Potential turistic - definire (potential, componente)

Potential turistic - Definire (potential, componente)

In sens larg, potentialul turistic al unui teritoriu reprezinta ansamblul elementelor naturale, economice si cultural – istorice, care prezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism. (G Erdeli, 1996)

Un teritoriu intereseaza din punct de vedere turistic in masura in care ofera resurse turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atractii turistice sau resurse turistice.

Potentialul turistic reprezinta oferta turistica potentiala a unui teritoriu care impreuna cu baza tehnico – materiala si cu infrastructura generala si turistica formeaza oferta turistica reala (efectiva) sau patrimoniul turistic.

Varietatea resurselor turistice, specificul, influenta lor in activitatea turistica duc la delimitarea a doua categorii de potential turistic, si anume: natural si antropic.

Potentialul turistic natural reprezinta totalitatea resurselor turistice pe care le ofera cadrul natural prin componentele sale: relief, conditii climatice, ape, vegetatie si fauna, cat si modificarile acestora din urma.

STRUCTURA POTENTIALULUI TURISTIC

POTENTIALUL TURISTIC

Turism si marketing turistic – Cristian Stoian, Madalina Spanu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003

Componentele potentialului turistic

Potentialul turistic are un rol important in dezvoltarea si diversificarea activitatilor turistice, de aceea, a aparut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atractiilor turistice.

Cea mai utilizata clasificare este realizata dupa continutul potentialului turistic:

Potential antropic;

Potential natural.

Potentialul turistic natural cuprinde elementele oferite de cadrul natural –

relief, clima, retea de ape, vegetatia s.a., urmarind atragerea fluxurilor de turisti in vederea petrecerii vacantelor.

Relieful reprezinta un element de atractie turistica de sine statator, reprezentat prin tip (vulcanic, carstic, glaciar), trepte si atitudini, toate acestea realizand cadrul propice practicarii drumetiilor si alpinismului, cat si de petrecere a vacantelor.

Clima este reprezentata de tipul si volumul precipitatiilor, marimea temperaturilor inregistrate, perioadele cu soare etc.; creeaza conditii propice schierii, curelor heliomarine s.a.

Reteaua de ape, reprezentata de apele curgatoare si cele statatoare, ape minerale si termale, creeaza cadrul adecvat pentru pescuit, cure heliomarine, sporturi nautice etc.

Vegetatia prin bogatia si diversitatea speciilor, existenta speciilor florale rare, da posibilitatea practicarii unor forme particulare ale turismului: cercetare stiintifica, vizitarea rezervatiilor naturale.

Fauna, sub aspect turistic, prezinta importanta prin valoarea sa cinegetica si estetica.

Potentialul turistic antropic cuprinde creatiile omului de-a lungul timpului, concretizate in elemente de cultura, istorie, arta si civilizatie, care prin caracteristicile lor atrag grupurile de turisti.

Structura potentialului antropic cuprinde elementele:

vestigii arheologice si monumente de arta (cetati, castele, statui, biserici);

etnografie si folclor (obiceiuri si traditii, port popular, muzica si dansuri populare s.a.);

institutii si evenimente cultural-artistice (muzee, case memoriale, targuri si expozitii);

realizari tehnico-economice si stiintifice contemporane (porturi, poduri si viaducte, baraje si lacuri de acumulare);

asezari umane (orase, sate turistice).

1.1.1.     Potentialul turistic natural al Romaniei

Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica

deosebit de armonioasa; complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atractivitate, in general, sunt in stransa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la campie catre munti – exceptie facand Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre. (Snak O. et colab, 2001)

Potentialul montan reprezinta o treime din suprafata tarii (237.500 km²), se impun ca o componenta de baza in structura geografica si peisagistica a Romaniei.

Sistemul montan se caracterizeaza printr-o are diversitate peisagistica si cu potential turistic, dat de particularitatile tipurilor de relief (glaciar, fluviatil, structuralo – litologic etc.), alternarea unitatilor montane, submontane si depresionare, a culoarelor de vai, varietatea invelisului vegetal si a retelei de ape si lacuri, o mare bogatie de ape minerale si termominerale, fondul cinegetic si piscicol etc.

Muntii Carpati ofera conditii favorabile pentru dezvoltarea activitatii in turism, odihna si tratament, cat si pentru sporturi de iarna, drumetie, alpinism, speoturism, cunoastere, vanatoare, pescuit etc.

Potentialul nostru speologic are o valoare stiintifica si estetica. Acesta dispune de peste 10.900 de pesteri, Romania situandu-se pe locul al treilea in Europa. Intre acestea sunt si pesteri de dimensiuni mari, cu rauri si cascade (Topolnita, Cetatile Ponorului etc.) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat si frumos concretionate (peste 300) si altele cu mineralizatii rare sau cu picturi murale (Pestera Cuciulat, Pestera lui Adam s.a.) etc. O mare parte dintre acestea se constituie ca unicate pe plan national si international, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervatii speologice, asa cum sunt pesterile: Topolnita, Cetatile Ponorului, Sura Mare, Pestera de la Izvorul Tausoarelor, Ghetarul de la Scarisoara, Closani, Ursilor de la Chiscau, multe intrate deja in circuitul turistic.

Carpatii Romanesti prezinta un intens domeniu schiabil, desfasurat la circa 1400 m altitudine (de la 800 la 2200 m), in general, lipsit de avalanse de zapada si ferit de viscole. Fizionomia si expunerea reliefului, altitudinea, conditiile meteorologice, sunt factori favorizanti ai sporturilor de iarna. Cele mai intinse si importante domenii schiabile se localizeaza intre 1500 si 1800 m altitudine – cum ar fi cele din Muntii Bucegi, Parang, Muntele Mic, Postavaru, Retezat, Rodnei, Vladeasa etc., dar se poate schia, pana primavara tarziu, si la 1900 – 2000 m, in circurile glaciare din Fagaras, Rodna si Retezat, dupa cum si in statiunile montane Scarisoara si Stana de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m inaltime.

In unele masive montane, ca Muntele Mic-Tarcu,, Rodna, Fagaras, Bucegi permit amenajarea de partii si mijloace de transport pe cablu in sistem cascada, permitand prelungirea sezonului de sporturi de iarna pana in aprilie – mai.

