Pentru ca
salbaticiunile sa supravietuiasca,
oamenii trebuie sa faca
sacrificii.
Protejarea
si respectarea animalelor salbatice
Intalnirile cu animalele salbatice inspira momente
grozave de surpriza si devin povesti „vanatoresti”.
Din pacate, salbaticiunile care mai exista
pe planeta sunt amenintate de disparitie din cauza: pierderii
sau fragmentarii habitatului, speciilor invazive, poluarii,
supraexploatarii, braconajului si bolilor. Parcurile de protectie
le mai feresc pe cateva de la unele, dar nu de la toate aceste
amenintari. Asa ca salbaticiunile au mare nevoie
de turisti care sa le ajute sa supravietuiasca, nu
sa le faca viata si mai grea.
Animalele reactioneaza in mod diferit cand intalnesc
oameni. Unele specii se adapteaza rapid la convietuirea cu oamenii pe
teritoriul lor, isi reiau obiceiurile normale si se
„obisnuiesc”. Alte animale fug de oameni, chiar
parasindu-si puii si habitatul.
Altele sunt atrase de alimentele si resturile de
hrana de la oameni, fiind puse astfel in pericol. Intrucat turismul se
face pe teritorii uriase tot timpul anului, impactul asupra
vietuitoarelor este foarte extins. Pestii, pasarile
si reptilele, mamiferele, sunt afectate de oamenii care le invadeaza
habitatul. Noi toti suntem raspunzatori de soarta animalelor
si obligati sa coexistam pasnic cu ele, daca vrem
sa ne mai bucuram de prezenta lor.
Priviti-le
de departe!
Observa si fotografiaza animalele de la o
distanta suficient de mare ca sa nu le sperii sau sa le
fortezi sa fuga. Nu le urmari si nu te apropia de ele.
Cand vanezi, studiaza bine dinainte caracteristicile animalului vanat
si trage numai cand esti sigur ca-l vei dobori fara
suferinte, dintr-o lovitura. Foloseste prepeleacele, posturile
de observare, platformele si ascunzisurile amenajate in acest scop.
Pentru observare foloseste un binoclu, iar pentru
fotografiere un teleobiectiv. Retrage-te cand animalul reactioneaza
la prezenta ta. Pentru a parasi zona departeaza-te de
animal, chiar daca aceasta inseamna un ocol fata de
directia pe care intentionai sa mergi. Turistul are mai
multa libertate de miscare decat un animal. Fii generos cu animalele.
Evita miscarile bruste si contactul vizual direct,
care poate fi interpretat ca o agresiune. Nu deranja animalul, de exemplu
tipand la el ca sa arate mai bine in poza. Cand animalele sunt
in mers, fereste-te din drumul lor. Mergi in liniste, afara de
zonele cu ursi si lei de munte.
Nu umbla noaptea, cand animalele nocturne de prada pot fi
primejdioase.
Exemplul adultilor influenteaza relatia
copiilor cu salbaticiunile si natura. Poarta-te respectuos
si retinut cu Natura, invatand copiii sa nu se
apropie, mangaie sau hraneasca animalele salbatice.
Supravegheaza continuu copiii si nu-i lasa sa se
indeparteze. Deoarece copiii mici sunt de aceiasi marime cu
animalele de prada, acestea ii pot ataca fara frica. Nu
inghesui, inconjura, zgandari un animal salbatic si nu incerca
sa-l prinzi. Puii luati si mangaiati de oameni, chiar cu
cele mai bune intentii, capata miros de om si pot fi
abandonati de parintii lor. Cand gasesti un animal cu
probleme, anunta padurarul.
Evitati
perioadele si habitaturile sensibile
Evita contactul cu salbaticiunile in perioadele
sensibile: de imperechiere, de cuibarit, de cresterea puilor sau in
timpul iernii. Tine seama de stresul sezonier la care sunt expuse
salbaticiunile, asa ca in anumite situatii, pentru
siguranta ta si a lor nu le traversa habitatul. De exemplu, in Parcul
national Mark Twain din statul Montana, deranjarea liliecilor gri si
celor indieni in timpul iernii micsoreaza mult sansele lor de
supravietuire. In Montana, la sfarsitul verii ursii grizzly
umbla prin zmeuris. Primavara devreme, cand aleg locul de
cuibarit, vulturii si pasarile cantatoare se feresc de
oameni.
