Relatii juridice si structura contractelor in turismul international

RELATII JURIDICE SI STRUCTURA CONTRACTELOR IN TURISMUL INTERNATIONAL

            Categorii de contracte turistice

            Exista urmatoarele categorii principale de contracte in domeniul turismului international:

Contracte privind organizarea generala a turismului, care se refera la o mare varietate de relatii, incepand cu gestiunea, exploatarea, promovarea, service-ul si intretinerea bazei materiale a turismului, la finantarea activitatii de turism etc.

Contracte privind prestatiile de servicii catre turisti

Contracte privind transportul turistilor si al bagajelor acestora

Contracte privind serviciile de cazare si restaurare.

            Aceste contracte se pot incheia fie intre persoane juridice, fie intre persoane fizice si juridice.

1. Contractul privind organizarea generala

a turismului. CONTRACTUL DE COOPERARE.

Marile obiective turistice constituite prin participarea a doi sau mai multi parteneri, prin actiuni de cooperare economica, nu pot fi gestionate decat cu participarea partilor antrenate in activitatea de cooperare in aceeasi proportie cu contributia lor la realizarea respectivelor obiective.

Atunci cand este vorba doar de doi parteneri, contractul de cooperare presupune o contributie egala a ambelor parti, pentru a se garanta, astfel, egalitatea partenerilor si pentru apararea intereselor lor in constructia si gestiunea unor echipamente turistice de mai mare anvergura.

Cele mai frecvente contracte de cooperare au ca obiect construirea de hoteluri, de obicei prin participarea:

unui partener dintr-o tara dezvoltata din punct de vedere economic, care contribuie cu echipamente, cu finantarea si

a unui partener dintr-o tara in curs de dezvoltare, care beneficiaza de tehnica si reputatia celuilalt partener.

Un astfel de model de contract va fi structurat astfel:

partea autohtona (cea din tara in curs de dezvoltare pe teritoriul careia se construieste hotelul) ofera terenul, documentatia tehnica, mobilierul, utilajele, echipamentele si instalatiile produse de industria autohtona, forta de munca pentru construirea obiectivului si personalul pentru gestiune si exploatare.

partea straina ofera finantarea si asistenta tehnica pentru elaborarea documentelor si a planurilor, instalatiile si echipamentele specializate, formarea personalului local si va include hotelul intr-un lant/retea internationala.

            Contribuirea partii straine se asigura, de regula, printr-un credit, acordat pe 8-15 ani ce va fi folosit pentru necesitatile lucrarilor de constructie și ale dotarilor si va fi rambursat din incasarile in valuta obtinute prin exploatarea hotelului, pe baza unui procent stipulat in contract.

            Pentru cointeresarea partii straine, cea autohtona ii poate acorda un comision progresiv, ce poate ajunge la 20-25% din cifra de afaceri realizata. Un astfel de comision este util partenerului strain pentru promovarea hotelului pe piata internationala si pentru a se constitui fondurile in vederea rambursarii cat mai rapide a creditului acordat.

            Dupa rambursarea creditului, hotelul, cu toate echipamentele, ramane in proprietatea exclusiva a partii autohtone.

            Avantajele reciproce:

Pentru partea autohtona

aceasta profita de competenta tehnica a partenerului din tara industrializata;

utilizeaza creditul acordat pentru construirea si punerea in functiune a hotelului, credit pe care il ramburseaza prin prestatii hoteliere oferite turistilor adusi prin efortul partenerului strain;

posibilitatea integrarii hotelului intr-o retea sau lant international;

sosirile de turisti vor contribui la cresterea exporturilor interne, adica la vanzarea unor produse autohtone, in valuta, in interiorul tarii, in conditii mai avantajoase decat in cazul exportului clasic;

dupa rambursarea creditului, hotelul ramane in proprietatea partii autohtone.

Pentru partea straina:

castigarea unei noi piete, pentru a-si valorifica capitalul, cunostintele, experientele, produsele;

largirea retelei de hoteluri, intr-o zona cu perspective de dezvoltare turistica;

inexistenta problemelor deosebite cu forta de munca, pe care o gaseste la un pret scazut;

obtinerea acelor comisioane progresive asupra veniturilor obtinute din exploatarea hotelului.

