INTRODUCERE

Ospitalitatea este un termen general, asociat activitatii hotelurilor si restaurantelor. Astazi, industria cazarii (cunoscuta si sub denumirea de industria hoteliera), si industria de alimentatie (sau industria caterig-ului) cuprind o mare varietate de unitati si reprezinta componente dinamice ale industriei turistice mondiale.

In contextul ansamblului activitatii turistice, cazarea in mod frecvent, nu are un loc sau o ratiune de sine statatoare. Arareori, un turist selecteaza un hotel sau alt tip de unitate de cazare doar pentru a-si schimba domiciliul. De cele mai multe ori, alegerea este motivata de faptul ca hotelul ofera un serviciu menit sa sprijine motivul principal al deplasarii unei persoane spre o anumita destinatie. Exista insa, unitati de cazare amplasate in special in statiunile turistice, care nu se inscriu in aceste coordonate generale, si care se constituie drept motivatie principala a calatoriei, motivatie asociata de cele mai multe ori cu o experienta anterioara ce se doreste reinnoita. Dar, in mod frecvent, solicitarea unui serviciu de cazare depinde de consumul unui produs turistic mai larg, in cadrul unei statiuni sau localitati.

Cazarea reprezinta o componenta necesara a dezvoltarii turismului, iar calitatea si diversitatea serviciilor de cazare oferite influenteaza tipul de vizitatori ai unei localitati. Putem identifica situatii in care cazarea este considerata o parte integranta a infrastructurii turistice, in lipsa careia turistii nu vor vizita localitatea respectiva.²

Sectorul cazarii are o pozitie dominanta in cadrul industriei turismului. Pe langa incasarile generate in mod direct, acest sector asigura, pe plan mondial, milioane de locuri de munca, carora li se adauga alte sute de mii de locuri de munca de suport, respectiv arhitecti, constructori, furnizori, consultati etc.

Nici un alt sector al industriei turismului nu are, prin natura sa, un caracter atat de international precum industria hoteliera. Lanturile hoteliere nord-americane se regasesc in intreaga lume. Lanturile hoteliere europene si asiatice s-au extins si gestioneaza numeroase hoteluri in afara granitelor nationale.³

OFERTA UNITATILOR DE CAZARE TURISTICA

Avand in vedere obiectivele acestui capitol, consideram ca, in oferta cazarii turistice sunt incluse toate cladirile care ofera servicii de cazare, pe o baza comerciala sau cvasicomerciala. Aceasta inseamna ca nu vom aborda aspectele legate de activitatea de alimentatie care se desfasoara in unitatile de cazare. Termenul cvasicomercial se refera la un numar insemnat de produse de cazare care nu se includ in sectorul comercial intrucat pentru consumul acestora se percepe un tarif numai in ideea de a acoperi o parte din cheltuieli. Produse de cazare cvasicomerciale sunt oferite de hotelurile pentru tineret (youth hotels), de universitati, colegii etc. Oferta de cazare a universitatilor este recent comercializata pe piata, asigurand capacitati de cazare pentru conferinte sau vacante, in perioadele cand nu sunt folosite de studenti. Universitatile recurg la aceste activitati in primul rand pentru a-si acoperi o parte din cheltuielile de functionare, dar si pentru a contribui la acoperirea cheltuielilor institutiilor care le patroneaza.

O distinctie importanta a activitatii de cazare consta in diferentierea dintre cazarea cu servicii si cea fara servicii (self-catering). In prima categorie includem unitatile care dispun de personal care asigura servicii precum servicii de etaj (intretinerea spatiilor), restaurant, bar, room-service etc. In cele mai multe situatii, existenta acestor servicii, chiar daca turistul apeleaza la ele sau nu, se reflecta in nivelul tarifelor practicate. Cazarea fara servicii presupune numai oferirea serviciilor de cazare de baza. Serviciile legate de servirea mesei pot fi comercializate de o unitate separata, si deci nu sunt incluse in pretul practicat pentru cazare. Sectorul non-servicii este cunoscut pe plan international sub marca ,,self-catering”, si include o gama variata de unitati de cazare precum vile, apartamente, cabane, hanuri etc.; in marea lor majoritate fiind inchiriate fara a avea personal de servire. In general sunt unitatile de cazare din clasa economica, existand insa si cateva exceptii, de exemplu cazarea in constructii istorice (castele) transformate in acest scop, care sunt mobilate cu obiecte de valoare, costul cazarii fiind ridicat, la nivelul hotelurilor de lux.

Diferentele intre cazarea cu servicii si cazarea fara servicii sunt prezentate in tabelul 1.

Principalele forme de cazare cu servicii si fara servicii folosite in turism

In acest tabel se face distinctie intre cele doua sectoare de cazare in functie de elementele care influenteaza in mod fundamental natura produselor de cazare oferite, respectiv destinatia (cazarea la o destinatie turistica) si itinerariul (respectiv cazarea pe traseul unui itinerariu). De asemenea se realizeaza o diferentiere si in functie de segmentele de consumatori, respectiv oameni de afaceri si cei care calatoresc in scopuri asociate (cautarea unei case noi, participarea la funeralii etc.) si cei care calatoresc pentru propria placere (vacantieri).

