Eco-ferma, ferma privita ca un ecosistem, organizarea fermelor ecologice, adaposturile animalelor in cadrul fermelor ecologice

Eco-ferma, ferma privita ca un ecosystem

Ferma ecologica este privita ca un  ecosistem, parte integrala a naturii, in plina armonie cu factorii biotici si

abiotici

Eco-ferma este unitatea functionala a biosferei , creata de om, dependenta de el, sub directia si managementul lui, reprezentata de o suprafata de pamant, care include toate organismele existente in biotop(fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza) si care interactioneaza cu mediul fizic, creand  un circuit de substante, care au ca rezultat obtinerea unei biomase. Aceata biomasa  poate proveni din culturi vegetale, cresterea animalelor, sau din evetuala industrielizare  a produselor respective.

Astfel  eco-ferma, ca orice ecosistem, cuprinde o componenta vie, biocenoza, comunitate unitara si complexa de animale(zoocenoza), plante(fitocenoza), microorganisme(microbiocenoza), precum si factorul uman si o componente abiotica, biotopul, substratul necesar biocenozei.

Populatia de animale exploatata constituie ”centrul de gravitatie” a eco-fermei, ea furnizand biomasa scontata, respectiv zooproductiile dorite. Celelalte componente sunt reprezentate de factorii de mediu si de crestere pentru animalele de ferma, ce constituie elemente de intrare in sistem(factorii de mediu fizici si biologici), elemente de iesire (zooproductii, alte produse). Toate acestea interactioneaza asigurand functionarea armonioasa a ecosistemului.

Eco-fermele, ca de altfel toate agroecosistemele, pot fi caracterizate prin caracter istoric, intagralitate, un program bine stabilit. Acestea reprezinta un sistem cibernetic, in relatie cu mediul pot fi deschise sau  partial inchise, sunt ecosisteme amenajate, cu grade diferite de antropizare, cu limitare a capacitatii de autoreglare naturala pana la cote foarte reduse, cu structura si functia sistemica alterata diferit fata de nivelul de organizare biologica. Acestea au o productivitate neta mare si functioneaza ca subsistem al sistemului social-uman, iar factorul antropic devine esential, fiind creator si permanent reglator al sistemului.

2. Organizarea fermelor ecologice

O ferma este compusa din teren si alte elemente utilizate pentru productie, precum cladiri, utilaje si unelte. Poseda forta de munca proprie. Toate activitatile si productia sunt administrate de catre un fermier. Ferma difera de alte unitati de productie deoarece terenul este cel mai important factor si de asemenea produce anumite bunuri naturale, care sunt utilizate in productia fermiera ulterioara.

Ferma, de obicei, se ocupa cu productia vegetala sau animaliera si uneori poseda un fel de societate care administreaza de asemenea productia alimentelor.

Aceasta poate fi o proprietate a fermierului, poate fi inchiriata, poate fi de asemenea o parte a unei societati, cooperative sau asociatii. Are doua sfere. Prima este una tehnica si productiva si include procesarea unui tip de produse pe cale naturala pentru obtinerea altora, a doua sfera este una economica si se ocupa cu procesul productiei stabilind o relatie intre produse si presuri precum si o participare financiara si valorica in cadrul productiei.

3. Norme si aprobari necesare realizarii unei ferme ecologice

Pentru realizarea si functionarea unei ferme zootehnice ecologice, este necesara obtinerea mai multor aprobari ale organelor teritoriale.

Aceste aprobari sunt:

-avizul de amplasment;

-avize si acorduri pentru accesul la utilitati precum apa curenta, energia electrica, sursa de incalzire (gaze, reteaua de termoficare) etc.;

-avizul unitatii de pompieri;

-avizul comandantului de Protectie Civila, al Inspectoratului pentru Sanatatea Medie.

Toate aceste avize vor fi inscrise in Certificatul de Urbanism pe care investitorul trebuie sa-l solicite de la Administratia Publica Locala inainte de a incepe elaborarea proiectului.

De asemenea dupa realizarea adaposturilor, instalatiilor si a celorlate constructii din ferma, pentru a fi data in functiune, investitorul mai trebuie sa se adreseze la Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara, cat si la Directia Judeteana de Sanatate Publica, care vor verifica daca noua constructie respecta normele si regulamentele specifice si daca instalatiile functioneaza la parametrii proiectati. In urma acestor verificari, DSVSA va elibera avizul sanitar veterinar si/sau pentru siguranta alimentara, in conformitate cu ordinul 139/2005, publicat in Monitorul Oficial Nr 107 bis /2 februarie 2005.
Normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea si sistematizarea fermelor zootehnice prevad, printre altele si urmatoare:

-terenul sa fie salubru, neinundabil, cu structura uniforma si cu pante line(de preferat cu inclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), avand acces usor catre caile de comunicatii, catre pasuni si catre culturile furajere;

-adaposturile sa fie orientate in directia opusa celei din care bat vanturile dominante, astfel incat sa fie protejate de efectul daunator ala cestora;

-luminozitatea sa fie buna si sa evite supraincalzirea in perioada de vara;

-pentru a prevenii scurgerea dejectiilor si/sau a apelor uzate in exteriorul adaposturilor, cat si pentru ca apele meteorice sa nu patrunda in interior, constructiile vor fi amplasate pe temelii inaltate la minim 20-25 cm fata de sol, avand o pardoseala specifica care sa reziste la uzura fizica si chimica;

-pardoseala va avea o inclinatie de 1 pana la 3 %, trebuie sa fie neteda si nealunecoasa;

-usile trebuie amplasate in partea opusa vanturilor dominante, iar pragurile vor fi la nivel cu pardoseala in interior si la 5-6 cm deasupra solului in exterior;

-amplasamentul oricarei ferme zootehnice trebuie sa permita in toate cazurile, posibilitatea dezvoltarii in perspectiva, cu conditia sa pastreze anumite distante fata de zonele protejate (200 m fata de case de locuit, surse de apa, statii de prelucrare a apei), de drumurile locale (18 m), de sosele si cai ferate (20-22 m).