2. CONTRACTUL DE ORGANIZARE A UNEI CALATORII

(Contractul de voiaj)

            CONTRACTUL DE CALATORIE / DE VOIAJ este actul juridic prin care o persoana se angajeaza, in numele sau, sa procure unei alte persoane, care va plati un pret global, un ansamblu grupat de prestatii de transport si alte servicii in legatura cu deplasarea spre anumite destinatii.

            Prin organizatorii de voiaje intelegem orice persoana care, in mod curent, se angajeaza in aceasta activitate, ca participant direct sau intermediar cu sau fara titlu profesional

            Calatorul/turistul este orice persoana care beneficiaza de aceasta activitate, fie ca achita direct sau indirect pretul acesteia.

            Persoana (din contract) poate fi persoana fizica sau juridica.

            Natura juridica a contractului.

Initial, voiajele au fost organizate la cererea turistilor; ulterior au inceput sa fie organizate in prealabil, de firme specializate (tur-operatori), pentru a fi oferite, in mod global, clientilor. Aceste categorii de voiaje se numesc voiaje forfetare (IT – inclusive tour).

            Organizatorii de voiaje nu se limiteaza la o simpla organizare a calatoriilor; adesea ei isi transporta clientii cu avioane ce le apartin sau pe care le inchiriaza si, uneori, ii cazeaza in propriile hoteluri.

            Pentru executarea obligatiilor ce rezulta din contractul de voiaj, turistii trebuie sa ofere toate informatiile necesare, ce le vor fi solicitate in mod expres si vor respecta reglementarile aferente voiajului, sejurului si celorlalte prestatii.

            Prin atitudinea lor, turistii nu trebuie sa ocazioneze un prejudiciu organizatorilor de voiaje prin intarzierea la frontiera, ca urmare a abaterilor de la reglementarile administrative si de frontiera (lipsa vizei, pasaport cu durata expirata, declaratii vamale incomplete etc.).

            Documentele de calatorie

            Organizatorul de voiaj trebuie sa elibereze un document de calatorie, purtand semnatura si stampila sa. Acest document va cuprinde urmatoarele informatii:

locul si data emiterii;

numele si adresa organizatorului calatoriei;

numele calatorului;

numele persoanei care a incheiat contractul de calatorie;

pretul global al prestatiilor cuprinse in contract;

conditiile in care turistul poate cere rezilierea contractului;

o clauza de arbitraj;

orice alte informatii, pentru a clarifica problemele privind continutul contractului.

Se realizeaza si un program al prestatiilor, care se remite turistilor, unde sunt precizate conditiile generale ale calatorilor, etc.

Rezilierea contractului

Sunt frecvente situatiile in care turistii sau organizatorul de voiaje doresc rezilierea contractului.

Rezilierea contractului de catre turist

Turistul poate rezilia contractul, in orice moment, total sau partial:

sub rezerva despagubirii organizatorului de voiaj, conform dispozitiilor din contract sau prevederilor legislatiei nationale. Deoarece legislatia nationala se aplica numai pe teritoriul national, pentru turismul international se prevad in contract clauze speciale, prin care se precizeaza despagubirile ce se acorda partilor, in caz de reziliere. Forma cea mai utilizata de despagubire cu titlu de „pierdere de beneficiu” reprezinta o suma de 10-20% din pretul contractului, proportional cu diferenta de valoare reziliata fata de contract. Printr-o astfel de prevedere, partile vor cunoaste, in prealabil, consecintele rezilierii contractului, evitand eventualele conflicte si actionari in instanta.

Document online: Facilitarea emotionala a gandirii - intelegerea si analizarea emotiilor Referat: Lucrare - proiect - metode de invatare a driblingului

in caz de forta majora sau atunci cand turistul il previne pe organizator intr-un termen corespunzator, astfel incat acesta sa poata revinde titlul de calatorie; in astfel de situatii nu se mai percep despagubiri.

Valoarea despagubirilor datorate organizatorului cuprind atat sumele datorate de el tertilor, ca urmare a rezilierii, cat si propriile sale cheltuieli generale, mai ales cele legate de elaborarea documentelor.

