Piata turistica

Turismul si-a constituit in timp o piata proprie definita prin factori cu manifestare specifica si determinanti de natura economica, sociala, politica si motivationala. Piata se inscrie ca un element de referinta al oricarei activitati economice, atat in etapa prealabila, a elaborarii programului (dimensiunea si structura activitatii), cit si in desfasurarea ei corecta si apoi in procesul final al verificarii rezultatelor. Piata reprezinta astfel o sursa de informare, un teren de confruntare si un barometru al realizarilor si al sanselor viitoare.

Diversitatea variabilelor de piata, precum si multitudinea formelor de manifestare a factorilor pietei turistice, limiteaza posibilitatea de cunoastere aprofundata a acesteia, devenind astfel necesara studierea in detaliu a caracteristicilor pietei turistice, precum si a elementelor componente ale acesteia: cererea si oferta turistica

Piata turistca este o componenta a pietei in mod general si a pietei serviciilor, in mod particular. O prima definitie a pietei turistice trebuie realizata pornind de la continutul ce i-a fost atribuit de teoria economica. Astfel, piata turistica poate fi definita ca fiind ansamblul actelor de vanzare – cumparare, al caror obiect de activitate il reprezinta produsele turistice, privite in unitatea organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara.

Imaginea pietei ramane insa incompleta, fara luarea in considerare a celor doua categorii corelative ale sale – cererea si oferta. Din acest punct de vedere piata turistica reprezinta sfera economica de interferenta a ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cererea turistica, materializata prin consumul turistic.

Din aceasta definitie rezulta particularitatile pietei turistice, ca atribut al celor doua categorii: cererea si oferta turistica.

O prima particularitate a pietei turistice rezulta din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta este perceputa de catre cerere sub forma unei „imagini”, construita prin cumularea si sintetizarea tuturor informatiilor primite si acumulate de fiecare turist potential. Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai in raport cu imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistica se stabileste de-abia in timpul consumului.

Rezulta astfel o alta particularitate a pietei turistice si anume ca locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii. Exista de altfel numeroase situatii in care nu consumatorul este si cel care decide asupra achizitionarii unui produs turistic.

Oferta turistica este rigida, neelastica in timp si spatiu, nu poate fi stocata sau transformata, deci odata neconsumata, ea se pierde, in schimb cererea turistica este foarte elastica si supusa unor permanente fluctuatii determinate de influienta unei multitudini de factori. Aceste caracteristici ale ofertei si cererii turistice implica intotdeauna un decalaj potential intre ele, ceea ce confera activitatii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor doua componente ale pietei face mai dificila ajustarea lor si poate conduce la aparitia unor combinatii, ca de pilda: oferta bogata si cererea mica; cererea mare si oferta necorespunzatoare; oferta dispersata si cerere concentrata etc.

Pentru delimitarea si diminuarea inconvenientelor amintite este necesara o aprofundare a conceptelor specifice pietei turistice, precum si folosirea unor tehnici de prevenire sau micsorare a riscului de piata.

Document online: Manual de alpinism si escalada sportiva Referat: Deschiderea parasutei principale - aerodinamica parasutei deschise

ierarhica                     partea superiorilor formala

v     Responsabilitatea reprezinta obligatia ce revine titularului unui post in

indeplinirea sarcinilor ce decurg din obiectivul individual. ( ex. Obligatia ospatarului este de a nu pune in vanzare marfuri de calitate necorespunzatoare). Ea trebuie sa fie corelata cu sarcinile si autoritatea postului, evitand ata subdimensionarea sa, care se reflecta in diminuarea interesului si efortului titularului postului pentru atribuirea in mod corespunzator a sarcinilor atribuite; cat si supradimensionarea postului , ceea ce poate genera inhibarea titularului postului si obtinerea de catre acesta a unor recompense necorespunzatoare in raport cu eforturile depuse si cu rezultatele obtinute.