In general, salbaticiunile sunt deranjate de oameni in
perioadele cand se imperecheaza si isi apara
teritoriile, cand nasc, cand cresc puii sau clocesc, sau cand hrana este greu
de gasit. Cu cat afli mai multe despre o specie, cu atat devii mai atent
fata de nevoile si temperamentul animalelor respective, mai ales
in momentele si locurile critice.
Nu
dati niciodata de mancare animalelor
Nu da niciodata de mancare salbaticiunilor,
caci le faci un mare rau. Cand nu au alimente omenesti,
animalele salbatice isi cauta o hrana
sanatoasa in mediul lor natural. Cand capata alimente
omenesti salbaticiunile isi strica
sanatatea, isi schimba obiceiurile naturale, se expun
amenintarii animalelor de prada si altor pericole. Cand
salbaticiunile inghit ambalaje, beau antigel sau consuma alte
obiecte, pot sa se imbolnaveasca grav sau chiar muri. Presa
publica cu titluri mari stiri despre animale salbatice atrase de
oameni si de hrana lor. Ursii in cautare de hrana sunt
vestiti pentru ca rup corturi sau invadeaza masinile
parcate, dar cel mai des turistii au de a face cu rozatoare sau
pasari in cautare de firmituri. Aceste animale mici nu sunt
periculoase pentru om, dar prezenta lor deranjeaza, pot transporta
germeni de boli, iar preferinta pentru hrana omeneasca
dauneaza bunului lor trai.
Animalele sunt oportuniste indemanatice. Confruntate cu oferta
resturilor neglijente de la o masa sau cu ceva oferit de un turist, ele
isi inving prudenta naturala fata de oameni. In
continuare purtarea lor poate deveni agresiva, chiar distructiva, dar
pana la urma animalele pierd in confruntarea cu oamenii.
Speranta unei mese usor de procurat atrage salbaticiunile
in locuri periculoase pentru ele, cum ar fi campinguri, parcaje, drumuri etc.
unde pot fi vanate de caini sau lovite de masini. De asemenea, ele se pot
aduna involuntar in grupuri mai numeroase decat ar face-o in natura,
crescandu-le astfel stresul si posibilitatea de raspandire a bolilor
intre ele.
Nu le poti avea pe toate.
Ori de cate ori fiul meu, Joel Porter, intra
cu mine intr-un magazin, eu ii spuneam: “Nu poti sa cumperi totul”. La fel ca
multi alti oameni, si lui ii era foarte greu sa renunte la unele lucruri.
Nouazeci si cinci la suta din realizarile noastre se bazeaza pe a sti ce vrem.
Cu multi ani in urma am citit aceasta poezie de William Hinson:
Acela ce un singur lucru urmareste negresit
Poate spera sa-l aiba pana-ntr-al vietii
asfintit,
Dar cel ce lacom vrea sa aiba totul in ograda
sa,
O stiva de regrete langa rod va aduna.
Un
grup de oameni se pregateau de escaladarea varfului Mont
Blanc din Alpii francezi. In seara dinaintea unei ascensiuni,
ghidul francez le-a facut cateva recomandari care sa-i ajute sa-si incheie cu
succes expeditia. El le-a spus: “Daca vreti sa ajungeti in varf, trebuie sa
luati cu voi numai echipamentul strict necesar pentru urcus. Trebuie sa lasati
jos toate accesoriile inutile. Este un urcus dificil”.
Un tanar englez i-a nesocotit sfaturile si in
dimineata urmatoare a aparut cu o patura viu colorata si destul de grea, cateva
calupuri mari de branza, o sticla de vin, cateva aparate foto atarnate de gat
si dotate cu diferite lentile si cateva tablete de ciocolata. Ghidul i-a spus:
“N-o sa ajungi sus cu toate acestea. Nu trebuie sa-ti iei decat strictul
necesar intr-o astfel de ascensiune”.
