Amenajarea turistica - principii de amenajare turistica

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

- 20% proiect

- 15% testare

- 65% examen

Dosar cu:

- cursuri;

- seminarii;

- studiu de caz (tipologia statiunilor, modalitati de construire etc.).

Cap I Principii de amenajare turistica

Cap II Statiuni turistice. Clasificari

Cap III Criterii de delimitare a zonelor turistice

Cap IV Modele de amenajari turistice

Cap V Amenajarea turistica a zonei montane

Cap VI Amenajarea turistica a zonelor cu potential balneoclimateric

Cap VII Amenajarea turistica a zonelor de litoral

Cap VIII Turismul in marile orase

Cap IX Amenajarea turistica a zonelor de delta si din apropierea fluviilor

Cap X Amenajarea turistica a zonelor rurale

CAP I PRINCIPII DE AMENAJARE TURISTICA

Amenajarea turistica a teritoriului este parte integranta a amenajarii teritoriului unei tari. Este un proces dinamic si complex de amenajare stiintifica a spatiului turistic cu luarea in considerare a relatiei mediu colectivitati umane, precum si factorii care influenteaza aceste relatii. Scopul amenajarii teritoriului este punerea in valoare a resurselor regionale, imbunatatirea cadrului de viata si a conditiilor de existenta ale locuitorilor, avand in vedere atenuarea disparitatilor regionale ale dezvoltarii economice si sociale prin organizarea mediului inconjurator si orientarea optima a echipamentelor si activitatilor. Localizarea turistica necesita: a) o repartizare geografica a activitatilor; b) o abordare economica conceputa functie de variabilele:

1) potentialul natural al zonei (aptitudinile naturale ale zonei);

2) distanta intre zona de emisie (de origine a turistilor) si zona de receptie;

3) potentialul pietei cu modul de formare a fluxurilor turistice si intensitatea lor;

4) conditiile economico – sociale ale zonei ce urmeaza a fi amenajata;

5) dimensiunea actuala sau proiectata a implantarilor;

6) competentele decizionale. Pe masura utilizarii unei zone de receptie in mod intensiv, se diminueaza rolul resurselor. Obiective principale ale strategiei de amenajare turistica: 1) valorificarea superioara a potentialului turistic; 2) diminuarea sezonalitatii; 3) extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotari exploatabile si functionale tot timpul anului si atragerea unui numar mare de turisti straini cu largirea ariei de provenienta a turistilor; 4) sporirea eficientei economice si sociale a activitatii de turism; 5) dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile si pretabile in teritoriile amenajate; 6) pastrarea si conservarea mediului inconjurator si a obiectivelor turistice.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI –

Principiile amenajarii turistice a teritoriului

1) Utilizarea rationala a teritoriului Se urmareste buna gospodarire a fondului funciar avandu-se in vedere caracteristicile sale de raritate si nereproductibilitate. Se urmareste ca orice suprafata sa fie utilizata cu maximum de randament (sa se stabileasca o destinatie adecvata, sa se stabileasca o dimensiune optima a suprafetelor destinate activitatilor turistice). 2) Dezvoltarea armonioasa si echilibrata a localitatilor Se are in vedere integrarea asezarilor umane in ansamblul zonelor din care fac parte si aprofundarea cooperarii dintre ele. In localitatile rurale se urmareste prin intermediul turismului sau activitatilor turistice modernizarea sistemului de locuire si a infrastructurii in corelatie cu pastrarea specificului arhitectural si valorificarea traditiilor constructive locale. 3) Valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu Asigura o dezvoltare economica echilibrata a teritoriului prin atenuarea disparitatilor existente intre regiuni si valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse de cele mai multe ori la scara mica si care nu pot fi valorificate maxim prin alte activitati. 4) Pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului Orientarea cresterii economice este determinata si de pastrarea si conservarea mediului, eventual prin activitatile economice intreprinse sa se realizeze o imbunatatire a calitatii mediului. Ex: - dezvoltarea controlata a statiunilor turistice - spor de frumusete peisagistica prin activitati de impadurire - crearea de rezervatii si parcuri naturale

Principii conturate in aplicarea strategiilor de amenajare

1) Principiul integrarii armonioase a constructiilor, a infrastructurii si echipamentelor turistice cu conditiile naturale. Dotarile turistice trebuie sa sporeasca, nu sa diminueze valoarea resurselor prin amplasare si arhitectura inadecvata; sa se subordoneze dominantei date de conditiile naturale si culturale ale zonei. Integrarea vizeaza si legaturile zonei cu teritoriile invecinate si suprafata tarii. 2) Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive Este necesar ca dotarile turistice sa se prezinte ca un sistem polifunctional, suplu, transformabil, adaptat mutatiilor si dinamicii din structura cererii (hotelurile de pe litoral adaptate pentru extrasezon prin structuri de primire secundara tip bungalou). 3) Principiul corelarii activitatii principale (cazare, restauratie, transport) si receptiei secundare (activitati cu caracter recreativ, sportiv) al unei zone sau localitati turistice. 4) Principiul interdependentei retelelor Intr-o zona sau localitate cu potential turistic exista populatie rezidenta cu viata proprie social – economica cat si fluxul de turisti. Este necesar un sistem de organizare a activitatii turistice pentru satisfacerea nevoilor turistilor care se suprapune cu sistemul de organizare a vietii permanente. Pot exista diferente social economice semnificative, ceea ce determina un fenomen de respingere intre populatia autohtona si turisti. 5) Principiul functionalitatii optime a intregului sistem de retele In structura unei zone turistice pot fi delimitate mai multe retele: - reteaua resurselor naturale si antropice - reteaua de activitati si servicii (transport, alimentatie, agrement) - reteaua de echipamente si infrastructura generala Orice neadaptare a acestora afecteaza activitatea turistica si cea social economica din zona. 6) Principiul rentabilitatii directe si indirecte Prin natura lor amenajarile turistice au implicatii asupra circulatiei turistice si asupra dezvoltarii economico – sociale a ariei teritoriale respective. Apare astfel efectul multiplicator al turismului.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