Sumele datorate organizatorului nu pot fi mai mari decat pretul convenit prin contractul pentru organizarea calatoriei.

Rezilierea contractului de catre organizatorul de voiaje

Organizatorul poate rezilia contractul, fara despagubiri, in urmatoarele cazuri:

daca inainte sau pe perioada executarii contractului au survenit evenimente de forta majora, pe care nu le poate prevedea in momentul incheierii sau pe care, daca le-ar fi cunoscut in momentul respectiv, nu l-ar fi incheiat;

daca nu a fost intrunit numarul minim de turisti, cu conditia ca de acest lucru turistii sa fi fost instiintati din timp.

Exista tur-operatori care prevad prin contract posibilitatea de a rezilia in mod unilateral contractul respectiv, fara a-l despagubi pe turist, dar avertizandu-l despre aceasta eventualitate.

Daca rezilierea are loc inainte de executarea contractului, organizatorul trebuie sa ramburseze integral sumele platite de turisti, iar daca are loc in timpul executarii, organizatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru protejarea turistilor.

Pretul cuprinde toate platile in natura, sub forma de titluri sau bani. Trebuie sa fie global, stabilit in prealabil, forfetar.

Conditiile generale publicate de organizatorii de voiaje contin, uneori, o clauza care permite revizuirea pretului convenit, atunci cand are loc o crestere a pretului prestatiei datorita modificarii cursului de schimb valutar sau cresterii pretului transportului.

Raspunderea organizatorului de voiaje

Organizatorul de voiaje raspunde pentru:

prejudiciile aduse turistului, ca urmare a omisiunilor reprezentantilor si angajatilor sai, atunci cand acestia se afla in exercitiul functiunii (raspunde ca de propriile sale acte). Aceasta regula este valabila in majoritatea legislatiilor nationale si semnifica faptul ca organizatorul raspunde si de actele detailistilor, carora le-a incredintarea voiajelor organizate de el. Dovada privind calitatea celui care a comis un act prin care turistul a fost prejudiciat trebuie facuta de catre turist. Acesta trebuie sa demonstreze ca organizatorul, reprezentantul sau angajatul sau au actionat in modul respectiv,  in timpul exercitarii functiunii lor;

orice prejudiciu cauzat din cauza nerespectarii obligatiilor sale, in calitate de organizator, cand actioneaza si in calitate de transportator sau hotelier sau pentru orice alta prestatie legata de executarea contractului, el raspunzand pentru prejudiciile provocate turistului, in conformitate cu dispozitiile ce reglementeaza respectivele prestatii.

            Organizatorul se poate considera exonerat de raspundere in cazul unor prejudicii neprevazute cauzate turistilor de catre prestatorii de servicii daca va face dovada ca a selectionat cu vigilenta prestatorii, conform unor criterii exigente.

            Teoretic, responsabilitatea pentru o greseala comisa de un tert se admite doar in mod exceptional. In practica, insa, acest tip de responsabilitate este invocat in mod curent, pentru ca turistul prefera sa se adreseze organizatorului de voiaje, cu care a semnat un contract decat prestatorului care i-a provocat dauna. Singura responsabilitate a organizatorului de voiaje, fata de turist este gresita alegere a prestatorului.

            Organizatorul poate recupera, de la prestatorii sai, daca acestia sunt seriosi si solvabili, indemnizatia pe care o plateste clientului ca despagubire acceptata pentru prejudiciul suferit.

            Raspunderea turistului

Turistul raspunde pentru prejudiciile aduse organizatorului de voiaje sau altei persoane prin nerespectarea obligatiilor revenite prin contract.

3. CONTRACTUL DE TRANSPORT TURISTIC

            Prin definitie, turismul este dependent de transport, ca prestatie, transportul fiind o componenta obligatorie a produsului turistic. Contractul de transport de persoane are anumite particularitati ale riscurilor si responsabilitatilor incluse.

            Principalele reguli ce reglementeaza contractul de transport, indiferent ca este vorba de transport maritim, aerian, feroviar, rutier, sunt prezentate in continuare.

            Reguli comune. Prin incheierea contractului de transport, se reglementeaza obligatiile transportatorului de a asigura beneficiarului, respectiv pasagerului, transportul, iar acesta se obliga sa utilizeze mijlocul de transport convenit si sa plateasca pretul transportului, conform unor tarife inscrise sau nu in bilet.