Normele sanitar veterinare prevad suprafetele utile minime necesare fiecarui animal in cadrul fermelor nou construite. Astfel la bovine, se au in vedere urmatoarele suprafete: 0,73 m² pentru tineret, 2,10 m² pentru vacile de lapte, 2,30 m² pentru vacile aflate in maternitate.

4. Adaposturile animalelor in cadrul fermelor ecologice

Adaposturile sunt proiectate pentru a face fata cerintelor impuse de specia de animale, capacitate, valoarea biologica, scopul urmarit si dotarile aferente.

4.1 Organizarea constructiilor

Organizarea se poate face in sistem gospodaresc sau in sistem industrial(ferme specializate). Unitatea functionala intr-o ferma este compartimentul. Mai multe compartimente formeaza un adapost. Intr-un compartiment cazarea se face in standuri (bovine) sau boxe (porcine). Forma in plan al adaposturilor este in general dreptunghiulara cu una sau mai multe deschideri cu valori intre 4 – 36 m si lungimi de pana la 60 – 80 m.

Inaltimea la strasina se stabileste in functie de volumul de aer static necesar pe cap de animal. In functie de amplasare (zone), adaposturile pot fi inchise (izolate termic) sau adaposturi neizolate (inchise sau deschise). In taberele de vara se utilizeaza adaposturi semiinchise, neizolate termic.

Conditiile generale de amplasare a adaposturilor sunt legate de modalitatile de desfacere a produselor, alimentarea cu apa, energie electrica, termica si canalizare. Se are in vedere realizarea unui drum comod pana in incinta.

Pentru ca degaja multe noxe, fermele trebuiesc amplasate la minim 22 de metri de soseaua nationala si la minim 18 m fata de drumurile comunale. Nu trebuie sa existe in incinte cai de comunicatii publice iar animalele nu trebuie sa traverseze drumuri nationale sau cai ferate pana la pasune.
Distantele minime recomandate de protectia sanitara intre localitati si unitatile mari de zootehnie sunt urmatoarele:

-100 m – ferme de cabaline;

-200-500 m – ferme de taurine;

-1000 m – complexe ingrasare porci;

-300 m – ferme avicole;

-30 m – spitale veterinare;

-100 m – adaposturi de izolare, carantina;

-300 m – abatoare, targuri de animale;

-300 m – depozite de colectare produse de origine animala;

-300 m – platforme de dejectii;

-200 m – cimitire, crematorii, puturi seci.

Distantele minime intre cladirile din ferma pentru a fi protejate de incediu variaza intre 6 – 10 m. Cladirile care se orienteaza pe directia N-S, au ferestrele amplasate pe ambele fete laterale ale cladirii. Cladirile care se orienteaza pe directia E-V au ferestre numai pe latura orientata spre Sud. La depozite, sali de muls, laptarii de ferma, ferstrele se orienteaza spre Nord.

Pentru a fi protejate de vanturi, cladirile vor avea peretele plin in directia vantului.            Drumurile din ferme vor fi de 3 – 4 m, iar drumul din ferma care face legatura cu un drum national va avea 6 m.

Planul general al fermei trebuie sa cuprinda:

-sectorul de productie;

-sectorul de depozitare a furajelor;

-sectorul de gospodarire a dejectiilor;

-sectorul de intretinere;

-sectorul administrativ;

-sectorul energetic (daca nu se alimentaza de la o retea publica).

In cadrul procesului tehnologic din ferma, trebuie respectate cateva reguli principale:

-liniile de transport furaje, dejectii si produse trebuie sa fie cat mai scurte;

-fluxurile nu trebuie sa se intretaie;

-trebuie sa se tina seama de posibilitatile de dezvoltare;

-trebuie sa fie realizate solutii optime de constructii cu pretul cel mai mic;

-trebuie sa asigure igiena si securitatea muncii;

-trebuie luate masuri de siguranta impotriva incendiilor.

Prin proiectare se urmareste ca suprafata de teren ocupata de unitatea zootehnica sa fie cat mai mica, dar corect dimensionata pentru a nu se scoate din circuitul agricol suprafete mari de teren. In cadrul gospodariilor taranesti intre locuinta si adapostul de animale trebuie sa se amplaseze anexele gospodaresti.

4.2 Adaposturi pentru vaci

Adapostul animalelor are de obicei o structura de rezistenta din metal si un acoperis cu invelitoare din tabla ondulata.

Fundatia din beton este discontinua, stalpii de sustinere fiind plasati in pahare din beton. Avand in vedere faptul ca structura este usoara, fundatia respecta masurile referitoare la rezistenta si durabilitate. Intre fundatie si pereti exista un strat izolator hidrofug, format din carton bituminat si bitum, pentru intreruperea ascensiunii apei capilare din sol.