Strategii de amenajare turistica

Obiectivele principale ale strategiei de amenajare turistica

a) Valorificarea superioara a potentialului turistic

b) Diminuarea sezonalitatii, urmarind evitarea supraaglomerarii temporare a teritoriului dat, respectiv extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotari functionale si exploatabile tot timpul anului

c) Atragerea unui numar mare de turisti romani si straini (cu largirea ariei geografice de provenienta a turistilor straini)

d) Sporirea eficientei activitatii in turism prin practicarea formelor de turism pretabile functie de conditiile naturale si antropice din fiecare zona

e) Pastrarea si conservarea mediului inconjurator si a obiectivelor turistice                     1) Tipologia strategiilor de amenajare turistica functie de intervalul de timp

a) pe termen scurt (1 – 2 ani), apare ca o directie de moment la tendintele cererii turistice sau ale unor segmente ale cererii cu efecte scontate

b) pe termen mediu (3 – 5 ani), presupune dezvoltarea si modernizarea spatiului deja amenajat

c) pe termen lung, vizeaza amenajarea unor noi puncte, statiuni, centre, subzone sau zone turistice moderne, menite sa raspunda cererii pe termen lung             2) Strategiile de amenajare turistica se mai pot diferentia functie de complexitatea dotarilor

a) Strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive presupune permanenta adaptare la cerintele turistilor astfel ca zona turistica, structurile de primire turistice, trebuie amenajate polifunctional cu efecte pe linia cresterii eficientei valorificarii si dezvoltarii ofertei turistice

b) Strategia de diferentiere cu accent pe originalitatea constructiilor turistice si a produselor si serviciilor oferite

c) Strategia de diversificare cu accent pe amplificarea dotarilor si echipamentelor legate de serviciile suplimentare (mijloace de agrement, retea comerciala moderna si diversificata, circuite atractive, excursii variate).                      In functie de dimensiunile si raspandirea in teritoriu a resurselor (mai ales conditiile naturale si bogatia cultural istorica) localizarile turistice pot fi:

1) univoce, atunci cand implantarile sunt legate de existenta unui singur obiectiv sau element de atractie turistica, dar cu valoare deosebita. Exemplu: Piramidele, Cascada Niagara, Zidul Chinezesc etc. Amenajarile sunt sumare, relativ izolate si in corelatie stransa cu indicele de atractivitate al obiectivului in cauza.

2) plurivoce, atunci cand localizarea se integreaza intr-un ansamblu de conditii care ofera o anumita specificitate. Exemplu: zona cu monumente de arta, arhitectura, zona cu izvoare minerale sau ape termale, tarm cu nisip, munte cu zapada etc. In aceste cazuri dotarile sunt complexe luand forma unor centre turistice sau statiuni. Exemplu: Calimanesti – Caciulata, Olanesti

3) localizari turistice echivoce sunt specifice zonelor turistice relativ omogene cu arie larga de intindere fara o anumita particularitate, dotarile sunt numeroase in forme simple si complexe, se urmareste o relatie sumara intre elementele ofertei (resurse si echipamente). Exemplu: litoralul Marii Negre. In cazul acestor zone decizia de amenajare dominanta este cererea prin: comportamentul de consum, timp de deplasare, cheltuielile efectuate.                                     Solutiile de amenajare se diferentiaza semnificativ si in functie de natura spatiului geografic. Distingem:

a) amenajarea siturilor balneare sau de litoral

b) amenajarea siturilor montane

c) amenajarea parcurilor si rezervatiilor naturale

d) amenajarea siturilor istorice si arheologice

e) amenajarea statiunilor termale

f) amenajarea zonelor rurale si amenajarea zonelor periurbane din apropierea oraselor                                 Amenajarea turistica prezinta o serie de caracteristici de care trebuie sa se tina seama in deciziile de amplasare a echipamentelor ca si in dimensionarea acestora:

1) unicitatea prestatiei, fiecare localizare indiferent de forma sau marimea ei reprezinta un caz particular, chiar si in cadrul unor arii geoturistice mari si relativ omogene (Marea Mediterana, Muntii Alpi), deoarece resursele au o mare varietate de forme de manifestare si parametrii de calitate (conditii de clima, vegetatie, fauna, monumente istorice), acestea intra in alcatuirea unui produs turistic in proportii diferite. Caracterul de unicitate este accentuat si de conditiile socio – economice diferite pentru fiecare perimetru, precum si de calitatea si diversitatea serviciilor oferite.