Hotelul

Hotelurile sunt unitati care ofera servicii de cazare si masa oricarei persoane care accepta sa plateasca tariful pentru serviciile oferite, fara a fi necesara existenta unui contract.

In tara noastra, hotelul este considerat o structura de primire amenajata in cladiri sau corpuri de cladiri, care pune la dispozitia turistilor camere, garsoniere sau apartamente, dotate corespunzator, care asigura prestari de servicii specifice, dispune de receptie si spatii de alimentatie in incinta.

In practica internationala se intalnesc mai multi termeni sinonimi respectiv hotel, motel, han (inn).

Holiday Inns Inc. de considera pana nu demult, un “innkeeper” (detinator de hanuri); cu toate acestea clientii il recunosc ca lant format din hoteluri si moteluri. De aceea a renuntat la cuvantul “inn” din numele firmei, care este cunoscuta in prezent cu denumirea Holiday Corporation. Hotelurile sunt uneori prezentate ca unitati care nu ofera servicii de concierge. Initial, una dintre trasaturile distinctive ale motelului consta in oferirea unor spatii de parcare pentru clienti. Acest lucru a ramas valabil, dar si marile hoteluri, in special au spatii de parcare si garaje, dar parcarea este un serviciu pentru clientii hotelului, la tarife speciale.

In concluzie, tipurile de unitati de cazare se deosebesc dupa mai multe caracteristici.

Specialisti in industria hoteliera au admis faptul ca definitia exacta a fiecaruia dintre termenii utilizati este mai putin importanta in comparatie cu imaginea pe care o au acestia in randul vizitatorilor. Daca un lant hotelier considera ca termenul “inn” inspira un sentiment de prietenie si caldura, il poate folosi in nomenclatura sa. Daca termenul “hotel” exprima imaginea de eficienta, servicii, facilitate, o amplasare favorabila in oras, poate de asemenea, sa fie folosit de catre lanturi.

In alte parti ale globului, termenii utilizati pentru a descrie unitatile de cazare au conotatii diferite. In cea mai mare parte a Americii Latine, termenul “motel” se refera la un loc vizitat de cupluri, pentru cateva ore, in timp ce in Asia si in Orientul Indepartat, notiunea este necunoscuta.

In Romania se considera ca motelul este unitate hoteliera situata, de regula, in afara localitatilor, in imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotata si amenajata atat pentru satisfacerea nevoilor de cazare si masa ale turistilor, precum si pentru parcarea in siguranta a mijloacelor de transport.

Clasificari ale hotelurilor

Clasificarea hotelurilor se poate realiza dupa mai multe criterii.

Unul dintre aceste criterii este amplasarea, in functie de care distingem hoteluri amplasate in centrul orasului, in suburbii, in aeroporturi (se mai numesc si hoteluri terminale), hoteluri amplasate pe marile artere de circulatie sau in statiunile de destinatie.

Un alt criteriu de diferentiere este tipul pasagerilor. In functie de acest criteriu distingem hoteluri comerciale, care asigura servicii specifice oamenilor de afaceri, hoteluri turistice, care ofera servicii celor aflati in vacanta si hoteluri situate in statiuni cu caracteristice asemanatoare hotelurilor turistice, fiind amplasate in statiuni litorale, montane etc.

Hotelurile pot fi clasificate si in functie de serviciile oferite, diferentiind astfel hoteluri cu servicii complete (sau full-service), care asigura o mare varietate de servicii, respectiv cazare, masa, room-service, spalatorie, inchirieri birouri etc.; hoteluri budget care ofera servicii limitate de cazare si masa la preturi rezonabile si hoteluri self-catering, care ofera numai servicii de cazare de baza, clientii facandu-si singuri curatenie in camera, preparandu-si singuri hrana etc. acestea sunt amplasate in apropierea autostrazilor si sunt raspandite in special in SUA si Canada.

O alta modalitate de clasificare ia in considerare modalitatea de administrare care diferentiaza hotelurile independente, care sunt de regula, hoteluri de dimensiuni mici, de categorie inferioara, cel mult 2 stele, aflate in gestiune familiala, de hotelurile afiliate la lanturi voluntare sau lanturi hoteliere integrate.

In functie de tipul produsului oferit diferentiem hoteluri cazino, hoteluri apartament, hoteluri din cadrul centrelor de conferinte etc.

Dar pentru clienti cea mai relevanta clasificare este cea in functie de pret, considerand ca pretul reflecta calitatea serviciilor oferite, respectiv budget (hoteluri din categoria economic), hoteluri standard sau de nivel mediu si hoteluri de lux.

Clasificarea hotelurilor este mai precisa in Europa si alte parti ale lumii, unde functioneaza un sistem de apreciere pe stele. Ideea clasificarii pe stele a fost preluata de la sistemul de apreciere pentru brandy – unde cu cat numarul de stele (maximum 5) este mai mare, cu atat brandy-ul este mai bun. In cazul hotelurilor, numarul de stele este acordat in functie de calitatea spatiilor de cazare, a restaurantelor, a serviciilor aditionale etc.