Crestele si piscurile alpine, peretii stancosi prezenti in Carpati, reprezinta un important domeniu pentru alpinism, mai ales in partea de est a Carpatilor Meridionali, centrele de alpinism de la Busteni, Brasov si Sibiu fiind recunoscute pe plan national si international. Exista peste 325 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara si de iarna, localizate in Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni (69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) etc.

Oglinzile de apa, naturale sau artificiale, constituie un potential turistic deosebit reprezentat de Lacurile de munte, ce pot fi glaciare (Bucura si Zanoaga – in Retezat, Capra si Balea-Lac – in Fagaras, Galcescu si Rosiile – in Parang, Lala si Buhaiescu – in Rodna etc.), vulcanice (Lacul Sf. Ana – in Harghita) sau baraj natural (Lacul Rosu – pe Bicaz).

In zona dealurilor si podisurilor predomina lacurile cu apa sarata , utilizata balnear in statiunile din apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Slanic Prahova etc.). Alte acumulari de apa sunt iazurile din Campia Transilvaniei sau a Moldovei, importante pentru pescuitul sportiv.

Lacurile de campie sunt balneare (Amara, Balta Alba, Lacul Sarat), agrement si pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Galatui etc.), pentru recreere si odihna sunt lacurile de pe Colentina din partea de nord – est a Capitalei (Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei etc.).

Potentialul balnear

Potentialul turistic balnear reprezinta o categorie aparte de resurse turistice, fiind cea mai veche si caracteristica forma de turism practicata in Romania – balneoturismul. El cuprinde apele minerale si termale, namolurile si gazele terapeutice, lacurile si sarea terapeutica. Romania dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura, raspanditi pe aproape intreaga suprafata a tarii de pe litoralul romanesc si pana in Muntii Carpati.

Apele minerale si termale reprezinta principalul factor de cura din Romania care este valorificat prin cura externa si interna, dar si prin imbuteliere – ca apa de masa.

Izvoarele minerale au favorizat si sustinut in timp aparitia si dezvoltarea statiunilor balneare, prezente cu precadere in Carpati si Subcarpati. (ex: Covasna, Calimanesti, Caciulata, Baile Herculane, Vatra Dornei etc.)

Apele minerale si termominerale

Structura geologica complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale. Acestea sunt cantonate in zona montana (mai ales in aureola mofetica din catena vulcanica, Oas – Calimani - Harghita), cu ape carbogazoase, apoi in cea din dealuri subcarpatice si de podis (ape clorsodice) si in cele din urma in campie (ape termominerale).

In tara noastra exista aproape toate tipurile de ape cunoscute si anume: oligo-minerale, alcaline (biocarbonate), alcalino-feroase, feruginoase, clorurate, sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, arsenicale, radioactive, termale etc. cu o mare varietate in privinta compozitiei fizico-chimice, a gradului de mineralizare si a temperaturii lor.

Namolurile terapeutice

Namolurile sunt substante care se formeaza in conditii naturale, fiind folosite in scopuri terapeutice. Aceste namoluri contin:

o faza solida, compusa din substante organice si minerale;

o faza lichida, ce provine din apa lacurilor (in cazul namolurilor lacustre), din apa minerala (in namolurile minerale si unele turbe) si din precipitatii;

o faza gazoasa rezultata in urma diferitelor procese fizico – chimice si biochimice.

Namolurile au efecte deosebite in afectiunile reumatice, circulatorii

periferice, ginecologice, utilizarea lor incepand din a doua parte a sex XIX la Techirghiol (folosind namol sapropelic) si Vatra Dornei (pe baza namolului de turba exploatat la Copaceni si ulterior la Poiana Stampei-Pilugani). Acest tratament este aplicat in numeroase statiuni balneare si balneoclimaterice, de pe litoralul Marii Negre si in zona montana.

Exista mai multe tipuri de namoluri in functie de compozitie:

namoluri sapropelice, formate in lagune si lacuri, prin sedimentarea materiilor organice si minerale, avand, in general, culoare neagra – datorita monosulfurilor de fier, fiind prezente pe fundul lacurilor sarate: Techirghiol, Amara, Lacul Sarat, Ursu, Alunis, Costiui, Bazna etc.

namolurile minerale se formeaza in mod natural, in jurul izvoarelor, dar se pot obtine si in bazine artificiale captusite cu un pat argilos. Astfel de namoluri minerale gasim la Govora (namol silicios, iodat), Geoagiu (feruginoase), Sangeorz-Bai (usor radioactive - radonic), Pucioasa (sulfatate) etc.

namolul de turba s-a format in mlastini si a fost utilizat pentru prima data la Vatra Dornei, in 1880, urmat de Borsec in anul 1889, importante resurse de acest gen existand la Vatra Dornei, Borsec, Malnas, Someseni, Felix, 1 Mai etc.

Intalnim namoluri cu diferite grade de mineralizare:

slab mineralizate, sub 15 g saruri solubile / l;

mineralizate 15 – 35 g/l;

puternic mineralizate 35 – 150 g/l;

saturate in saruri – cu peste 150 g/l saruri solubile in faza lichida.

Gazele terapeutice naturale (emanatii de origine mofetica)

Gazele terapeutice au origine mofetica, fiind si ele utilizate in tratamentul

balnear, in Romania fiind cunoscute mai multe zone cu aparitii de emanatii gazoase de CO₂ si sulfateriene, in localitati:

Covasna – cea mai mare si cea mai pura (98,0% CO₂) emanatie mofetica din Europa, cu amenajari moderne pentru tratament;

Turia, Baile Santimbru, Baile Harghita – cu emanatii de o puritate deosebita (peste 94% CO₂);

Bálványos, Tusnad-Bai, Sangeorz Bai – cu mofete utilizate rudimentar.

Mofeta naturala (numai emanatia de CO₂ gaz uscat), utilizata in scop terapeutic in Romania, este un fenomen unic in lume, aplicarea tratamentului realizandu-se colectiv.

