Serviciile si piata turistica

SERVICIILE SI PIATA TURISTICA

1.1. Serviciile in cadrul economiei

Necesitatiile tot mai diversificate si rafinate au generat oferte de natura acorporala cum este estetica, prestigiul, trairile sentimemtale oferta rezultata din activitati de multe ori lipsite de substanta materiala sau despartite de ea.

In orice activitate la care participa mai multe persoane se pot observa diferentieri de eficienta si aptitidine.     

Intelesul semantic al termenului ”serviciu” are multiple sensuri, pornind de la acceptul curent al limbajului, dupa care serviciul este munca prestata in folosul sau interesul altcuiva(Dictionar explicativ al limbii romane). In organizarea unei intreprinderi serviciul este o subdiviziune administrativa care faciliteaza sau asigura realizarea unei activitati considerata importanta. La nivel macroeconomic national sau mondial serviciile se afirma tot mai mult in unitati independente impunand abordarea generalizata a sectorizarii economice pe trei componente , serviciile constituind sectorul tertiar, fiind separat de cel productiv si extractiv.

Pozitionarea serviciilor in sectorul tertiar ca fiind diferit de cel agricol si extractiv sau de prelucrare, creeaza multe dificultati de separare si cumulare a serviciilor mai ales la activitatile de granita.

In Romania prin servicii se inteleg activitatile prin care se satisfac cerintele materiale si spirituale ale populatiei, intreprinderilor si institutiilor si care nu se exprima direct si imediat prin produs.

1.2. Sistematizarea serviciilor

Diversitatea si amplificarea continua a cererii pentru servicii si organizarea lor in cadrul societatilor comerciale sau a altor furnizori (institutii publice, organizatii nonprofit), impun o buna categorisire, sistematizare, definire si delimitare a multitudinii formelor de manifestare.

Serviciile prezinta o serie de elemente comune care permit, cu toata diversitatea lor, utilizarea unor criterii de grupare pentru a stabilii tehnici si metode manageriale si de marketing specializate.

Uneori localizarea serviciilor se priveste dupa sfera productiei materiale sau nemateriale care da nastere la servicii productive si neproductive.

Serviciile sunt tratate diferentiat dupa natura si felul lor in ce priveste regimul fiscal, cercetarea fenomenelor si modul de manifestare pe piata. In acest sens interesul marketingului se conjuga cu cel de interes general in inregistrarea, prelucrarea, publicarea si diseminarea datelor din acest domeniu de activitati. In tara noastra s-a adoptat clasificarea CAEN (Clasificarea activitatilor din economia nationala) si CPSA (Clasificarea produselor si serviciilor asociate activitatilor) care sunt derivate si in mare parte armonizate cu alte nomenclatoare si clasificari uzitate pe plan international. Dintre acestea identificam: Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana clasificarile elaborate de organisme de specialitate ale ONU, Sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor instituit de Consiliul de Cooperare Vamala din 1988 etc.

Pentru marketing, clasificarea si nomenclatorul international are importanta pentru raportarile statistice si reprezinta un ghid de referinta, pentru aplicarea strategiilor, tacticilor si actiunilor de marketing dar este mai utila diferentierea serviciilor ca structura si forma de manifestare .

O grupare dupa astfel de criterii cuprinde patru categorii: servicii pure, servicii care insotesc un bun material, servicii care pot fi insotite de bunuri materiale si servicii hibride.

Servicii pure sunt servicii care consta din posibilitatea consumatorului de a beneficia de o actiune ce nu si-o poate face singur (tratament medical) sau o icredinteaza altei persoane (supravegherea copiilor). Servicii care insotesc un bun material, se regasesc pe langa un bun tangibil pentru a-i marii atractia pe piata. Servicii de acest gen pot fi, serviciile de transport la domiciliu a marfurilor cumparate (mobila, electrocasnice etc.), amenajarea si instalarea la domiciliu a mobilei sau a unor aparate sau instalatii.

Servicii care pot fi insotite de bunuri materiale prin care se amplifica utilitatea sau confortul, cum ar fi oferta de alimente in aeronave, tratamente medicale insotite de medicamente si pansament, etc.

Serviciile hibride cuprind ofertele compuse din actiuni insotite de bunuri consumate in cursul realizarii lor, fara acest consum material nefiind posibil a fi produse, spre exemplu, servirea mesei intr-un restaurant, servicii la coafor si frizerie.