2) localizarea turistica se face „la sursa” datorita caracterului rigid, netransferabil al ofertei, statiunile se amenajeaza la locul materiei prime, al resurselor (plaja, izvoare, munte) si se dimensioneaza in functie de volumul si atractivitatea acestora.

3) localizarea turistica este indepartata de piata cumparatorului. In aceste conditii consumarea produsului turistic presupune deplasarea cererii.

4) polivalenta amenajarilor prin dotarile si serviciile oferite. Fiecare amenajare turistica este necesar sa permita satisfacerea nevoilor unor segmente variate de turisti.

5) amenajarile turistice se integreaza in tendinta de expansiune a tertiarului, in consecinta amplasarea lor este favorizata de zonele cu nivel de dezvoltare economico – sociala mai ridicata.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

Alocarea spatiilor si zonarea turistica a teritoriului

Dezvoltarea unei zone sau statiuni turistice este puternic dependenta de existenta unui potential, respectiv resurse, echipamente si forta de munca. Resursele au rolul determinant. Procesul de alocare a spatiilor, de acceptare a lor ca destinatii turistice, presupune desfasurarea unor actiuni de identificare a resurselor. Criterii de identificare avute in vedere la inventarierea si structurarea resurselor turistice in vederea amenajarii A) Originalitatea si unicitatea resurselor

a) resurse unice, rare si originale in lume: Piramidele, Acropole, Maciupiciu, Manastirile din Bucovina

b) resurse de creatie sunt originale, dar nu unice in lume: Roma, Paris, New York, statiuni si zone turistice, Florida, Coasta de Azur

c) resurse atractive cu structura diversa existenta in mai multe zone din lume: munti cu forme de relief deosebite, plaje intinse, mari linistite (Marea Egee, Marea Mediterana), peisaje deosebite, parcuri, rezervatii, manifestari cultural artistice                                                                                                        B) Dupa natura elementelor constitutive ale ofertei turistice

a) cadrul natural (relief, flora, faun, clima, hidrografie, cantitate de precipitatii, durata numarului de zile cu zapada)

Analiza: Universitatea Craiova - grandoarea si decadenta unei campioane Document online: Echipament si aparatura anexa saltului cu parasuta

b) valorile culturale: monumente istorice, traditii, constructii moderne, manifestari cultural artistice

c) structura sociala a zonei: eterogenitatea si disponibilitatile fortei de munca, originalitate, nivel de trai

d) conditii economice: infrastructura, dezvoltarea economico sociala a zonei, nivelul de trai

e) legislatia si reglementarile in vigoare pot avea rol stimulator sau restrictiv functie de regimul juridic al fiecarui perimetru (T.V.A. pentru servicii turistice in Bulgaria 9 %)                                                 C) Functie de gradul de polarizare a elementelor ofertei

a) concentrarea valorilor turistice pe areale de suprafata redusa (insule)

b) dispersarea valorilor turistice pe teritorii relativ intinse: Coasta Marii Mediterane, Coasta de Azur Dupa identificarea resurselor se trece la evaluarea resurselor, care consta in determinarea gradului de atractivitate al zonelor si stabilirea prioritatilor, valorificarea lor in plan turistic, astfel se antreneaza in circuitul economic resursele si se dezvolta baza tehnico materiala a turismului. Evaluarea se face in functie de:

a) caracteristicile resurselor

b) tendintele si particularitatile cererii                                                        Pentru aprecierea valorii intrinseci a resurselor se utilizeaza indicele de atractivitate al zonei i ia valori de la 1 la n si reprezinta numarul componentelor resurselor turistice. Q este ponderea fiecarui element (%). C este nivelul calitativ al elementului. Valoarea sau ponderea fiecarui element se stabileste pe baza notelor acordate de o echipa de specialisti pentru fiecare caz. Exemplu: poate fi egal cu 1. - 0,35 pentru atractiile naturale - 0,30 pentru bogatia cultural istorica - 0,25 pentru dotarile turistice - 0,10 pentru caile de acces Pentru nivelul calitativ C = 1 este indice de atractivitate scazut. Pentru nivelul calitativ C = 2 este indice de atractivitate mediu. Pentru nivelul calitativ C = 3 este indice de atractivitate inalt. Cercetarea are un anumit grad de subiectivitate, ceea ce impune completarea informatiilor cu particularitatile cererii. In tara noastra s-au delimitat 5 zone avand in vedere distribuirea spatiala a potentialului turistic: 1) litoralul Marii Negre si Delta Dunarii 2) Carpatii Orientali 3) Carpatii Meridionali 4) Muntii Banatului si Apusenii 5) zonele periurbane Institutul de Economie, Comert Interior si Turism (I.E.C.I.T.) a identificat elementele componente ale ofertei si s-au structurat in categorii omogene 150 de elemente concentrate in 9 grupe: 1) patrimoniul turistic natural 2) patrimoniul cultural turistic 3) cai si mijloace de comunicatie 4) baza materiala a turismului 5) activitate turistica 6) potential demografic 7) potential economic 8) gradul de poluare si degradare a mediului 9) clasificarea turistica a localitatilor (statiuni turistice de interes local si national)