Salinele terapeutice

Salinele constituie un element important al potentialului balnear. Recunoasterea si utilizarea in balneoterapie a microclimatului de salina s-a realizat mai ales in a doua jumatate a sec. XX si cand au fost introduse in circuitul terapeutic salinele de la Slanic Prahova, Praid, Targu Ocna, la care se adauga Ocna Dej si Cacica.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

Terapia in salinele amenajate este folosita in cazuri de tratarea astmului bronsic, bronsitelor cronice, alergiei cailor respiratorii superioare, aerosolii de Na, Ca si Mg au un rol deosebit in favorizarea respiratiei profunde etc.

La potentialul balnear al Romaniei se adauga:

lacurile terapeutice, care prin calitatile fizico – chimice, dar si prin namolurile sapropelice prezinta un interes terapeutic deosebit;

apa Marii Negre, are o mare valoare balneomedicala prin actiunea nisipului de plasa sau a valurilor, helioterapia;

bioclimatele specifice zonei montane, litoralului sau unitatilor deluroase si de podis etc.

Statiunile balneoclimaterice, balneare si climaterice

Potentialul balnear deosebit de variat al spatiului geografic romanesc s-a

dezvoltat initial sub forma unor stabilimente de cura, iar ulterior ca statiuni balneare sau balneoclimaterice, fiind exploatati factori naturali de cura si, mai ales, a apelor minerale in scop terapeutic.

Cele mai vechi forme de organizare turistica sunt: stabilimentele balneare de la Baile Herculane, Geoagiu (Germisara), Baile Calan (Aquae), Sacelu (Gorj), Calimanesti etc.

La sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX s-au pus bazele exploatarii si utilizarii namolului terapeutic si a lacurilor sarate din campie si de pe litoral, ce a dus la cresterea numarului statiunilor.

Incepand cu secolul XX apar primele manifestari ale turismului montan in zona Vaii Prahovei, se dezvolta statiunile Sinaia, Busteni, Predeal, incep lucrarile de amenajare turistica a zonei litorale, realizandu-se, pana in anii ’70, salba statiunilor dintre Mangalia si Constanta.

Statiunile sunt asezari care dispun de potential balnear, de resurse climaterice, fiind amenajate si dotate in scopul valorificarii lor, in vederea ingrijirii sanatatii, recreerii.

Dupa importanta intalnim:

statiuni de importanta internationala: Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Borsec, Sovata, Eforie Nord si Sud, Mamaia, Mangalia Nord si Sud, Baile Herculane etc.;

statiuni de importanta nationala – sunt statiunile care prin dotari nu pot concura cu statiunile mari din Europa sau alte regiuni ale globului (Geoagiu, Moneasa, Busteni, Covasna, Baile Olanesti, Borsa, Paltinis, Lacul Rosu etc.);

statiunile de importanta regionala sunt destinatii pentru turistii dintr-o anumita parte a tarii servind, in general, turismul de durata scurta (Bazna, Calan-Bai, Cheia, Lipova, Pucioasa, Ranca, Stana de Vale, Vata de Jos, Voineasa etc.);

statiuni de importanta locala – caracteristic turismului de durata scurta (Bixad, Cojocna, Malnas-Bai, Lacul Sarat, Ocnele Mari, Baile Homorod, Ocna Dej, Semenic, 2 Mai etc.)

Dupa functie intalnim:

statiunile climaterice ce asigura un loc adecvat pentru odihna de lunga durata (concediu, vacanta), avand un efect pozitiv asupra organismului.

Aceste statiuni climaterice dispun de instalatii si amenajari specifice cum ar fi:

plaje, solarii, stranduri, piscine, terenuri sport, trasee marcate etc., fiind amplasate in zona montana si subcarpatica, dar si in zona litorala. Dintre acestea, mai reprezentative sunt: Busteni, Breaza, Baita, Cheia, Izvorul Muresului, Paltinis, Poiana Tapului, Ranca, Timisul de Sus si de Jos, 2 Mai, Costinesti, Navodari, Venus, Saturn, Aurora etc.;

statiunile balneare, specific turismului curativ, de ingrijire a sanatatii, fiind raspandite in Carpati, Subcarpati, Depresiunea Transilvaniei, Campia de Vest si estul Campiei Romane si chiar zona litorala. Au un rol deosebit in prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unor boli (Amara, Bazna, Baile Felix, Buzias, Lipova, Pucioasa, Sarata Monteoru, Techirghiol, Targu Ocna etc.;

statiunile cu functii complexe, balneoclimaterice sunt cele mai importante statiuni, datorita specializarii lor multilaterale, atat pentru odihna cat si pentru tratament datorita capacitatii de cazare mai mari (Sovata, Voineasa, Baile Tusnad, Baile Herculane, Borsec, Calimanesti – Caciulata, Eforie Nord, Mangalia, Moneasa etc.);

statiunile pentru practicarea sporturilor de iarna se dezvolta in zonele montane care dispun de conditii climatice favorabile, strat de zapada persistent, panta corespunzatoare cu structuri de primire adecvate (Predeal, Poiana Brasov, Semenic, Azuga, Sinaia etc.).

Dupa regimul de functionare al statiunilor, intalnim:

statiuni turistice permanente, care au asigurate conditii de acces in tot timpul anului;

statiuni sezoniere estivale, ce functioneaza doar in sezonul de vara, pe parcursul a numai 4-5 luni, din luna mai pana in septembrie. In aceasta categorie intra statiunile de litoral, dar si cateva statiuni mai mici, de interes local.

Potentialul turistic natural al litoralului romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre, contrar aparentelor, detine un potential

turistic natural destul de complex, in care se impun resursele balneoclimaterice. (G. Erdeli, I. Istrati, 1996)

Litoralul Marii Negre, prin intinsele plaje alcatuite din nisip cu o granulatie medie spre fina, apa marii si bioclimatul marin, era considerat ca o destinatie pentru odihna si agrement, si, numai partial, pentru cura balneara terapeutica sau de recuperare.

Alaturi de factorii naturali de cura, litoralul romanesc dispune si de alte resurse si obiective turistice – cultural – istorice si economice, ceea ce ii confera conditii pentru: odihna, cura balneara complexa (profilactica, terapeutica, recuperatorie), agrement, cunoastere etc.

Factorii naturali de cura formeaza un complex terapeutic si de odihna, cura balneara pe litoralul romanesc reprezentand toti factorii naturali existenti: apa de mare si plaja, bioclimatul marin, apele termominerale, apa lacurilor terapeutice si namolul sapropelic.

