). Pentru aceasta ne este necesara o matura sau o bidinea.

           In  cazul in care efectuam curatenia intr-o cusca in care stim sau banuim ca a locuit un iepure bolnav, inainte de a stropi cu solutia de var este necesar sa flambam interiorul custii pentru a elimina termic majoritatea microbilor (metoda termica).

.Ventilatia

          Ventilatia este importanta intrucat are rol de evacuare a aerului viciat din adapost si de introducere a aerului curat. In plus are si o influenta decisiva asupra temperaturii si umiditatii.

          La iepurii de casa crescuti in sistem extensiv (tarcuri) sau semiintensiv (custi plasate in curtea gospodariei), ventilatia nu este o problema, ea realizandu-se pe cai naturale.

Pe de alta parte, in cazurile susmentionate este bine sa fim atenti la modul cum construim custile pentru a nu realiza o ventilatie prea mare in interior (iepurii fiind foarte sensibili la curentii de aer care depasesc 0,4 metrii / secunda ).

            La iepurii crescuti in sistem semiintensiv (microferme) sau in cel intensiv, adica in cladiri avand destinatie cunicula , admisia si evacuarea aerului au loc prin orificiile de ventilatie existente in structura cladirii.

          Pentru ca circularea artificiala a aerului in adapost sa aiba randamentul asteptat, este recomandat ca intre orificiul de admisie sii cel de evacuare sa nu existe o distanta mai mica de 1,5 m.

          In  acest mod vor fi eliminate gazele nocive care se formeaza in adapost (gaz metan, amoniac, dioxid de carbon si hidrogen sulfurat).

          Viteza de circulare a aerului trebuie sa fie reglabila ( ventilator cu mai multe trepte de viteza) si sa se incadreze intre limita minima de 0,1 m/sec si cea maxima de 0,4 m/ sec.

          Neventilarea corecta a adapostului se va concretiza in aparitia rapida a bolilor (  pasteureloza ) si a deceselor in masa.

Temperatura

Temperatura are o influenta majora asupra efectivelor de animale din crescatorii.

Aceasta influenta se reflecta asupra :-  starii de sanatate a iepurilor ;

-  consumului zilnic de furaje ;

-  functiei de reproducere.

          De la temperatura de 20 de grade Celsius, fiecare grad suplimentar va diminua ritmul de crestere al iepurelui si pofta sa de a consuma nutreturi.

          Temperaturile de sub 10 grade Celsius constituie factori favorizatori ai bolilor digestive si respiratorii , diminueaza capacitatea de reproductie si contribuie la cresterea consumului de nutreturi (animalul incercand astfel sa-si pastreze temperatura corpului in limite normale).

           Temperatura optima in maternitate este de 17 - 19 grade ( in cuibul de fatare se asigura astfel cele 30 - 32 de grade necesare puilor).

In compartimentul crescatoriei destinat tineretului cunicul sunt necesare:

22-23 de grade in primele 2-3 zile dupa intarcare;

20 - 22 de grade pentru varsta de 4 - 6 saptamani;

16 - 18 grade pentru intervalul 6 -14 saptamani .

       In  adaposturile pentru iepuri adulti, temperatura optima este de 14 - 16 grade Celsius.

        Pentru a obtine rezultate bune in crescatorii, trebuie sa avem grija ca temperatura din interior sa nu sufere variatii mai mari de 2-4 grade pe parcursul a 24 de ore.

        Dupa unii autori, temperatura critica minima pentru iepuri ar fi 5 grade, iar cea maxima 30 de grade.

       Este vorba, desigur, de influenta temperaturii asupra iepurelui de ferma.

        In  ceea ce priveste iepurii de casa crescuti in custi amplasate in curte, temperatura critica minima este mult sub 5 grade Celsius (cunosc cazuri cand iepurii adulti au suportat  fara probleme geruri de minus 25 de grade ).

        In privinta temperaturii critice maxime, e adevarat:

        Atat iepurii de casa cat si cei de ferma rezista cu greu caldurii verilor toride.Tocmai de aceea, trebuie sa fim foarte atenti in privinta adapatorilor: apa proaspata sa nu lipseasca.

        In  cazul in care observa ca iepurii dau semne de supraancalzire ( adica : agitatie extrema in prima faza, apoi respiratii sacadate si foarte rapide, umezeala pronuntata in jurul gurii, mici hemoragii in zona narilor ) trebuie actionat astfel :

        Iepurele va fi transportat rapid intr-un loc racoros, bine aerisit si linistit.