Spatiile de cazare turistica

In tara noastra, structura spatiilor de cazare este statuata de OMT 61/1999 si include:

Camera cu pat individual, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre o singura persoana. Latimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;

Camera cu pat matrimonial, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre una sau 2 persoane. Latimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;

Camera cu pat dublu, reprezentand spatiul folosirii de catre 2 persoane;

Camera cu 3 sau mai multe paturi individuale, reprezentand spatiul destinat folosirii de catre un numar de persoane egal cu numarul paturilor. Camerele cu peste 4 paturi individuale sunt considerate camere comune;

Camera cu priciuri, reprezentand spatiul destinat utilizarii de catre mai multe persoane. Priciul reprezinta o platforma de lemn sau din alte materiale pe care se asigura un spatiu de 100 cm latime pentru fiecare turist;

Garsoniera, reprezentand spatiul compus din dormitor pentru 2 persoane, salon, vestibul si grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despartit de salon printr-un glasvand sau alte solutii de delimitare estetica;

Apartament, reprezentand spatiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5), sufragerie, vestibul, echipare sanitara priprie. La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare 2 locuri, iar la categoria 4 stele, precum si la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri.

In industria hoteliera internationala se folosesc de asemenea termeni standard pentru a descrie tipurile de spatii de cazare. O mare parte din acesti termeni isi au originea in SUA si au aplicatie universala.

Termenul single este folosit pentru a descrie spatiul inchiriat unei singure persoane, dar nu implica, in mod obligatoriu, dotarea camerei cu un pat individual. De fapt, in realitate, adeseori in aceste camere gasim paturi de dimensiuni mari de tip Queen sau King.

O camera dubla (double room) este o camera cu un pat dublu inchiriata unui numar de 2 persoane. Termenul twin este folosit pentru a desemna spatiul de cazare cu 2 paturi individuale, iar twin-double desemneaza spatiul de cazare cu 2 paturi duble care se inchiriaza unui numar de 2, 3 sau 4 persoane.

Apartamentul (suite) este considerat cel mai bun spatiu de cazare intr-un hotel, dar si cel mai scump. In general are unul sau mai multe dormitoare si sufragerie. Poate avea bar, una sau mai multe bai, o bucatarie mica, precum si alte dotari. Atunci cand apartamentul este amplasat pe doua nivele, cu scara interioara, se numeste duplex. Unele hoteluri ofera penthouse suite, care are iesire pe acoperisul hotelului, cu propria gradina pe acoperis, piscina, uneori teren de tenis si alte dotari. Apartamentul junior (junior suite) este o camera mare, divizata in spatiu de zi si spatiu de dormit (care a devenit din ce in ce mai popular in hotelurile din intreaga lume).

In hotelurile din statiuni se folosesc in mod frecvent termenii lanai si cabana. Lanai-ul reprezinta o zona exterioara atasata unei camere, iar in treminologia hoteliera exprima camera cu balcon sau terasa, cu vedere spre o zona deosebita (ex. spre ocean – „ocean lanai”). Aceste camere sunt in hotel cele mai solicitate si, de aceea, si printre cele mai scumpe. In mod fizic, cabanele sunt separate de hotel, dar amplasate pe terenul hotelului si pot asigura sau nu conditii pentru innoptare.

Document online: Manual de alpinism si escalada sportiva Referat: Deschiderea parasutei principale - aerodinamica parasutei deschise

Termenul efficiency reprezinta spatiul de cazare care include si facilitati limitate pentru pregatirea hranei, avand si un sinonim, respectiv kitchenette.

Clasificarea spatiilor de cazare se poate realiza si in functie de alte criterii, si anume, dimensiunile spatiului, amenajare interioara, amplasare etc. Sunt hoteluri care ofera spatii special amenajate pentru anumite categorii de turisti: oameni de afaceri, VIP-uri etc.

Dupa numarul si marimea paturilor distingem urmatoarele spatii de cazare, prezentate in Tabel 2.

Unde, 1’= picior, foot (0,305 m)

1” = tol, inch (2,539 m)

Apartamentele pot diferi in mod considerabil de la un hotel la altul sau chiar in cadrul aceluiasi hotel. Sunt apartamente in care dormitoarele si saloanele sunt separate, ca in cazul apartamentelor de tip studio, sau apartamente in care dormitorul este separat de salon doar printr-un paravan, perete despartitor etc. In cele mai frecvente cazuri, paturile din apartamente sunt duble cu dimensiunea tipului de camera King.

Spatiile de cazare pot fi diferentiate si in functie de dimensiunea spatiului, mobilierului si accesoriile (vezi tabelul 3).

Tabel 3. Categorii de spatii de cazare

Resedinte secundare in statiuni

Resedintele secundare (condominium) reprezinta din punct de vedere legal o resedinta aflata in proprietate individuala in cadrul unui proiect care include mai multe asemenea proprietati, folosind in comun diverse spatii si facilitati. Proprietarii acestora beneficiaza de servicii prestate de o societate de gestiune, servicii care includ curatenia, spalatorii, intretinerea dotarilor comune (piscina, teren de tenis etc) si uneori si animatia. In perioadele de nefolosire, proprietarii pot inchiria aceste resedinte prin intermediul unei agentii de turism, a unui agent imobiliar, a societatii de gestiune sau chiar in mod direct de catre proprietar.

