HRANIREA
PUILOR DE CHINCHILA
Puii
de chinchila sunt hraniti de catre mama cu lapte pana
la varsta de o luna. La inceput acestia sug laptele de la mama.
Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna cu mama lor.
Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca
acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi: femela
are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina; femela
are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se ia un
pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De regula
se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in urma;
femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung
sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura; femela este agresiva
si isi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusa
in timpul montei. I se iau puii ce sunt dusi la o femela –
doica, iar exemplarul se sacrifica. Masculul poate fi introdus in
cusca la o zi dupa fatare si sta impreuna cu
femela si puii. Daca acesta este mai experimentat el are grija
de toti. El o lasa pe femela prima sa consume hrana
sau apa, ocroteste puii. Daca puii nu sunt
hraniti corespunzator acestia sunt agitati, plang,
cauta hrana sau chiar mor. Pentru reducerea la minim a acestui lucru,
pe langa folosirea femelelor – doici, pentru hranirea puilor se
foloseste metoda de hranire artificiala. Aceasta consta in
hranirea puilor cu pipeta din trei in trei ore. Puiul de chinchila este
scos din cusca si pus intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in
prealabil este captusita cu molton. Aici el este invelit
pana la gat intr-un bandaj de panza lat de 4 – 5 cm si lung de
10 – 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El
este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la
temperatura corpului chinchilei, in pozitie verticala cu capul in sus
pentru a nu se ineca. IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se
face hranirea sa fie confectionata din material plastic
pentru ca puiul sa nu o poata rupe cu dintii. In cazul folosirii
pipetelor confectionate din sticla, introducerea acesteia in gura
puiului se face din partea laterala a gurii si nu direct, pentru ca
dintii puiului ce sunt destul de puternici de la nastere sa nu o
rupa, iar puiul sa nu se raneasca. Daca accidental
acest lucru s-a produs se scoate cu grija restul de pipeta din gura
puiului si cu grija sa nu-l speriem se cauta urmele de
cioburi folosindu-ne de o penseta si o lumina puternica.
Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in
totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel.
Hranirea puiului se face picatura, cu picatura,
observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar
amestecul de lapte – ceai sa ajunga in fosele nazale si
sa-i provoace actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a
obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar
asteapta cu placere momentul hranirii, este obligatorie
numai imobilizarea lui, hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber.
Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in
custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii
separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii
microclimatice bune, o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti
de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li
se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte slab
amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li se
da sa manance fan si sa bea apa proaspata.
Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 :
1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana
seara. Dupa aproximativ doua saptamani de la
nastere si mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o
cusca proprie unde hranirea si-o va face singur prin
sistemul biberon. Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate
si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele
custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit. Pentru a vedea
dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii acestia se
cantaresc iar rezultatele observarii se trec in registrul de
observatii. Aceasta operatie se efectueaza atat pentru puii
hraniti artificial cat si pentru puii hraniti natural
de femela – mama sau femela – doica. IMPORTANT! Daca un
pui nu ia in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se
administreaza vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede
vreo boala. In cazul puilor hraniti natural care nu iau in
greutate, acestia sunt scosi din cusca si sunt imediat
trecuti la hranire artificiala. Toata perioada de la o
saptamana pana la o luna, o luna jumatate
cand puii sunt intarcati, puilor li se asigura o
temperatura constanta ce nu trebuie sa depaseasca
18 oC. Inainte de a fi intarcati puii sunt separati de
femela – mama sau cea doica, ce este scoasa din cusca.
Puii stau in cusca in care au fost fatati pana la varsta de
3 – 4 luni, dupa care ei sunt trecuti unii in cusca de masculi
iar ceilalti in cusca de femele. Inainte de a fi separati puii,
acestia se individualizeaza si se cantaresc,
masuratorile fiind trecute in registrul de observatii, in care
in mod normal fiecare exemplar trebuie sa poseda o fisa, in
care sunt trecute toate observatiile si toate masuratorile
exemplarului de la nastere pana la valorificare sau sacrificare,
daca individul nu corespunde cerintelor. IMPORTANT! Acest registru
trebuie completat de personal cu multa constiinciozitate si
corectitudine, pentru ca el ne poate ajuta imediat in cazul in care din
diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau
decese atat in randul puilor de chinchila cat si al adultilor.
Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in
continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se
asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate,
bogata in vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De
asemenea pentru baut, apa folosita trebuie sa fie potabila,
proaspata de la robinet, puturi sau izvoare. Pe cat posibil in
cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie sa contina
o cantitate mare de clor sau saruri de fier depuse din cauza folosirii
unor instalatii sanitare defecte sau ruginite. Custile folosite pentru
puii in crestere trebuie sa fie curate, dezinfectate, cu
asternuturi noi, sa fie calde si sa nu fie asezate
intre usa si fereastra pentru ca puii sa nu fie
afectati de curenti de aer. Dupa trecerea puilor diferiti
pe sexe in custi pentru a nu aparea incaierari ce ar duce
la deteriorarea blanii, acestia sunt stropiti cu apa de
colonie pentru a se accepta mai usor intre ei, fiecare avand acelasi
miros.