Serviciile turistice in cadrul unei agentii de turism cuprind urmatoarele componente: Rezervari de bilete de avion; Transferul de la / la aeroport; Asigurarea cazarii interne si internationale; Organizare de excursii si tururi; Pefectarea formalitatilor de calatorie necesare pe teritoriul Romaniei si pentru drumul de intoarcere; Informatii turistice, dar nu cuprind taxa pentru eliberarea vizei turistice; Contravaloarea apelurilor telefonice, a faxurilor s.a.

1.3.Rolul serviciilor turistice in dezvoltarea sociala si economica

Rolul serviciilor in dezvoltarea sociala contemporana se evidentiaza prin urmatoarele elemente:

cresterea ponderii serviciilor in realizarea indicatorilor la nivel macroeconomic mai ales al produsului intern brut,

- mobilizarea fortei de munca eliberata prin modernizarea sectoarelor primar si secundar si reducerea somajului,

- schimbarea caracterului muncii prin inlocuirea activitatilor simple cu activitati de inalta calificare sau prin modificarea atitudinii personalul activitati manuale prin atasament si prietenie fata de beneficiar.

Turismul se situeaza la interferenta multor domenii ale economiei nationale, el este angajat direct in servirea turistilor prin activitatea unitatilor hoteliere, de transport, alimentatie publica, a agentiilor de voiaj, chiar si prin cea a agentilor economici din constructii, agricultura, industrie alimentara, prestari servicii, se angajeaza doar indirect.

Dezvoltarea economico-sociala a tarilor cu economie libera a scos in evidenta procesul de transferare a fortei de munca din sfera productiei in sfera serviciilor. Acest fenomen este determint de urmatorii factori:

adancirea diviziunii sociale a muncii se manifesta datorita complexitatii in continua crestere a relatiilor de productie. Ca urmare, multiplicarea ramurilor si subramurilor se manifesta cu o intensitate sporita, ale carei rezultate nu se concretizeaza in bunuri tangibile (materiale) ci in diferite efecte utile(servicii).

- cresterea productivitatii muncii sociale reprezinta una dintre legitatile generale de dezvoltare a societatii umane. Apare posibilitatea de redistribuire a fortei de munca devenita disponibila spre alte domenii ale vietii economice si sociale devenita disponibila spre alte domenii sociale, deci si in sfera serviciilor.

- aparitia de noi cerinte sociale conduc la realizarea unor cantitati sporite de bunuri materiale nu numai ca asigura satisfacere nevoilor de consum ale societatii, dar contribuie si la aparitia unor noi cerinte.

- cerinte noi pentru calificarea si specializarea fortei de munca intre nivelul de instruire a populatiei si progresul societatii se creeaza o relatie directa. Nivelul de cunostinte al fiecarui om poate contribui la diversificarea ofertei de servicii.

Consumul de servicii turistice se caracterizeaza printr-o serie de particularitati care diferentiaza acest consum specific de consumul de marfuri .

Caracteristicile specifice consumului de servicii turistice sunt prezentate in continuare.

Cresterea de solicitari de servicii nu este una constanta si nici dispersata unitar spre toate destinatiile turistice, aceasta se modifica in functie de influenta factorilor motivationali.

Consumul turistic are un caracter pronuntat sezonier datorita concentrarii solcitarilor de servicii in decursul unui an in diferite perioade de timp.

Consumul turistic are un caracter sezonier datorita orientarii mai ales spre solicitarile din varful de sezon. Capacitatile disponibile, nu sunt utilizate in afara perioadelor de sezon

Serviciile turistice nu pot fii stocate, astfel nefolosirea capacitatii disponibile prezinta pierderi.

Oferta turistica este rezultanta mai multor elemente de atractie turistica pe care le ofera patrimoniul turistic, baza materiala existenta pe teritoriul respectiv.

Produsul turistic reprezinta pachete de activitati inlantuite pentru multumirea clientilor.

In turism cheltuielile de munca umana a personalului turistic angrenat in procesele de servire, detin o pondere mai ridicata in comparatie cu alte sectoare ale economiei nationale.

In procesele tehnologice de prestatii turistice, ritmuri de patrundere a progresului tehnic sunt mai lente in comparatie cu ale altor sectoare economice.

Gradul de satisfactie obtinut in urma consumului turistic nu rezulta din simpla insumare a consumurilor partiale de servicii componente unui produs turistic, el fiind mult mai complex.

Prestatiile turistice reprezinta eforturile unitatilor economice care ofera servicii specifice si nespecifice.