Tehnologia amenajarii teritoriului

Derularea unei actiuni de amenajare turistica presupune dupa argumentarea necesitatii si oportunitatii deciziei si delimitarea teritoriului, elaborarea conceptiei de organizare a teritoriului si potrivit acesteia a programului noilor localizari. Conceptia de organizare a spatiului variaza functie de datele tehnice ale teritoriului, dar si de nivelul si modul de abordare a proiectului de amenajare. Putem avea: - abordare intraregionala - abordare nationala - abordare regionala - abordare locala - abordare sectoriala Functie de modul de angajare si solutionare a problemelor exista: - o abordare traditionala, in care se realizeaza echipamentele punct cu punct. Exemplu: construirea unui drum si apoi port de agrement sau partie, in care proiectele sunt independente pentru fiecare obiectiv. - o abordare sistematica (globala) cu analiza tuturor factorilor de amenajare realizandu-se in paralel obiectivele turistice. Ca documentatie presupune anteproiect, proiect initial, proiect final si proiect operational. Continutul programului de amenajare se refera in mod deosebit la inzestrarea turistica a teritoriului. Avem doua elemente principale: A) elemente functionale

1) Resedinta este locul cel mai important in plan teritorial, constituie punctul fix fata de care se orienteaza turistul, dar si componentele echipamentului statiunii. Cuprinde mijloace de cazare: hotel, motel, camping, locuinte particulare. Elemente de caracterizare: marime, confort, gama de servicii.

2) Restaurantele + resedinta asigura serviciile de baza. Se caracterizeaza prin amplasament, varietate tipologica, grad de confort, marimea si localizarea restaurantelor functie de dimensiunile resedintei, serviciile sunt adaptate functie de categoria de turisti.

3) Serviciile: comerciale, materiale (reparatii), medicale etc.

4) Infrastructura generala constituita din cai si mijloace de transport este axa centrala a sistemului turistic dintr-o statiune. B) Elemente recreative

1) Spatii deschise: plaje, locuri de plimbare, paduri, parcuri, oglinzi de apa

2) Amenajari sportive: instalatii nautice, partii si instalatii de transport pe cablu, terenuri de sport

3) Monumente, vestigii cultural – istorice: palate, castele, cetati

4) Echipamente de cultura, muzee, sali pentru spectacole, cluburi

5) Organizari de manifestari cultural artistice si sportive.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 5   5 – XI – 2007

Pentru stabilirea dimensiunilor optime a localizarilor se opereaza cu urmatoarele norme de utilizare, ce permit:

a) determinarea capacitatii zonelor turistice (numar de persoane). Se fundamenteaza pe caracteristicile functionale ale suprafetelor;

b) se utilizeaza pentru determinarea nevoii de locuinte (spatii de cazare) in raport cu functia si destinatia zonei (functie de formele de turism practicate);

c) permite evaluarea si determinarea capacitatii mijloacelor de transport, cailor de rulare si terminale (gari, aerogari, autogari);

d) normele de utilizare permit evaluarea si determinarea zonei unde se vor derula activitati de loisir: plaje, pante de schi, drumuri marcate;

e) normele de utilizare permit evaluarea capacitatii teritoriului in raport cu procesul de urbanizare al tarii.  La elaborarea normelor (standardelor) trebuie sa se realizeze si sa se respecte 3 cerinte fundamentale:

1) pragul de toleranta este elementul de caracterizare al mediului;

2) pragul de confort: respectarea standardelor necesare pentru fiecare turist, limita de densitate a turistilor si a constructiilor pentru a evita supraaglomerarea si diminuarea calitatii resurselor;

3) pragul fizic este limita pentru expansiunea turismului.   Exemplu: Polonia – spatiu de amenajare turistica intensiva circa 150 – 500 locuri de cazare/ km² Spatii de amenajare turistica extensiva circa 10 – 50 locuri de cazare/ km² Spatii de amenajare turistica moderata circa 40 – 300 locuri de cazare/ km² In cazul S.U.A. si Canada modelul de dimensionare a activitatii turistice are urmatoarele trepte:

1) zone de loisir de mare densitate: Hawai

2) zone generale de loisir in aer liber in preajma marilor aglomerari urbane

3) zone cu mediu natural: parcuri, gradini botanice

4) zone naturale de exceptie: parcuri naturale, rezervatii naturale

5) zone primitive

6) zone culturale si istorice                                                               Dupa nivelul de intensitate sau unitati de echipamente turistice/ locuitor avem:

- un teren de sport alocat pentru circa 500 – 2500 locuitori

- un parc urban de 50 hectare la 50.000 locuitori

- un teren de tenis la 2000 locuitori

- in zona montana un teleschi la 500 turisti

- o telecabina pentru o statiune cu peste 3000 de locuri de cazare

- densitatea optima pe hectar 3000 de persoane pentru plaje foarte frecventate

- 1000 de persoane pentru plaje linistite

- 20 de persoane in zone cu parcuri langa ape

- 8 ambarcatiuni de agrement pe 1 hectar oglinda de apa              Blue Flag este un brand al protectiei mediului la cel mai inalt standard; se acorda plajelor si porturilor de agrement de catre Fundatia de educatie pentru mediu, organizatie neguvernamentala internationala cu sediul in Marea Britanie. Plajele ofera garantia unei protectii pentru vizitatori, acordarea se face pentru un sezon de catre un juriu european la propunerea comitetelor nationale avand in vedere 27 de criterii clasificate pe 4 domenii:

1) calitatea apei

2) managementul mediului

3) securitate , servicii si dotari

4) educatie, informare privind mediul inconjurator Exista circa 73.000 de plaje si porturi de agrement raspandite in Europa, Africa de Sud, Noua Zeelanda, Caraibe, Canada. Pentru Europa de Est: Polonia, Slovenia, Croatia, Lituania, Letonia, Bulgaria, Franta, Spania, Italia. In Bulgaria sunt circa 10 plaje Blue Flag, mai ales in Albena si Nisipurile de Aur. In Romania la Mamaia, Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Saturn, Venus, pe portiuni aferente de obicei unui hotel. Pentru plajele linistite se aloca circa 28 m² de nisip pentru turist, pentru cele aglomerate 6 – 8 m² de plaja pentru turist sau 2 m² plaja si 8 m² teren. Pentru partie circa 8,5 m² pentru fiecare schior. Programele: Super schi in Carpati, Vacanta la tara, Drumul vinului

Amenajarile din zona montana

In functie de elementele naturale si conditiile de accesibilitate se disting 2 tipuri de localizari:

1) sub forma punctelor izolate (centre de receptie turistica de mici dimensiuni distribuite in jurul masivului, de-a lungul vailor sau chiar in interiorul acestuia)

2) sub forma statiunilor. Acestea sunt localizari concentrate cu functionalitate multipla destinate unui numar mare de turisti.                                 Raportat la aceste tipuri de localizari exista 3 forme principale pentru statiunile montane functie de amplasarea echipamentelor fata de masiv:

a) localizare periferica la marginea masivului montan si in imediata vecinatate a unor localitati: Poiana Tapului, Azuga, Busteni

b) localizare liniara de-a lungul culoarelor naturale de patrundere in masiv: Valea Prahovei, Valea Oltului

c) localizare terminala in zone inalte sau adanci dincolo de limita asezarilor umane: localitatea Runcu langa Tismana.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 6   12 – XI – 2007

Localizarea periferica la randul ei imbraca mai multe forme. Localizarile periferice prin natura lor permit realizarea unor statiuni complexe de mari dimensiuni, cu functionalitate multipla a caror activitate se coreleaza cu celelalte destinatii ale zonei stimuland dezvoltarea economica si sociala a acestora. Localizare liniara caracteristica vailor de penetratie largi cu posibilitati de amenajare a cailor de acces si de realizare de echipamente turistice. Poate lua forma unor statiuni izolate sau grupate functie de dimensiunile culoarelor. Localizare terminala se refera la statiunile de altitudine inalta sau cele amplasate in extremitatea interioara a culoarelor de penetratie. Din acest punct de calatoria nu mai poate continua cu mijloace clasice. Aceste localizri sunt utilizate cu precadere de schiori si alpinisti.

Componentele principale ale produselor turistice

1) Domeniul schiabil si dotarile aferente constituie principala preocupare in realizarea produsului turistic. Presupune: - amenajarea partiilor de schi, sanius, bob; - dotarea cu mijloace de transport pe cablu; - organizarea scolilor de schi. Domeniul schiabil amenajat se desfasoara in principal in masivele montane Postavarul, Garbova, acestea avand echiparea tehnica cea mai complexa si detine 80 % din capacitatea de cazare si 90 % din totalul mijloacelor de transport pe cablu si partii amenajate. Restul domeniului schiabil se afla in masivele Semenic, Cindrel, Tarcu, Muntele Mic, Parang, Rodnei, Ceahlau, Gilau, Bihor. Tema: Statiunile montane destinate schiului din Europa [tara, statiunea masivul (inaltime, numar de zile cu soare, numar de zile cu zapada)]: 3 – 4 randuri pentru fiecare statiune

Principalele criterii aplicabile in Romania pentru turismul de iarna, respectiv turismul de schi

1) Amplasamentul unei statiuni de sporturi de iarna se face functie de conditiile naturale analizate de specialisti, precum si pe baza operatiunilor de cartare. 2) Amplasamentul optim se considera la o altitudine de 1200 m. 3) Asigurarea accesibilitatii in statiune prin construirea sau amenajarea unor cai de comunicatii moderne si eficiente. 4) Crearea de conditii optime pentru practicarea schiului prin amenajarea cu prioritate a domeniului schiabil si a dotarilor specifice. 5) Capacitatea de cazare a unei statiuni se stabileste functie de capacitatea partiilor amenajate: pentru un loc de cazare minim 6 m partie de schi, iar in situatia in care la sfarsit de saptamana fluxul de turisti se intensifica se ajunge la 8,5 m partie pe loc de cazare. 6) Concentrarea dotarilor pentru cazare din statiuni in apropierea partiilor de schi si a instalatiilor de transport pe cablu. 7) Activitatile turistice de baza (sporturi de iarna) se vor corela cu alte activitati menite sa sporeasca atractia pentru statiuni si sa se diversifice profilul. 8) Partiile de schi pentru amatori trebuie separate de cele de performanta, complexitatea partiilor fiind in acord cu categoriile de schiori: incepatori, scoli de schi, partii usoare, medii, dificile. 9) Orientarea spre nord a partiilor de schi este obligatorie pana la altitudinea de 1600, 1800 m. Golul alpin este adesea impropriu schiatului din cauza viscolului si cetii astfel incat domeniul schiabil trebuie asigurat in etajul padurilor intre 800 si 1800 metri. Concluzii: In amenajarea turistica a zonei montane se va tine seama de: 1) unicitatea prestatiei; fiecare localizare indiferent de forma sau marimea ei reprezinta un caz particular chiar in cadrul aceleiasi arii geoturistice. 2) localizarea turistica se face la sursa datorita caracterului rigid si netransferabil al ofertei. 3) localizarea turistica este indepartata de piata cumparatorului. Consumarea produsului turistic presupune deplasarea cererii, a turistului, de aceea sunt necesare amenajari complexe cu o gama larga de prestatii. 4) polivalenta amenajarilor (a statiunilor). Sunt necesare dotari si servicii care permit satisfacerea in conditii de calitate specifice fiecarui segment de turisti. 5) amenajarile turistice se integreaza tendintei de expansiune a tertiarului.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 7               26 – XI – 2007