Peretii exteriori, construiti din zidarie usoara, satisfac cerintele cu referire la: rezistenta fizica, rezistenta la foc, agenti chimici si fizici (inclusiv agentii utilizati in procesul decontaminarii) si, prin tencuirea in interiorul grajdului, prezinta un grad acceptabil de finisare a suprafetei. In partea frontala a grajdului, peretele este dezlocuit de o prelata care ramane in cea mai mare parte a anului, rulata in partea superioara, sub strasina adapostului. Peretele din spate are, in partea  superioara, un oblon transparent si mobil care serveste la controlul ventilatiei; pe durata verii, acesta ramane deschis, fapt ce face ca fluxul de aer sa genereze senzatia de racoare si sa elimine caldura acumulata sub tavan.

Pardoseala este executata din beton, este plasata la inaltime fata de nivelul solului, este rezistenta la rulare si nu este lunecoasa.

Functional, pardoseala imparte adapostul in mai multe zone:

Zona (aleea) de circulatie si furajare este din beton raiat si are o latime de 3 m. Aleea este suficient de rezistenta pentru a sustine un tractor cu lama utilizat la evacuarea dejectiilor. Pardoseala are o panta de 1 -2% care incepe dinspre o intrare si se continua spre cealalta; la capatul decliv sunt plasate platforma pentru depozitarea gunoiului si fosa pentru purin. Panta de 1 % se regaseste si in plan transversal, in directie opusa fata de intrarea in sala de muls, astfel ca purinul sa nu patrunda in aceasta incapere.

Zona de odihna, respectiv cuseta de odihna, este mai inalta cu 15 cm fata de pardoseala zonei de circulatie si este, in fapt, un pat pentru odihna confectionat din caramida cu goluri, acoperita cu un strat de beton cald (beton cu granulit). Dimensiunea cusetei este de 2 x 1,0 m; anterior, inspre perete, prezinta un limitator pentru piept, posterior, spre aleea de circulatie, zona este delimitata de un prag cu inaltimea de 20 cm; acest prag are rol limitator, prevenind curgerea asternutului (paie, rumegus, talas etc.) in zona de circulatie.

Zona de furajare este proiectata pentru a oferi confort animalelor si in ideea incurajarii si maximizarii consumului de furaje. In zona de furajare, se disting urmatoarele:

REFERAT: Boli ochi caini REFERAT: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

-grilajul de furajare – asigura un front de furajare de 65 de cm si, daca situatia o impune, permite contentionarea vacilor. La nivelul pardoselii, grilajul delimiteaza zona de furajare de cea de circulatie printr-un panou din scandura.

-ieslea este mai inalta cu 15 cm decat pardoseala zonei de circulatie; largimea este de 80-90 cm, iar suprafata este neteda, neporoasa.

-zona de acumulare si depozitare a furajului – continua ieslea si are o latime de 1,5 –1,6 m; suprafata este mai rugoasa si este destinata depozitarii temporare a furajelor. Practic, pe langa depozitarea temporara a furajelor are loc ai economisirea timpului necesar distribuirii manuale a furajelor. In situatia in care distributia furajelor se face cu remorca tehnologica, aceasta zona poate sa lipseasca sau sa fie mult redusa.

Usile care asigura circulatia personalului si animalelor au  dimensiuni de 1,0×2,0 m, iar cele folosite pentru utilaje au dimensiunea de 2,8×3,0 m.

Acoperisul este in doua ape, este alcatuit din sarpanta metalica (elementul de sustinere si rezistenta) si are invelitoarea propriu-zisa din tabla ondulata. Acoperisul-tavan permite iluminarea zenitala si nu are termoizolatie si nici bariera antivapori. Acesta se prelungeste si in  exteriorul suprafetei utile a grajdului, astfel incat acopera intreaga zona de furajare.

Dependinte: adapostul mai prezinta o sala de muls, o incapere pentru tancul de racire a laptelui si agregatul de producere a vacuumului, o incapere pentru depozitarea concentratelor si premixurilor, un  birou si un grup sanitar pentru fermier. Sala de muls poate fi de tip 2×4 standuri, cu 4 aparate de muls care pot deservi toate standurile platformei.

5.Ferma ecologica de vaci

Esenta unei ferme bio sta in legatura stransa dintre sanatatea solului, sanatatea animalelor si sanatatea omului, aceasta din urma ca o consecinta a primelor doua.

In fermele ecologice de vaci cu lapte, aceste consuma mai mult trifoi rosu si produc un lapte cu continut crescut de acizi grasi polinesaturati, mai cu seama acid alfa-linolenic. O crestere de 3 ori a nivelului de acid alfa-linolenic a fost observata in lapte atunci cand vacile au mancat nutret pe baza de trifoi rosu fata de alimentatia acestora cu grane insilozate. Concluzia este ca lucerna si trifoiul rosu pot sa imbunatateasca serios continutul in acizi grasi polinesaturati din laptele organic. In plus, s-a constatat o scadere a nivelului acidului palmitic in laptele organic, acesta fiind un element implicat, dupa cum se stie, in geneza tulburarilor aterosclerotice ale omului.

Pentru ca o ferma sa produca lapte atestat ecologic, trebuie sa fie ecologic in totalitate: animale, pasune, culturi furajere, alte furaje administrate, fluxul tehnologic si interventii eco.

In agricultura ecologica, zootehnia capata un rol esential, intrucat pentru fertilizarea solului se utilizeaza preponderent si obligatoriu dejectiile animaliere si resturile vegetale.

Conditiile necesare si suficiente pentru ca intr-o ferma sa se obtina lapte certificat ecologic sunt stipulate in Regulamentarea UE 2091/92 si caietele de sarcini elaborate in diferite tari. In Romania productia ecologica e reglemetata prin Ordonanta de Urgenta 34/2000 si altele.