       Singura solutie pentru custile amplasate afara este sa stropim cu apa atat custile cat si animalele. In  acest fel (prin evaporarea apei) vom obtine o scadere artificiala a temperaturii cu 7 - 8 grade. Daca iepurii supraincalziti se afla in adaposturi inchise, pornim la putere maxima sistemul de ventilare.

      1.5. Ritmul de reproductie a iepurilor de casa

In programarea reproducerii intr-o crescatorie de iepuri de casa, este necesar sa posedam cateva cunostinte elementare privind particularitatile reproducerii acestei specii. In acest context, trebuie sa stim ca:

iepuroaicele manifesta calduri tot timpul anului;

in ovarele iepuroaicelor, exista permanent foliculi pe cale de maturare, ovulatia fiind provocata de actul montei;

femelele in calduri sunt nelinistite, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse, au organele genitale externe de culoare rosu-aprins, introduse in cusca masculului, accepta monta;

la tineretul femel, prima monta se realizeaza prin tatonare, dupa atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei si a varstei optime (tabelul 1);

la femelele multipare (care au fatat de mai multe ori), pentru programarea la monta, trebuie sa se aiba in vedere: numarul de pui fatati si intarcati, starea de intretinere si varsta;
 intr-o crescatorie de iepuri, raportul intre sexe este de un mascul la 9 femele;

in vederea montei, femela se introduce in cusca masculului (niciodata invers);

dupa doua monte consecutive (la interval de 10 minute intre ele), iepuroaica se readuce in cusca ei;

masculii pot fi folositi la monta doua zile consecutive, dupa care li se asigura o zi de pauza;

diagnosticul gestatiei, se poate face prin imperecheri de control la 5-6 zile de la monta, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile dupa imperechere;

dupa o gestatie de 30-31 zile, femelele fata intre 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsa intre 50-70 g;

la 24 ore dupa fatare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numara puii, se observa viabilitatea lor si se elimina resturile placentare si puii morti;

in functie de sistemul de crestere practicat, puii de iepure de casa se intarca la varste cuprinse intre 28-60 de zile.

Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casa intr-o crescatorie, trebuie sa tinem cont de conditiile de crestere asigurate (hranire si adapostire) in cadrul acesteia. Productivitatea iepuroaicelor dintr-o ferma, estimata prin numarul de pui intarcati pe cusca si pe an, depinde de intervalul intre doua fatari succesive, de numarul de pui la fatare si de procentul de supravietuire a puilor pana la intarcare. Dupa intervalul de timp intre doua fatari succesive, ritmul de reproducere poate fi:

Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescatorilor care dispun de conditii de hranire si adapare precare si se bazeaza pe realizarea a doua fatari pe an, in urma carora se obtin 12-18 pui intarcati pe femela. Un ciclu de reproducere este alcatuit din 30 zile de gestatie si 60 zile de alaptare. Cele doua cicluri de reproducere insumeaza 180 zile pe an si se deruleaza intre 1 martie-15 septembrie.

Ritmul de reproducere semiintensiv consta in realizarea a 3 fatari pe an, in urma carora se intarca 26-28 pui/femela. Intervalul intre doua fatari succesive este de 75 zile (30 zile de gestatie si 45 zile de alaptare).Cele trei cicluri de reproducere insumeaza 325 zile

Ritmul de reproducere intensiv se bazeaza pe realizarea a 4 fatari pe an si obtinerea a 30-35 pui intarcati/femela. Durata unui ciclu de reproductie este de 75 zile, iar femela este in activitate 300 zile/an.

Ritmul de reproductie foarte intensiv consta in obtinerea a 6 fatari/an/femela si a 36-48 pui intarcati/an/femela. Fatarile au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestatie si 30 zile de alaptare), iar femela este in activitate 360 zile/an.

In functie de ritmul de reproducere ales se intocmeste in ferma un plan de monta si fatari (tab. 2).

Tabelul1. Caracteristici reproductive

Tabel 2. Ritmul de reproducere

BIBILOGRAFIE

1.     Fratila Nicolaie, Voicu Grigore, Cofas Dragomir, Stanescu Vlaicu- Cresterea industriala a iepurilor- editura CERES BUCURESTI, 1985

2.     Livu Rebreanu –Cresterea iepurilor - edituta CERES BUCURESTI,1977

3.     Livu Rebreanu – Tehnologia cresterii iepurilor de casa - editura FACLA TIMISOARA, 1989