            Continutul contractului

            In contractul de transport se specifica:

numarul de pasageri;

tipul mijlocului de transport;

modalitatile de plata;

conditiile concrete de executare;

perioada de utilizare a mijlocului de transport;

valoarea contractului;

obligatiile reciproce;

conditiile de modificare a contractului;

responsabilitatile partilor contractante, pentru neexecutare sau executare defectuoasa a contractului;

unele clauze specifice, in functie de caracteristicile contractului.

            Pentru toate modalitatile de transport, contractul de transport individual sau colectiv al pasagerilor este constatat printr-un titlu, numit bilet. Pana la proba contrarie, biletul face dovada contractului si a conditiilor de transport.

            Clauze privind bagajele        

            Transportatorul poate emite din proprie initiativa sau la cererea pasagerului, un bilet de bagaje care constata numarul si natura bagajelor ce i-au fost remise si pe care trebuie sa le livreze la destinatie.

            Pana la proba contrarie, buletinul de bagaje face dovada ca bagajele au fost remise in buna stare si in cantitatea sau numarul mentionat in acte.

            Transportatorul poate sa mai inscrie in buletinul de bagaje o mentiune motivata de starea bagajelor, daca acestea nu se afla intr-o stare adecvata pentru transport si, de asemenea, mai poate conditiona acceptarea transportului pentru obiecte defectuoase, cerand semnarea, de catre pasageri, a unor declaratii privind defectele bagajelor transportate.

            Pasagerul poate fi obligat la repararea prejudecatilor cauzate transportatorului prin natura bagajelor sale sau prin starea lor defectuoasa, cu conditia ca transportatorul sa nu fi cunoscut in prealabil aceasta situatie.

            Transportarea de buna credinta va remite bagajele posesorului buletinului de bagaje sau celui care dovedeste, in lipsa acestui buletin, ca bagajele ii apartin.

            Limitarea cantitativa a bagajelor     

            Uzantele prevad dreptul pasagerilor de a li se transporta, inclus in pretul de transport, urmatoarele cantitati de bagaje/pasager:

Avion: Clasa Economica – 20 kg; Clasa Business – 30 kg.

            Un anumit numar de obiecte sunt admise pentru a fi transportate gratuit in cabina, cu conditia ca ele sa aiba anumite dimensiuni maxime adica sa nu ocupe mai mult spatiu decat cel afectat unui loc.

Tren: fara limita dar rezonabil

Autobuz, autocar: fara limita, dar rezonabil

Vapor: fara limita dar rezonabil

            Pentru excedentul de bagaje, exista un tarif suplimentar, care se plateste conform reglementarilor emise de transportator sau conform regulilor locale.

            Responsabilitatile transportatorului

            Transportatorul raspunde, ca de propriile sale fapte sau omisiuni, de faptele sau omisiunile angajatilor sai sau ale oricaror alte persoane la care apeleaza pentru a executa obligatiile ce-i revin, in virtutea contractului de transport, cu conditia ca respectivii angajati sau persoane sa actioneze in exercitiul functiunii.

            Transportatorul este responsabil de:

            - prejudiciile rezultate din decesul, ranirea sau orice alte lezari ale integritatii fizice sau psihice ale pasagerului, in urma unui accident a carei cauza nu este legata de persoana pasagerului si care a survenit fie in timp ce pasagerul se afla in mijlocul de transport, in timpul imbarcarii sau debarcarii, la plecare sau la sosire, fie in cursul operatiunilor pe care le presupune executarea contractului de transport.

            Transportatorul trebuie sa repare integral prejudiciul, conform unora dintre sistemele legislative nationale, inclusiv pentru prejudiciul moral sau numai prejudiciul material, conform altor sisteme juridice nationale, care nu accepta ideea ca „durerea are pret”.

            Persoanele ce au dreptul de a fi despagubite (in afara victimei) sunt:

sotul/sotia supravietuitor/oare;

descendentii si ascendentii legitim (artificiali si naturali) si persoane asimilate acestora;

alte persoane care se aflau in intretinerea victimei.