Provenienta vacilor de lapte. Vacile trebuie sa provina din gospodarii care practica agricultura ecologica.Introducereaanimalelor(vaci si juninci) din fermele neconventionale nu trebuie sa de paseasca 10% din efectivul total. Taurii de reproductie pot fi procurati din gospodarle conventonale daca dupa cumparare sunt furajati conform regulilor ecologice.

Conversia fermei de vaci la tehhnologia eco. Aceasta se realizeaza in decurs a 12 saptamani, respectiv 4 luni. In fermele de bovine pentru carne conversia dureaza 12 luni.

Exigente generale. In fermele ecologice de crestere a vacilor de lapte tehnologia de crestere se realizeaza in regim extensiv. Vacile trebuie sa aibe acces obligatoriu la pasune iar intretinerea are loc in sistem nelegat.

Alimentatia. Aceasta trebuie realizata in primul rand prin furaje si concentrate cultivate ecologic. Minim 50% din furaje trebuie sa provina din ferma. Silozul este limitat la 50% din substanta uscata a ratiei zilnice, iar concentratele sunt limitate la 30% din ratie. Cel mult 10% dintre concentrate pot provenii din fermele convintionale, dar se exclud produse OMG (organismele modificate genetic). Se va respecta cu strictete lista furajelor, aditivilor, substituientilor si adausurilor admise.

Sanatatea animalelor. Lupta impotriva bolilor se face in principal prin metode fitoterapeutice si homeopatice. Medicamentele de sinteza sunt limitate numai pentru a salva animalele sau a evita suferintele lor. Sunt interzise mutilarile de orice fel dar pot fi aprobate castrarea, ecornarea si taierea cozii.

Ameliorarea animalelor. Zootehnia ecologica nu agreaza materialul biologic excesiv de modelat genetic, specializat si orientat spre productii epuizante. Se promoveaza rasele si metisii autohtoni, cu mare rezistenta naturala, indici buni de reproductie, vitalitate si productii mixte. Se acorda importanta maxima insusirilor calitative ale productiei si nu celor cantitative. Este interzis orice manipulare genetica ca transplantarea de embrioni ori clonarea.

Adapostirea si confortul animalelor. Principiul de baza in zootehnia ecologica este apropierea animalelor de mediul natural, aplicarea de metode si tehnici care respecta tehnologia normala a animalelor. Adaposturile trebuie sa corespunda cerintelor fiziologice, igienice si de productie. Se vor respecta normele de suprafata si de volum: 6m²/cap de vaca; 10 m² /cap de taur; 1 -5 m²/cap de tineret.

Animalele trebuie sa aibe acces la padoc. Se prefera intretinerea nelegata. Priponinul animalelor pe pasune este interzisa. Pardoseala trebuie sa fie intreaga cu asternut bogat. Se admite si gratar pe zone limitate de depunere a dejectiilor.

Microclimatul adapostului. Acesta trebuie sa ofere confort astfel:

-temperature: 5-25 grade C;

-umiditate: 55-75%;

-curenti de aer : 0,1- 0,5m/s;

-gazele nocive in limitele admise;

-lumina: 60 – 70 de lucsi, cu o durata maxima de 16 ore/zi;

-aeromicroflora redusa;

-ventilatia naturala trebuie sa asigure schimbul de aer curat, cca 120-250 mc/cap de vaca

la pasune animalele trebuie ferite de insolatii, ploi reci cu vant puternic si grindina.

Recoltarea laptelui. Laptele se recolteaza in perfece condiii de igiena, incluzand sanatatea si igiena glandei mamare, igiena mulgaorilor, a aparatelor si vaselor de muls, racirea lui imediata. La igienizare se vor utiliza numai mijloace si procedee admise in zootehnia ecologica.

Calitatea globala a laptelui. Laptele bio trebuie sa fie un lapte cu zero defecte de calitate. Asta inseamna ca laptele corespunde deplin la toate criterile de calitate, respectiv nutritional, sanitar, bacteorologic, tehnologic,senzorial si psiho social.

In general, studiile au aratat ca laptele organic contine nivele mai mari de nutrienti si vitamine fata de cel non-organic, de o deosebita importanta fiind acizii grasi esentiali omega-3, vitamina E si precursorul vitaminei A. De asemenea, si antioxidantii luteina si zeaxantina se gasesc in cantitatii mai mari in laptele provenit de la vacile din fermele bio.

Beneficiile nutritionale ale laptelui bio pot fi explicate prin furajarea pe care o au aceste animale. Ele au o alimentatie naturala intr-o masura mai mare, constand in iarba proaspata sau furaje verzi si uscate. Spre deosebire de acestea, vacile din fermele non-organice sunt hranite cu concentrate de cereale, in special porumbul si suplimente nutritionale.

Inca din 1991, exista o directiva a Uniunii Europene care impune o cota de 60% din dieta zilnica a unei vaci care sa fie compusa din iarba proaspata sau conservata. In plus, se recomanda, pe cat posibil, ca jumatate din acest furaj sa fie produs in ferma respectiva sau in apropierea ei, pentru a asigura prospetimea alimentatiei.

