Constituirea societatii cu raspundere limitata

Constituirea societatii cu raspundere limitata

1.Actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin contract de societate si statut.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane. In acest caz se intocmeste numai "statutul".

Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit "act constitutiv". Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii sau, dupa caz, de catre asociatul unic.

Actul constitutiv, de fapt, este un contract de societate, care poate fi definit ca fiind acordul a doua sau mai multe persoane care se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva.12

Contractul de societate reprezinta fundamentul constituirii societatii si presupune existenta unui element psihologic, anume intentia fiecaruia dintre asociati de a conlucra sau colabora cu toti ceilalti, asumandu-si riscurile inerente unei activitati desfasurate in comun.13

Din definitia de mai sus, se pot deduce caracterele juridice ale contractului de societate (actului constitutiv), astfel :

este un contract bi sau plurilateral, caci implica participarea mai multor persoane, care actioneaza in propriul interes (in afara de cazul societatii cu asociat unic);

este un contract sinalagmatic, deoarece partile au, fara nici o exceptie, obligatia de a efectua aportul subscris;

este cu titlu oneros, deoarece asociatii isi manifesta dorinta de a obtine un anumit folos material (beneficiu);

este comutativ, deoarece partile cunosc intinderea obligatiilor pe care si le asuma, chiar din momentul incheierii contractului;

este consensual, deoarece societatea ia nastere din momentul incheierii conventiei.

In literatura de specialitate s-a analizat si natura juridica a actului constitutiv al societatii comerciale. Pornindu-se de la premisa, ca in articolul 3 Codul comercial, nu se mentioneaza printre actele de comert si incheierea contractului de societate, s-a acceptat ideea ca ne aflam in fata unei conventii de natura civila, indiferent daca contractul sta la baza constituirii unei societati civile, a uneia comerciale sau a uneia agricole.14

Sunt si alti autori care sustin ca principalul act constitutiv al unei societati comerciale ar avea caracter comercial, intrucat contractul trebuie considerat a fi un act de comert obiectiv.15

Mai sunt si alti autori, printre care, mentionam pe O.Capatana, care sustine ca actul constitutiv al societatii comerciale este de natura civila, deoarece trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond si de forma cerute de legea civila, care determina infiintarea unei persoane juridice. Majoritatea autorilor, considera ca actul constitutiv de baza al unei societati comerciale este un act de comert obiectiv, fiind supus in primul rand legislatiei comerciale, deoarece obiectul sau il constituie activitatile economice constand in acte de comert.

La baza constituirii societatii comerciale, sta un contract incheiat de viitorii asociati ai societatii. Acest act este considerat actul constitutiv al oricarei societati comerciale, indiferent de forma ei, si ca atare, lucrul acesta este valabil si pentru societatea comerciala cu raspundere limitata. In cazul in care este vorba de o societate comerciala cu raspundere limitata, actul de infiintare se prezinta sub forma statutului societatii comerciale, dar care cuprinde toate elementele specifice unui contract.16

2. Conditiile de fond si de forma cerute pentru incheierea actului constitutiv al societatii comerciale cu raspundere limitata.

Pentru a fi valabil incheiat, actul constitutiv al societatii comerciale cu raspundere limitata, ca de altfel, ca si pentru celelalte forme de societate comerciala, trebuie sa indeplineasca anumite conditii esentiale pentru validitatea unei conventii : capacitatea partilor, consimtamantul valabil exprimat, un obiect si o cauza licita. La acestea, se adauga si anumite conditii de forma.

A.       Capacitatea de a contracta consta in aptitudinea asociatilor de a avea drepturi si obligatii si de a le putea exercita prin participarea la circuitul juridic.17

In domeniul comercial, atat persoanele fizice, cat si cele juridice romane sau straine pot avea calitatea de asociati.

Asocierea, in conditiile legile nr. 32/1990, presupune constiturea unui patrimoniu social, distinct de cele ale partilor contractante. Formarea acestui fond comun se realizeaza prin aporturile subscrise la incheierea contractului.

Pot fi membri asociati ai unei societati comerciale persoanele care au capacitate deplina de exercitiu. Pot participa ca membri intr-o societate cu raspundere limitata si minori, cu autorizarea prealabila a autoritatii tutelare si prin reprezentantii lor legali.18

Pot participa, de asemenea, la constituirea unei societati cu raspundere limitata asociatiile, fundatiile, societatile agricole, partidele politice, cultele in conditiile legii. Tot asa, pot fi asociati intr-o societate cu raspundere limitata statul, comunele, orasele si judetele, in calitate de persoane juridice, care au in proprietate bunuri din domeniul privat.