            Creanta produsa de prejudiciul suferit de victima este transmisibila. Ea poate fi platita, la cererea beneficiarului, sub forma de renta, global sau partial.

            - prejudiciul rezultat din pierderea totala sau partiala a bagajelor, precum si de deteriorarea lor. Aceasta raspundere incepe din momentul remiterii bagajelor, pana la livrarea sau depozitarea acestora.

            Pentru bagajele aflate la bordul mijlocului de transport, transportatorul raspunde pentru pierderea sau furtul lor, atata timp cat acestea nu se afla sub supravegherea pasagerilor.

            Bunurile pe care pasagerii le poarta asupra lor sunt asimilate bagajelor aflate la bord.

            Transportatorul este exonerat de raspundere daca dovedeste natura perisabila sau primejdioasa a bagajelor transportate.

            Daca bagajul considerat pierdut este regasit in termen de pana la un an, transportatorul este obligat sa adopte toate masurile necesare pentru a informa pasagerul si a-i restitui bagajul respectiv.

            Despagubirea pentru pierderea totala sau partiala a bagajelor, pe care trebuie sa o plateasca transportatorul, se poate calcula fie ca o suma asupra careia s-a convenit in prealabil de catre parti, fie ca o suma forfetara, calculata conform conditiilor generale sau a altor reguli specificate pe biletul de transport. Sumele respective cuprind si costul transportului pentru bagajele pierdute.

            In caz de deteriorare, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii suferite de bagaje. Principiul general acceptat este ca despagubirea nu poate depasi suma care s-ar fi platit in cazul pierderii bagajelor avariate.

            - prejudiciul rezultat din intarzierea in transportul pasagerului si a bagajelor sale. El poate fi, insa, exonerat de raspundere daca intarzierea a avut drept cauza circumstante pe care transportatorul nu le-a putut evita sau preveni.

            Prejudiciul cauzat de intarzierea pasagerilor poate fi acoperit de o despagubire, a carei valoare nu poate depasi dublul pretului de transport.

            Transportatorul nu raspunde de prejudecatile rezultate din opririle sau deturnarile justificate de asistenta acordata persoanelor ranite, bolnave sau aflate in pericol.

            Raspunderea pasagerului     

            Pasagerul trebuie sa repare orice prejudiciu pe care il provoaca transportatorului prin incalcarea regulilor de ordin fiscal si administrativ sau a conditiilor generale inscrise in bilet ori in contractul de transport, precum si prin alte fapte si omisiuni comise.

            Reclamatii si litigii    

            Acceptarea bagajelor de catre pasageri, fara reclamatii privind aspectul sau continutul lor, indica indeplinirea obligatiilor transportatorului in legatura cu remiterea bagajelor in bune conditii.

            Daca pierderea sau deteriorarea bagajelor nu este semnalata in momentul constatarii, orice actiune sau revendicare ulterioara este tardiva si nu i se mai poate da curs.

            Datorita complexitatii lor, litigiile privind executarea contractului de transport se pot rezolva prin urmatoarele mijloace:

de catre instantele de arbitraj desemnate de comun acord de partile contractante sau specificate prin conventiile internationale ce reglementeaza contractul respectiv;

de catre instantele ordinare ale tarii in care paratul isi are resedinta uzuala (mijloc dezavantajos pentru pasager);

de catre instantele ordinare ale tarii in care este situat locul de plecare sau destinatia;

de catre instantele ordinare ale tarii in care se afla turistul atunci cand a intervenit cauza.

            In situatia mai multor parati, jurisdictia competenta pentru unul dintre ei devine competenta si pentru ceilalti.

            In cazul unor transporturi succesive cu aceleasi mijloace de transport sau cu diferite mijloace de transport se poate incheia un contract unic, care sa respecte conditiile sau principiile generale, adaugandu-se detaliile tehnice proprii fiecarui mijloc de transport sau se pot incheia contracte diferite.

            Ca orice contract turistic, contractul de transport international se poate incheia si cu un organizator de voiaje, cu rol de intermediar. Aceasta modalitate este mult mai uzuala si este frecvent utilizata in cazul transportului aerian.