Plaja litoralului romanesc este deschisa (fara faleza) la nord de Constanta si sud de Mangalia la baza falezei, intre Constanta si Mangalia fiind orientata spre est sau sud-est, ce determina expunerea ei la soare in tot cursul zilei (peste 10 ore).

Plaja coboara in mare cu o panta lina, ceea ce favorizeaza baile de mare si mersul prin apa etc., avand o plaja naturala cu latimi de 400 – 500 m (la Mamaia si Techirghiol) si 50 – 200 m in rest, nisipul avand o granulatie fina spre medie.

In sectorul Mangalia nord s-au amenajat, prin indiguire si innisipare, si plaje artificiale (peste 200.000 m²).

Apa de mare, prin compozitia chimica, contrastul termic apa – aer, salinitate etc., constituie un factor natural care genereaza o forma speciala de cura – talasoterapie, indicata in afectiunile aparatului circulator, locomotor, boli de nutritie etc. Salinitatea redusa a apei favorizeaza practicarea sporturilor nautice si mai ales a celor subacvatice.

Climatul marin are temperaturi mai moderate (11,2°C media anuala, 21,8°C media lunii iulie si 0,2°C cea a lunii ianuarie), cu primaveri mai timpurii si toamne mai calde si prelungite. Vara, durata de insorire este de 10-11 ore pe zi, inregistrandu-se intr-un an peste 2500 de ore de stralucire a soarelui, ceea ce favorizeaza baile de soare in tot timpul anului.

Apele minerale sau mineralizate. Pe litoral sunt doua tipuri de ape minerale: cele de adancime, aduse la suprafata prin foraje (zonele Mangalia si Eforie) si cele din lacurile sarate.

Namolul terapeutic reprezinta unul din cei mai importanti factori naturali de cura si se afla in cateva lacuri de pe litoralul romanesc, cum ar fi Techirghiol, care detine un loc important in ce priveste rezervele exploatabile (peste 500.000 m³), dar si la Mangalia.

Potentialul turistic al Deltei Dunarii. Delta Dunarii este cel mai tanar pamant romanesc si se remarca prin originalitatea sa peisagistica, morfohidrologica, faunistica, fiind un unicat european sub aspect ecologic si al modului de habitat in mediul deltaic, sau turistic, este una dintre cele mai reprezentative si valoroase zone din tara. (G. Erdeli, I. Istrati, 1996)

Potentialul turistic este dat de elementele cadrului natural, in care se evidentiaza retea de canale, garle, balti si lacuri care se impletesc cu portiuni de uscat – grinduri fluviale si fluvio-maritime (Letea, Caraorman, Saraturile) sau martori din uscatul predeltaic (Chilia).

Elemente de atractie sunt:

plajele intinse dintre Sulina si Perisor, al dunelor de nisip (Caraorman, Saraturile);

vegetatia de codrii de stejar, de liane din Letea, Caraorman si zavoaiele de pluta si salcii uriase, care marginesc malurile (peste 20.000 ha reprezinta fondul silvic).

fauna piscicola de o mare diversitate si bogatie (sturioni, crap, somn, stiuca, platica etc.), dar mai ales cea ornitologica, autohtona sau de pasaj (peste 280 de specii, dintre care multe ocrotite de lege);

un important fond cinegetic si piscicol, originalitatea ecosistemului si unicitatea unor elemente biologice au necesitat crearea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii;

Delta Dunarii a fost declarata Rezervatie a Biosferei; din teritoriul acesteia

de peste 580 mii ha, aproape 50 mii ha insumeaza zonele strict protejate, in care se interzice orice activitate economica.

Cele mai importante zone protejate din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii: Rosca-Buhaiova, Letea, Raducu, Saraturi Murighiol, Erenciuc, Popina, Sacalin-Zatoane, Periteasca-Bisericuta-Portita, Capul Dolosman, Grindul Lupilor, Istria-Sinoe, Grindul Chituc, Rotundu.

POTENTIALUL TURISTIC AL COMPONENTELOR

INVELISULUI BIOGEOGRAFIC

Flora, fauna ajuta la gradul de diversificare a potentialului turistic natural si fenomenului turistic.

Invelisul vegetal este puternic influentat de conditiile morfologice si climatice, de particularitatile pedologice, geologice si morfometrice care fdavorizeaza sau restrang repartitia speciilor vegetale.

Un rol important il ocupa padurea, care ocupa suprafete intinse din zona de campie pana in zona montana la 1600-1800 m, fiind dispusa pe trei trepte latitudinale:

in repartitia pe verticala a vegetatiei de padure, gorunetele ocupa cea mai puternica expansiune, avand limita superioara intre 600-700 m altitudine, iar cea inferioara coboara la 200-300 m. La acesta se adauga specii ca: cer, garnita, carpen, artar, paltin, salcie, frasin, iar pe alocuri fagul si castanul bun.

etajul padurilor de fag se desfasoara de la partea inferioara a regiunii montane (500-600 m) si pana la 1200 – 1400 m, dar coboara si in zona dealurilor inalte din Subcarpati, Podisul Getic, Podisul Sucevei.

Predominant este fagul comun, langa care mai apar si alte specii de fag:

Fagus taurica pe valea Nera-Bozovici, Cozia, Noscov-Buzau, valea Cernei-Herculane, Luncavita-Dobrogea, sau fagul balcanic in apropierea Craiovei-Padurea Bucovat. Alaturi de fag se intalnesc numeroase alte specii: gorunul, ulmul, mesteacanul, frasinul, jugastrul, marul si parul paduret, paltinul, artarul etc.

etajul padurilor de conifere – se desfasoara intre 1200 si 1600-1800 m altitudine, fiind prezent in toate masivele montane romanesti, unde predomina molidul, iar pe alocuri se asociaza cu bradul, pinul, cu fagul, paltinul de munte, mesteacanul, zada, laricele, zambrul, tisa.

etajul subalpin – se caracterizeaza prin alternanta dintre jnepenisuri si pajistile alpine, cu extindere intre 1600-1900 m. Spre limita inferioara apare zona coniferelor, iar vegetatia ierboasa cuprinde specii ca: pirusca, iarba vantului, teposica etc.