Pot fi membri ai societatii cu raspundere limitata si persoanele straine, care efectueaza investitii in Romania, in conditiile prevazute de lege.

B.     Consimtamantul partilor

Pentru a fi valabil, actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata trebuie sa fie rezultatul acordului de vointa al asociatilor.

Ca o particularitate, in cadrul actului constitutiv, vointa partilor trebuie sa fie animata de dorinta de a desfasura o activitate comerciala in comun "affectio societatis", element a carui absenta duce la inexistenta acestui act.

Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt cele din dreptul comun, adica: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exteriorizat, neviciat si exprimat cu intentia de a produce efecte juridice.19 In materie de consimtamant privind actul constitutiv al unei societati comerciale, acesta poate fi viciat prin eroare dol si violenta

Eroarea se poate manifesta in legatura cu gresita apreciere a identitatii unui asociat sau a calitatilor sale (onorabilitate si competenta) si atrage nulitatea relativa a contractului. Eroare se mai poate produce si cu privire la tipul de societate comerciala, asociatul crezand ca intra intr-o societate cu raspundere limitata, insa intra intr-o societate pe actiuni.

Dolul presupune folosirea unor mijloace viclene in scopul de a determina o persoana sa incheie un contract de societate.

Violenta, desi teoretic poate fi admisa, practic este greu de realizat intr-un act constitutiv al unei societati comerciale.

In ceea ce priveste societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, problema vicierii consimtamantului nu se poate pune, deoarece actul constitutiv reprezinta o singura manifestare de vointa.

C. Obiectul actului constitutiv. In ceea ce priveste obiectul societatii comerciale, acestuia ii sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun (Codul civil), potrivit caruia orice societate trebuie sa aiba un obiect licit.

Obiectul contractului de societate trebuie privit in dublu sens, in primul rand referindu-se la varsarea aporturilor, iar in al doilea rand la realizarea de catre societatea cu raspundere limitata a unei activitati comerciale, respectiv savarsirea de fapte de comert.

Sensul existentei unei societati cu raspundere limitata este acela de a realiza afaceri-operatiuni comerciale- care formeaza obiectul social.

Obiectul societatii trebuie sa fie clar exprimat si cat mai detaliat in legatura cu faptele de comert propuse a fi realizate. Obiectul societatii cu raspundere limitata trebuie sa fie determinat sau determinabil licit moral si posibil de realizat.

Determinarea obiectului societatii cu raspundere limitata se refera la o anumita activitate, precum servicii, productie industriala, comert etc.

La stabilirea activitatilor care nu pot constitui obiect de activitate, se vor respecta dispozitiile legale (Decretul-lege nr. 54/1990) in care sunt mentionate activitatile ce nu pot constitui obiectul acestor societati comerciale.

D. Cauza actului constitutiv. Reprezinta o ultima conditie generala de fond a actului constitutiv. In cazul unei societati cu raspundere limitata, partile incheie contractul de societate cu intentia de a contribui la constituirea capitalului social si de a exercita in comun activitatea comerciala propusa. Asadar, cauza pentru care partile incheie actul constitutiv este obtinerea unor beneficii pe urma asocierii.

Conditii de forma

Conditiile de fond enumerate mai inainte, trebuie completate cu cerinta formei inscrisului, autentic, in unele situatii (cand membrii aduc ca aport la capitalul social un bun imobil) si sub semnatura privata, in celelalte cazuri.

Elementele specifice ale actului constitutiv al societatii cu raspundere limitata

A.       Aporturile asociatilor

Etimologic, termenul de aport provine de la frantuzescul "apport", care inseamna "contributie". In sens material, prin aport trebuie inteleasa deci, valoarea patrimoniala ce reprezinta contributia concreta a fiecarui asociat la formarea capitalului social, si aceasta intrucat capitalul social, ca totalitate a aporturilor, are o valoare economica (patrimoniala). Aportul nu trebuie confundat cu capitalul social20.

Eseu: Rezolvarea numerica a sistemelor de ecuatii liniare Referat: Proiect didactic - activitate matematica - recunoasterea sirului crescator si descrescator

Aportul implica o obligatie individuala din partea fiecarui asociat de a contribui la constituirea capitalului social. El este indisolubil legat de calitatea de asociat. Caracterul individual al aportului rezulta din art. 7 din Legea nr. 31/1990 care cere "mentionarea aportului fiecarui asociat", nefiind admisa promisiunea unui aport ce va fi adus de o alta persoana. Nu se cere insa ca aporturile asociatilor sa aiba aceeasi natura sau sa fie de valoare egala.