Pentru ca un asemenea condominium sa aiba succes este necesara desfasurarea unei activitati de planificare care ia in considerare cativa factori, intre care ii mentionam pe cei mai importanti.

Condominium-ul trebuie coceput ca o parte integranta a comunitatii.

Trebuie sa dispuna de cateva facilitati hotelire, ca de exemplu hol si receptie, cu birouri pentru manageri si activitati de suport (contabilitate etc.). dotarile pentru pregatirea si servirea mesei si spalatoria sunt, de obicei, optionale.

Trebuie sa fie conceput pentru a fi ocupat atat de o singura persoana – proprietarul, cat si pentru a putea fi divizat in mai multe unitati de inchiriat separat.

Time-sharing

Conceptul de time-sharing consta in divizarea proprietatii si folosirea aceleiasi unitati de cazare de catre mai multi investitori, fiecare dintre acestia achitand cota parte din investitie si avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului. Time-sharingul difera de condominiune unde investitorul detine proprietatea conpleta asupra unitatii de cazare. Atractia acestei forme de cazare consta in tendinta lor spre stilul de cazare specific apartamentelor. Poate fi parte dintr-un hotel sau condominiu.

In prezent functioneaza doua tipuri de baza de time-sharing, si anume: sistemul interval si sistemul drept de folosinta (right-to-use), pe care vom incerca sa le explicam prin urmatoarele exemple.

Sa presupunem ca un intreprinzator se decide sa realizeze un program time-sharing, fie achizitionand un hotel vechi, un bloc cu apartamente, fie, sa construiasca o cladire noua intr-o zona a unei statiuni turistice. El poate lua decizia de a diviza anul calendaristic in 26 segmente, a cate 2 saptamani fiecare, si, corespunzator acestor segmente, sa vanda investitia unui numar de 26 de persoane diferite. In cazul sistemului drept de folosinta, cumparatorii nu intra in posesia titlului de proprietate, avand in schimb, dreptul de a utiliza proprietatea timp de 2 saptamani, pentru un numar garantat de ani, in timp ce totul ramane la intreprinzator. In cadrul sistemului interval, cumparatorii vor imparti proprietatea detinuta in comun.

In ambele variante, cumparatorii participa cu cota parte la costurile de intretinere, taxe si alte cheltuieli asociate acestor unitati de cazare, si beneficiaza de cateva avantaje:

Un loc de cazare garantat intr-o zona de vacanta pentru multi ani in viitor

Achitarea unei cote parti din cheltuieli, suma care poate fi mai mica comparativ cu cea determinata de inchirierea unei camere de hotel sau a unei case de vacanta

O investitie initiala scazuta in comparatie cu avansul si platile lunare necesare cumpararii si intretinerii unei case de vacanta sau a unui condominium

O sansa de a schimba unitatile time-sharing cu persoane care detin unitati similare  in alte zone sau statiuni turistice, schimburi efectuate, de regula, prin intermediul companiei de time-sharing.

Pe plan mondial, aceste unitati de cazare sunt gestionate intr-o masura tot mai mare de catre companii majore de management hotelier international, precum Marriott, Hilton Hotels Corporation etc.

Conceptul de time-sharing reprezinta un aspect controversat al industriei hoteliere fiind criticat de unele persoane care sustin ca unele forme de time-sharing utilizeaza tactici de vanzare presante sau care invoca faptul ca aceste unitati urmaresc sa preia clientela traditionala a hotelurilor din zona respectiva. Indiferent de aceste aspecte, time-sharingul are in prezent, un rol bine definit in activitatea de cazare turistica.

Pensiuni

Pensiunile sunt, in general, case de dimensiuni mari transformate in case de oaspeti, care ofera servicii de cazare, masa. Masa este servita intr-un stil familial, la ore stabilite si cu meniu fix. Este o forma de cazare frecvent intalnita in special in Europa si America Latina, distingandu-se prin asigurarea unei atmosfere de familie. Preturile sunt, in cele mai multe situatii, mai mici fata de un hotel de calitate comparabila.

In legislatia din tara noastra, se face distinctia intre pensiuni turistice si pensiuni agroturistice. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice cu o capacitate de cazare de maxim 10 camere, totalizand maxim 30 de locuri in mediul rural, si pana la 20 de camere in mediul urban, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente care asigura, in spatii special amenajate, cazarea turistilor si conditiile de pregatire si servire a mesei. Pensiunile agroturistice sunt pensiuni care pot asigura o parte din alimentatia turistilor cu produse din productia proprie.

Unitati de cazare amenajate in cladiri istorice

In multe tari, cladiri istorice, precum palate, castele, fortarete, manastiri sau alte cladiri similare au fost transformate in hoteluri. Unele dintre acestea se afla in proprietate privata, altele sunt incluse in lanturi gestionate de societati publice, asa cum este lantul Parador din Spania, foarte popular atat pentru vizitatori straini cat si pentru spanioli. In general, sunt unitati de cazare de categorie superioara, sunt modernizate in interior, mentinandu-se vechile exterioare. Ofera pensiune completa si exercita o atractie pentru turisti care doresc o ambianta romantica, specifica epocilor anterioare.