Laptele ecologic trebuie sa prezinte urmatoarele insusiri de calitate:

substante utile:            7% (grasime 3,6 % + 3,2%);

NTG/ml:            < 50 000 de germeni;

germeni patogeni:      absenti;

spori butirici:     < 1000/l;

nr. celule somatice     < 250 000/ml;

lipoliza:              sub 0,18%;

inhibitori:           absenti;

metale grele:      absente;

pesticide:            absente;

micotoxine:        absente;

radionuclizi:        in stas;

conditii senzoriale normale;

calitatea comerciala optima.
                     6.Alimentatia animalelor crescute ecologic

Alimentatia animalelor crescute ecologic nu trebuie fortata.  Se folosesc furaje, care satisfac necesitatile animalelor in diferite etape din dezvoltarea acestora. Este interzisa alimentarea fortata (de exemplu ingrasare fortata a gastilor pentru producere de ficat gras). In fermele ecologice animalele se alimenteaza cu furaje, produse dupa metode ecologice, iar in perioada de alaptare animalele trebuie sa consume numai laptele mamei.

Se admite 30% din furajul animalelor sa fie produs pe terenuri in perioada de conversie, iar daca furajele sunt cultivate in gospodaria proprie se admite un procent relativ pana 60%.

Se interzice folosirea antibioticelor sau altor substante, care stimuleaza cresterea sau productivitatea animalelor. In dozele zilnice ale animalelor ierbivore cel putin 60% din substanta solida se asigura din furajul proaspat, uscat sau grane insilozate.Cu permisiunea organismului de inspectie continutul de substanta solida poate fi redus pana la 50 % pentru o perioada de trei luni de la inceputul lactatiei pentru animale pentru lapte.

La alimentatia pasarilor aportul furajelor din cereale si furaje granulate este de cca. 65%. Furajul pentru porci si pasari mai contine furaj uscat si verde si furaje complexe sau grane insilozate.

La hranirea si adaparea animalelor este interzisa folosirea antibioticelor, cocsidiostaticelor, produsele veterinar medicale sau alte substante pentru stimularea cresterii sau productivitatii animalelor.

Furajele, materiile prime pentru furaje, furajele complexe, adausurile si alte materiale auxiliare, adaugate in furajele, fabricate dupa tehnologii speciale, se folosesc la hranirea animalelor daca la fabricarea lor nu au fost folosite organisme modificate genetic sau derivatii lor.

Deoarece calitatea si compozitia furajelor ecologice este atat de importanta pentru productia de carne ecologica si a altor produse animaliere, acesti factori sunt strict reglementati. De exemplu, Regulament privind agricultura ecologica, cere fermierilor din sistemul ecologic sa hraneasca animalele cu furaje 100% organice pentru a-si putea vinde produsele ca ecologice sau pentru a putea folosi sigla UE.

Regulamentul, cere ca furajele ecologice pentru animale sa fie produse:

-din materie prima ecologica, in afara de cazul cand aceasta nu este disponibila in forma ecologica;

-cu o cantitate minima de aditivi si substante complementare de procesare, care pot fi folosite numai in cazul unei nevoi esentiale sau pentru un scop nutritional aparte.

Principiile si regulamentele ecologice impun, de asemenea, ca animalele crescute ecologic sa aiba acces permanent la pasune in aer liber si la furaje grosiere, si de asemenea hrana trebuie sa indeplineasca cerintele nutritionale pentru fiecare etapa de dezvoltare. Respectand principiul folosirii resurselor de la fata locului, furajele ecologice trebuie produse, de preferinta, chiar in ferma in care sunt crescute animalele.

Urmatoarele ingrediente sunt interzise in furajele ecologice:

-agentii de crestere;

-aminoacizii sintetici;

-organismele modificate genetic (OMG-uri);

-alte ingrediente, cum sunt cele listate mai jos, pot fi folosite numai in anumite conditii;

-materiale nonecologice de origine vegetala;

-materiale de origine animala si minerala;

-aditivi alimentari;

-substante ajutatoare pentru pregatirea furajelor;

-auxiliari de fabricatie.

7.Gospodarirea dejectiilor din ferma ecologica

Se recomanda tipul de grajd cu asternut si tipul de grajd fara asternut. In primul caz in afara de grajd si incinta pentru stocarea furajelor avem de proiectat platforma de gunoi, rezervorul pentru mustul de gunoi si canalele pentru scurgerea mustului de gunoi. In al doilea caz in afara de grajd si incinta pentru stocarea furajelor vom avea de proiectat canalul pentru scurgerea dejectiilor, fosa pentru stocarea intermediara, pompa, tuburile, rezervorul pentru stocarea dejectiilor lichide si ventilatia.

In zonele mai reci si cu precipitatii abundente, perioadei de stocare a dejectiilor lichide si a gunoiului de grajd trebuie sa fie de 27-28 saptamani. In zonele in care exista riscul cresterii debitelor de suprafata se recomanda ca durata de stocare sa fie de 23-24 saptamani. Pentru zonele in care nu exista nici un risc se recomanda ca durata de stocare sa fie de 17-18 luni.

Este obligatoriu la amenajarea bazinului de depozitare a dejectiilor, ca fundul acestuia sa se fie acoperit cu folie de plastic speciala pentru a se realiza impermeabilitatea.

Nu trebuie sa se amplaseze depozitele de dejectii in apropierea padurilor deoarece amoniacul degajat in atmosfera este toxic pentru arbori. Nu trebuie sa se amplaseze depozitele de dejectii in apropierea apelor de suprafata sau pe terenuri cu regim freatic de mica adancime. Se recomanda ca depozitele de dejectii sa fie situate in apropierea terenurilor agricole.

Capacitatea pentru depozitarea trebuie sa fie proiectata in functie de numarul existent de animale. Este necesara o capacitate de stocare mai mare pentru stocarea efluentilor de la platformele de siloz si efluentii pluviali colectati din rigolele si santurile din jurul platformelor exterioare de odihna si furajare a animalelor.