4. CONTRACTUL DE PRESTARE DE SERVICII HOTELIERE

(DE HOTELARIE)

            Contractul de hotelarie este contractul prin care o persoana -HOTELIERUL - actionand cu profesionalism, se angajeaza, cu titlu oneros, sa ofere unui client cazare temporara, precum si servicii complementare, intr-o unitate de cazare pe care o administreaza.

            Contractul de hotelarie se poate incheia fie direct, intre hotelier si client, fie indirect, intre hotelier si o alta parte decat utilizatorul final (Agentie de Turism, organizatori de voiaj).

            Elementul principal al contractului de hotelarie il constituie oferta de cazare.

Exista o serie de prestatii aditionale, foarte variate, ce depind de categoria unitatii de cazare, de dorintele clientilor, etc.

            Contractul de hotelarie se considera semnat odata cu acceptarea expresa a solicitarii uneia dintre parti de catre cealalta parte.

            Contractul de hotelarie trebuie precedat de o cerere de rezervare, care sa fie formulata de catre client sau de reprezentantul acestuia.

            Pentru piata internationala, cererea de rezervare trebuie confirmata printr-un document scris. In acest caz, contractul devine definitiv numai daca si hotelierul a acceptat cererea de rezervare. Hotelierul are dreptul sa subordoneze sau sa conditioneze acceptarea rezervarii de depunerea, in prealabil, a unei sume cu titlu de plata in avans sau depozit de garantie.

            Contractul de hotelarie se poate incheia pentru o durata determinata de timp. Hotelierii au tendinta de a refuza contractele cu durata nedeterminata, pentru a evita supraaglomerarea hotelurilor.

            Pentru rezervarile confirmate, hotelierul este raspunzator pentru toate prejudiciile reale aduse clientelei sale, pentru care trebuie sa plateasca despagubiri.

            Cea mai frecventa cauza de prejudiciere a clientelei consta in absenta rezervarii, adica in imposibilitatea de cazare a clientilor. In asemenea situatie, atunci cand clientul nu poate dovedi producerea, in consecinta, a unei pierderi financiare, obligatia hotelierului se limiteaza la a furniza clientului cazarea si servicii „echivalente” (de acelasi grad de conform sau conform superior) si „in aceeasi localitate” si de a suporta cheltuielile ce decurg din aceasta substituire, inclusiv cheltuielile de transport.

            Clientul accepta sau nu varianta propusa si il poate actiona in judecata pe hotelier, pentru daunele provocate.

            Conventia Hoteliera Internationala, semnata intre Asociatia Internationala a Hotelierilor si Federatia Universala a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj reglementeaza aceasta situatie cu titlu exceptional si sub rezerva si conditiile ca hotelierul sa-l informeze pe agentul de voiaj cu trei saptamani inainte in legatura cu indisponibilitatea rezervarilor. In asemenea conditii, hotelierul trebuie sa-i cazeze pe clienti in hotelul „cel mai apropiat, echivalent sau superior”, suportand diferenta de tarif.

            Responsabilitatile clientului

Pentru a putea stabili raspunderea clientului in cazul neutilizarii totale sau partiale a rezervarii in timpul intervalului prevazut in contract, este necesara distinctia intre

1. Contractul incheiat intre hotelier si client. In acest caz, culpa clientului consta in neinformarea hotelierului privind intentia de reziliere a contractului si este reglementat, in general, prin regulamentul hotelului.

și

2. Contractul incheiat intre hotelier si organizatorul de voiaje, care este un contract comercial, caz in care orice anulare trebuie facuta prin agentul de voiaj, la hotelier, printr-un inscris datat (fax, e-mail, scrisoare).

            Hotelierul, ca si clientul sau, sunt obligati sa aiba un comportament corect, unul fata de celalalt. De fiecare data cand una din partile unui contract hotelier se afla in imposibilitatea de a-si executa obligatiile, din motive de forta majora, ea va fi exonerata de obligatii, fara a plati despagubiri. Singura obligatie ramane avertizarea imediata a celeilalte parti, prin orice mijloc aflat la indemana, in scopul limitarii prejudiciului.