Obiectul aportului. Poate constitui obiect al aportului orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care are o valoare economica si prezinta utilitate pentru societatea in care urmeaza a fi adus. De asemenea, poate constitui aport un fond de comert, un brevet de inventie, o marca de fabrica, inclusiv titluri de valoare, numerar sau creante, un procedeu de fabricatie, o industrie proprie, actiuni ale societatilor existente sau chiar un drept de concesiune daca nu are un caracter strict personal.

In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, aporturile efectuate la constituirea unei societati comerciale se pot prezenta sub urmatoarele forme:

aport in numerar, constand intr-o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o verse in contul societatii;

aport in natura, constand din anumite bunuri, mobile sau imobile, care pot fi aduse in proprietatea sau folosinta societatii;

aport in industrie, constand in prestatiile in munca la care s-au obligat asociatii.

Aportul in numerar. Aporturile in numerar pot fi: fie in moneda nationala (lei) fie intr-o alta moneda (valuta), fie mixte.

In cazul in care aportul consta intr-o suma de bani, daca ea a fost pusa in comun la termenul stipulat in actul constitutiv, asociatul in culpa datoreaza dobanzi incepand cu acest termen si de plin drept, nefiind necesara punerea sa in intarziere. Aceasta derogare se justifica avand in vedere paguba care poate rezulta pentru societate din cauza nedepunerii la timp a banilor, legea fiind mai severa in privinta asociatilor decat in privinta debitorilor ordinari (art. 1088 C. civ.). De asemenea, in masura in care s-a cauzat un prejudiciu societatii, asociatul raspunzator poate fi obligat si la plata unor daune-interese. Evident, repararea va avea in vedere atat damnum emergems cat si lucrum cessans conform art. 1084 C. civ. De asemenea, asociatul va putea fi exclus din societate, conform art. 217 lit. a din legea nr 31/1990.

Aporturi in natura. Pot fi aduse cu titlu de aport si bunuri de orice fel. Daca obiectul aportului consta in bunuri fungibile sau consumptibile, proprietatea asupra lor se va transmite potrivit dreptului comun, adica in momentul individualizarii si punerii lor efective la dispozitia societatii. Daca contributia are ca obiect un bun individual determinat si neconsumptibil sau nefungibil, aportul poate consta in proprietatea acelui bun, sau numai in folosinta (uzul si/sau fructele) lui. Daca asociatii nu au facut referire in pactul societar si nu s-au inteles sa aduca aportul in proprietate sau numai in folosinta, se va prezuma ca el a fost adus cu titlu de proprietate. In cazul in care aportul are ca obiect un bun mobil sau imobil corporal, raporturile dintre asociat si societate sunt raporturi juridice asemanatoare celor dintre vanzator si cumparator21.

Aporturile efectuate de asociati la constituirea societatii sunt supuse evaluarii. Desi art. 7 lit. d) al Legii nr. 31/1990 prevede ca in actul constitutiv trebuie sa se specifice modul de evaluare a aporturilor in natura, totusi legea nu precizeaza cum se va face aceasta comensurare. Consideram ca sunt posibile trei solutii:

dovedirea valorii bunurilor aduse ca aport prin acte oficiale de genul: facturi, chitante etc.;

folosirea unei evaluari facute la cererea partilor de catre un expert autorizat;

evaluarea amiabila facuta de parti.

Evaluarea este necesara pentru determinarea valorii patrimoniului societatii, precum si pentru stabilirea intinderii dreptului fiecarui asociat la beneficii. Daca evaluarea nu s-a efectuat prin actul constitutiv, se va avea in vedere valoarea curenta din ziua predarii aporturilor.

Pentru societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, art. 13 alin. 3 al Legii nr. 31/1990 prevede ca valoarea aportului in natura va fi stabilita in baza unei expertize de specialitate.

In schimbul aportului sau, asociatul primeste un numar de parti sociale, cu drepturile si obligatiile care decurg din acestea. Asta inseamna ca pe toata durata de existenta a societatii cu raspundere limitata, creditorii personali ai asociatilor nu-si vor putea exercita drepturile lor de creanta decat asupra unei parti din beneficiul societatii cuvenite ca dividend asociatului debitor sau, dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

Transferul dreptului de proprietate are loc din momentul inmatricularii societatii in registrul comertului . Pieirea bunului inainte de inmatriculare atrage riscul asociatului care va aduce in societate un alt bun ori numerar.

Daca aportul social consta numai in folosinta bunului individual determinat si neconsumptibil, riscul ramane totusi in sarcina asociatului proprietar (art. 1509 C. civ.). In aceasta ipoteza, riscul va fi suportat de societate numai daca bunul se deterioreaza (pieire partiala) ori a fost pus in comun pentru o prealabila evaluare (art. 1509 alin. 2 C. civ.).

