Animale
Hranirea puilor de chinchilaHRANIREA PUILOR DE CHINCHILA Puii de chinchila sunt hraniti de catre mama cu lapte pana la varsta de o luna. La inceput acestia sug laptele de la mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna cu mama lor. Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi: femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina; femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in urma; femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura; femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt dusi la o femela – doica, iar exemplarul se sacrifica. Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii. Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor. Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor – doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din trei in trei ore. Puiul de chinchila este scos din cusca si pus intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este captusita cu molton. Aici el este invelit pana la gat intr-un bandaj de panza lat de 4 – 5 cm si lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, in pozitie verticala cu capul in sus pentru a nu se ineca. IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel. Hranirea puiului se face picatura, cu picatura, observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar amestecul de lapte – ceai sa ajunga in fosele nazale si sa-i provoace actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar asteapta cu placere momentul hranirii, este obligatorie numai imobilizarea lui, hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber. Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii microclimatice bune, o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li se da sa manance fan si sa bea apa proaspata. Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 : 1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana seara. Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit. Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii hraniti natural de femela – mama sau femela – doica. IMPORTANT! Daca un pui nu ia in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se administreaza vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede vreo boala. In cazul puilor hraniti natural care nu iau in greutate, acestia sunt scosi din cusca si sunt imediat trecuti la hranire artificiala. Toata perioada de la o saptamana pana la o luna, o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa depaseasca 18 oC. Inainte de a fi intarcati puii sunt separati de femela – mama sau cea doica, ce este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in care au fost fatati pana la varsta de 3 – 4 luni, dupa care ei sunt trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in cusca de femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate observatiile si toate masuratorile exemplarului de la nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu corespunde cerintelor. IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu multa constiinciozitate si corectitudine, pentru ca el ne poate ajuta imediat in cazul in care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atat in randul puilor de chinchila cat si al adultilor. Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate, bogata in vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De asemenea pentru baut, apa folosita trebuie sa fie potabila, proaspata de la robinet, puturi sau izvoare. Pe cat posibil in cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie sa contina o cantitate mare de clor sau saruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalatii sanitare defecte sau ruginite. Custile folosite pentru puii in crestere trebuie sa fie curate, dezinfectate, cu asternuturi noi, sa fie calde si sa nu fie asezate intre usa si fereastra pentru ca puii sa nu fie afectati de curenti de aer. Dupa trecerea puilor diferiti pe sexe in custi pentru a nu aparea incaierari ce ar duce la deteriorarea blanii, acestia sunt stropiti cu apa de colonie pentru a se accepta mai usor intre ei, fiecare avand acelasi miros.
Fanul se administreaza la libera alegere in hranitoare tip scara. Sunt foarte multe variante constructive dar pentru a alege una buna pentru capre trebuie sa cunoastem comportamentul de hranire al acestora. Caprele sunt notorii in ceea ce priveste risipirea fanului, acesta fiind cel mai important factor care trebuie luat in considerare la construirea unui hranitor. Se va proceda astfel incat caprele sa nu poata urca inauntru si sa contamineze furajul dar in acelasi timp sa ajunga usor la furaj pentru al consuma. Spatiul prin care caprele au acces la fibroase poate avea forma de gaura de cheie (broasca usii) cu 17,5 cm diametru in partea rotunda (situata sus) si 10,5 cm in partea dreptunghiulara (situata jos). Capra trebuie sa se intinda pentru a introduce capul prin spatiul rotund dupa care gatul aluneca in jos prin spatiul dreptunghiular blocand capul in hranitor. Acest mod de a constrange animalul putem sa il folosim si in actiuni ca mulsul sau ajustarea copitelor. Se preteaza la caprele fara coarne sau cu coarne mici. Un alt model de hranitor este bazat pe utilizarea unor stinghii
sau bare care sa imparta frontul de furajare. La hranire caprele
vor sta cu picioarele din fata pe un stativ situat in fata hranitorului
si dispus la cativa centimetri de la pardoseala. Pentru a putea
consuma furajul trebuie sa introduca capul prin spatiul a doua
stinghii asezate oblic intr-un unghi de 63o (lateral). Deschizatura
dintre bare (stinghii) are o marime dependenta de varsta animalelor:
10 cm pentru iezi; 14-18 cm pentru caprele mature (in
|