Bed and breakfast

Acest segment al industriei cazarii a crescut constant in ultimii ani si cuprinde in prezent mii de case aflate in proprietate particulara si hanuri in intreaga lume. Termenul bed and breakfast (B&Bs) este insa imprecis. In industria turismului, o camera de oaspeti intr-o casa particulara este denumita printr-un termen specific, acela de homestay. Un han B&Bs este cel care are cel mult 12 camere, iar un han in mediul rural este amplasat in centru localitatilor si ofera, in special servicii de alimentatie.

Studii efectuate in SUA, in 1994, asupra B&Bs au reflectat ca aceste unitati de cazare sunt amplasate in localitati mici, sub 10.000 locuitori, au 6-7 camere, 5-6 bai si 10 spatii de parcare. O mare parte au fost construite inainte de 1920 si ofera, in mod tipic, servicii de cazare si masa.

Conceptul B&Bs este apreciat de un numar insemnat de turisti, din intreaga lume, care valorizeaza ospitalitatea si un mediu prietenos intr-o casa particulara.

Astazi, activitatea B&Bs a inregistrat evolutii organizatorice in special, insemnate, un numar mare de proprietati fiind afiliate la sisteme internationale de rezervari.

Unitati de cazare pentru tineri

Acestor sector al activitatilor de cazare cuprinde unitati cunoscute pe plan international cu denumire de youth hostels, care ofera numai servicii de cazare de baza, cum ar fi dormitoare si bai comune. Turistul doarme in propriul sac de dormit (nu se asigura lenjeria de pat), are la dispozitie dotari (bucatarii) unde se pregateste hrana, spatii pentru servirea mesei si, uneori, facilitati de recreere. Pe glob, exista in prezent aproximativ 5000 asemenea unitati de cazare, care functioneaza cu girul Federatiei Internationale a hotelurilor pentru tineret, cu sediul la Washington D.C. in Romania, ordinul M.T. 61/1999 introduce pentru prima data conceptul de hostel, considerat o structura de primire turistica cu o capacitate minima de cinci camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau mai multe niveluri, in cladiri amenajate, de regula, ca avand o destinatie initiala, alta decat cea de cazare turistica. Acelasi ordin precizeaza si notiunea de hotel pentru tineret care este acea structura de primire turistica care are dotari simplu adaptate cerintelor tinerilor, care asigura cazare, masa, agrement pe baza unor regulamente de organizare interioara specifica si care sunt amplasate in special in centre urbane universitare, statiuni si in alte zone turistice frecventate de tineri.

FORMELE DE EXPLOATATIE

Este important sa intelegem sistemele diferite folosite pe plan mondial in vederea conducerii si functionarii unitatilor de cazare. Exista mai multe asemenea modele, incluzand:

Unitati independente gestionate de proprietar

Unitati independente afiliate la lanturi voluntare

Unitati aflate in proprietatea lanturilor hoteliere si gestionate de acestea

Unitati independente gestionate de lanturi hoteliere

Franciza

Grupuri hoteliere de referinta

Unitatile independente gestionate de proprietari depasesc ca numar unitatile afiliate unor lanturi, dar, in termenii numarului de camere, hotelurile aflate in proprietatea lanturilor au pozitie dominanta pe plan mondial. In diferitele parti ale globului, expansiunea s-a realizat in mod diferit. In Asia sunt preferate investitiile echitabile, in America de Nord sunt mai frecvent intalnite franciza si contractele de management. In fapt, exista mai multe combinatii ale aranjamentelor privind managementul hotelurilor. Fiecare sistem sau aranjament are avantaje si dezavantaje, atat pentru proprietar, cat si pentru manageri. In termenii aranjamentelor de management, unitatile pot fi unitati independente, unitati francizate sau unitati gestionate prin contracte de management hotelier.

Unitati independente gestionate de proprietar (sau hoteluri tip exploatatie individuala)

In cadrul acestui sistem, proprietatea este detinuta de persoane individuale sau de o forma privata sau societate pe actiuni. Initial, unitatile de cazare si, in special hotelurile, erau gestionate de proprietari. Cu cat activitatea de cazare a crescut in complexitate, si efort financiar, proprietarii au cedat unitatile spre conducere unor companii de management profesioniste, specializate in gestiune hoteliera, in schimbul unor plati. In ultimii ani, noile generatii de proprietari s-au instruit in stiinta si arta managementului hotelier, devenind astfel tot mai mult interesati in gestionarea individuala a propriilor unitati.

Acest sistem are cateva avantaje:

Proprietarul are independenta in actiune

Flexibilitatea luarii deciziilor este sporita si astfel deciziile sunt aplicate mai rapid

Proprietarul are control major, chiar daca nu deplin, asupra politicilor manageriale, de marketing sau asupra procedurilor de operare

Atata timp cat proprieatrul si managerul sunt una si aceeasi persoana, firma sau persoana respectiva isi pastreaza profitul obtinut in intregime.