Aportul in industrie Acest aport consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate avand in vedere competenta si calificarea sa. Pentru protejarea intereselor societatii si ale tertilor, legea prevede ca prestatiile in munca si creantele nu pot constitui aport in societatea cu raspundere limitata.

B.        Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis)

Affectio societatis exprima vointa asociatilor de a conlucra in conditii de egalitate la realizarea scopului social comun, constand in obtinerea de beneficii si impartirea acestora, conform clauzelor actului constitutiv. In egala masura, affectio societatis implica si asumarea riscului de pierdere.

Acest element se fundamenteaza pe convergenta de interese ce trebuie sa uneasca toti asociatii unei societati, pe intentia acestora de a colabora, in conditii de egalitate juridica, la indeplinirea scopului pentru care a fost proiectata asocierea. El este strain de orice raport de subordonare. Pe scurt, affectio societatis exprima intentia de a participa la o societate, intentia de asociere.

Absenta conlucrarii in exercitarea activitatii comerciale poate avea drept consecinta calificarea gruparii de persoane ca fiind o alta operatiune lucrativa, cum ar fi, de exemplu, contractul de participare la beneficii sau acordul de cartel economic. Vointa de a efectua in comun acte de comert "affectio societatis" este insasi motorul constituirii societatii. Desigur ca in cazul societatii unipersonale cu raspundere limitata acest element este total absent.

In privinta definirii acestui element in doctrina nu exista un punct de vedere unitar. In conceptia clasica "affectio societatis" era definit ca o colaborare voluntara si activa, interesata si egalitara a asociatilor, pentru ca in conceptia moderna sa constituie o vointa de unitate sau o convergenta de interese. Conceptia dominanta in prezent considera ca affectio societatis nu este o notiune unica, ci multiforma. Desi nu este formulat in mod expres, in definitia legala a societatii cu raspundere limitata, nimeni nu pune astazi la indoiala importanta acestui element psihologic care constituie sufletul si esenta actului constitutiv al acestei societati .             

Rolul lui affectio societatis consta in aceea ca se apeleaza la acest element al actului constitutiv cand exista dubiu cu privire la calificarea unui anumit act ca fiind sau nu de societate, precum si ori de cate ori exista indoiala cu privire la intentia reala a asociatilor. Astfel, in cazul unei indiviziuni succesorale unde lipseste animus societatis, la inchirierea unui bun, chiar cand locatarul are un drept la beneficii obtinute, nu exista societate comerciala23.

C.        Realizarea si impartirea beneficiilor

Intrucat scopul societatii comerciale este realizarea unor beneficii, actul constitutiv trebuie sa prevada partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi (art. 7). Criteriile de impartire sunt lasate pe seama consensului asociatilor. Astfel, ceea ce este de esenta actului constitutiv este participarea tuturor asociatilor la beneficii, cat si la pierderi rezultate din operatiunile care formeaza obiectul actului constitutiv24.

Conceptia asupra beneficiilor a evoluat, plecand de la acceptarea doar a castigurilor evaluabile in bani, la conditiile mai avantajoase obtinute de o societate fata de alta, realizarea de economii etc.

Aceasta conceptie a fost adoptata de Codul comercial roman (art. 257-263) care reglementeaza asociatia de asigurare mutuala. De asemenea, in dreptul francez, societatea comerciala poate avea ca scop si realizarea de economii.

Realizarea si impartirea beneficiilor poate fi constatata numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea bilantului si contului de profit si pierderi.

Pentru a putea fi repartizate beneficiile trebuie sa fie reale (art.67 alin. 3 din Legea nr. 31/1990) si utile. Dividendele ce se vor plati asociatilor fara respectarea dispozitiilor legii sunt considerate fictive si se vor restitui societatii, putand fi reclamate in termen de 3 ani de la data distribuirii lor (art. 67 alin. 5 din Legea nr. 31/1990).

In ceea ce priveste modul de impartire a beneficiilor, legea lasa asociatilor libertatea de a decide. Daca asociatii nu hotarasc, se va aplica principiul potrivit caruia toti asociatii trebuie sa primeasca beneficii si sa participe la suportarea pierderilor25.

De regula, se retine ca mod de impartire a beneficiilor contributia asociatilor la formarea capitalului social al societatii. In lipsa unei intelegeri a asociatilor se va aplica dispozitia legala - art. 67 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, care prevede ca "dividendele se vor plati asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social".