Depozitarea si psstrarea gunoiului de grajd este necesar ss se faca in platforme cu pardoseala hidroizolata, construite din beton si prevazute cu pereti hidroizolati de 1 metri inaltime. Latimea platformei nu trebuie sa depaseasca 8 m. Inaltimea de depozitare a gunoiului nu trebuie sa depaseasca 1 m inaltime. Aria minima a platformei necesara pentru o vaca de lapte este de 4 m² – pentru o perioada de 18 saptamani, 5,67 m². – pentru o perioada de 24 saptamani sau 6,61 m². – pentru 28 saptamani. Fundul platformei trebuie sa aiba o inclinare de 2-3% spre una din marginile.platformei unde se amplaseaza bazinul de colectare la 0 –1 m cu partea de sus fata de punctul cel mai de jos al platformei. In general se aproximeaza o capacitate a bazinului de de colectare de 4-5 metri cubi la 100 tone gunoi proaspat. Este necesar ca inainte de bazinul de colectare sa existe o groapa impermeabilizata de limpezire pentru a prevenii sa ajunga in bazinul de colectare paie si alte resturi vegetale.

Platformele de gunoi se amplaseaza la minim 50 de metri fata de sursa de apa potabila sau locuinte. Este necesar sa se pastreze in aceste platforme gunoiul indesat si acoperit cu un strat de pamant de 15-20 cm grosime.

Pentru a se descompune, gunoiul trebuie sa aiba o umiditate de 75% deoarece altfel se usca si mucegaieste. Se recomanda ca pe masura ce se aseaza gunoiul in platforma sa se presare peste el superfosfat in cantitate de 1-2% din masa gunoiului. Inainte de a fi acoperit cu pamant se uda gunoiul cu must de gunoi, urina sau chiar cu apa pentru a-i asigura umiditatea necesara. Depozitarea sau lasarea gunoiul in gramezi in camp este o practica agricola gresita chiar si pentru cateva zile. Acest fapt implica poluarea solului si apei prin scurgerile din gunoiul spalat de ploi, cat si ai pierderea azotului pe care-l contine.

-Gunoiul proaspat contine 0,50% azot;

-Gunoiul de cal contine 0,58% azot;

-Gunoiul de vaca contine 0,45% azot;

-Gunoiul de oaie contine 0,83% azot;

-Gunoiul de porc contine 0,45% azot;

-Gunoiul fermentat 3 luni contine 0,55% azot;

-Mranita contine  0,98% azot.

8. Protectia animalelor la ferma

Personalul

1. Animalele trebuie sa fie ingrijite de personal suficient si care are competenta profesionala, cunostintele si aptitudinile corespunzatoare.

Inspectiile

2 Toate animalele tinute in sisteme de crestere in care bunastarea acestora depinde de ingrijirea umana frecventa trebuie sa fie inspectate cel putin o data pe zi. Animalele crescute sau tinute in alte sisteme trebuie sa fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinta.

3. Trebuie sa fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspectie amanuntita a animalelor in orice moment.

4. Orice animal care pare bolnav sau ranit trebuie sa fie ingrijit corespunzator fara intarziere, iar atunci cand animalul nu raspunde la aceste ingrijiri, trebuie sa se consulte, cat de curand posibil, un medic veterinar. Atunci cand este necesar, animalele bolnave sau ranite trebuie sa fie izolate in adaposturi adecvate cu asternut uscat si confortabil, dupa caz.

Tinerea evidentelor

5. Proprietarul sau detinatorul animalelor trebuie sa pastreze o evidenta a tuturor tratamentelor medicale efectuate si a numarului de animale moarte gasite la fiecare inspectie.

Atunci cand este necesar ca informatii echivalente sa fie tinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.

6. Aceste evidente trebuie sa fie pastrate pentru o perioada de cel putin 3 ani si trebuie sa fie puse la dispozitia autoritatii competente atunci cand se efectueaza inspectie oficiala sau la cerere.

Libertatea de miscare

7.Libertatea de miscare a unui animal, avand in vedere specia acestuia si in conformitate cu experienta acumulata si cu cunostintele stiintifice, nu trebuie sa fie ingradita de o asemenea maniera incat sa i se cauzeze acestuia suferinte sau vatamari inutile. Atunci cand un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate, trebuie sa i se asigure spatiu suficient pentru necesitatile fiziologice si etologice, in conformitate cu experienta acumulata si cu cunostintele stiintifice.

Adaposturi si cazare

8.Materialele utilizate pentru constructia adaposturilor si, in special, pentru boxele si echipamentele cu care animalele pot intra in contact nu trebuie sa fie daunatoare pentru animale si trebuie sa poata fi curatate si dezinfectate riguros.

9. Adaposturile si accesoriile pentru legarea animalelor trebuie sa fie construite si intretinute astfel incat sa nu aiba margini ascutite sau proeminente care sa poata rani animalele.

10. Circulatia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativa a aerului si concentratia gazelor trebuie mentinute in limite care sa nu fie daunatoare animalelor.

11.Animalele tinute in adaposturi nu trebuie sa fie mentinute in permanenta in intuneric si nici sa fie expuse la lumina artificiala fara intrerupere pentru un interval de timp corespunzator. Atunci cand lumina naturala disponibila este insuficienta pentru a satisface necesitatile fiziologice si etologice ale animalelor, trebuie sa fie asigurat iluminatul artificial corespunzator.

Animale ce nu sunt tinute in adaposturi

12. Animalelor care nu sunt tinute in adaposturi trebuie, dupa caz si in masura posibilitatilor, sa li se asigure protectia necesara impotriva intemperiilor, animalelor de prada si riscurilor privind sanatatea lor.

