Metode de evaluare bursiere

Metode de evaluare bursiere

Stabilirea valorii economice a actiunilor

Valoarea afacerii poate fi determinata utilizandu-se metode de evaluare bursiera, care au drept scop stabilirea prin evaluare a valorii actiunilor, efectuandu-se:

evaluarea contabila, cand se raporteaza capitalul social al firmei la numarul de actiuni, rezultand valoarea nominala a actiunii;

evaluarea economica, cand se asigura stabilirea valorii economice a actiunii, prin raportarea valorii economice a afacerii la numarul de actiuni existente in capitalul social.

Valoarea economica a actiunilor trebuie stabilita in urmatoarele situatii :

la majorarea capitalului social;

la inscrierea la bursa pentru stabilirea cotatiei;

la divizare, fuziune;

pentru tranzactii la bursa;

pentru comparatii cu alte firme.

Metodele de evaluare bursiera se bazeaza pe cursul actiunilor firmelor cotate pe piata financiara.

In termeni bursieri cotatia actiunilor se numeste rating, aceasta asigura evaluarea riscurilor afacerii, determinate de factori interni si externi ai firmei.

Evaluarea prin metode bursiere trebuie sa tina seama de:

F    cursul actiunilor inregistrate in perioada trecuta;

F    politica de dividend;

F    riscurile pietii determinate de evolutia cererii pentru produsele firmei, in conditiile concurentei existente pe piata, a calitatii sistemului financiar si tehnic al firmei.

Exista teorii cu privire la valoarea stabilita prin cotatia bursiera, astfel :

teoria evolutiei aleatoare care prevede ca prin analiza bursiera nu se poate anticipa pe baze stiintifice valoarea viitoare a afacerii;

teoria eficient marketing potrivit careia prin utilizarea sistemelor moderne de prelucrare a datelor, a modelelor matematico-economice, a indicatorilor bursieri, cursul actiunilor denota valoarea lor reala.

Pentru ca cotatia sa fie permanenta trebuie :

sa se realizeze cotarea pe burse recunoscute national si international;

sa se tranzactioneze frecvent actiunile;

sa existe un volum mare de actiuni tranzactionate.

Tipuri de evaluare bursiera

Cele mai utilizate tipuri de evaluare bursiera sunt :

metodele de evaluare prin dividende;

metodele de evaluare prin indicatorul bursier PER;

metoda valorii de piata.

Aceste metode pornesc de la rezultatele trecute, curente si estimeaza evolutia lor viitoare.

Metode de evaluare prin dividende

Veniturile actionarilor din investitia intr-o afacere sunt dividendele previzionate a fi primite intr-o perioada finita sau infinita de timp.

Valoarea unei actiuni este suma actualizata a dividendelor viitoare previzionate pentru o actiune.

Se utilizeaza mai multe metode de evaluare prin dividende precum :

a)     metoda Irving Fisher;

b)     metoda Gordon Shapiro.

a) Metoda Irving Fisher: presupune asocierea valorii unei actiuni la un activ considerat a avea valoarea actuala neta nula. Valoarea actuala neta este valoarea degajata dintr-o investitie, diminuata cu costul acesteia. In cadrul metodei se estimeaza egalitatea valorii degajate de investitie cu costul acesteia (cheltuiala suportata azi de actionari pentru acea investitie). Valoarea actuala neta este considerata a fi egala cu zero. Pentru a se obtine supraprofit nu se mai asteapta amortizarea investitiei ci se presupune ca se vinde pe piata la un pret convenabil.

Relatia de calcul :

unde:

V_ac            - valoarea actiunii;

D_n        - dividendul platit in anul n;

r           - rata de rentabilitate ceruta de actionari, presupusa a fi egala cu rata de

capitalizare a pietei;

Vac_p     - valoarea actiunii in anul p;

p          - numar de ani de previziune, numar finit.

b) Metoda Gordon Shapiro

Impedimentul utilizarii metodei lui Fisher il constituie dificultatea estimarii evolutiei viitoare a dividendelor. In metoda Gordon Shapiro se presupune ca :

dividendele cresc cu o rata constanta (g) mai mica decat rata de rentabilitate (r);

orizontul prognozei nu este limitat ci infinit.

