Etimologic, cuvantul „turism” provine din termenul
englez „tour” (calatorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a
calatori, a face o calatorie), termen creat in Anglia, in
jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj in Europa – in
general si in Franta – in special. La randul sau, acest termen englez
deriva din cuvantul francez „tour“ (calatorie, plimbare,
miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de
calatorie de agrement. Din termenul „turism“ a derivat si cel de
„turist“, adica persoana care efectueaza calatoria pentru
placerea proprie.
Privit ca un fenomen social-economic creator de
beneficii, turismul a fost definit in variante dintre cele mai felurite: ,,arta
de a calatori pentru propria placere” (M. Peyromaure Debord); ,,activitate
din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de
resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea
experientei si culturii, datorita cunoasterii unor noi
aspecte umane si a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); ,,fenomen al
timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a
sanatatii si de schimbare a mediului
inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca
rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al
perfectionarii mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Cel care a elaborat o definitie a turismului –
acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W.
Hunziker, acesta apreciind ca: „Turismul
este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din
deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp
cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire
permanenta si o activitate lucrativa oarecare” (1940).
Insa
definitia acceptata de cartile autohtone de specialitate
este urmatoarea: „Turismul se refera la
activitatile unei persoane care calatoreste in afara
mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada
specificata de timp si al carei scop principal de
calatorie este altul decat exercitarea unei activitati
remunerate la locul de vizitare.”
Turismul,
care implica ideea alegerii deliberate a destinatiilor, a
itinerariilor, a perioadei si duratei sejurului de catre fiecare
turist in parte are ca scop satisfacerea anumitor necesitati de ordin
social, cultural, spiritual, medical etc. si in ultima
instanta, satisfacerea nevoilor de consum turistic. Tinand seama
de aceste considerente, in literatura de specialitate s-au cristalizat diferite
clasificari ale formelor de turism practicate, in functie de
criteriile urmarite pentru o cat mai omogena grupare a lor.