De aici rezulta insa, ca asociatii pot conveni prin actul constitutiv ca participarea la beneficiile si pierderile societatii sa nu fie direct proportionale cu valoarea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului social. Cu toate acestea, ei nu pot conveni ca numai unii dintre asociati sa participe la beneficii, dupa cum nu pot stipula ca pierderile sa fie suportate, in intregul lor, doar de catre o parte dintre asociati. Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate, clauza contractuala prin care unul dintre asociati isi stipuleaza totalitatea castigurilor sau prin care se stabileste ca unul sau mai multi asociati sa fie absolviti de pierderi se numeste clauza leonina si este nula din punct de vedere juridic.

Clauzei leonine i-a fost asimilata in practica clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre asociati dreptul de a prelua dobanzi care, in fapt, absorb aproape totalitatea beneficiilor precum si clauza potrivit careia se garanteaza unuia dintre asociati un minim de foloase, pentru ca aceasta echivaleaza cu scutirea de a participa la pierderi.

Clauzele actului constitutiv al societatii cu raspundere limitata

A. Precizari prealabile. Actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata, trebuie sa cuprinda clauzele stabilite de Legea nr. 31/1990 privind constituirea acestei forme de societate, adica trebuie sa prevada mentiunile cerute de art. 7 al legii.

Clauzele uzuale, inerente in orice act constitutiv al societatii cu raspundere limitata, privesc asa cum se va arata mai detaliat in continuare: identificarea partilor care il incheie, caracteristicile distinctive ale viitoarei entitati colective, modul de conducere si de gestiune a acesteia, drepturile si obligatiile corelative ale membrilor. Pe langa prevederile obligatorii, enumerate prin dispozitiile legale aratate, sunt de asemenea posibile mentiuni facultative.

Legiuitorul a lasat partilor prin actul constitutiv posibilitatea sa-si adapteze continutul clauzelor privind elementele socotite utile pentru succesul intreprinderii, care conjuga interesele asociatilor. Evident, libertatea de actiune a asociatilor va tine intotdeauna seama de dispozitiile legale referitoare la clauzele ce nu pot lipsi din contract si la continutul dictat acestora de legile comerciale actuale. Evident, nu pot lipsi din actul constitutiv, mentiunile referitoare la partile conventiei - viitori asociati - , la identificarea societatii cu raspundere limitata, la caracteristicile de baza ale acesteia, cum ar fi capitalul social si modul de functionare, la controlul societatii, dizolvare si lichidare, precum si la eventualele sucursale si filiale.

In plus, fara nici o restrictie, partile pot conveni asupra modului de gestiune, de consultare a asociatilor sau de transfer al partilor sociale.

Indiferent de tipul de societate la a carei temelie sta, actul constitutiv cuprinde doua mari categorii de clauze:

a)     clauze privind asociatii ;

b)     clauze privind entitatea careia ii da nastere

Elementele de identificare difera dupa cum asociatii sunt persoane fizice sau juridice. In cazul persoanelor fizice trebuie mentionat numele, prenumele, data si locul nasterii, cetatenia si domiciliul. In cazul persoanelor juridice se indica denumirea, sediul si nationalitatea.

Totodata, este necesar ca, in actele constitutive sa fie precizate caracteristicile distinctive ale societatii cu raspundere limitata. Clauzele corespunzatoare constau in elemente de individualizare: denumirea, sediul si forma juridica adoptata de asociati.

Strainii, persoane fizice sau juridice, sunt asimilati cetatenilor romani, cu aplicarea dispozitiilor speciale privind operatiunile valutare in Romania.

Societatea cu raspundere limitata constituita din doi pana la 50 de asociati este societatea pluripersonala clasica. Aceasta configuratie corespunde modelului cel mai frecvent de societate cu raspundere limitata. Regula de maximum 50 de asociati retine de asemenea atentia. Destinata sa sublinieze vointa legiuitorului de a afecta forma societatii cu raspundere limitata intreprinderilor mici si mijlocii, dispozitia legala antreneaza refuzul inmatricularii, daca societatea este constituita de mai mult de 50 de asociati. Oricare ar fi originea maririi numarului de asociati, chiar si in cazul succesiunii, regula de mai sus trebuie aplicata. Asadar, daca in cursul vietii sociale numarul asociatilor depaseste cifra de 50, societatea cu raspundere limitata trebuie sa reduca acest numar la un nivel egal sau inferior celui de 50, sau sa se transforme in societate pe actiuni, sub sanctiunea dizolvarii de plin drept.