Lucrare: Legea Stefan-Boltzmann Document online: Trunchiul de piramida hexagonala regulata

Relatia de calcul:

unde,

D_n        - dividendul anului n (infinit);

r           - rata de rentabilitate ceruta de actionari;

g          - rata de crestere a dividendelor;

D₀        - dividendul anului evaluarii.

Rata de crestere a dividendelor (g) se poate determina prin relatia:

unde,

d          - rata de distributie a dividendelor;

R_f         - rentabilitatea financiara.

Prin urmare,

unde,

D₁        - dividendul anului urmator evaluarii previzionat in functie de rezultatele anului evaluarii;

r           - rata de rentabilitate ceruta de actionari;

g          - rata de crestere a dividendelor;

d          - rata de distributie a dividendelor;

R_f         - rata rentabilitatii financiare.

Rentabilitatea financiara se poate determina prin :

a)     metoda efectului de levier;

b)     metoda echilibrului activelor financiare.

a) Metoda efectului de levier.

Metoda determina rentabilitatea financiara in functie de:

rentabilitatea economica;

marimea finantarii din imprumuturi;

rata dobanzii;

cota de impozit pe profit.

unde,

R_f               - rata rentabilitatii financiare;

R_e        - rata rentabilitatii economice;

R_d        - rata medie a dobanzii la datoriile financiare;

D          - datorii financiare;

C_p        - capitaluri proprii;

t           - cota de impozit pe profit.

Previzionand valori diferite pentru rentabilitatea economica si rata medie a dobanzii la datoriile financiare se vor putea obtine mai multe ipoteze de crestere a dividendelor si implicit mai multe valori ale unei actiuni.

b) Metoda echilibrului activelor financiare : potrivit metodei rata de rentabilitate sperata R_a pentru un activ supus riscului este egala cu suma dintre :

rata de plasament fara risc (a unei obligatiuni de stat) Rp;

prima de risc (Pr) determinata ca diferenta intre rata de rentabilitate sperata a pietii (Rs) si rata de plasament fara risc (Rp), diferenta multiplicata cu coeficientul de volatilitate a actiunii (ba).

unde,

Ra_i      - rata de rentabilitate sperata a actiunii i;

R_p                         - rata de plasament fara risc (a unei obligatiuni de stat);

P_r                          - prima de risc;

R_s                          - rata de rentabilitate sperata a pietii;

ba_i  - coeficientul de volatilitate a actiunii i;

- covariatia rentabilitatii actiunii i si a rentabilitatii pietei;

- variatia rentabilitatii actiunii i;

Δr_p                        - variatia rentabilitatii pietii.

Metode de evaluare prin indicatorul bursier (PER)

Aceste metode se utilizeaza la afacerile in crestere, la care dividendele cresc, mai ales in prima perioada a orizontului de prognoza.

Metoda de evaluare Gordon Shapiro prezinta unele inconveniente prin faptul ca presupune:

o crestere a dividendelor pe o perioada infinita de timp, ceea ce nu corespunde realitatii firmelor in crestere care strabat mai multe cicluri de viata;

o rata de crestere a dividendelor (g), in general, pe toata perioada de existenta a afacerii, mai mica decat rata de rentabilitate ceruta de actionari (r): g < r .

La firmele in crestere, mai ales in prima perioada de activitate g > r .

Datorita acestor inconveniente au aparut alte metode de evaluare a actiunii, metode care considera pentru inceputul perioadei afacerii g > r . Aceste metode folosesc indicatorul bursier PER (Price Earning Ratio).

PER :

este un indicator bursier, un coeficient de capitalizare bursiera;

este raportul dintre cursul unei actiuni si profitul/actiune;

se poate calcula in:

F    termeni globali

F    in termeni unitari

unde,

C_a - cursul bursier pe actiune;

P_a - profitul pe actiune.

