Turismul rural - agroturismul

Turismul rural

Este o forma de turism care se desfasoara in spatiul rural si dispune de o structura functionala de servicii si cazare eterogena. Veniturile obtinute din turism au un caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un personal angajat si specializat.

Cavaco (1995) considera turismul rural drept “un loc de intalnire unde cultura rurala se intalneste cu cultura urbana, aceasta din urma fiind extrem de sensibila la natura si elementul bucolic”.

In ultimii ani, se constata o expansiune a turismului rural[1]. Consumatorii, cu precadere clasa de mijloc, reevalueaza valorile culturale si importanta peisajului. Turismul rural este impulsionat de mobilitatea personala crescanda (achizitia de masini personale) si de organizarea timpului liber (posibilitatea unor perioade mai scurte, dar mai multe, de vacanta, care dau posibilitatea mai multor optiuni). Pe de alta parte, fermierii s-au straduit sa-si diversifice si sa ridice calitatea ofertei, pentru a raspunde dificultatilor crizei din agricultura.

Structurile turismului rural sunt: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, tabere pentru activitati ecologice, sate de vacanta etc.

Punerea in valoare a ofertei de cazare si servicii a acestor structuri, prin programe de turism, contribuie la dezvoltarea circulatiei turistice in spatiul rural. In ultimul deceniu, aceasta circulatie este tot mai mare datorita diversificarii formelor de manifestare. In prezent, in cadrul turismului rural se dezvolta formele de turism cultural si turism ecologic. Se organizeaza simpozioane, conferinte, concursuri si expozitii tematice de interes local. Aceste manifestari contribuie la cresterea circulatiei turistice locale si la ridicarea gradului de cultura, educatie si civilizatie a locuitorilor satelor. De asemenea, contribuie la cresterea economica a comunitatilor locale.

Pentru o dezvoltare echilibrata a spatiului rural este necesar un management rural adecvat. Obiectivele si politicile de dezvoltare a turismului rural variaza de la o regiune la alta. De exemplu, stabilirea destinatiilor rurale asa cum ar fi parcurile nationale, conservarea mediilor naturale fizice si socio – culturale, au devenit de o mare importanta si planurile de dezvoltare ale turismului au fost adaptate ca sa conduca si sa controleze turismul. Spre deosebire de unele zone geografice, multe arii rurale dispun de un potential enorm, neutilizat, pentru ca in mod frecvent le lipseste infrastructura de baza si se confrunta cu multele probleme ale tranzitiei.

In urma evaluarii potentialului rural pentru turism s-a sugerat ca exista trei planuri separat

si diferite in relatiile planificarii turismului rural:

- areale turistice cu traditii in dezvoltarea turismului;

- areale turistice cu slaba traditie, dar cu un mare potential pentru dezvoltarea turismului;

- areale turistice fara traditie in turism si cu un potential mediu de dezvoltare.

1.1. Agroturismul

Agroturismul valorifica potentialul economic al gospodariilor locale prin dezvoltarea unor servicii de gazduire si de valorificare a produselor din gospodaria proprie si locale. Agroturismul valorifica excedentul de cazare din gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat ca sa primeasca oaspeti (de multe ori se adauga constructii separate, destinate oaspetilor). Activitatile din gospodaria taraneasca se orienteaza spre consumul turistilor (produse proaspete, ecologice). De aceea, se redescopera unele mestesuguri aproape uitate, sau se valorifica mai bine unele resurse naturale (apele minerale, cura climatica etc.).

Agroturismul este si o activitate practica ce contribuie la dezvoltarea economiei locale. El se realizeaza prin valorificarea resurselor naturale si a ofertei de cazare, a serviciilor agroturistice puse la dispozitie de gospodariile taranesti si fermele agroturistice. Scopul acestei activitati este obtinerea de venituri si cresterea bunastarii familiilor si a comunitatii locale[2].

Veniturile obtinute din agroturism au un caracter complementar, deoarece gospodaria taraneasca realizeaza, prin traditie, venituri din activitatea agricola si din alte activitati (de prelucrare a materialelor prime locale agricole si neagricole, artizanat etc.).

Agroturismul are caracter complex, el imbinand mai multe elemente:

- mediul natural utilizat ca reusita turistica;

- surplusul de cazare si dotarile proprii gospodariei taranesti, posibilitati de recreere si agrement, pentru activitati sportive si de intretinere;

- serviciile agroturistice: servirea mesei (cu produse traditionale, proaspete, cu valoare biologica ridicata); insotire si calauza turistica, initiere in practicile agricole sau a celor din gospodaria taraneasca, practicarea unor sporturi (de ex. calaria)..

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

Agroturismul este o forma de turism care ofera multa varietate si unicitate in realizarea serviciilor (implica imaginatia specifica fiecarei gospodarii in ornamentarea interioarelor, in pregatirea mesei). In plus, se ofera posibilitati de plimbare in imprejurimi iubitorilor naturii, spre valorile din patrimoniul local celor ce apreciaza istoria, cultura si arta populara.