Eseu: Terenuri de golf – Clasificari, stil, arhitectura Referat: Intretinerea parasutelor

1.4.Clasificarea serviciilor turistice

Serviciile turistice se pot clasifica dupa mai multe criterii. Cele mai importante sunt prezentate in continuare .

• In functie de structura produselor turistice:

servicii turistice specifice;

sercicii turistice nespecifice.

In cadrul serviciilor turistice specifice cea mai mare pondere o detin serviciile de baza (transport, cazare, limentatie) si serviciile complementare (servicii prestate pentru asigurarea petrecerii agreabile a timpului de vacanta: agrement, sport, excursii, inchirieri de obiecte sportive. Servicii cu caracter special sunt cele prestate in formele turismului balneomedical, turismului de congrese, in actiunile de vanatoare si pescuit sportiv. Serviciile cu caracter general sunt cele oferite populati de unitatile prestatoare de servicii, la care pot apela, in diverse imprejurari, si turistii: frizerii, saloane de cosmetica, transporturi publice, posta si telecomunicatii, spectacole, neincluse in aranjamentele turistice.

• Clasificarea din punct de vedere al gradului de urgenta cu care se manifesta cererile populatiei pentru astfel de servicii astfel ca necesitatiile de servicii pentru recreere, divertisment se situeaza in general pe un plan secundar, dupa satisfacerea necesitatilor pentru alimentatie, imbracaminte, bunuri de utilizare curenta.

• In functie de momentul in care se manifesta cererea si in functie de momentul in care are loc comercializarea sau consumul lor se disting:

cererea ferma de servicii – manifestata anterior calatoriei turistice, este specifica turismului semiorganizat;

cererea spontana – manifestata in momentul in care turistul ajunge la destinatia calatoriei sale intra in contact cu ofertele de servicii ale organizatorilor si ale prestatorilor de servicii din statiunile vizitate.

• Din punct de vedere al modalitatilor de achitare a prestatiilor si al momentului cand se realizeaza prestarea lor putem distinge:

Servicii cu plata

a) serviciile achitate in avans:

- serviciile de baza si serviciile auxiliare incluse in pertul global al programelor pentru formele de turism oganizat si semioganizat;

- abonamentele pentru folosirea unor facilitati de baza materiala (piscine, instalatii de transport pe cablu).

b) serviciile achitate in momentul consumatiei (restaurant, cazare, transport, agrement);

c) servicii achitate ulterior consumatiei (plata prin carti de credit);

d) servicii cu plata in rate (oferite de agentiile de turism clientelei lor cu resurse financiare modeste);

Servicii aparent gratuite

a) servicii prestate aparent gratuit de unele firme turistice in vederea atragerii sau mentinerii unui cerc constant de clientela;

b) servicii prestate aparent gratuit din partea birourilor de informatii turistice din statiuni.

• Din punct de vedere al caracterisitcilor prestatiilor serviciile se impart in:

• servicii de informare a clientelei turistice;
• serviciile de intermediere (inchirieri, rezervari);
• serviciile cu caracter special (reuniuni, evenimente speciale);
• serviciile turistice cu caracter cultural
• serviciile turistice cu caracter recreativ;
• serviciile turistice cu caracter sportiv;
• serviciile pentru tratamente si cure balneare;
• serviciile diverse(schimb valutar, servicii de asigurari turistice, onorarea cecurilor de calatorii turistice).

1.5. Factori determinanti in calitatea serviciilor

Nivelul calitatii serviciului este conditionat de managementul adoptat de societatea ofertanta, care are ca prima obligatie sa explice personalului ce are de facut rezultand rolul fiecaruia in parte si modul de comunicare cu clientul. La baza sarcinilor personalului trebuie sa stea, cunoasterea asteptarilor clientilor de la serviciul comandat si transformarea acestora in exigente precis formulate si comunicate lor.[4]

Dintre factorii care contribuie la perfectionarea serviciilor si la conducerea unui nivel superior al serviciilor prestate sunt: perceperea conditiilor ofertei, competenta, accesul, raspunderea, credibilitatea, protectia, intelegerea clientului, fiabilitatea.

Perceperea conditiilor ofertei este un factor determinat de nivelul si calitatea componentelor serviciului ca atare, dar mai ales de modul cum ele pot fi cunoscute si percepute de cumparatorul serviciului de la comanda acestuia si pana la prestarea lui.