Amintim , exista si posibilitatea constituirii unei societati cu raspundere limitata de catre o singura persoana fizica sau juridica, in calitate de "unic asociat", posibilitate ce se poate ivi in trei situatii: o singura persoana constituie de la inceput o societate cu raspundere limitata unipersonala; reunirea intr-o singura mana a tuturor partilor sociale ale unei societati cu raspundere limitata pluripersonale; transformarea unei societati, avand alta forma, de indata ce conditiunile legale de a accede la forma societatii cu raspundere limitata unipersonala vor fi indeplinite.

In consecinta, pluralitatea asociatilor este ceruta in momentul constituirii, potrivit dispozitiilor legale, sub sanctiunea nulitatii actului constitutiv. Dar solutia, evident, nu este valabila in cazul societatilor unipersonale, ce se nasc prin vointa unui asociat unic.

Actul constitutiv trebuie sa cuprinda mentiuni privind caracteristicile distinctive ale societatii cu raspundere limitata.

B. Firma. Societatea cu raspundere limitata beneficiaza de alegerea libera a denumirii sale sociale, cu conditia de a nu aduce atingere drepturilor unei alte societati. Legea nr. 26/1990 la art. 33 prevede ca firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate cu raspundere limitata" sau "S.R.L." Neincluderea in noua formulare a Legii nr. 26/1990 a prevederilor privind obiectul de activitate isi are motivatia in necesitatea alinierii legislative la legislatia europeana, precum si in dificultatile ivite in practica privind mentionarea obiectului in denumirea societatii26.

De precizat ca denumirea sub care functioneaza o societate cu raspundere limitata, impreuna cu capitalul social al acesteia, trebuie sa figureze pe toate actele si documentele emanand de la societate si destinate tertilor.

C. Sediul. Determinarea sediului societatii cu raspundere limitata este o cerinta imperativa, avand in vedere ca localizarea trebuie indicata obligatoriu in actul constitutiv, dar ea este importanta mai ales prin consecintele pe care le implica, atat pe plan procedural (identificarea tribunalului competent pentru a solutiona litigiile privind societatea si locul unde trebuie indeplinite formalitatile legale de publicitate), cat si prin raportarea la regulile de drept international privat (determinarea legii aplicabile si a nationalitatii societatii).

Sediul social este liber ales dar trebuie sa corespunda cu locul in care se afla directia efectiva a societatii. Se mai tine cont de asemenea, de existenta unui centru real al luarii deciziilor, de locul unde se desfasoara activitatea comerciala etc.

Ca si domiciliul, sediul societatii este obligatoriu, stabil si unic. Orice societate cu raspundere limitata trebuie sa aiba un sediu real constand intr-un spatiu locativ determinat pe care-l ocupa in baza unui titlu legitim27.

Sediul social determina competenta instantelor judecatoresti si constituie, potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, criteriul pentru stabilirea nationalitatii persoanei juridice. Sediul mai constituie locul unde, in lipsa de stipulatie expresa, urmeaza sa se execute contractul in toate cazurile cand societatea are calitatea de debitor sau, in terminologia legii, ea este "cel ce s-a obligat" (art. 59 C. com.).

Sediul social trebuie sa fie, asa cum a inteles sa precizeze jurisprudenta, un sediu real. Definitia data de Legea nr 105/1992 sediului real - locul unde se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statutare - poate fi considerata ca valabila si in raporturile de drept intern. Sediul nu este o simpla adresa si cu atat mai putin o casuta postala, ci trebuie sa fie o asezare efectiva, ceea ce impune existenta unui spatiu locativ determinat pe care societatea comerciala il ocupa in baza unui titlu legitim.

Caracterul de permanenta al sediului societatii de loc statornic (dupa expresia art. 13 din Decretul nr. 31/1954) nu inseamna imposibilitatea schimbarii lui. O asemenea schimbare echivaleaza din punct de vedere juridic, cu stabilirea unui nou sediu. Ea se va putea face in conditiile modificarii actului constitutiv si ale legii, cu publicitate prescrisa de Legea nr. 26/1990 prin inregistrarea in Registrul comertului a mentiunii referitoare la schimbarea sediului.

Din faptul ca Legea nr. 31/1990 ca si art. 39 din Decretul nr. 31/1954 se refera la "sediul" persoanei juridice si prin analogie cu principiul unicitatii domiciliului, se poate trage concluzia ca societatea comerciala cu raspundere limitata are un singur sediu principal. Cele aratate nu impiedica insa societatea sa aiba sedii secundare (sucursale, agentii, etc.). Asemenea sedii sunt calificate ca secundare, prin pozitie cu sediul principal. In privinta schimbarii ulterioare a sediilor secundare si a publicitatii corespunzatoare, se aplica regulile sediului principal28.