Echipamente mecanice sau automate

13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sanatatea si bunastarea animalelor trebuie inspectate cel putin o data pe zi. Atunci cand se descopera defectiuni, acestea trebuie sa fie remediate imediat sau, daca acest lucru nu este posibil, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru protejarea sanatatii si bunastarii animalelor.

Atunci cand sanatatea si bunastarea animalelor depind de un sistem de ventilatie artificiala, trebuie sa fie elaborate prevederi privind un sistem de rezerva corespunzator care sa garanteze reinnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea sanatatii si bunastarii animalelor in eventualitatea defectarii sistemului de baza. De asemenea, trebuie sa fie asigurat un sistem de alarma care sa avertizeze in cazul defectarii sistemului de ventilatie artificiala. Sistemul de alarma trebuie sa fie testat cu regularitate.

Hrana pentru animale, apa si alte substante

14. Animalele trebuie sa primeasca o hrana nutritiva, corespunzator varstei si speciei acestora, care sa le fie administrata in cantitate suficienta pentru a le mentine intr-o stare buna de sanatate si pentru a le satisface necesitatile nutritive. Nici un animal nu trebuie sa fie hranit sau adapat intr-un mod care sa produca suferinte ori vatamari inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie sa contina nici o substanta ce ar putea produce suferinte sau vatamari inutile.

15 Toate animalele trebuie sa aiba acces la hrana la intervale de timp corespunzatoare necesitatilor lor fiziologice.

16. Toate animalele trebuie sa aiba acces la o sursa de apa adecvata sau sa-si poata satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.

17. Instalatiile de furajare si adapare trebuie sa fie proiectate, construite si amplasate astfel incat sa fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei si a apei si efectele daunatoare ale competitiei dintre animale.

18. Cu exceptia substantelor administrate in scopuri terapeutice, profilactice sau in scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializarii si administrarii unor substante cu actiune thyreostatica si a celor betaagoniste la animalele de ferma, ce transpune in legislatia nationala Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie sa li se administreze nici o alta substanta, cu exceptia cazului in care s-a demonstrat, prin studii stiintifice de bunastare a animalelor sau in baza experientei acumulate, ca efectul substantei respective nu este daunator sanatatii sau bunastarii animalelor.

Mutilari

19.Pana la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, in conformitate cu cerintele Uniunii Europene si fara a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie sa se aplice prevederile nationale relevante, in conformitate cu regulile generale ale tratatului.

Metode de crestere

20 Nu trebuie sa fie practicate cresterea sau metodele de crestere naturale ori artificiale ce provoaca sau ar putea cauza suferinte ori vatamari oricaruia dintre animalele implicate.

Prezenta prevedere nu trebuie sa impiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinte sau vatamari minime ori momentane sau care ar putea necesita interventii ce nu ar produce afectari de lunga durata, atunci cand acestea sunt permise de prevederile nationale.

21Nici un animal nu trebuie sa fie tinut pentru scopuri de ferma, cu exceptia cazului in care este de asteptat in mod rezonabil ca, pe baza genotipului si fenotipului, poate fi tinut fara efecte nefavorabile asupra sanatatii sau bunastarii lui.

9. Particularitatile eco-zootehniei

Particularitatile eco-zootehnieie sunt: furnizarea alimentelor de calitate superioara; transformarea produselor vegetale in produse de origine animala; utilizarea completa a fortei de munca; realizarea de venituri in tot timpul anului; folosirea rationala a activelor de productie; furnizarea gunoiului de grajd productiei vegetale; folosirea cailor la lucrarile agricole; realizarea unei rentabilitati mai mari in productia zootehnica.

Furnizarea alimentelor de calitate superioara

Calitatea superioara a alimetelor de origine animala se caracterizeaza prin urmatoarele:

-valoarea hranitoare (energetica) mai mare pe unitate de greutate si volum;

-calitatea superioara a proteinelor (contin aminoacizii esentiali);

-constituie materii prime deosebit de valoroase pentru industria prelucratoare (alimentara si usoara).

Din totalul proteinelor de carne, bovinele asigura 42%, porcinele 29%, pasarile 13%, ovinele 5% si alte specii 11%.

Utilizarea completa a fortei de munca

In zootehnie datorita caracterului permanent al procesului de productie, are loc o utilizare mult mai uniforma, mai completa si mai eficienta a fortei de munca.

Realizarea de venituri in tot timpul anului

Datorita faptului ca la unele specii si categorii de animale productia se obtine relativ uniform tot anului (lapte de vaca, oua pentru consum, etc.), iar valorificarea se poate face continuu, se pot crea premizele autofinantarii si obtinerii de venituri in tot timpul anul.

Folosirea rationala a activelor de productie

Prin aplicarea unor tehnologii moderne, cu un nivel ridicat de mecanizare si automatizare, zootehnia se apropie foarte mult de o varianta a muncii industriale. Astfel activele se folosesc in tot timpul anului si se elimina timpii morti.

Furnizarea gunoiului de grajd productiei vegetale

Eco-zootehnia furnizeaza ramurilor vegetale peste 40 milioane tone gunoi de grajd din care se poate obtine un spor de 240 000 tone de cereale boabe. Olanda administreaza 300 tone/ha gunoi de grajd la grau si obtine astfel productii de peste 7 tone/ha boabe

Folosirea cailor la lucrarile agricole

Prin efectivele de cai si boi de munca, zootehnia realizeaza insemnate economii de combustibil. La transport de produse principale si secundare, precum si la lucrarile de prasit pe suprafete mici este mai rentabil a se efectua lucrarile cu calul.

