HRANIREA
CHINCHILA este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea
are douazeci de dinti care cresc tot timpul vietii. In
conditii normale de sanatate cresterea si uzura
dintilor este aproape egala. De aici rezultand ideea ca
dinti raman de aceeasi marime. Incisivii de culoare
galbuie trebuie deosebiti de cei de culoare alba care au o
lipsa mare de calciu si pot fi intalniti la femele in perioada
lactatiei sau in cazul unei hraniri gresite. In ideea tocirii
incisivilor chinchilelor li se administreaza lemn de diferite esente
cel mai bun fiind lemnul de salcam cu coaja. In cazul in care nu au
materiale de ros, dintii chinchilelor capata modificari
si se rup, ceea ce va afecta hranirea acestora si va avea o
influenta directa asupra cresterii, dezvoltarii
si calitatii blanii. Hrana principala a chinchilelor
este formata din fan si concentrate. Fanul asigura celuloza
si mentine echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba
anumite proprietati : - sa fie recoltat in zile fara
precipitatii - uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea
verde - miros placut - fara plante toxice Foarte important este
ca fanul sa fie tinut in locuri special amenajate acoperite cu o
aerisire buna, sa fie intors din cand in cand cu furca, pentru a nu
prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul in care se
pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de pe care se
recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai natural
fara insecticide sau ingrasaminte chimice. Se foloseste
fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o completare a
ratiei de mancare si are rol de umplutura. El nu trebuie sa
aiba o culoare negricioasa deoarece inseamna un inceput de
fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fan aparte il
constituie fanul de graminee care isi pastreaza mai mult timp
calitatile pozitive si care fermenteaza sau
mucegaieste foarte greu. In alimentatie trebuie sa
tinem seama ca chinchilele mananca cu placere vreji de
fasole sau de mazare. In fiecare dimineata ingrijitorul trebuie
sa introduca in jgheabul de pe peretele din fata a
custii o mana de fan. El este rontait de animal cu pauze
fiind la discretie. Chinchila are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe
jos si astfel foarte mult din fan se pierde. A doua zi daca mai
gasim fan in jgheab nu-l vom inlocui il vom lasa tot pe cel vechi
incercand sa facem economie. Fanul cazut pe jos se matura
si se arunca. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor.
Concentratele sunt consumate de chinchila sub forma de boabe. Acestea sunt
ovazul, orzul, porumbul, graul. Cantitatea de concentrat variaza de
la 15 grame la 30 de grame in functie de stadiul in care se afla,
astfel femela gestanta si puii mananca mai mult. Foarte
importanta este distributia zilnica a acestei cantitati
pentru fiecare chinchila, chiar daca necesita un volum mai mare
de munca prin administrarea zilnica se poate urmari si
supraveghea starea de sanatate a animalului. Daca nu dorim
sa facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantitati mai mari
pentru aproximativ 10 zile situatie in care controlul si supravegherea
animalului este diminuata. In ultimul timp in locul furajelor brute
se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa
anumite retete. Acestea se distribuie chinchilelor la discretie
astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate
fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte
(fan si concentrate) cel mai mult mananca femelele in perioada
de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele
granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La
diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila
este jucausa, se misca mult si multe dintre ele
ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece
la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestie
chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in
mentinerea sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate
scazuta pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in
care granulele sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta.
VITAMINE
SI MINERALE
Pentru cresterea si dezvoltarea animalului este
necesara o alimentatie completa, bogata in principii
nutritive, precum si in vitamine si substante minerale. Astfel
existenta grasimilor in hrana trebuie sa fie de 2 – 3%,
deoarece folosirea lor in hrana are o influenta benefica
asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor pete galbene pe
corp. Din alimentatia chinchilelor nu trebuie sa lipseasca hrana
bogata in continut celulozic, acesta avand efect benefic atat asupra
sistemului digestiv cat si asupra cantitatii de energie pe care
o dezvolta. S-a constatat ca pentru chinchile, cantitatea de
celuloza necesara difera in functie de starea de maturitate
a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de pana la 5% din
hrana, aceasta creste de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele
au rol de echilibrare energetica atat la oameni cat si la animale.
Dezechilibrul proteic poate avea consecinte negative asupra metabolismului
putand da nastere la diverse boli. De aceea este foarte important ca in
hrana chinchilelor sa se gaseasca un aport proteic
important. Literatura de specialitate nu prezinta date specifice
chinchilelor, insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi
efect ca la toate animalele crescute pentru blana. Ele trebuie sa fie
prezente in ratiile de mancare in proportie de 15 – 16% pentru
adulti si in cantitate mai mare pentru pui si femele ce
alapteaza. Datorita conditiilor de crestere in
captivitate si folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchilele din
ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in
alimentatie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in
dezvoltarea ulterioara, precum si in valoarea blanurilor
comercializate. Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din
hrana animalului si influenta lor asupra valorificarii. Vitamina
A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine imunitatea
corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli. Complexul de
vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina B2, are
efecte deosebite asupra sistemului nervos si pentru reglarea
metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata pe cale naturala din
boabele de cereale, fanuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave
cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. In mod obisnuit
organismul animal isi asigura mineralele din hrana si
apa in conditiile in care aceasta este echilibrata si
contine toate elementele necesare. In anumite cazuri se simte necesitatea
suplimentarii lor mai ales pentru calciu si fosfor. Calciul
dezvolta oasele, indeosebi dintii care sunt absolut necesari
rozatoarelor pentru masticarea hranei. Carenta de calciu poate fi
pusa pe seama unei alimentatii gresite, sarace si a lipsei
vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate in
perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt: frunzele; legumele; -
laptele;
ADAPAREA
Alaturi de o alimentatie corecta si bogata
indivizii trebuie sa consume apa. Lipsa acesteia sau un consum
insuficient face ca animalul sa se deshidrateze si sa
moara. Necesarul de apa pentru un exemplar este de 80 ml pe zi,
acesta datorandu-se faptului ca chinchila consuma hrana
uscata sau nutreturi concentrate. Pentru adaparea
chinchilei se foloseste apa care indeplineste conditiile apei
potabile. Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare,
fara gust, miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni
si sa aiba temperatura de 15o C. Se poate folosi pentru
adapat apa de robinet lipsita de clor sau saruri de fier, sau
apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma trebuie analizata
din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa patrunda corpuri
straine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune in pericol
sanatatea si viata chinchilei. Aceasta se adapa prin
folosirea sticlelor tip biberon corect spalate si dezinfectate
asezate cu gatul in jos in cusca si ancorate de
peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de adapare
asemanatoare celor pentru hrana. IMPORTANT! Nu recomandam
cel de-al doilea mod de adapare, deoarece accidental aceasta apa
se poate infecta. Un sistem modern de adapare al chinchilelor
consta in folosirea unui rezervor legat la o sursa de alimentare.
Acest sistem implica animalul in deschiderea unei supape pentru
alimentarea cu apa. IMPORTANT! Se stie ca la o scadere a
continutului de apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie
supravegheat atent de ingrijitor pentru ca el sa invete sa se
adape singur. Se limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in
proces dar rolul lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul
trebuie sa dea dovada de interes si constiinciozitate, ba
chiar sa noteze corect in fisa animalului cand s-a adapat
acesta. Daca el refuza sa deschida sistemul de alimentare
se trece pe sistemul clasic inainte ca firul de par sa se usuce si
sa capete un aspect nedorit.