AMENAJAREA ZONELOR TURISTICE IN ZONA LITORALA

In zonele de litoral elementul definitoriu este plaja caracterizata in general prin suprafete mici. In aceste conditii echipamentele sunt localizate cat mai aproape de plaja si de apa, dar in mod frecvent si de asezarile umane. In practica amenajarilor din zona litorala se remarca 2 solutii principale: 1) cea a urbanizarii sau microurbanizarii si a realizarii unor statiuni turistice sau concentrari imobiliare amplasate in imediata apropiere a unui centru locuit si integrate acestuia sau a unor complexe autohtone de tipul unui centru de locuit, dotate cu toate serviciile si echipamentele necesare si situate in zone cu posibilitati de dezvoltare urbana. In mod frecvent se exercit o puternica forta de atractie fata de un element natural sau antropic din statiune. Exemplu: golf natural, port de agrement, cazinou 2) Constructiile izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distante nu prea mari de urbanizarile existente sau de asezarile umane. Amenajarea zonelor de litoral chiar in conditiile desfasurarii sub supraveghere se confrunta cu numeroase probleme de ordin economic si social, dar mai ales ecologic. Problemele sunt de natura administrativa, privind limitarea procesului de urbanizare a litoralului si reducerea presiunii asupra zonei costiere.

Amenajarea turistica a statiunilor balneoclimaterice

In amenajarea acestor tipuri de statiuni exista mai multe elemente comune cu localizarile din zona de litoral. Acest aspect se datoreaza faptului ca cele 2 functii se interfereaza, adica statiunile balneoclimaterice sunt situate in zona litorala sau urban litorala. In acest context amenajarea perimetrelor balneare ia forma urbanizarilor cu concentrari de echipamente, in raport cu elementele de atractie ale zonei (izvoare minerale, lacuri termale, pavilion balnear, cazinou, parcuri etc.). Se intalnesc si localizari izolate sub forma unor complexuri balneare polifunctionale, situate nu departe de centrele urbane, de tipul „totul sub acelasi acoperis” (cazare, restauratie, agrement). In functie de configuratia zonelor si de cerintele urbanizarii exista mai multe tipuri de amplasare a echipamentelor: 1) localizarea sub forma de tabla de sah, in care dotarile turistice balneare alterneaza cu echipamentele urbane si edilitare ale asezarilor umane. Se preteaza pentru terenurile plate. Exemplu: litoralul cu plaje rectilinii Ca avantaj ofera o gama larga de activitati turistilor, dar nu are un element de atractie deosebit care sa polarizeze interesul. 2) localizare panza de paianjen se preteaza pentru implantarile in vai largi marcate de inaltimi sau cursuri de rauri, echipamentele sunt dispuse radial, existand un punct de concentrare al activitatilor. 3) localizare radiocentrica este modelul cel mai evoluat al amenajarilor balneare, echipamentele sunt dispuse in forma de amfiteatru in jurul unui element de atractie, spre exemplu: parc termal, centru de recuperare, centru de infrumusetare etc.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 8                3 – XII – 2007

PARTICULARITATI IN AMENAJAREA TURISTICA A ZONELOR PERIURBANE

O serie de fenomene contemporane cum ar fi: durata saptamanii de lucru, cresterea rapida a gradului de motorizare, poluarea tot mai pronuntata a centrelor urbane, influenteaza si determina procesul de dispersare a populatiei marilor asezari spre zone de recreere si odihna din apropierea acestora. Din aceste considerente populatia marilor orase (populatia urbana) reprezinta un segment de piata distinct pe piata turistica. Delimitarea ariei teritoriale urmareste cuprinderea unui teritoriu care poate oferi o gama larga si diversificata de activitati turistice, dar si posibilitati de extindere in perspectiva. Atractia turistica a zonei preorasenesti este asigurata de relief, vegetatie si existenta unor bazine hidrografice, care pot fi valorificate prin amenajari si dotari corespunzatoare. Un element important il constituie structura demografica, socio – economica si numarul populatiei dintr-o zona urbana: Ploiesti – Bucov, Paulesti; Sibiu – Sibiel; Iasi – Ciric; Braila – Lacu Sarat; Piatra Neamt; Galati; Cluj Napoca; Deva – La Cetate.