Realizarea unei rentabilitati mai mari

Comparativ cu alte ramuri, indicatorii economici au valori superioare in zootehnie fata de alte ramuri. Zootehnia aduce un aport valutar deosebit, de catre o serie de produse de origine animala la export, precum: carnea si produsele de carne; mierea de albina; ceara de albina; ficat de gasca ingrasata; puful de gasca; blanurile de la animalele mici, etc.

10. Ferme ecologice in Romania

10.1 Ferma ecologica de gaini ouatoare Cortina

Ferma avicola Cortina Bioprod si-a inceput activitatea in anul 1999 ca ferma de crestere a pasarilor pentru carne in sistem conventional. Ulterior, prin eforturi si investitii sustinute ferma a reusit trecerea la o activitate ecologica implementand managementul starii de sanatate si control al pasarilor. Asfel, SC CORTINA BIOPROD SRL dispune de o ferma avicola in localitatea Curtisoara, judetul Valcea unde pasarile sunt crescute in sistem ecologic, respectandu-se princiipiile generale ale agriculturii ecologice si exigentele speciale pentru zootehnia ecologica, prevazute in Reglementarile UE 2090/92 si OUG 34/2000. Ferma ecologica este populata cu 3.500 gaini ouatoare care sunt crescute liber atat in adapostul interior (hala), cat si in spatiul exterior (pasune).

Spatiile exterioare (padocurile) sunt prevazute cu copertine pentru a proteja pasarile de intemperiile vremii si a le oferi umbra in verile fierbinti. Conform reglementarilor UE, fiecare pasare trebuie sa dispuna de cel putin 4 mp spatiu inierbat, iar in adapostul interior cel mult 6 pasari/mp si 18 cm liniari / stinghie de cocotat.
Intrucat pasarile nu se trateaza cu antibiotice, accesul la spatiile inierbate care stimuleaza imunitatea naturala, este vital pentru mentinerea starii de sanatate.

Pentru a obtine oua ecologice furajele folosite in hrana pasarilor, nu trebuie sa contina substante chimice de sinteza, pesticide, hormoni, proteina de origine animala, iar pasarile nu sunt tratate cu antibiotice. Toate componentele participante la procesarea furajului combinat si care necesita certificare ecologica indeplinesc aceasta conditie. Astfel se mentine integritatea ecologica si calitatile esentiale ale produsului in toate stadiile.

In structura medie a furajelor combinate din materii prime, se gasesc:

-cerealele ecologice intr-o pondere de 70-80%;

-fainuri proteice de origine vegetala 10-20%;

-saruri minerale 0.3-8%;

-premixuri vitamino – minerale bio 0.5-1%

De asemenea gainile sunt crescute in libertate totala, la sol, cu spatiu suficient pentru odihna si largi spatii inierbate special amenajate pentru pasunat.

10.2 Ferma ecologica Ijarul

Ferma Ijarul este localizata in comuna Capusul Mare , la 20 de km de Cluj Napoca pe directa Oradea. Ferma Ijarul este structurata dupa modelul gospodariilor taranesti traditionale asigurand in perimetrul afectat incintei fermei spatii atat pentru cresterea turmei de peste 300 de ovine si caprine cat si pentru cresterea animalelor de pe langa gospodarie ( vaci, gaini, caini ) si spatii de cultura legumicola si depozitare.

Produsele optinute aici sunt alimentele ecologice diversificate, sanatoase, libere de boli si daunatori, lipsite de reziduri nocive, cu un continut echilibrat in substante bioactive si minerale. Sunt rezultate din tehnologii ecologice traditionale , tehnologii care nu utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide. Toate sortimentele de branza se obtin din lapte de oaie in proportie de 80% si lapte de capra in proportie de 20%.

Atat hrana animalelor cat si toate ingredientele sunt obtinute in conditii ecologice pe pasunile din jurul fermei si pe cele alpine din zona Marisel,denumita Jjarul.

10.3 Ferma ecologica de la Topa

Ferma ecologica de la Topa functioneaza din 2005, este situata langa Sighisoara, comuna Albesti si lucreaza cu voluntari.Proiectul a fost finantat integral de o fundatie din Germania in parteneriat cu Fundatia pentru Cultura si Ecologie din Medias. Ferma ecologica se intinde pe aproximativ 35 de hectare, 15 fiind proprietatea fermei, iar 20 fiind luate in arenda de la oamenii din zona. Pamanturile sunt cultivate cu lucerna, cu grau, cu secara si cu ovaz. Are, de asemenea, gradini cu legume, o plantatie de trandafiri si loturi cu plante medicinale. In plus, fermierii cresc 10 vaci cu lapte din care fac telemeaua ecologica, foarte cautata pe piata.

Ferma este mixta, construita in sistem biodinamic,fermierii folosesind gunoiul de grajd pentru activarea principiilor biologice si dinamice din sol.

Ferma ecologica de la Topa, face parte din reteaua WWOOF (World Wide Opportunities on Organic Farms). WWOOF este o retea de ferme ecologice care ofera oamenilor posibilitatea de a face voluntariat si de a intra in contact cu lumea satului. In Romania, reteaua WWOOF este deja la cel de-al doilea an de existenta. In tara noastra sunt aproximativ 15 ferme integrate acestei retele. Majoritatea se afla in Transilvania, in judetele Alba, Brasov, Harghita, Sibiu, Mures, Cluj, Timis.