Dezavantajele sistemului sunt urmatoarele:

Proprietarul isi asuma in totalitate riscul activitatii. In cazul unitatilor care isi desfasoara activitatea in alte tari, aceasta poate cauza probleme intr-un mediu politic instabil.

In cazul in care proprietarul detine o singura unitate sau un numar redus de unitati, nu poate profita de avantajele oferite de sistemul de rezervare si activitatile de marketing profesioniste si complete.

Dificultati in obtinerea capitalului necesar extinderii

Sistemul de franciza

Franciza hoteliera este o metoda de conlucrare reglementata juridic, in care o intreprindere numita francizor, extinde asupra altor intreprinderi (francizate), dreptul de a efectua, conform propriilor tehnici, operatii de productie si comercializare in domeniul hotelier. Scopul francizei este, in general, acela de a oferi unui proprietar avantajele comerciale ale unui lant important, in timp ce continua sa detina proprietatea si controlul managementului. In baza sistemului de franciza, proprietarul unui hotel sau motel, obtine dreptul de a folosi numele si de a se afilia unui lant national sau international, cunoscut sub denumirea de francizor. Proprietarul hotelului, francizatului, convine asupra aplicarii politicilor de management ale lantului si sa achite francizorului plata aferenta achizitionarii drepturilor de franciza, la care se adauga un procent din vanzarile brute realizate. Drepturile de franciza se achizitioneaza pentru aplicare intr-o anumita zona geografica, care poate avea dimensiunea unei tari, regiune in interiorul tarii sau zona mica, individuala.

Ca francizat, proprietarul hotelului / motelului are numeroase beneficii:

Dreptul de a folosi un nume de marca cunoscut de un numar mare de turisti

Utilizarea unui sistem intern si international de rezervari si marketing

Asistenta manageriala profesionista, care este foarte importanta mai ales in cazul francizatilor care nu au experienta, sau cu experienta putina in activitatea hoteliera

Asistenta in stabilirea standardelor operationale si in pregatirea personalului

Dreptul de a achizitiona produsele necesare de la un distribuitor central, francizatul realizand economii substantiale

Controale si revizii periodice, pentru mentinerea standardelor

Intre dezavantajele sistemului de franciza:

Francizatul achita o taxa initiala pentru achizitionarea drepturilor de franciza (taxa de afiliere), iar lunar o rederenta, calculata in baza unei formule de calcul stabilita

Daca francizorul se confrunta cu probleme financiare, nu ofera asistenta solicitata, francizatul va resimti in intregime efectele negative

Francizatul nu detine controlul deplin asupra managementului. In general, va aplica politicile si procedurile stabilite de francizor.

Contractul de management

Proprietarul unui hotel sau motel, poate incheia un contract de management cu un lant care va gestiona unitatea, activitate pentru care lantul va incasa o remuneratie care este insa conditionata de rezultatele obtinute: 3-6%  din cifra de afaceri, la care se adauga pana la 20% din rezultatul brut in exploatare. In cadrul acestui sistem, proprietarii devin investitori care acorda altora dreptul de a conduce investitia. Atractia acestui sistem, atat pentru proprietari cat si pentru companiile hoteliere este explicata de numerosi factori. Proprietarul beneficiaza de serviciile unei companii hoteliere cu reputatie, cu toate avantajele ce decurg din aceasta si isi reduce riscul pierderilor de ordin financiar. Pentru companiile hoteliere, contractele de management ofera o varianta viabila de extindere cu investitii minime sau 0. In tarile in care exista instabilitate politica sau legislativa se interzice detinerea in proprietate a unei cladiri de catre cetateni straini, contractul de management poate fi astfel singura modalitate prin care un lant hotelier international este prezent pe aceste piete.

Contractul de management ofera urmatoarele avantaje:

Investitorul nu trebuie sa se implice personal in managementul unitatilor de cazare

Unitatea imprumuta pe durata contractului, marca lantului si beneficiaza de sistemul de rezervare si de actiunile de marketing ale acestuia

Unitatea este condusa de o echipa manageriala profesionista

Finantarea curenta este, in general, mai facila

Dar, in cazul acestui sistem de management, putem vorbi si de dezavantaje:

Proprietarul (investitorul) garanteaza achitarea unei remuneratii, ceea ce face ca riscurile operationale sa fie asumate de proprietar si nu de operator

Pot aparea neintelegeri intre proprietar si lant referitoare la practicile curente de management, care se rezolva prin negocieri, dar, de obicei, proprietarul are un impact mai scazut asupra activitatii decat operatorul.

Lanturile isi desfasoara activitatea in baza unor proceduri standard care nu sunt suficient de flexibile si nu se adapteaza suficient conditiilor internationale

Comunicarea intre proprietar si operator se poate bloca uneori datorita separatiei dintre gestiunea curenta a unitatii de cazare si proprietar

In timp ce firmele de management hotelier isi asuma responsabilitatea desfasurarii activitatii din unitatea de cazare, exista o mare varietate in ceea ce priveste stilul si calitatea managementului. O cercetare in acest sens a scos in evidenta 5 factori esentiali in evaluarea unei firme de management hotelier.