Corelarea si corespondenta dintre sarcini, competenta si responsabilitate este exprimata printr-un triunghi echilateral denumit “triunghiul de aur al organizarii”, prezentat in figura de mai jos:

B.            Functiile reprezinta ansamblul atributiilor si sarcinilor omogene din punct de

vedere al naturii si complexitatii lor, repartizate in mod regulat si organizat unui angajat al firmei . Definirea functiei inseamna precizarea elementelor care conditioneaza indeplinirea ei: rolul, sarcinile, responsabilitatea, autoritatea si legaturile. Se pot grupa dupa continutul obiectivelor, sarcinilor si responsabilitatilor in:

Functii de conducere implica atributii de coordonare a activitatii, cum

sunt: previziunea, organizarea, coordonarea, evaluarea si controlul, adoptarea de decizii. (ex. Directorul agentiei de turism coordoneaza activitatea tuturor salariatilor. Pentru o buna conducere directorul trebuie sa prevada anumite aspecte, sa organizeze activitatea, sa controleze si evalueze munca efectuata de salariatii din subordine).

Functii de executie se concretizeaza in obiective individuale si in

responsabilitati mai reduse. Practice cei care detin aceasta functie pun in aplicare deciziile emise de cei care detin functii de conducere.

C.            Compartimentul este alcatuit din totalitatea persoanelor care, subordinate

aceluiasi conducator, efectueaza activitati pentru realizarea unor anumite obiective. Un compartiment se caracterizeza prin urmatoarele:

functiile si posturile stabilite au continut similar sau complementar

activitatile desfasurate sunt relative omogene si stabile

cunostinte de specialitate adecvate specificului activitatii

metodele si tehnicile folosite sunt adecvate continutului sarcinilor ce revin personalului

-mobilitatea cererii (turistul trebuie sa se deplaseaza), altfel piata nu ar exista, neavand loc confruntarea cererii cu oferta turistica.

Continutul pietei turistice, examinat ca o categorie economica dinamica, nu poate fi limitata la suma proceselor economice care au loc in mod efectiv, ci trebuie extins si asupra celor potentiale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin astfel o serie de elemente (in afara cererii si ofertei reale) precum: cerere nesatisfacuta, cerere in formare, oferta neconsumata, oferta pasiva etc.

Apare deci posibilitatea existentei in mod virtual a pietei turistice, fara prezenta concomitenta a celor doua elemente ale sale, respectiv o piata turistica fara oferta sau fara cerere. Notiunea de piata turistica dobandeste in acest sens acceptiuni practice cum sunt: piata turistica reala (efectiva), piata turistica potentiala si piata turistica teoretica.

Piata turistica reala este formata din ansamblul cererilor care s-au intalnit in mod efectiv, deci numarul actelor de vanzare – cumparare finalizate. Acest tip de piata poate fi exprimat prin indicatori concreti: numar de turisti, numar de zile – turist, volumul incasarilor din turism etc.

Piata turistica potentiala reprezinta dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piata turistica in alte conditii decat cele existente (alta oferta, alta cerere manifestata etc) Diferenta dintre piata turistica potentiala si cea reala este data de segmentul nonconsumatorilor relativi. Deci in alte conditii ca de pilda: subiectul cererii turistce sa dispuna de alte mijloace banesti sau altfel distribuite in timp, sau oferta sa fie mai diversificata etc., nonconsumatorii relativi se pot transforma in consumatori efectivi. Neconcordanta in timp si spatiu a cererii turistice si a ofertei determina fie oferta neconsumata, fie cererea nesatisfacuta.

Piata turistica teoretica este data de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piata in care toti membrii societatii ar fi participanti la activitatea turistica. Diferenta dintre piata turistica teoretica si piata potentiala o reprezinta segmentul nonconsumatorilor absoluti. Orice modificare s-ar produce in cadrul elementelor pietei ei raman nonconsumatori absoluti.