De asemenea, ofera posibilitatea de a privi sau chiar a participa la obiceiurile traditionale din gospodarie sau din localitate: sezatori, hore satesti, colinde, hramuri bisericesti, nedei, targuri traditionale, nunti, spectacole folclorice etc.

Cresterea veniturilor populatiei ofera posibilitatea reconstructiei drumurilor si bazei tehnico – materiale, dar si incadrarii gospodariilor in planurile de amenajare teritoriala locala.

Turismul rural devine tot mai mult o componenta dorita a turismului romanesc. Turismul are traditii bine cunoscute in tara noastra. Statiunile turistice de pe litoralul Marii Negre, statiunile pentru sporturi de iarna si statiunile balneoclimaterice atrag turisti din tara si din strainatate. La acestea se adauga mostenirea culturala si istorica in care exceleaza inca localitatile rurale si care atrag turisti de multa vreme.

Turismul s-a dezvoltat in Romania, la fel ca si in celelalte tari foste socialiste, din ce in ce mai mult dupa 1989. Schimbarile economice, sociale si politice, ca si existenta unui bogat potential natural si a unor atractii culturale a facut ca turismul sa fie considerat o alternativa pentru revigorarea economica a comunitatilor rurale. In anul 1993, Guvernul Romaniei a initiat programul reformei care include si obiective de dezvoltare a turismului, iar in 1994, a fost stabilit un cadru legal pentru dezvoltarea la nivel national a turismului rural.

In ciuda suportului oficial si a unui potential turistic de necontestat, exista unele bariere in calea dezvoltarii unui turism rural de succes in Romania, chiar si in anumite regiuni care poseda cel mai mare potential turistic. Unele dintre aceste probleme tin de dezvoltarea istorica a spatiului rural romanesc si este important sa se cunoasca drumul ascendent al schimbarilor din anumite regiuni. Spatiul si comunitatile rurale au stat la baza culturii romanesti, iar pana in anul 1950, Romania era o tara eminamente agrara. In perioada socialista, agricultura era planificata si centralizata, 95% din terenul arabil fiind in proprietatea statului. Dupa 1991, numarul salariatilor din agricultura si controlul asupra productiei a scazut, populatia rurala s-a indreptat catre centrele industriale, agricultura si arealele rurale au fost secatuite de resurse si lipsite de investitii si, pe ansamblu, economia traditionala rurala a aproape a disparut. Din 1990, sistemele economice si sociale din spatiul rural au inceput sa capete renasterea culturala a spatiului rural. Peste 80% din terenuri au fost returnate proprietarilor, iar productia agricola a scazut la inceput ca urmare a reorganizarii, iar in ultimii ani a inceput sa creasca ca rezultat al constituirii unor ferme mult mai bine conduse.

Ca urmare a politicii de reforma in agricultura, s-a acordat o atentie crescuta turismului, ca mijloc de refacere a economiilor rurale prin diversificarea fermelor, sar si prin mentinerea si refacerea culturilor agricole traditionale.

Potentialul de care dispune turismul rural este deosebit de mare in interiorul regiunilor montane si deluroase cunoscute prin atractiile turistice. Potentialul turistic variaza in functie de atractivitatea peisajelor naturale, de scopul activitatilor recreative, de gradul de accesibilitate si, de asemenea, depinde de apropierea de marile orase.

Unele regiuni sunt deja recunoscute pentru progresele facute in turismul rural si activitatile de agroturism. Culoarul Rucar – Bran are posibilitati speciale de dezvoltare, care ar putea fi extinse intregii regiuni dintre Valenii de Munte si Curtea de Arges, localitatilor din Carpatii Orientali si mai multor areale, in special din Maramures, Suceava, Valea Prahovei, Valcea. Va fi interesant de urmarit in ce masura se vor dezvolta acestea in contextul unei piete competitive. Eforturile locale de promovare vor trebui combinate cu cele ale consiliilor judetene, iar in viitor, autoritatile ar trebui sa se implice in dezvoltarea regionala cu fonduri ce trebuie investite in proiectele rurale[3].

Dezvoltarea actuala a turismului rural reprezinta un raspuns adresat manifestarilor negative generate de turismul de masa. In conditiile dezvoltarii lumii moderne ce tinde tot mai mult spre globalizare, turismul rural si agroturismul reprezinta modele antiglobalizare, reactii firesti de mentinere, pastrare nealterata si punere in valoare a specificului local al fiecarei regiuni.

Ca forme moderne de turism, turismul rural si agroturismul, s-au pus in valoare, in primul rand, in tarile dezvoltate, dar, in prezent, au devenit un scop si in tarile in curs de dezvoltare sau cu economii in tranzitie, inzestrate cu potential turistic natural si antropic de exceptie.

