Turism
Strategia produsului turisticStrategia produsului turistic Strategia de produs are o serie de obiective, acestea fiind strans legate de marimea gamei de produse si servicii care compun oferta intreprinderii, de gradul de noutate al acestora, cat si nivelul lor calitativ. Intreprinderea turistica utilizeaza strategia de produs pentru atingerea unor obiective diverse: consolidarea pozitiei detinute intr-un anumit segment de piata; cresterea gradului de patrundere in consum a unui produs sau serviciu; largirea pietei produsului prin atragerea de noi segmente de turisti; diferentierea fata de produsele similare ale firmelor concurente; o mai buna pozitionare a produselor in cadrul ofertei nationale; cresterea cotei de piata a produsului sau serviciului. In cadrul strategiei de produs exista cateva directii principale: 1. Strategia de flexibilitate a produsului turistic – presupune o urmarire cat mai atenta a evolutiei cererii turistica, a pietei turistice cat si capacitatea de adaptare permanenta a ofertei la cerintele si exigentele cererii pe piata turistica. Aceasta strategie are la baza urmarirea permanenta a pietei si presupune desfasurarea unei politici promotionale active, ofensive. 2. Strategia de diferentiere In cadrul acesteia, intreprinderea turistica dispune de mai multe elemente de sustinere: produsul in ansamblul sau, serviciile asociate produsului, personalul implicat in activitatea de comercializare si prestare a serviciilor, imagine. Diferentierea prin produs se realizeaza prin pozitionarea acestuia in cadrul ofertei turistice la nivel zonal, national, international, prin caracteristicile specifice ale produsului, prin stilul produsului si satisfactiile pe care acesta le ofera etc. Strategia prin produs este legata de existenta in cadrul ofertei a unicatelor naturale, istorice, ce confera garantii de succes pe piata turistica. Strategia de diferentiere prin produs tine cont de calitatea acestora cat si puterea lor de a se adapta la exigentele pietei, acestea din urma fiind impuse de consumatori. Diferentierea prin servicii asociate produsului este o strategie ce poate aduce beneficii intreprinderii prin unicitatea si varietatea serviciilor incluse in produsul turistic. Prin diferentierea personalului de comercializare si prestare a serviciilor, se urmareste satisfacerea cerintelor turistilor, respectul fata de turisti, credibilitate in randul clientilor, comunicare cu clientela turistica etc. Toate acestea necesita o pregatire adecvata in domeniul relatiilor publice. Diferentierea prin imagine urmareste punerea in valoare a imaginii produsului turistic, utilizand instrumente specifice comunicatiei (publicitate, marca, relatii, publicitare etc.). Strategia de diversificare a produsului turistic urmareste satisfacerea cerintelor consumatorilor, acestea putandu-se realiza prin: adoptarea unei strategii de selectare a componentelor ofertei; strategia mentinerii gamei de produse si servicii, in cazul in care acestea satisfac nevoile consumatorilor; strategia largirii pietei produsului. Strategia de innoire a produsului turistic, prin inlocuirea produselor vechi de cele noi, acestea din urma fiind net superioare din punct de vedere calitativ, ducand la satisfacerea nevoilor consumatorilor.