            Responsabilitatile hotelierului         

            Hotelierul poate fi considerat responsabil in urmatoarele cazuri:

            - deces sau lezare corporala a clientului, in timpul sederii acestuia in hotel;

            - deteriorarea, disparitia unor obiecte ce apartin clientului;

            - orice prejudiciu rezultat ca urmare a evenimentelor ce survin in hotel si care il pot leza pe client. Hotelierul este exonerat de raspundere daca evenimentele respective nu puteau fi prevazute, evitate sau prevenite;

            - boli provocate de bauturile si alimentele oferite clientului, daca hotelierul nu poate demonstra ca acestea erau adecvate pentru consumul persoanelor sanatoase.

            Atunci cand prejudiciul rezulta din culpa altei persoane decat clientul, hotelierul trebuie sa-l despagubeasca pe client, dar are drept de recurs asupra persoanelor vinovate.

            Hotelierul trebuie sa accepte in depozit hartii de valoare, bani si alte obiecte de valoare. El nu le poate refuza decat daca acestea prezinta pericol sau sunt incomode.

            De asemenea, hotelierul are dreptul sa examineze obiectele ce-i sunt incredintate in depozit si poate solicita plasarea acestora intr-un spatiu inchis si sigilat.

            Cand accepta obiectele in depozit, hotelierul isi poate limita responsabilitatea la o suma echivalenta cu de 500/1000 de ori pretul zilnic al cazarii, cu conditia avertizarii clientului asupra acestor limite.

            Responsabilitatea hotelierului se considera nelimitata daca a refuzat depozitul pentru obiectele pe care este obligat sa le accepte.

            In practica internationala, responsabilitatea hotelului pentru alte obiecte decat cele pe care trebuie sa le accepte in depozit nu poate depasi de 100 de ori pretul zilnic al cazarii.

            Hotelierul nu raspunde de prejudicii in urmatoarele cazuri:

prejudiciile aduse obiectelor aflate in proprietatea clientului daca deteriorarea , distrugerea sau sustragerea se datoreaza culpei clientului sau oricarei alte persoane ce-l insoteste, viziteaza sau se afla in serviciul sau;

prejudicii care au decurs dintr-o cauza de forta majora sau din natura obiectelor.

            Clauze specifice

            In cazul contractelor incheiate intre hotelier si organizatorii de voiaje, in afara clauzelor generale, sunt incluse unele clauze speciale, precum plata. Hotelierul are dreptul sa ceara plata in avans sau sub forma unui depozit de garantie, sub forma unei sume depuse la banca. Hotelierul poate accepta un document numit voucher (in cazul in care in contract nu e stipulata clauza platii in avans). Voucher-ul reprezinta o garantie a platii din partea organizatorului de voiaj.

            Onorarea platii se face conform normelor si la termenul convenit de parti.

            Voucher-ul poate fi de doua categorii:

simplu, care cuprinde, in detaliu, prestatiile hoteliere normale (cazare, masa), precum si datele de sosire si plecare;

deschis („full credit”), care acopera si alte prestatii decat cele considerate normale. Un astfel de voucher se accepta doar daca exista un acord incheiat expres intre hotelier si organizatorul de voiaje.

Bibliografie:

Cristureanu, Cristiana, Economia si politica turismului international, Editura ABEONA, Bucuresti, 1992

Cristureanu, Cristiana, Strategii si tranzactii in turismul international, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006

Juganaru, I.-D., Managementul restructurarii in turismul romanesc de litoral, Teza de doctorat, ASE Bucuresti, 2004

Juganaru, I.-D., Politici si strategii in turismul mondial, Editura Expert, Bucuresti, 2007

Minciu, Rodica, Economia turismului, Editia a III-a revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005

Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, Economica, Paris, 1995

Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, 2^e édition, Economica, Paris, 2007

***O.M.T. Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993

***O.M.T., Comunicat de presa („Recul al turismului international in 2003, revenire prevazuta pentru 2004”), Madrid, 27 ianuarie 2004

www.ec.europa.eu/eurostat

www.tourisme.gouv.fr., Les comptes du Tourisme, 2005

www.world-tourism.org/francais/newsroom/

www.world-tourism.org, O.M.T., comunicate de presa

www.world.tourism.org, Organizatia Mondiala a Turismului, Comunicat de presa (“Un alt an record pentru turismul mondial”), Madrid, 29 ianuarie 2007