Dovada sediului se poate face de societatea cu raspundere limitata cu titlul de proprietate al societatii asupra imobilului sau partii din imobil afectata sediului social; contract de inchiriere vizat de circumscriptia financiara, contract de subinchiriere a unui spatiu pentru a fi folosit ca sediu; o prevedere in actul constitutiv prin care asociatul arata ca efectueaza aport la capitalul social folosinta unui spatiu determinat, la dispozitia exclusiva a societatii comerciale in curs de formare.

Pentru a fi complet, sediul trebuie sa mentioneze strada si numarul; o schimbare a adresei reprezinta o modificare a actului constitutiv si necesita hotararea adunarii extraordinare.

D. Durata societatii. Durata societatii cu raspundere limitata nu prezinta nici o particularitate. Ea trebuie indicata in actul constitutiv si va putea fi si nelimitata. Daca durata este limitata la un anumit numar de ani, clauza nu este constrangatoare caci exista posibilitatea prelungirii perioadei de functionare .

In dreptul italian, durata societatii nu poate fi nelimitata, caci se considera ca aceasta ar constrange participantii in ceea ce priveste posibilitatea de retragere, care nu ar putea fi acceptata decat in putine cazuri prevazute de lege sau de actul constitutiv.Se considera ca mentionarea expresa in actul constitutiv a duratei de functionare ar fi benefica si in cazul societatilor comerciale din Romania.

E. Obiectul social. Obiectul social trebuie sa fie ca pentru orice alta societate licit si posibil, societatea cu raspundere limitata prezentand particularitatea de a se preta la orice tip de activitate comerciala.

Actul constitutiv trebuie sa arate obiectul societatii sau obiectul social, adica activitatea pe care societatea isi propune sa o desfasoare pentru a obtine beneficiile scontate30.

In practica judecatoreasca s-a statuat ca nu constituie fapte de comert si, drept consecinta, nu pot fi incluse in obiectul de activitate al unei societati comerciale cu raspundere limitata :

activitatile de invatamant;

asistenta sociala si ingrijiri medicale;

activitatile avand ca obiect "intrajutorarea baneasca (casele de ajutor reciproc)"31;

cele privind acordarea de asistenta juridica32.

Obiectul de activitate al societatii trebuie sa aiba un caracter determinat. Prin urmare, actul constitutiv si statutul societatii cu raspundere limitata trebuie sa stabileasca cu multa precizie activitatile ce urmeaza a fi desfasurate in timpul functionarii societatii, evitandu-se formulari generale sau echivoce.

Alaturi de conditiile mentionate mai sus, obiectul social trebuie sa mai indeplineasca si urmatoarele conditii:

sa fie posibil de realizat, deoarece ad imposibilum nulla obligatio

sa fie licit si moral, adica sa nu contravina legii si normelor de convietuire sociala33

Trebuie numai sa se tina cont de anumite restrictii in domenii expres prevazute de lege; este vorba despre dispozitiile Legii nr. 15/1990 privind desfasurarea unor anumite activitati numai de catre regiile autonome, ale Hotararii Guvernului nr. 1323/1990 si ale Legii nr. 58/1998 privind activitatile din domeniul bancar, ale Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat.

In orice caz, in conformitate cu normele generale dictate pentru orice tip de activitate comerciala, obiectul trebuie indicat cu precizie si trebuie sa posede caracterul posibilitatii, liceitatii si determinarii. Iliceitatea sau caracterul contrar ordinii publice sau normelor legale determina nulitatea absoluta a actului constitutiv. In ipoteza unui obiect social complex, adica rezultat dintr-o pluralitate de acte comerciale, iliceitatea chiar a unei singure activitati determina nulitatea intregului act constitutiv, nulitatea partiala fiind exclusa.

In al doilea rand, orice schimbare a obiectului de activitate este de competenta adunarii extraordinare si e supusa omologarii, cu dreptul asociatilor ce se opun schimbarii de a se retrage din societate, cu rambursarea propriilor parti sociale.

In al treilea rand, incheierea unui act strain de obiectul social, atrage raspunderea administratorilor si permite societatii sa respinga efectele actului demonstrand ca tertul cocontractant in momentul incheierii actului nu a fost de buna credinta, stiind ca administratorul si-a depasit limitele propriei competente.

F. Capitalul social. O alta categorie de clauze se refera la capitalul social, partile in care acesta este impartit si la aporturile cu care fiecare asociat contribuie la constituirea societatii cu raspundere limitata.

Este necesar ca actul constitutiv al societatii sa precizeze capitalul subscris si varsat, in proportiile admise de lege, precum si aporturile care il compun, determinandu-se contributia fiecarui asociat, in numerar sau in alte bunuri, cu precizarea valorii, a modului de evaluare precum si a datei fixate pentru efectuarea varsamantului integral al capitalului subscris.