Stabilirea amplasamentului microzonelor

Aceste areale destinate recrearii, destinderii, trebuie incadrate in sistematizarea generala a zonei. Se va evita amplasarea lor in apropierea unitatilor industriale sau agricole nocive. Amplasarea acestora va asigura ocrotirea peisajului si protectia naturii. Accesul in zona constituie una din principalele probleme de care se va tine cont printre masurile referitoare la amenajarea zonelor preorasenesti. Accesul trebuie sa fie usor, comod, prin completarea retelei rutiere existente, nu prin aglomerarea acesteia. Amenajarea unei zone preorasenesti presupune aparitia unor servicii specifice turismului de circulatie: benzinarii, autoservice, structuri de primire, cazare, restauratie, puncte de informatii turistice, asistenta medicala. Accesul se va face si cu mijloace de transport in comun, cu puncte de plecare la intervale orare dese si cu capacitati de transport corespunzatoare.

Dimensiunile, amplasarea si structura bazei tehnico – materiale

Elementul principal de dimensionare il reprezinta cererea potential exprimata de populatia urbana din zona. Se va tine cont si de vecinatatea unor trasee turistice principale care genereaza un turism de tranzit foarte puternic. Astfel ca, in perioadele de maxima solicitare a capacitatilor de cazare din orase, structurile de primire si restauratie din zonele preorasenesti pot constitui un factor compensator. Echipamentele si amenajarile vor avea in vedere specificul fiecarei categorii de varsta si mai ales faptul ca multe familii au si copii.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 9              10 – XII – 2007

Baza tehnico – materiala a turismului

Din punct de vedere structural exista baza tehnico – materiala cu specific activitatii de turism si baza tehnico – material generala (infrastructura utilizata atat de populatia rezidenta, cat si de turisti). Baza tehnico – materiala specific este formata din: - unitati de cazare - unitati de alimentatie - mijloace de transport - mijloace de transport pe cablu - instalatii de agrement - instalatii de tratament - sate turistice - sate de vacanta. Componenta cea mai importanta a bazei tehnico – materiale specifice este reteaua unitatilor de cazare. Fara existenta acestor echipamente nu se poate realiza un consum turistic. In ceea ce priveste amenajarea turistica a teritoriului, dimensiunile, structura, distributia spatiala a mijloacelor de cazare determin caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei materiale din turism (unitati de alimentatie, unitati de agrement, unitati de tratament etc.) determinand amploarea si orientarea fluxurilor turistice. Analizand in teritoriu echipamentele de cazare, s-a evidentiat faptul ca exista 3 sectoare: - sector comercial (hotel, motel, camping, vile etc.) - sector non sau cvasicomercial: resedinte secundare, ferme, case de oaspeti, locuinte care apartin cultelor religioase - gazduire la particulari, unde functia principala este habitatul familiei. Pe langa unitatile hoteliere principale cu rol comercial exista si structuri de primire secundare capabile sa capteze fluxurile de turisti suplimentare din perioadele de sezon: bungalouri, refugii turistice. O structura de primire aparte o constituie capacitatile de cazare ale navelor. In principiu acestea sunt destinate turismului de lux, dar exista si unitati de tipul pontoanelor (in Delta Dunarii), care pot asigura gazduire anumitor categorii de turisti (pictori, biologi). Unitatile de alimentatie publica Tipologia acestora este variata, adresandu-se atat turistilor, cat si populatiei rezidente. Pot fi grupate functie de: - categoria de confort - forma de proprietate - perioada de functionare Functiile principale sunt: - satisfacerea nevoii de hrana, de recreere si loisir - functia de convivialitate - functia de afaceri: Acor – Sofitel si Novotel – Cote Jardin Mijloacele de transport In Europa cele mai utilizate (70 %) sunt transporturile rutiere in scopuri turistice. Cele mai ieftine transporturi turistice sunt cele pe cale navala, fluviala si maritima. Transporturile aeriene si transporturile feroviare necesita investitii de anvergura din punct de vedere a dotarilor si infrastructurii utilizate. In cele mai multe state caile ferate sunt detinute de catre stat, acesta avand monopol asupra lor. Ponderea sectorului public in capitalul principalelor companii aeriene: 1) ALITALIA – Italia – statul este implicat 81,5 % 2) AIR FRANCE – Franta (principala companie) – statul este implicat 67 % 3) AIR MALTA – Malta – statul este implicat 80 % 4) AUSTRIA AIRLINES – Austria – statul este implicat 52 % 5) BRITISH AIRWAYS – Marea Britanie – statul nu este implicat (privatizare integrala) 6) IBERIA – Spania – statul este implicat 50 % 7) KLM – Olanda – statul este implicat 35 % 8) LUFTHANSA – Germania – statul este implicat 35 % 9) OLIMPIC AIRWAYS – Grecia – statul este implicat 80 % 10) SABENA – Belgia – statul este implicat 65 % 11) TAP AIR PORTUGAL – Portugalia –statul este implicat 72,5 % 12) TURKISH AIRLINES – Turcia – statul este implicat 51 % 13) JAPAN AIRLINES – JAPONIA – statul nu este implicat (privatizare integrala) 14) SINGAPORE AIRLINES – statul este implicat 54,1 % 15) MALEV – Ungaria – statul este implicat mai mult de 65 % 16) CHEKSAIRLINES (CSA) – Cehia – statul este implicat circa 70 % 17) ARABIA AIRLINES – statul este implicat circa 30 % Pretul calatoriei este dependent de: - marimea si tipul navei - densitatea traficului si nivelul concurentei - regularitatea fluxului cererii in ambele sensuri - nivelul minim estimat al gradului de umplere - tipul cererii

