Forme de agroturism care se pot aplica in Romania

In Romania se pot practica urmatoarele forme de agroturism:        

de tip familial, situatie care presupune ca gospodaria-gazda sa puna la dis­pozitia turistilor familisti bucataria proprie si eventual, un surplus de alimente, urmand ca turistii sa-si asigure singuri prepararea mesei, iar procurarea unor alimente se va face prin reteaua comerciala locala;

gospodariile-pensiune, se pot destina unui grup de 1020 persoane, care practica agroturismul in cadrul unei microferme in care cresc aproximativ 56 vaci, 10 porci, 3040 gaini pentru carne si oua. in acest fel se poate asigura masa din produsele proprii, care sunt perfect ecologice, iar turistul daca doreste, poate participa impreuna cu gazda, la muncile gospodaresti sau prepararea mesei;

turismul spontan, care se refera la circulatia turistica interna, ocazionala, nedirijata, cu ramaneri solitare sau in grupuri restranse in gospodariile taranesti, pentru scurt timp si fara pretentii deosebite pentru confortul cazarii sau calitatea si cantitatea alimentelor, prepararea mesei, alte servicii.

Dezvoltarea agroturismului, presupune acumularea de multa experienta, fiind testat in ultimii 10 ani cu rezultate deosebite indeosebi in zona Bran-Rucar, Vatra Dornei, Maramures, Valea Oltului, Delta Dunarii, fenomen ce se cere insotit de o riguroasa extindere si in alte zone ale tarii cu potential turistic.

Paralel cu turismul agrar-montan de tip gospodaresc, poate fi dezvoltat si agroturismul montan in varianta internationala, prevazute cu confortul si conditiile agrementale pretinse de exigentele turismului international, preferential cu existenta unei densitati animaliere cat mai mari in perimetrul apropiat obiectivului turistic, care sa poata satisface cererea de produse alimentare necontaminate (pesticide, insecticide, biostimulenti) si sa contribuie, prin intreg mediul ambiental, la crearea unei stari de confort fiind create conditii pentru practicarea sporturilor de vara (teren de tenis, golf, piscina) si iarna (schi, sanius, snow-bord), spre a se putea asigura functionalitatea in sezon prelungit si totodata, rentabilitatea unei astfel de intreprinderi.

Tinand cont ca rentabilizarea agriculturii montane, datorita conditiilor naturale, nu se realizeaza, tendintele agricultorilor de a completa veniturile mai reduse, cu altele, de provenienta neagricola, sunt accentuate, iar perspectiva obtinerii unui venit sigur pe intreaga perioada a anului, reprezinta un tel precis pentru majoritatea locuitorilor din aceste zone.

Prin agroturism se previne scaderea efectivelor si productiilor animaliere, in primul rand, reducerea echivalenta a cantitatilor de ingrasaminte organice, esential necesare mentinerii in conditii de productie, in mod economic a terenurilor agricole si evitarii sporirii aciditatii si modificarii nefavorabile a florei furajere.

Intre prioritati se inscrie si insusirea unor norme de conduita a personalului care lucreaza in domeniul agroturistic, aspect care presupune si o educatie comportamentala, estetica de natura civilizatoare, avand un efect pozitiv asupra raporturilor sociale.