Promovarea serviciilor se bazeaza pe componentele corporale: suport, echipament, materiale , personalul cu renumele si nivelul de calificare, aspecte care trezesc interesul si determina un anumit nivel calitativ asteptat care daca nu se adevereste are efecte nefavorabile care duc la pierderea clientilor.

Competenta sau capacitatea de a efectua serviciile oferite in conditiile celor mai noi tehnologii si cu indemanarea necesara a personalului concretizata in timp, precizie si eficienta.

Accesul clientului la prestatorii serviciului si la persoanele de decizie pentru rezolvarea unor cerinte particulare prin cele mai accesibile mijioace, contact direct, prin telefon, care sporeste increderea si atractivitatea. Comunicare cu clientul este un factor de promovare prin mai buna cunoastere a variantelor ofertei si a conditiilor posibile de a fi alese pentru personalizarea serviciului. Comunicarea si dialogul intre personal si client trebuie sa fie accesibila dar nu vulgara sau simplista.

Raspunderea pentru serviciul prestat nu se rezuma la sanctionarea personalului pentru operatiuni incorecte, in serviciu rebuturile neputand fi concepute, dar gradul de siguranta si integritatea persoanei ca si multumirea cu efectele asteptate trebuiesc garantate.

Credibilitatea sau increderea in oferta prezentata permite o buna colaborare intre client si personal avand ca rezultat si o exploatare corespunzatoare a echipamentelor.

Protectia clientului fata de riscurile ce pot apare din derularea incorecta a serviciilor sau functionarea defectuoasa a echipamentului constituie o cerinta de prestigiu dar si de incadrare in normele de protectie a consumatorilor.

Intelegerea clientului depaseste limitele curtoaziei si se refera la acordarea unor atentii speciale fata de manifestarile personale de suferinta sau o slaba adaptare la echipamentele folosite sau mijloacele puse la dispozitie.

Fiabilitatea sau sigurata serviciului imbraca forme aparte si foarte diverse la livrarea serviciului complect pana la respectarea duratelor de asteptare garantate si pecizia tuturor operatiunilor.

1.6. Piata turistica

Din punctul de vedere al marketingului, piata este abordata in general, din perspectiva unei organizatii ofertante si reprezinta totalitatea clientilor care au nevoi asemanatoare de satisfacut si care au un comportament similar in ceea ce priveste cumpararea si consumul produsului turistic.

Intreprinderea turistica, considerata ca un ofertant pe piata, ofera serviciile sale atat clientilor din alte zone cat si celor domiciliati in zona respectiva. Din acest punct de vedere, piata turistica cuprinde doua componente, si anume: o componenta locala si o componenta nationala si internationala.

Componenta locala cuprinde clientii din zona in care se situeaza agentia de turism, in timp ce componenta nationala si internationala iese la suprafata in momentul confruntarii ofertei intreprinderii cu cererea provenita din alte zone.

In functie de legaturile dintre cele doua componente, zona in care se afla intreprinderea turistica capata caracterul de emitatoare sau de receptoare de turisti, intreprinderea adaptandu-se zonei prin cunoasterea particularitatilor ei.

1.6.1. Particularitatile si structura pietei turistice

Circulatia turistica, in opinia autorului Gheorghe Postelnicu, este in esenta ei o migratie temporara si spontana, de tip particular, intreprinsa in scopul satisfacerii unor trebuinte individuale de consum. In cadrul acestui consum intra o serie de bunuri si servicii specifice. Ansamblul acestor bunuri si servicii necesare pentru consumul turistic este definit generic prin notiunea de produs turistic, iar ansamblul trebuintelor de acest gen este definit prin termenul de cerere turistica.

O data cu dezvoltarea ascendenta a turismului s-a format si o piata caracteristica si anume piata turistica.

In sensul economic al notiunii, piata turistica reprezinta locul de interferenta in care produsul turistic se materializeaza sub forma ofertei turistice, iar nevoile de consum turistic, se prezinta sub forma cererii turistice. In cadrul acestui spatiu are loc o confruntare permanenta a ofertei cu cererea, produsele si serviciile turistice, fiind realizate prin intermediul actelor de vanzare respectiv cumparare. De aici rezulta ca in cadrul pietei turistice se situeaza ca personaj principal, turistul, consumatorul potential al produselor turistice.

Consumatorul de turism nu are ca scop “sa achizitioneze si sa consume bunuri si servicii, deci o marfa”, ci doreste sa-si procure satisfactiile pe care le genereaza actiunile turistice. Aceste satisfactii sunt individualizate pe plan obiectiv de oferta cu caracteristicile ei, pe plan subiectiv de cerere cu preferintele sale.