- clasa I

- business

- clasa economica

- inclusive tour

- charter                                                                                                         In ceea ce priveste distributia teritoriala a bazei tehnico – materiale aferenta transportului este dependenta direct de elemente naturale si antropice. Mijloace de agrement este o componenta care adesea determina alegerea unor destinatii turistice. Satele turistice si satele de vacanta sunt zone care permit prin potentialul turistic detinut posibilitati de cazare, alimentatie si activitati recreativ distractive. Pot avea activitate pe tot parcursul anului sau activitate sezoniera.

AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI – C 10                 7 – I – 2008

Turismul rural

Contraste intre turismul rural si cel urban 1) Turismul rural se desfasoara intr-un spatiu deschis, iar turismul urban (clasic) se confrunta cu o lipsa acuta a spatiului. 2) Turismul rural presupune existenta asezarilor umane sub 10.000 locuitori, in timp ce asezarile urbane implicate in activitatea turistica au peste 10.000 locuitori. 3) In mediul rural in mare parte activitatile turistice presupun derularea lor in mediul natural; activitatile turistice in mediul urban se deruleaza mai ales in spatii inchise. 4) Infrastructura in turismul rural este putin dezvoltata, de multe ori se identifica cu spatiile in care locuiesc si micii intreprinzatori; in mediul urban infrastructura din turism este complexa. 5) In lumea satului afacerile se dezvolta pe plan local, au caracter familial, iar in mediul urban afacerile se deruleaza la scara nationala si internationala. 6) Activitatea turistica rurala este considerata complementara activitatilor agricole (part time), pe cand in mediul urban activitatea turistica este de sine statatoare (full time). 7) Turismul rural este influentat de sezonalitate, iar cel urban permite practicarea unor forme alternative de turism. 8) Relatiile stabilite intre turist si gazda in turismul rural sunt de tip informal, amical, in timp ce in turismul urban relatiile sunt doar formale. 9) Din punct de vedere a managementului practicat, in turismul rural se practica un management amator, iar in turismul urban management profesional.

Componentele produsului turistic rural romanesc

Produsul turistic romanesc, asemenea si celorlalte produse turistice existente pe piata mondiala, cuprinde: 1) Componente de baza: - cazare - alimentatie - transport 2) Componente auxiliare: - agrement - activitati sportive. Ceea ce atrag si determina in mare parte alegerea unei destinatii turistice sunt urmatoarele elemente: a) factori naturali: asezare geografica, relief, peisaj, vegetatie, fauna, clima. b) infrastructura generala: cai de acces, utilitati in zona, telecomunicatii, structura si imaginea asezarilor. c) echipamentele turistice: mijloace de cazare, de alimentatie, partea de agrement. d) elementul uman: mentalitate, ospitalitate, obiceiuri, cultura, religie, atitudinea populatiei locale fata de turisti, atitudinea prestatorilor din serviciile comune atat pentru turisti, cat si pentru populatia rezidenta.

Studiu de caz privind produsul turistic rural romanesc analizat prin prisma utilizatorilor sai

Studiul a fost facut de Eurogites asociatai turistica a prestatorilor din mediul rural originara din Franta in 2005 pe un numar de 168 de subiecti. Motivatiile analizate: 1) atractia peisajului 2) calitatea mesei 3) atmosfera generala (populatia indigena, renumele regiunii, curatenie) 4) curiozitatile regiunii 5) calitatea climatului in legatura cu sanatatea 6) odihna si destindere 7) itinerar dus – intors 8) conditii de cazare 9) pret avantajos 10) probleme de limba 11) contacte de simpatie cu populatia locala 12) atractii naturale 13) starea drumurilor 14) distractiile de zi si noapte 15) sosire si cazare 16) folclorul local 17) posibilitati de practicare a activitatilor sportive 18) posibilitati de cumparaturi 19) posibilitati de practicare a altor pasiuni sau distractii. S-au dat note de la – 10 la 10: Intre 5 si 4 puncte: curiozitatile regiunii, contacte de simpatie cu populatia si folclorul local. 4 puncte: calitatea mesei, calitatea climatului si atractiile culturale 4, 3 puncte: atractia peisajului, atmosfera generala, pretul avantajos si posibilitati de cumparare 3 puncte: odihna, destindere, itinerar si cazare 2 puncte: probleme de limba, distractii si pentru sosirea, receptia turistilor - 1 punct: posibilitati de practicare a activitatilor sportive - 2, - 3 puncte: starea drumurilor - Parte de introducere: tema - Parte de argumentare a temei alese: de ce am ales tema - Stadiul actual al cunoasterii pe plan teoretic si pe plan practic in ceea ce priveste problema abordata - Tratarea cuprinsului - Concluzii - Propuneri - Bibliografie - Anexe