Alte strategii de produs sunt strategiile de produs sezoniere cat si cele de produs extrasezoniere. Principalele directii strategice de produs turistic in extrasezon sunt: combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, aflate in zone apropiate, usor accesibile prin pozitia lor geografica. Exemplu: produsul turistic oferit se poate prezenta fie ca o combinatie de doua sejururi, de dimensiuni apropiate, fie ca o combinatie incluzand un sejur si o excursie pe un circuit dat; combinarea, in variante multiple, a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de obicei, serviciile de masa. Exemplu, combinatiile folosite cel mai des sunt „numai cazare”, „cazare + mic dejun”, „cazare + demipensiune”; diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnica a unor posibilitati variate de alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei; oferirea de sejururi variabile ca lungime; detasarea, in cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezinta o sezonalitate pronuntata. Exemplu: excursii scurte, in care motivatia turistica este reprezentata de elemente istorice, practicarea sporturilor de iarna, unele manifestari sportive, culturale si folclorice etc.; diversificarea serviciilor prestate populatiei din zona de activitate a intreprinderii turistice. Exemplu: diversificarea productiei culinare, oferirea de programe de divertisment in unitatile de alimentatie publica, organizarea de manifestari expozitionale (Valerica Olteanu) 1. Caracteristicile produsului turistic: Prin produs turistic se intelege totalitatea bunurilor si serviciilor oferite turistilor de catre una sau mai multe intreprinderi turistice (agentii de turism sau prestatori directi – hotel, restaurant etc.). Produsul turistic este deci o forma de comercializare a ofertei turistice. Intre componentele produsului turistic exista o relatie de interdependenta, fiecare dintre acestea avand un rol important in crearea satisfactiei clientilor. Principalele caracteristici ale produselor turistice: sunt eterogene – rezultat al dependentei serviciilor de dotarile materiale si persoana prestatorului; sunt complexe – rezultat al combinarii in variante multiple a elementelor componente; sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zapada, noptile de cazare) nu pot fi stocate; se produc pe masura ce se manifesta consumul; au caracter sezonier, cu exceptia reuniunilor, afacerilor si partial, turismul de sfarsit de saptamana sau cel balnear. 2. Tipuri de produse turistice Dupa numarul serviciilor pe care le integreaza, produsele turistice se impart in: integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile de servicii de baza si auxiliare; compuse, din a caror componenta lipsesc unele servicii de baza (de transport, de cazare); simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefacand subiectul ofertei turistice. Dupa timpul cat motivatia turistica poate fi mentinuta si durata ofertei, ele se vor grupa in: durabile, cand nevoia de turism si posibilitatea acoperirii ei se mentin o anumita perioada de timp, ele legandu-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul Retezat); nondurabile, in cazul carora durata ofertei este foarte redusa Dupa natura lor si a motivatiei care le genereaza, produsele turistice pot fi de ordin:
In functie de durata sejurului, se disting produsele turistice: de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la randul lor pot fi: de sejur lung sau vacantiere, avand durate relativ mari; de sejur scurt sau de week-end, durand doar cateva zile; de o zi, de genul excursiilor. In raport cu distanta pe care se deplaseaza turistii, serviciile sunt: pe distanta mica (in cadrul aceleiasi regiuni); pe distanta medie (in cadrul aceleiasi tari, de pilda); pe distanta mare (intre tari sau continente). In raport de perioada din an in care se realizeaza, serviciile turistice se grupeaza in: de sezon, incluzandu-le pe cele din lunile de vara (iulie - august), cand sunt programate majoritatea concediilor, sau din jurul sarbatorilor (de Craciun, de Pasti etc.); in afara sezonului, adica in restul anului; ocazionale. Luand in considerare numarul persoanelor carora le sunt adresate, produsele turistice sunt: individuale de familie de grup Tinand seama de modul in care se deruleaza, serviciile turistice se impart in: itinerante, cand obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate in locuri diferite, ei trecand pe rand pe la fiecare (de regula intr-un circuit inchis); de sejur, cand beneficiarul le consuma in acelasi loc. Tinand seama simultan de mai multe din criteriile deja mentionate, literatura de profil opereaza si cu urmatoarele tipuri de produse turistice: produse „la cheie” (forfetare), care inglobeaza in structura lor toate tipurile de produse deja mentionate (informare, rezervare, transport, cazare, masa, agrement) si care contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivitati, oferindu-i-se acesteia ca un produs finit (de regula, de catre o organizatie de turism); produs tip „statiune”, care se prezinta ca un centru de sejur (baza sportiva si de agrement, statiune balneara, centru de congrese); produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a caror durata de viata este foarte scurta, care se caracterizeaza printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer si concurentei acerbe), prin efort mare organizational si promotional, prin dificultati mari de gestionare etc.
|