In Romania, aceste forme de turism se regasesc sporadic, pe parcursul ultimului secol,, dar capata consistenta mai ales in ultima lui parte, ca raspuns al populatiei rurale implantata rapid in mediul urban industrializat.

In ultimele doua decenii, arealele rurale au fost afectate de schimbarile structurale care s-au petrecut in economia regionala si nationala. Dintre aceste probleme, mai importante sunt: declinul populatiei locale, scaderea nivelului veniturilor si a numarului de angajati, diminuarea serviciilor publice, pierderea culturii si identitatii rurale locale. In prezent, se pune tot mai des problema implementarii unor noi structuri care sa conduca la refacerea potentialului economic si social al comunitatilor locale. Cei ce se ocupa de planificarea si politica de dezvoltare locala gandesc ca turismul este o forta potentiala care poate sa aduca stabilitate economica si demografica comunitatilor locale. Dezvoltarea turismului este privita de tot mai multa lume ca fiind o solutie a rezolvarii problemelor cu care se confrunta spatiile rurale, ceea ce  unii numesc “momentul revitalizarii rurale”.

Cu toate acestea, in multe cazuri, accentuarea rolului turismului in regenerarea comunitatilor rurale este legata de implementarea unor politici active de dezvoltare si management ale turismului rural. De asemenea, turismul a existat in multe comunitati rurale chiar de peste un secol, iar in unele regiuni a fost, de multa vreme, sursa de baza a veniturilor si a locurilor de munca.

Este surprinzatoare absenta unei planificari pozitive si lipsa de integrare a turismului in politicile de dezvoltare rurala. Eforturile care au fost facute pentru planificarea turismului rural au raspuns, in general, presiunii si cererii turistice si au fost orientate, in principal, spre activitatile recreative mai mult decat spre o promovare pozitiva. Controlul numarului de vizitatori si conservarea mediului sunt importante in contextul managementului vizitatorilor in spatiul rural, dar se limiteaza la a nu vedea marile implicatii sociale si economice ale dezvoltarii turismului rural.

Este interesant de notat ca, in ciuda existentei unui numar mare de lucrari referitoare la planificarea turismului, in general, lucrari specifice managementului rural nu au aparut decat in ultimii ani.

Sunt multe exemple de initiative locale menite sa planifice si sa conduca dezvoltarea turismului in spatiile rurale, concentrandu-se in particular pe dezvoltarea durabila a turismului si dezvoltarea comunitatilor bazate pe turism. Un numar de organizatii de turism si agentii si-au propus sa-si dezvolte politici promotionale pentru turismul rural. Multe dintre ele raman inca departe de a aduce beneficii turistice in spatiile rurale si o integrare reala a turismului in planurile de dezvoltare rurala. In ultimul deceniu se subliniaza necesitatea efectiva a existentei unui management si a unei planificari a turismului rural.

Rolul agroturismului montan in peisajul natural, economic si social este deosebit de complex si poate avea urmatoarele efecte:

- sporirea calitatii vietii, educatia igienico – sanitara si comportamentala a populatiei;

- folosirea rationala a terenurilor agricole si impulsionarea activitatilor industriale din sfera serviciilor;

- inviorarea vietii sociale a satelor de munte si oferirea locuitorilor acestor asezari rurale a unor conditii atractive de viata;

- mentinerea, dezvoltarea si conservarea patrimoniului cultural si folcloric.

Conditiile necesare pentru o zona montana sa intre in amenajare agroturistica sunt:

- sa se afle intr-un perimetru montan cu o densitate cat mai mare de animale, de gospodarii si cat mai putina poluare;

- zona sa fie cat mai bine acoperita cu vegetatie forestiera si sa aiba un potential hidrografic bun (rauri, lacuri, izvoare, ape minerale);

- sa aiba unele elemente de infrastructura: drumuri, sosele, electricitate, retele de comunicatie, etc.;

- climatul sa fie bland, la care sa se adauge versanti cu pante echilibrate ce pot fi valorificati pentru sporturile de iarna, unde stratul de zapada sa aiba o grosime si o durata mai mare.

Agroturismul poate fi organizat sub cateva segmente de piata:

- turismul agromontan de interes national;

- turismul agromontan complex (national si international);

- turismul agromontan international.

Turismul montan este beneficiar direct al efectului obtinut prin sistemul de alimentatie – agrement agromontan, si in aceasta situatie poate deveni interesant in sprijinirea agriculturii montane si prin forme indirecte ce depasesc posibilitatea producatorilor, sau chiar al comunitatilor in care acestia traiesc: drumuri, instalatii, locuri de munca pentru producatorii agricoli; care pot deveni vanzatori, ghizi, ospatari, instructori de schi, etc. fara separarea acestora de activitatile agricole.

Principalele forme prin care se poate manifesta agroturismul montan si cu valoarea economica sunt:

pensiunea gospodareasca;

motelul pensiune;

micropastravariile;

microfauna;

turismul familial.