1. Performantele din trecut, determinate in baza contractelor anterioare cu firma proprietarului;

2. Performante anterioare, determinate in baza rezultatelor managementului in relatie cu alti clienti;

3. Reputatia privind integritatea firmei de management;

4. Colaborarea intre conducatorul echipei de manangement si proprietarul sau reprezentantul acestuia;

5. Calitatea  personalului de marketing a operatorului si rezultatele de marketing si promovare a altor unitati cu care firma de management are asemenea contracte.

Este posibil ca un hotel sau un motel sa foloseasca variante ale acestor trei sisteme de management. Un exemplu este reprezentat de lantul voluntar sau franciza voluntara, caz in care proprietarul achizitioneaza doar numele francizei ( sau lantului voluntar), precum si drepturile si responsabilitatile lantului, dar continua sa detina unitatea in proprietate si sa o gestioneze.

Lanturile hoteliere integrate

Una dintre coordonatele majore ale strategiilor comerciale adoptate de grupurile hoteliere o constituie segmentarea ofertei si se concretizeaza in realizarea unor produse hoteliere adaptate cerintelor fiecarui segment de piata in parte, sistem prin care se urmareste obtinerea unui grad ridicat de ocupare a camerelor. Practic, segmentarea ofertei consta in crearea si  dezvoltarea mai multor lanturi hoteliere integrate, care propun produse proprii, fiecare distingandu-se de celelalte. De fapt, o astfel de strategie reprezinta una dintre optiunile posibile, si anume:

Grupuri hoteliere care reunesc mai ulte lanturi, potrivit optiunii strategice enuntate

Optiuni hoteliere care dezvolta un lant independent, unic

Grupuri care si-au creat o retea de unitati cu activitate hoteliera de tip club (ex. Club Mediterranee).

Un lant hotelier este, in general, un ansamblu de unitati operationale (hoteluri), care se adreseaza unui segment de clientela determinat, folosind aceeasi marca si o logistica comerciala comuna. Spre deosebire de lanturile voluntare, care constituie simple intelegeri intre hoteluri independente, mai mult sau mai putin artizanale, lanturile integrate ofera un produs coerent si omogen, sub directia unui stat major unic. Acest stat major planifica extinderea lantului, politica de infiintare de noi hoteluri, structura organizatorica, angajarea personalului, pregatirea profesionala si asigura un sistem comun de gestiune. In esenta, distinctia lant voluntar-lant integrat, are la baza notiunea de strategie: daca strategia comuna se reduce la un sir de actiuni concentrate, este vorba de un lant voluntar; in timp ce lanturilor integrate le este caracteristica adoptarea unor strategii comune, impuse cu strictete de catre centru unic de decizie de la nivelul grupului.

In principiu, normele si standardele specifice sunt avute in vedere inca din faza proiectarii hotelurilor. In cazul lanturilor de categorie superioara se inregistreaza o tendinta de eliminare a standardelor rigide, astfel incat fiecare hotel in parte, din cadrul lantului, se particularizeaza prin conceptia unica de arhitectura si amenajare interioara. Astfel, normele de produs sunt inlocuite prin ceea ce numim norme de serviciu. In acest fel, fiecarui hotel i se asigura o identitate proprie.

La polul opus, lanturile hoteliere de clasa economica realizeaza o “multiplicare” la indigo a arhitecturii si amenajarii, chiar si a capacitatii si a tarifului care devine o norma de produs.

Clasamentul mondial (1996) al celor mai mari lanturi hoteliere integrate (marci comerciale) are urmatoarea configuratie. Mai facem mentiunea ca intre primele 20 de lanturi, numai BEST WESTERN si HYATT sunt lanturi unice in cadrul grupurilor cu acelasi nume, iar toate celelalte au o strategie de segmentare a ofertei.

1. BEST WESTERN- apartine grupului cu acelasi nume (cu lantul)

2. HOLIDAY INN - apartine grupului cu acelasi nume (cu lantul)

3. DAYS INN – apartine grupului HOSPITALITY FRANCHISE SISTEMS (HFS)

4. SHERATON HOTELS & RESORTS - apartine grupului cu acelasi nume (cu lantul)

5. RAMADA- apartine grupului HFS

6. MARRIOTT HOTELS & SUITES  - apartine grupului cu acelasi nume (cu lantul)

7. COMFORT - apartine grupului CHOISE

8. SUPER 8 – apartine grupului HFS

9. MOTEL 6 – apartine grupului ACCOR

10. RADISSON – apartine grupului CARSON

11. HYATT - apartine grupului cu acelasi nume

12. QUALITY - apartine grupului CHOISE

13. HAMPTON – apartine grupului PROMUS

14. HOWARD JOHNSON – apartine grupului HFS

15. NOVOTEL – apartine grupului ACCOR

16. HILTON INTERNATIONAL - apartine grupului cu acelasi nume

17. INTER-CONTINENTAL - apartine grupului cu acelasi nume

18. ECONOLODGE - apartine grupului CHOISE

19. HILTON INNS -  apartine grupului HILTON HOTELS

20. IBIS - apartine grupului ACCOR

Grupul HFS detine patru lanturi hoteliere in clasamentul primelor 20. Pe langa acestea mai detine si alte marci - PARK INN, KNIGHTS INN, VILLAGER, WINGATE etc. Practic grupul s-a constituit prin reunirea tuturor acestor entitati. Sistemul utilizat de grup este franciza. Alte doua grupuri, HOLIDAY INN si CHOISE, la randul lor, utilizeaza franciza pe scara larga. Ponderea hotelurilor francizate este la HFS de 100%, la HOLIDAY INN 92% si la CHOISE 98%. La polul opus se afla lanturile BEST WESTERN  si HYATT, ale caror hoteluri se afla in procent de 100% in proprietatea grupului. Ierarhia grupurilor hoteliere este urmatoarea (1995):

