Chur (Coire), elvetia

Chur (Coire), Elvetia

Capitala cantonului, unul din cele mai vechi orase din Elvetia, este inghesuita la poalele muntelui Dreibundenstein, pe valea Rinului, in locul de intalnire a influentelor latine si germane. Din secolul al XVI-lea este capitala istorica si religioasa a cantonului. Venind dinspre est spre Chur, prima cotitura mai stransa spre Arosa (ArosaStrasse) este cel mai bun loc pentru a vedea de sus orasul, cu turlele sale, iar in plan indepartat Calanda, cu culmile sale stancoase, abrupte si acoperite de zapezi vesnice.

Obiectivele turistice se gasesc pe un traseu marcat de Biroul de Turism local cu rosu si albastru. El trece pe langa primarie ridicata in secolul al XV-lea in stil gotic, ajungand la una din cele mai frumoase piete ale orasului, numita Arcas.

In drum poate fi admirat Palatul Episcopal in stil gotic si Catedrala care dateaza din secolul al XII-lea, precum si case medievale de culoare predominant gri, ridicate cu banii primiti ca solda de mercenari. Casele acestea, uneori flancate de turnuri, marginesc strazi inguste care trec prin pietele vesele, cu fantani impodobite cu flori si blazonul orasului. In Piata Postei (Postplatz), de unde se poate lua telefericul pana pe pasunile alpine din munti, se afla Muzeul de Arta. Aici sunt expuse lucrari ale artistilor elvetieni, dintre care cel mai cunoscut este Alberto Giacometti.

Agroturismul este o forma de turism care ofera multa varietate si unicitate in realizarea serviciilor (implica imaginatia specifica fiecarei gospodarii in ornamentarea interioarelor, in pregatirea mesei). In plus, se ofera posibilitati de plimbare in imprejurimi iubitorilor naturii, spre valorile din patrimoniul local celor ce apreciaza istoria, cultura si arta populara.

De asemenea, ofera posibilitatea de a privi sau chiar a participa la obiceiurile traditionale din gospodarie sau din localitate: sezatori, hore satesti, colinde, hramuri bisericesti, nedei, targuri traditionale, nunti, spectacole folclorice etc.

Cresterea veniturilor populatiei ofera posibilitatea reconstructiei drumurilor si bazei tehnico – materiale, dar si incadrarii gospodariilor in planurile de amenajare teritoriala locala.

Turismul rural devine tot mai mult o componenta dorita a turismului romanesc. Turismul are traditii bine cunoscute in tara noastra. Statiunile turistice de pe litoralul Marii Negre, statiunile pentru sporturi de iarna si statiunile balneoclimaterice atrag turisti din tara si din strainatate. La acestea se adauga mostenirea culturala si istorica in care exceleaza inca localitatile rurale si care atrag turisti de multa vreme.

Turismul s-a dezvoltat in Romania, la fel ca si in celelalte tari foste socialiste, din ce in ce mai mult dupa 1989. Schimbarile economice, sociale si politice, ca si existenta unui bogat potential natural si a unor atractii culturale a facut ca turismul sa fie considerat o alternativa pentru revigorarea economica a comunitatilor rurale. In anul 1993, Guvernul Romaniei a initiat programul reformei care include si obiective de dezvoltare a turismului, iar in 1994, a fost stabilit un cadru legal pentru dezvoltarea la nivel national a turismului rural.

In ciuda suportului oficial si a unui potential turistic de necontestat, exista unele bariere in calea dezvoltarii unui turism rural de succes in Romania, chiar si in anumite regiuni care poseda cel mai mare potential turistic. Unele dintre aceste probleme tin de dezvoltarea istorica a spatiului rural romanesc si este important sa se cunoasca drumul ascendent al schimbarilor din anumite regiuni. Spatiul si comunitatile rurale au stat la baza culturii romanesti, iar pana in anul 1950, Romania era o tara eminamente agrara. In perioada socialista, agricultura era planificata si centralizata, 95% din terenul arabil fiind in proprietatea statului. Dupa 1991, numarul salariatilor din agricultura si controlul asupra productiei a scazut, populatia rurala s-a indreptat catre centrele industriale, agricultura si arealele rurale au fost secatuite de resurse si lipsite de investitii si, pe ansamblu, economia traditionala rurala a aproape a disparut. Din 1990, sistemele economice si sociale din spatiul rural au inceput sa capete renasterea culturala a spatiului rural. Peste 80% din terenuri au fost returnate proprietarilor, iar productia agricola a scazut la inceput ca urmare a reorganizarii, iar in ultimii ani a inceput sa creasca ca rezultat al constituirii unor ferme mult mai bine conduse.

Ca urmare a politicii de reforma in agricultura, s-a acordat o atentie crescuta turismului, ca mijloc de refacere a economiilor rurale prin diversificarea fermelor, sar si prin mentinerea si refacerea culturilor agricole traditionale.

Potentialul de care dispune turismul rural este deosebit de mare in interiorul regiunilor montane si deluroase cunoscute prin atractiile turistice. Potentialul turistic variaza in functie de atractivitatea peisajelor naturale, de scopul activitatilor recreative, de gradul de accesibilitate si, de asemenea, depinde de apropierea de marile orase.

Unele regiuni sunt dej

In vechiul cartier, in serile calduroase, oamenii obisnuiesc sa stea in strada la taclale, dand orasului un aspect italian. O mancare traditionala a cantonului este capuns, compusa din taitei inveliti in frunze de sfecla sau varza si fierti in ciorba de carne cu legume.

In apropiere de granita cu Liechtenstein, la 1 km de localitatea Maienfeld se afla Heidi-Dorf, satul unde se petrece actiunea povestii micutei Heidi, a scriitoarei pentru copii Johanna Spyri (1827-1901). Casa lui Heidi a devenit muzeu in 1999, iar in apropiere se inalta Fantana lui Heidi.