Predomina jneapanul, care apare pe unele platforme structurale din Muntii

Maramuresului, Rodnei, Calimani, Ceahlau, Muntii Bargau, Bistrita, Penteleu, Ciucas, Bucegi, Fagaras, Retezat, Godeanu, Tarcu.

etajul alpin situat la altitudini intre 1900-2500 m, unde se intalnesc salcii pitice, tufarisuri de afin, azaleea, jnepenisuri, unele plante ierboase (teposica, iarba coarna etc.), muschi si licheni.

In cadrul padurilor cu functie recreativa se identifica mai multe tipuri de

paduri:

tipul cinegetic – include padurile caracterizate printr-un fond cinegetic valoros, care ofera posibilitati de recreere prin vanatoare;

tipul piscicol – cuprinde padurile in care exista lacuri sau ape curgatoare populate cu pesti (pescuit sportiv)

tipul turistic – padurile ce ofera turistilor o ambianta deosebita, recreere prin deplasari pe trasee turistice mai lungi, drumetie;

tipul cadru pentru camping – include padurile dotate cu instalatii specifice genului camping (casute, sat de vacanta)

tipul agrement – reprezinta padurile din apropierea centrelor urbane, care ofera un mediu ambiant potrivit pentru odihna, destindere, plimbari, recreere de scurta durata (pana la o zi) pentru populatia urbana din orasele limitrofe. (H. Candea si colab.)

Capacitatea de recreere a padurilor este determinata, pe de o parte, de

cadrul natural si fondul forestier specific, iar pe de alta parte, de gradul de dotare tehnico-edilitara.

Potentialul turistic al faunei

Fauna se impune prin varietate, densitate si valoarea trofeelor, iar din punct de vedere turistic prezentand o importanta prin valoarea sa estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica.

• Fauna de stepa si silvostepa cuprinde rozatoare (popandau, harciog,

soarecele de camp), urmate de cateva mamifere ca iepurele de camp si de vizuina, dihorul de stepa, bizamul, lupul, vulpea, viezurele. Pasarile sunt mai numeroase: potarnichi, fazani, grauri, ciocanitori, mierle etc. pe cale de disparitie sunt dropia, spurcaciul, declarate monumente ale naturii, iar reptilele sunt reprezentate prin serpi, soparle, broasca testoasa de uscat, in apele raurilor traiesc specii de pesti precum: somnul, crapul, bibanul, linul, stiuca, babusca etc.

• Etajul faunistic al padurilor de stejar

Fauna specifica cuprinde: veverita, iepurele, lupul, vulpea, pisica

salbatica, mistretul. Pasarile sunt reprezentate de: gaita, pitigoi, sturzul de vasc, gaia rosie, iar ca reptile apar: sarpele orb, soparla de camp, gusterul.

• Etajul faunistic al fagetelor se caracterizeaza prin prezenta unor specii

variate: carnivore de talie mica si mijlocie (lup, vulpe, viezure), rozatoare (veverita, iepure), pasari cantatoare, fauna acvatica bogata (clean, mreana, zlavoaca etc.).

• Fauna padurilor de conifere, sau amestec fag cu conifere este mult mai

bogata in fauna cinegetica de talie mare: urs, cerb, ras, jder, dar si pasari: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, ierunca, gainusa de alun. Acvifauna este dominata de pastravi, lipan, lostrita (pe Bistrita Aurie).

• Etajul faunistic al zonelor alpine si subalpine

In aceste spatii alpine numarul speciilor faunistice este mai redus, datorita

conditiilor climatice mai aspre si formelor de vegetatie mai modeste. Se remarca cateva specii: capra neagra, marmota, vulturul barbos, vulturul plesuv brun, acvila de munte, iar in golurile alpine insorite apar: vipera comuna, soparla de munte, broasca de munte. 

Din fauna Romaniei exista doar o mica parte de interes cinegetic (40%), cele mai reprezentative fiind: cocosul de munte si de mesteacan, fazanul, ierunca, gasca si rata salbatica, potarnichea, prepelita, sitarul, bizamul, nurca, vidra, marmota, jderul etc.

Potentialul turistic al ariilor protejate

Pe teritoriul Romaniei primele arii protejate au aparut de la inceputul secolului nostru (1925-1935), la ora actuala, suprafata ariilor protejate insumeaza 11.000 km², adica 4,8% din teritoriul national, din care parcurile nationale reprezinta 100.300,8 ha.

Cele mai cunoscute parcuri nationale care au intrat si in circuitul turistic sunt Retezat, Rodna, Ceahlau, Muntii Apuseni, Bucegi, Domogled-Valea Cernei, Delta Dunarii.

Constituirea Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii” a facut ca turismul sa aiba alt statut, care valorifica mai bine infrastructura turistica si reduce cat mai mult formele de poluare care pot aparea in cazul turismului individual, mai greu de controlat.

Pentru intreg spatiul deltaic romanesc au fost aprobate de administratia R.B.D.D. un numar de 7 trasee turistice:

Tulcea – Canal Mila 23 – Garla Sireasa – Garla Sontea – Canal Olguta – Dunarea Veche – Mila 23 – Lebada – Maliuc – Tulcea;

• Tulcea – Victoria – Canal Litcov – Canal Crisan – Caraorman – Lebada –  

Maliuc – Tulcea;

• Tulcea – Maliuc – Lebada – Canal Crisan – Caraorman – Lac Puiu –

Popas Rosu – Lacul Rosulet – Canal Rosu – Canal Imputita – Canal Busurca – Sulina – Tulcea;

• Murighiol – Canal Dunavat – Canal Dranov – Golful Albina – Lacul Razim

– Gura Portitei;

• Jurilovca – Gura Portitei;
• Lebada – Dunarea Veche – Canal Eraclea – Garla Lopatna;
• Lebada – Dunarea Veche – Canal Magearu – Dunarea Veche – Brat

Sulina – Lebada.

In functie de nivelul circulatiei turistice si de urmarile negative care pot apare in timp, Administratia R.B.D.D. poate lua decizia de inchidere temporara a unor canale de circulatie sau devierea traseelor turistice pe alte canale secundare.