1.6.2. Motivatia turistica

Printre motivele care il determina pe omul zilelor noastre sa se deplaseze de la locul de resedinta pentru a vizita o localitate, zona sau tara ori sa-si petreaca un timp in mijlocul naturii, se numara: nevoia de relaxare, de odihna fizica, psihica, de reconfortare, nevoia de evadare din mediul urban poluat si din ritmul unor activitati cotidiene din ce in ce mai intense, nevoia de divertisment, de agrement sau distractie, de contact cu 'noul', dorinta de a cunoaste frumusetile unei zone, tari sau cultura, artele, traditiile acestora, ingrijirea sanatatii, etc. Totalitatea acestor ratiuni, care determina o persoana sa se deplaseze, alcatuieste motivatia turistica[5].

Motivatia turistica se refera la caracteristici personale ale unui turist sau unei anumite grupe de turisti cum ar fi trebuinte, intentii sau tendinte specifice, caracteristici care determina circulatia si comportamentul lor turistic. Motivatia este influentata de factori, ca de exemplu, de: mediul geografic, atitudinile fata de acesta si propria persoana.

Motivatia turistica, in esenta, cuprinde trebuinte, impulsuri, intentii valente si tendinte specifice cu caracter subiectiv, influentate de o serie de factori.

O analiza sumara a motivatiilor calatoriilor arata ca satisfacerea cererii de servicii turistice se realizeaza pe raza unor arii geografice diferite. In aceste cazuri se poate vorbi de o cerere locala, regionala (zonala) si nationala.

Optimizarea folosirii teritoriului national in scopuri turistice presupune deci dezvoltarea dirijata a bazei materiale si a infrastructuri turistice aferente, pentru a se realiza o accesibilitate cat mai comoda la zonele ce sunt sau vor fi valorificate din punct de vedere turistic corespunzator cererii de servicii generate de motivatiile calatoriilor turistice.

Motivatia reprezinta punctul de plecare in procesul de cumparare, putandu-se prezenta in cadrul consumului de produse turistice, sub forma de necesitate, dorinta sau mobil.     Depistarea unei motivatii si crearea unei noi motivatii fac parte din strategia de marketing

1.6.3. Cererea turistica

Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie.

Cererea turistica se manifesta diferentiat ca volum si structura, atat in timp, cat si in spatiu, in functie de formele de turism practicate, de destinatia calatoriei, durata sejurului, formele de transport, structura serviciilor oferite, gusturile, preferintele turistilor, sursele financiare care-i stau la dispozitie si puterea lor de cumparare. Consumul turistic propriu-zis este privit ca fiind cererea turistica satisfacuta si apare in urma confruntarii cererii cu oferta numai dupa ce turistii s-au deplasat de la resedinta lor permanenta la locul de destinatie a calatoriilor.

In functie de tipologia consumului turistic, piata turistica, in ansamblul ei, poate fi delimitata si din punct de vedere spatial. De regula, distingem piata turistica nationala, limitata la teritoriul national al unei tari si piata turistica internationala, cuprinzand teritoriile nationale ale statelor cu care s-a stabilit sau urmeaza a se stabili relatii turistice.

Fiecare tara este interesata sa asigure o oferta turistica nationala cat mai atractiva si diversificata, care sa atraga un numar cat mai mare de turisti straini. In acest scop, sunt intreprinse anumite studii de marketing care, printre altele urmaresc cel putin urmatoarele aspecte:

v    stabilirea trasaturilor caracteristice ale pietelor turistice;

v    pozitiile castigate de ceilalti ofertanti concurenti;

v    pozitiile castigate pe piata de produsele proprii si ponderea pe care o detin in consumul mondial;

v    capacitatea de absorbtie a pietei interne si externe pentru produsele turistice.

Determinarea limitelor de absorbtie a unui produs turistic pe o piata determinata are o importanta tot atat de mare pentru ca, pornind de la ea, putem determina necesarul de consum. In consecinta, analistii acestui fenomen opereaza cu trei concepte si anume: piata turistica teoretica, piata turistica potentiala si piata turistica efectiva (reala).

Decizia de cumparare este, in procesul cumpararii bunurilor materiale, actiunea cea mai importanta spre care intreprinderile ofertante isi dirijeaza cea mai mare parte a eforturilor de marketing.

1.6.4. Oferta turistica

Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor care pot motiva vizitarea lor de catre turisti. Practic, oferta turistica a unei tari, zone turistice sau statiuni, cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse in valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice.