Dar, incapatanat, englezul s-a separat de
grup, pornind inaintea celorlalti, pentru a le dovedi ca este in stare sa
ajunga in varf. Restul grupului a pornit sub indrumarea ghidului si avand
asupra lor doar strictul necesar. Pe drum, in timp ce urcau, au observat
diferite lucruri care pareau sa fi fost lasate de cineva care urca, la fel ca
si ei. Mai intai au gasit o patura viu colorata, apoi niste bucati de branza, o
sticla de vin, niste accesorii foto si cateva tablete de ciocolata. In cele din
urma, ajungand in varf au dat peste englez. Intelept, acesta se debarasase pe
drum de tot ce nu era necesar.
Prea multe prioritati ne paralizeaza.
De cate ori nu ni s-a intamplat sa ne uitam
disperati la biroul nostru plin ochi de note si hartii, sa auzim telefonul
sunand si sa vedem cum se deschide usa – si toate acestea in acelasi
timp! Tii minte sentimentul de stupoare care te cuprinde in astfel de cazuri?
William Hinson ne explica de ce dresorii de
animale au asupra lor un scaunel atunci cand intra in cusca leilor. Nu le
lipseste, desigur, nici biciul, iar la sold stau pistoalele. Dar nu uita
niciodata sa-si ia cu ei scaunelul. Hinson afirma ca acesta este cel mai
important instrument al dresorului. Tinandu-l de spatar, el ii indreapta cele
patru picioare spre fata animalului salbatic. Cei care au studiat
comporta
Depozitati
hrana si gunoiul in loc sigur
Protejeaza salbaticiunile si fereste
alimentele, depozitand hrana si gunoiul in locuri sigure.
Prin „hrana” intelegem si gunoiul, conservele,
nutretul animalelor de povara, alimentele animalelor de companie,
combustibilul si produsele igienice parfumate. Multe mamifere mici sunt
atrase de sarea ramasa pe ghete, rucsaci sau haine, din
evaporarea transpiratiei.
Pastreaza tabara curata, adunand si
evacuand orice gunoi, chiar si cele mai marunte resturi de mancare.
Ai grija ca nici pe poteca sa nu scapi bucati de
alimente.
In zonele cu ursi, agata sacosa cu
„hrana” de o ramura. Sacosa va atarna la cel putin 2 m. sub
craca care o sustine, la o inaltime de peste 4 m. fata
de sol, la mai mult de 2 m. de trunchiul copacului. „Hrana” poate fi
depozitata si in recipienti sau lazi amenajate special, cu
incuietori rezistente la ursi.
Metodele recomandate sau reglementate pentru depozitarea
si transportul judicios al alimentelor variaza mult de la un loc la
altul, asa ca pentru aflarea variantei celei mai bune se vor cere
informatii de la administratorii terenurilor publice respective.
Canistre
Magazinele de echipament sportiv si unele birouri pentru
administrarea spatiilor publice vand sau inchiriaza canistre. Corect
folosite, aceste recipiente asigura turistilor un somn linistit
iar ursilor o hrana sanatoasa.
Controlati-va
animalele de companie
Salbaticiunile si cainii de companie nu se
amesteca bine. Chiar tinuti de zgarda, cainii
hartuiesc animalele si deranjeaza alti turisti.
Cea mai buna varianta e sa-i lasati acasa. Chiar
daca e culmea cuminteniei, orice caine poate transporta germeni de
boli care pot infecta salbaticiunile. Cand vreti sa
calatoriti cu cainele, interesati-va din timp asupra
reglementarilor in vigoare. Majoritatea parcurilor nationale din SUA
interzic accesul cainilor.
Verificati starea sanatatii cainelui
in ajunul excursiei. Cainii trebuie sa aiba vaccinarile la zi
pentru a evita molipsirea sau raspandirea unor boli infectioase cum
ar fi: turbarea si parvo-virusul, mai ales in zonele cu lupi. Pentru
controlarea cainelui folositi un colier si o lesa scurta.
Indepartati excrementele cainelui de pe poteci, locurile de popas,
locurile de campare, introducandu-le in gropi sapate, la fel ca cele
pentru oameni.