1.1.2. Potentialul turistic antropic

De-a lungul timpului, omului a creat, a construit o serie de edificii, a caror valoare istorica si estetica a crescut, ajungand in ipostaza de potential turistic, care in perioada actuala se asista la o crestere numerica a acestuia.

Componentele antropice au o serie de insusiri care dau caracterul de atractivitate, acestea sunt:

unicitatea –   este caracteristica acelui produs turistic care datorita mentinerii in timp a ajuns un unicat;

dimensiunea – unele obiective antropice impresioneaza prin marimea lor (ex: Casa Poporului) sau pot avea dimensiuni foarte mici (ex: carti, obiecte de arta etc.)

ineditul – este dat fie de materialul din care este fabricat sau construit obiectivul, culoarea specifica (ex: albastru de Voronet), amplasarea obiectivelor, de arhitectura specifica etc.;

vechimea, este insusirea care trezeste interes pentru turisti, prin prezenta unor obiective cu rezonanta istorica, sau a unor podoabe foarte vechi etc.);

functia pe care o indeplinesc poate deveni o sursa de interes turistic.

Fondul turistic antropic din Romania reuneste o gama foarte larga si

variata de componente, care pot fi grupate in:

obiective cultural-istorice

obiective etnoculturale si etnofolclorice. (M. Candea si colab.)

Potentialul turistic cultural – istoric

Patrimoniul cultural-istoric national cuprinde monumente, ansambluri si situri cu valoare exceptionala din punct de vedere istoric, artistic, estetic, stiintific, antropologic, cat si peisaje culturale reprezentative pentru tara sau o regiune geo-culturala.

Conform Ordonantei de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, cat si a legii nr. 41/1995 au fost stabilite principalele categorii de monumente:

monumente si situri arheologice;

monumente si ansambluri de arhitectura;

rezervatii de arhitectura si urbanism, cladiri, monumente si ansambluri memoriale;

monumente de arta plastica si comemorativa;

monumente tehnice;

locuri istorice;

parcuri si gradini.

Patrimoniul cultural natural cuprinde circa 22 mii de monumente, circa 680

de muzee si colectii, din care un numar de 474 de monumente si ansambluri de arhitectura se gasesc raspandite in 40 de judete, 136 de monumente si situri arheologice de aceiasi valoare se afla in 32 de judete.

Monumente si situri arheologice

Oferta turistica in acest domeniu nu este foarte bogata, dar deosebit de valoroasa. Pe teritoriul romanesc se gasesc vestigii ce apartin unor cetati grecesti de pe litoral, cetati dacice, castre, fortificatii, orase daco-romane. La nivelul teritoriului national exista un numar de 130 de localitati care au pastrat monumente si situri arheologice, ce prezinta interes pentru istorici si cercetatori.

Edificatoare raman vestigiile si siturile arheologice grecesti, dacice si romane (Constanta, Mangalia, Alba Iulia, Campulung Muscel, Turda, Cernavoda, Harsova, Drobeta-Turnu Severin, Isaccea, Macin, Cluj-Napoca, Moigrad-Zalau, Calimanesti-Caciulata, Oradea, Adamclisi (Constanta), Vetel (Hunedoara), Marsid (Salaj), Dobrosloveni (Olt), Geoagiu, Orastioara, Sarmisegetuza (Hunedoara), Mahmudia (Tulcea) etc.).

Monumente si ansambluri de arhitectura

In aceasta categorie intra un numar mare de bunuri culturale, din diferite perioade istorice, incluzand bunuri de factura religioasa sau civila, marturii ale modului de evolutie a culturii si civilizatiei romanesti.

a)     Monumente si ansambluri de arhitectura de factura religioasa

La nivelul teritoriului national numarul cel mai mare de monumente de arhitectura este reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple, biserici, catedrale si manastiri. Aceste monumente si ansambluri arhitectonice le intalnim in judete ca: Suceava, Neamt, Brasov, Prahova, Valcea, Gorj etc.     

Dintre cele mai cunoscute sunt bisericile de piatra specifice Depresiunii Hateg (Densus, Santamaria Orlea), bisericile cu zid, fortificate in stil gotic din dusul si estul Transilvaniei (Cisnadioara, Prejmer, Biertan, Feltioara), biserica din lemn, fiind specifice Maramuresului (bisericile din Ieud, Botiza, Breb), zonei Lapus-Chioar, Salajului si Muntilor Apuseni.

Biserici renumite cu o rezonanta istorica intalnim si in Suceava (Bisericile Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe), Alba Iulia (Biserica Reformata si cea Evanghelica), Bucuresti (Bisericile Sf. Gheorghe Nou, Cretulescu, Stavropoleos), Radauti (Biserica Sf. Gheorghe) etc. si atractie turistica in marile orase sunt marile catedrale: Sf. Mihail din Cluj, Catedrala romano-catolica si Catedrala Reintregirii Neamului din Alba Iulia etc., dar si sinagogile din Bucuresti (Templul Coral), Dej, Cluj-Napoca, moscheile (Constanta) etc.

Impresionante sunt manastirile raspandite in tot spatiul etnic romanesc, dar cu o concentrare mai mare in Bucovina (Voronet, renumita pentru acel albastru de voronet, Moldovita, Sucevita – unde tenta cromatica dominanta este verdele, Umor, Putna, Dragomirna etc.) si Subcarpatii Getici (Manastirea Curtea de Arges, Cozia, Tismana, Polovragi, Hurez), cat si manastirile din Bucuresti si zona periurbana a sa (Cernica, Snagov, Pasarea,Marcuta, Plumbita, Antim etc.).

b)     Monumente si ansambluri de arhitectura de factura civila

In aceasta categorie se inscriu toate cladirile care au multiple functionalitati:

locuinte, structuri de cazare si alimentatie publica, tratament, sedii ale administratiilor publice orasenesti sau comunale, sedii de institutii de stat sau private, banci, tribunale, licee si scoli, muzee, palate de cultura, castele si conace etc.

Un loc important il ocupa castelele si palatele, ce atrag un numar mare de turisti. Dintre acestea amintim: Castelul Bran, ridicat in sec. XIV, la capatul nordic al culoarului Bran-Rucar, Castelul Peles – construit in stilul renasterii germane de influenta gotica la Sinaia, cu importante colectii de picturi si sculpturi etc., Castelul Corvinestilor de la Hunedoara, Castelele de la Timisoara etc.