Oferta turistica se imparte in doua categorii: oferta turistica primara, care cuprinde totalitatea resurselor naturale si oferta secundara care include ansamblul resurselor create de om care mai este cunoscuta si sub denumirea de potential turistic antropic. Ansamblul ofertei primare si secundare nu se poate transforma in oferta reala decat in masura in care se vor dezvolta conditiile necesare de primire a turistilor si de petrecere a sejurului lor in ambianta caracteristica a cadrului natural si antropic. Aceasta inseamna dezvoltarea unei baze tehnico-materiale adecvate turismului si infrastructurii sale generale.

Ofertantii de produse turistice sunt prestatori sau “fabricanti” ai diferitelor produse si prestatii, intreprinderi din sectorul comercial, tour-operatori, asociatii si organisme cu vocatie sociala. Ca o consecinta a complexitatii produsului turistic, producatorii sunt puternic specializati, imprimand un caracter eterogen si complex organizarii productiei turistice.

1.6.5. Pozitionarea in cadrul pietei

Produsele turistice adaptate la cerintele clientelei, oferite de un fabricant de agrement turistic cu o imagine comerciala favorabila, la un pret competitiv care respecta raportul calitate-pret, reprezinta conditia esentiala a succesului comercial, atat a ofertantului cat si a distribuitorului de voiaje forfetare. Acest succes depinde si de buna cunoastere a pietei turistice, a montajului adecvat al produselor si de abilitatea comercializarii lor.

In urma analizei pietei turistice si a componentelor sale, intreprinderea culege informatii care ii permit sa evidentieze ocaziile favorabile si amenintarile existente pe piata, sa se caracterizeze pe sine ca ofertant si sa-si gaseasca locul in raport cu celelalte elemente ale pietei, adica sa se inscrie intr-o anumita pozitie pe piata.

Pozitionarea produsului sau a intreprinderii turistice reprezinta totalitatea eforturilor de marketing prin care se creaza o imagine specifica si pregnanta in mintea consumatorilor, in randul opiniei publice.

Pozitionarea se face in functie de segmentul de piata tinta. Pentru acest segment de piata, firma trebuie sa-si defineasca coordonatele de pozitionare si distanta fata de principalii concurenti. Eliminarea concurentilor se poate face fie prin oferirea unui produs la un pret mai avantajos, fie prin imbunatatirea semnificativa a serviciilor oferite.

1.6.6. Preturile pe piata mondiala a turismului

Pretul joaca un rol decisiv in obtiunea turistului, in decizia sa de cumparare a produsului turistic. El este un indicator al gradului de adaptare a activitatii intreprinderilor de turism la cerintele pietei, de realizare a celor doua functii obiective ale marketingului, si anume: satisfactia nevoilor determinate de motivatia turistica si obtinerea unei eficiente economice maxime.

Formarea si evolutia preturilor practicate in turismul international sunt rezultatul presiunilor si impactului unei multitudini de factori de geneza economica, politica, geografica, dar mai ales a caracterului complex si eterogen al produsului turistic.

Pretul de vanzare al produselor turistice nu are la baza cheltuielile medii de productie, ci cheltuielile cele mai mari necesare obtinerii unei unitati de produs. Abaterea pretului de vanzare de la valoare este cu atat mai mare cu cat exploatarea resurselor turistice se realizeaza in conditii mai avantajoase, implicand cheltuieli mici de exploatare, adaptare si valorificare a resurselor naturale pentru consumul turistic.

Caracterul sezonier al consumului turistic determina o nuantare puternica a preturilor in functie de momentul consumului, concretizata prin diferente de 30-40% intre preturile practicate in sezon turistic fata de cele din extrasezon.

Localizarea ofertei in raport cu elementele de atractie turistica atrage diferentieri ale preturilor tot atat de puternice ca si cele impuse de sezonalitate.

In conditiile de libera concurenta, preturile pot fi influentate de mecanismul cerere-oferta. Piata turistica este o piata “opaca”, dificil de apreciat, spontana pe planul raporturilor cantitative, atat de catre consumator cat si de catre producator. Jocul liberei concurente este adeseori falsificat de intelegerile intre producatori, ceea ce transforma libera concurenta in concurenta dirijata.

Caracterul tot mai restrictiv al resurselor turistice naturale, speculatiile cu terenurile favorabile dezvoltarii turismului, majoreaza tot mai mult costurile de productie in perspectiva evolutiei lor.