arata in cat timp se poate recupera investitia facuta in acea actiune cumparata pe seama dividendelor, considerand ca intreg profitul revine actionarilor, nu numai dividendele;

indica de cate ori profitul plateste un investitor care a cumparat acea actiune;

este inversul rentabilitatii asteptate de investitor prin compararea valorii bursiere a firmei cu profitul;

este indicatorul din a carui analiza rezulta:

a)     modul in care au rationat cei care au anticipat evolutia firmei cotate, intrucat daca PER_afacere > PER_piata inseamna ca afacerii i s-a atribuit o rentabilitate mai slaba in prezent, insa investitorii spera in cresterea rezultatelor afacerii in viitor, motiv pentru care platesc pretul actual al acelei afaceri (mai mare decat al altor afaceri asemanatoare). Daca PER_afacere < PER_piata inseamna ca afacerii i se atribuie o rentabilitate buna in prezent, dar investitorii pot sa nu aibe incredere in evolutia viitoare a afacerii;

b)     explicarea formarii cursului actiunii prin relatia de calcul:

unde,

C_a - cursul actiunii;

P_a - profit pe actiune.

Rezulta ca pentru acelasi profit cursul actiunii variaza in functie de PER.

c)      stabilirea ratei de actualizare a unor rezultate, intrucat

Astfel, cei care stabilesc rata de actualizare a unei afaceri pornesc de la PER-ul publicat pentru acea afacere, sau pentru alta afacere cu caracteristici si rezultate asemanatoare

Exemplu: daca PER = 4, rata de actualizare este de 25%.

Metoda valorii de piata

Metoda utilizeaza o rata medie calculata din raporturile intre pretul de piata (cursul actiunilor) si castigurile obtinute (dividendele) pentru firmele similare, in vederea stabilirii valorii firmei in cauza.

Pentru aceasta intreprinzatorul trebuie sa cunoasca date despre firmele similare cotate pe piata bursiera pentru a face o comparatie semnificativa.

Metoda consta in efectuarea unor medii a cat mai multor afaceri, in fapt, in multiplicarea ratei medii cu castigurile estimate ale acesteia.

Exemplu: presupunem ca un cumparator gaseste 4 firme similare cu cea pentru care doreste sa faca tranzactia. Cele 4 firme sunt cotate la bursa. Ratele celor 4 firme, adica raportul intre pretul pe piata al actiunilor si dividendele P/D obtinute sunt urmatoarele:

Pe baza acestei rate se calculeaza valoarea firmei. Daca profitul net estimat este de 18.000 mil lei atunci valoarea afacerii = 18.000  × 3,75 = 67.500 mil lei.

Avantajul metodei este simplitatea.

Dezavantajele metodei :

stocul de actiuni al companiilor private nu este lichid si rata este subiectiva si este mai mica decat la companiile care apeleaza la economii publice (societatile comerciale anonime);

estimarile dividendelor sunt nereprezentative;

profiturile nete distribuite pentru dividendele companiilor cotate uneori nu reflecta adevaratul potential de profit, pentru minimizarea impozitelor, proprietarii inregistreaza deseori profituri reduse;

gasirea firmelor similare este o operatiune dificila.

Totusi in pofida tuturor dezavantajelor, metoda valorii de piata este utila fiind un ghid general pentru determinarea valorii unei afaceri.

*

Parcurgerea tuturor acestor metode, variante de stabilire a valorii de piata a afacerii determina intreprinzatorul sa-si puna intrebarea: care este cea mai inteleapta si cea mai buna metoda de evaluare avand in vedere ca toate au avantaje si dezavantaje?

Prin urmare, prin metodele de evaluare nu se determina un profit din vanzarea-cumpararea unei afaceri, ci un interval de valori pentru negocierea pretului.

Unii au propus o medie ponderata intre valoarea substantiala si valoarea goodwill-ului in care ponderea sa fie mai mare pentru valoarea substantiala (circa 70%).

Altii au propus o medie aritmetica simpla intre valoarea substantiala si valoarea pe baza de profit viitor.

Practicienii recomanda o medie a valorii substantiale, a valorii pe baza de profit viitor si a valorii de piata.

Gama combinatiei dintre valorile rezultate prin diferite metode de evaluare este foarte diferita, dar este necesar a se supune atentiei urmatoarele:

pentru afacerile la care activele fixe au o pondere insemnata, valoarea de baza pentru negociere sa tina seama de valoarea substantiala, respectiv de valorile stabilite prin una din metodele care iau in calcul activul net contabil la valoarea de inlocuire si renta de goodwill, pe o durata limitata, cu un coeficient de la 1 la 8;

pentru afacerile  carora li se poate asocia o piata este preferabila valoarea de piata ca punct de plecare al negocierii.