Din categoria palatelor se impun: Palatul Cotroceni, Mitropoliei, Palatul Telefoanelor, Ghica Tei, Palatul Parlamentului – a doua constructie din lume ca grandoare, dupa Pentagon etc.

Muzeele sunt intens vizitate si functioneaza ca ansambluri de arhitectura valoroase prin valentele lor stiintifice, artistice si culturale. Astfel intalnim:

muzee istorice: Muzeul de Istorie al Romaniei din Bucuresti, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava, Muzeul de Istorie al Moldovei (Iasi), Muzeul de Istorie si Arheologie (Constanta) etc.;

muzee de arta, acestea se afla in orase ca: Bucuresti (Muzeul de arta al Romaniei, Muzeul Literaturii Romane, Muzeul Muzicii, Muzeul T. Aman), Cluj-Napoca, Craiova etc.;

muzeele de stiintele naturii ce cuprind elemente de natura geologica, botanica, zoologica, functionand la: Constanta (Muzeul Marii, Complexul Muzeal de Stiintele Naturii), Bucuresti (Muzeul de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, Muzeul Geologiei), Baia Mare (Muzeul Mineralogic), Brad (Muzeul Aurului) etc.;

muzeele mixte – intalnim la Craiova (Muzeul Olteniei), Timisoara (Muzeul Banatului), Brasov, Deva, Arad, Bacau etc.;

muzeele de profil sunt specializate in prezentarea unor ocupatii sau domenii de activitati: Muzeul Lemnului din Campulung Moldovenesc, Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Petrolului – Ploiesti, Muzeul Sarii – Slanic Prahova, Muzeul Chihlimbarului – Colti, Muzeul Ceasurilor – Ploiesti etc.

Cladiri si case memoriale

Numarul acestora este mult mai mic si se refera la vechile centre istorice prezente in orase ca: Brasov, Sighisoara, Suceava, Sibiu, Arad, Cluj, Bucuresti, Bran.

Dintre casele memoriale cu o valoare mare sunt: C. Brancusi – Hobita, G. Enescu – Sinaia, I. Creanga – Tg. Neamt, Mihai Eminescu – Ipotesti, G. Cosbuc – Hordou.

Monumente de arta plastica si comemorative

Acestea ilustreaza momente din istoria nationala, sau sunt dedicate unor eroi, oameni de marca ai culturii si istoriei nationale, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, placi comemorative etc.

Unele dintre acestea au fost create de mari sculptori ca: C. Brancusi, Oscar Han, Cornel Medrea, Ion Jalea, iar altele apartin unor anonimi, dintre care de la Albac - bustul lui Horea, Alba Iulia – statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul, Campeni – statuia ecvestra a lui Avram Iancu, Cluj-Napoca – statuia ecvestra a lui Matei Corvin, Iasi – statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare etc.

O semnificatie aparte prezinta grupurile statuare, dedicate unor evenimente: Monumentul Aviatorilor – Bucuresti, grupul statuar Horea, Closca si Crisan – Alba Iulia, monumentele de la Carei, Moise etc.

Monumente tehnice

In aceasta categorie se inscriu toate realizarile de tip industrial si tehnic si sunt incluse podurile de lemn si metalice, vechi instalatii de morarit, textile, prelucrari metalurgice, turbine energetice, amenajari hidrotehnice. Printre aceste obiective pot fi amintite: Podul Prieteniei – Giurgiu – Ruse, Podul A. Saligny dintre Fetesti – Cernavoda, Complexul hidroenergetic Portile de Fier, Complexul hidroenergetic Vidraru de pe Arges, Transfagarasanul, barajele si lacurile hidroenergetice, metroul etc.

Locuri istorice

Reprezinta locurile, spatiile unde au avut loc importante batalii, evenimente istorice si cimitirele militare, numarul lor fiind mic si nu toate sunt cunoscute si mentionate in materialele de promovare turistica (Podul Inalt, Calugareni, Izlaz, Milcov, Campia libertatii de la Blaj etc.).

Parcuri si gradini

Aceste parcuri au fost construite in scopul recreerii, pentru agrement, multe se gasesc in orasele vechi, istorice ale Romaniei (Bucuresti – Parcul Herastru, Cismigiu, Tineretului, Ioanid, Cluj, Oradea – Parcul Palatului Baroc, Iasi – Gradina Copou si Beilic, Pitesti – Parcul Trivale etc.), dar apar si parcuri dendrologice care sunt in numar de 10, raspandite mai ales in spatiul transilvan (Gurahont, Macea – jud. Arad, Mihaiesti – jud. Arges, Simeria – jud. Arges, Doftana, Fantanele, Hemeius – jud. Bacau, Arcalia, Bistrita – jud. Bistrita s.a.). Numarul gradinilor publice este foarte redus, mai cunoscute raman gradinile botanice (Bucuresti, Cluj, Iasi).

In ultima perioada un loc important a inceput sa-l ocupe arta populara si manifestarile etnofolclorice.

Avand in vedere intreaga evolutie a poporului roman, a artei si culturii sale traditionale, in urma cercetarilor de specialitate efectuate, au fost determinate mai multe zone etnografice.

Zona etnografica reprezinta un teritoriu mai mult sau mai putin riguros delimitat, care prezinta caractere etnografice unitare, determinate de traditia si evolutia istorico – culturala, cristalizate in tipul asezarilor, ocupatiilor, locuintei, portului, artei populare, la care se adauga toate manifestarile culturii spirituale, ca si modul de viata. (M. Candea si colab.)

Unele zone sunt foarte vechi, fiind cunoscute sub denumirea de „tara”: Tara Oltului, Tara Vrancei, Tara Lovistei, Tara Zarandului, Tara Oasului, Tara Hategului etc.

Astazi, un termen raspandit este cel de vatra folclorica, ce cuprinde mai multe elemente ce apartin unei zone etnografice.

O prima vatra folclorica se afla in vecinatatea lantului carpatic, cuprinzand:

Transilvania de sud

Oltenia de nord

Muntenia de nord-est.