1. HFS- SUA

2. HOLIDAY INN WORLD WIDE – SUA

3. BEST WESTERN INTERNATIONAL – SUA

4. ACCOR – FRANTA

5. CHOICE HOTELS INTERNATIONAL – SUA

6. MARRIOTT INTL – SUA

7. ITT SHERATON CORP – SUA

8. HILTON HOTELS CORP – SUA

9. PROMUS – SUA

10. CARLON/ RADISSON/ SAS – SUA

11. HYATT HOTELS /HYATT INTL – SUA

12. INTER-CONTINENTAL HOTELS – MAREA BRITANIE

13. HILTON INTL – MAREA BRITANIE

Grupul HOLIDAY INN este, potrivit unui studiu de piata, grupul cel mai cunoscut, notorietatea marcii fiind superioara celei de Mercedes sau America Express. Grupul a fost preluat in 1990 de Bass, un grup britanic, cel mai mare producator de bere din lume. Grupul cuprinde urmatoarele lanturi hoteliere, carora le corespund tot atatea marci comerciale:

CROWNE PLAZA HOTELS / CROWNE PLAZA RESORTS- hoteluri de lux, pentru sejururi de lux, de afaceri;

HOLIDAY INN SELECT – pentru calatorii de afaceri si reuniuni care depasesc 250 persoane

HOLIDAY INN SUNS PREE / HOLIDAY INN RESORTS – pentru vacante

GARDEN COURT – piata afacerilor la pret mediu, cu un stil persoanlizat

HOLIDAY INN EXPRESS – serviciu rapid

Cea mai coerenta strategie de segmentare a ofertei este cea a grupului ACCORP, care in prezent utilizeaza 13 marci comerciale: SOFITEL, NOVOTEL, MERCURE, HÔTELS LES JAROINS DE PARIS (are 13 hoteluri in Paris), IBIS, ETAP, FORMULE, MOTEL 6, CORALIA, THALASSA, ATRIA, HOTELIA, PARTHENON.

SOFITEL

Include numai hoteluri de lux, care se adreseaza oamenilor de afaceri, ce gasesc in aceste hoteluri o atmosfera intima si relaxanta;

Este cea mai importanta retea de hoteluri de lux, cu originea in Europa;

Hotelurile sunt centre de intalniri / ale lumii economice si politice

NOVOTEL

Include hoteluri de capacitate medie, confortabile si care ofera un produs inalt standardizat.

Toate camerele sunt identice;

Hotelurile sunt amplasate in centrul oraselor si se adreseaza oamenilor de afaceri pentru mijlocul saptamanii si turistilor pentru perioadele de week-end.

MERCURE

Spre deosebire de Novotel, fiecare hotel Mercure are o identitate proprie, in functie de amplasament.

Hotelurile se caracterizeaza prin diversitatea arhitecturala, a decoratiunilor interioare etc.

Aceste hoteluri sunt foarte individualizate si se adreseaza clientelei care prefera un serviciu hotelier foarte atent si individualizat.

IBIS

Lant care apartine categoriei de hoteluri budget si care ofera servicii de cazare si masa la preturi rezonabile

FORMULE 1

Include hoteluri tot din categoria budget, care ofera numai servicii de baza, respectiv cazare si masa, fara servicii suplimentare, la preturi foarte scazute

Sloganul publicitar utilizat este “La moins chère des chaines d`hotels”. Tariful pentru o camera standard, cu pat matrimonial si un pat individual suprapus este de 140 FRF.

Grupul sanitar este comun.

ETAP

Identic cu Formule 1; singura diferenta este urmatoarea: camerele dispun de grup sanitar individual.

MOTEL 6

Un lant de moteluri americane, care in 1990 a facut obiectul celei mai mari tranzactii din domeniu.

Lantul a fost creat in 1962, denumirea sa provenind de la tariful pe camera folosit la infiintare – 6 USD

In 1992 tariful mediu era de 28 USD.

THALASSA

Hoteluri de cura

ATRIA

Un concept care integreaza un centru de afaceri, un centru de conferinte sau congrese si un hotel Novotel sau Mercure

HOTELIA

Rezidente  hoteliere pentru varsta a treia, care imbina serviciile de gerontologie ale unei case de pensionari, cu confortul unui hotel

PARTHENON

Lant de rezidente hoteliere

Grupul ACCOR gestioneaza el insusi majoritatea hotelurilor, fie in formula filiala, fie prin contracte de management hotelier, ponderea hotelurilor francizate este de aproximativ 15%.