A doua vatra se gaseste de o parte si de alta a  Carpatilor Orientali, care cuprind regiuni folclorice ca:

Moldova de nord

Moldova Centrala

Transilvania de est

Maramures.

A treia vatra folclorica cuprinde partea centrala a Transilvaniei si cuprinde cateva regiuni:

Transilvania de nord

Transilvania de vest

Transilvania Centrala la care se adauga:

Banatul de nord-est

Crisana.

A patra ampla vatra folclorica se afla in sudul tarii si de-a lungul Dunarii, la care se adauga si spatii din aria subcarpatica:

Banatul de sud-est

Oltenia de sud

Muntenia de sud-vest

Muntenia de sud-est

Dobrogea.

Pentru turisti este interesant sa cunoasca valorile etnoculturale ale unui popor, pentru a intelege evolutia socio-economica, istorica, artistica a acestuia.

Resursele turistice etnoculturale sunt reprezentate prin prezenta

asezarilor rurale traditionale, arhitecturii traditionala, dupa cum sunt organizate interioarele asezarilor, ce arata modul de viata si formele de manifestare a ideilor despre familie, frumos si functionalitate, arta traditionala de prelucrare a lemnului, instalatii tehnice traditionale, portul popular, sculptura populara, arta populara a prelucrarii pieilor, arta olaritului, instrumente populare traditionale, arta impletiturilor, arta tesaturilor si cusaturilor populare, arta picturii pe sticla. Alte mestesuguri traditionale sunt practicate numai in anumite zone etnografice, dar care si-au pastrat adanci semnificatii artistice si rituale.

Astfel poate fi amintit mestesugul incondeierii oualor, practicat in satele Bucovinei sau in satul Oboga de Sus in judetul Olt. Alt mestesug se refera la confectionarea mastilor care sunt folosite in dansurile rituale si la anumite sarbatori laice legate de Craciun, Anul Nou, Rusalii.

Manifestarile etnofolclorice conform calendarului popular romanesc sunt reprezentate prin:

sarbatori de iarna Craciun, Anul Nou, Boboteaza – care sunt sarbatorite in toata tara, cu unele variatii regionale;

sarbatori agricole ale primaverii, legate de inceputul anului agrar (ex: Dochia etc.);

sarbatori pastorale ale primaverii, legate de adunatul oilor si inceputul pasunatului la munte sau coboratul lor toamna;

sarbatorile verii, manifestari legate de bogatia recoltelor, coptul graului (Sanzienele etc.);

sarbatori ale muntelui, in asezarile situate pe plaiurile carpatine, sub forma nedeilor, de Santilie, la care se adauga targurile si festivalurile (Festivalul cantecului, dansului si portului popular din Gorj, Festivalul dansului fecioresc de la Cluj, Hora de la Prislop etc.).

Muzeele etnografice au fost create pentru cercetarea si conservarea unor valori traditionale de exceptie.

Ca obiective turistice, muzeele etnografice pot fi puse in valoare prin circuite, tururi de orase, excursii tematice.

Romania are astazi 18 muzee in aer liber cu tematica diferentiata, cele mai reprezentative sunt: Muzeul Satului – Bucuresti, Muzeul Etnografic al Transilvaniei – Cluj, muzeele etnografice de la Sibiu, Sighetu Marmatiei – Maramures, Dealul Florilor – Baia Mare, Muzeul Bucovinean – Suceava etc.

Numarul muzeelor si al colectiilor este mult mai mare, aproximativ 120, fiind raspandite mai in toate judetele tarii, iar pentru turism cele mai atractive institutii culturale de acest gen sunt cele din Bucuresti, Constanta, Drobeta-Turnu Severin, Orastie, Suceava, Campulung Moldovenesc, Satu Mare, Iasi etc.

Un rol important in activitatea turistica il ocupa satele turistice, care sunt constituite ca destinatii pentru turismul de sejur, turismul de cunoastere, balneoturism, sport etc.

In Romania intalnim astfel de sate pe litoralul Marii Negre si Delta Dunarii pana in zona montana, caracteristice fiind:

satele peisagistice si climaterice – asezarile turistice de acest tip sunt specifice turismului de sejur, oferind posibilitati de plimbare in aer liber, bai de aer, helioterapie, drumetie: Fundata, Sirnea (in Culoarul Rucar-Bran), Tismana (Gorj), Bradet (Arges), Botiza (Maramures) etc.;

satele balneare se bazeaza pe o serie de „resurse turistice” exploatate si valorificate: ape minerale carbogazoase, mofete, izvoare sau lacuri sarate etc.: Baltatesti (in Subcarpatii Moldovei), Costiui (Maramures), Sacelu (Gorj) etc.

satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zapada persistent, conditii de panta deosebite ce favorizeaza practicarea sporturilor de iarna, dar si zonelor joase, cu oglinzi de apa, care sustin sporturile nautice;

satele pescaresti si de interes de vanatoresc organizeaza diferite forme de agrement speciale pentru turisti: vanatoare, pescuit, asigurand posibilitati de cazare, servicii culinare pescaresti sau vanatoresti: Murighiol (in zona Deltei), Ciocanesti (jud. Suceava) etc.;

satele turistice pastorale includ localitati rurale de munte, ocupatia de baza o constituie cresterea animalelor si unde se organizeaza ospete ciobanesti sau petreceri traditionale specifice (Vaideeni, Prislop etc.);

satele cu obiective de interes stiintific a caror frumusete atrage numerosi turisti straini si autohtoni: Ciresu (Mehedinti), Bosanci si Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramures) etc.;

sate cu monumente istorice sunt specifice Moldovei, cu manastiri moldave din secolele XV-XVIII (Sucevita, Putna, Dragomirna), Subcarpatilor Getici (Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi), sudul Transilvaniei – cu biserici fortificate (Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian etc.);

satele turistice etnofolclorice reprezentate prin muzee etnografice, cu arhitectura populara, cu port traditional si folclor: Curtisoara (Gorj), Vama (Suceava) etc.;

satele turistice de creatie artistica si artizanala sunt definite de o serie de mestesuguri traditionale, legate de prelucrarea lemnului, olarit, confectionarea costumelor populare si covoarelor, a mastilor etc. (Marginea, Sapanta etc.).