Capitalul social al societatilor cu raspundere limitata reprezinta expresia valorilor bunurilor aduse de asociati in societate, pentru formarea patrimoniului social. El va avea o valoare minima de 2.000.000 lei, valoare stabilita prin actul constitutiv si care ramane stabila pe toata durata de functionare a societatii (cu exceptia cazurilor de majorare sau reducere, in conditiile legii)34.

Capitalul social se divide in parti egale, cu o valoare minima de 100.000 lei, parti ce sunt considerate indivizibile fata de societate, care nu recunoaste decat un proprietar pentru fiecare parte sociala subscrisa si varsata. Asociatii vor fi trecuti in registrul tinut de administratori cu numarul de parti sociale pe care il detin si vor dobandi un certificat constatativ al drepturilor lor. Certificatul nu reprezinta un titlu transmisibil, deoarece partile nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Aceasta nu inseamna ca partile sociale nu pot fi transmise altor persoane, dar cesiunea comporta reguli speciale, care vor fi analizate ulterior.

G. Drepturile si obligatiile asociatilor. Un capitol distinct in cadrul actului constitutiv se refera la drepturile si obligatiile asociatilor.

Calitatea de subscriitor al unui aport confera persoanei fizice sau juridice care contribuie la alcatuirea capitalului social indeosebi dreptul de a incasa dividende, cat si obligatia corelativa de a suporta eventualele pierderi inregistrate de entitatea colectiva.

In societatea cu raspundere limitata trebuie specificat, in actul constitutiv, modul de repartizare a partilor sociale, cat si cota fiecarui asociat la beneficii si pierderi. Obligatiile asociatilor privesc efectuarea aportului. In cazul in care la incheierea actului constitutiv, capitalul subscris nu a fost varsat, in actul constitutiv trebuie sa se arate termenele pana la care asociatii sa efectueze varsamantul privind intregul capital subscris. Acestia vor avea putere de decizie in cadrul adunarii generale, vor contribui la realizarea obiectului de activitate, vor beneficia de dreptul de a fi alesi administratori, cenzori sau de a-i alege sau revoca pe acestia, vor putea efectua controlul gestiunii sociale, vor putea ceda parti sociale pe care le detin altor persoane pe un pret avantajos, vor putea cere dizolvarea societatii sau se vor retrage din aceasta pentru motive intemeiate si, nu in ultimul rand, se bucura de dreptul de a participa la beneficii.

Pe de alta parte, asociatii vor stipula in actul constitutiv obligatiile care ii revin fiecaruia. Ei trebuie sa efectueze varsamintele datorate, in cuantumul, modalitatile si la termenele prevazute. Asociatii au obligatia de a efectua prestatiile in munca la care eventual s-au angajat.

H. Conducerea si gestiunea societatii. Un alt capitol al actului constitutiv reglementeaza modul de conducere si gestiune curenta a societatii comerciale. Potrivit legii, in actul constitutiv, asociatii trebuie sa prevada unele elemente referitoare la administrarea societatii, la luarea deciziilor in organele de deliberare, precum si la controlul asupra gestiunii societatii. In cazul societatii cu raspundere limitata, administratorii pot fi asociati sau terte persoane desemnati fie prin actul constitutiv, fie de catre adunarea asociatilor (art. 189 lit. b din Legea nr. 31/1990). Precizam ca revocarea administratorilor ca si numirea acestora printr-o hotarare judecatoreasca, sau mentinerea in functie a lor pe baza deciziei instantei nu sunt valabile. In aceasta situatie instanta isi depaseste competenta, prin substituirea sa vointei adunarii generale a asociatilor35.

Actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata poate prevedea alegerea unuia sau a mai multor cenzori (art. 194 al. 1, Legea nr. 31/1990). Aceasta facultate cunoaste o limitare daca numarul asociatilor trece de cincisprezece, cand numirea lor este obligatorie. Daca nu exista cenzori, controlul gestiunii se realizeaza (art. 194 alin. 4) de fiecare asociat care nu este administrator al societatii.

I.          Dizolvarea si lichidarea societatii. In fine, actul constitutiv va cuprinde si o clauza referitoare la modalitatile de dizolvare si lichidare a societatii cu raspundere limitata. De obicei, partile se rezuma la a cita art 222 - care cuprinde cauzele generale de dizolvare ale societatilor comerciale - si art. 224 - ce se refera la cazul special al dizolvarii societatii cu raspundere limitata in situatia cand numarul asociatilor se reduce la unul singur.

Procedura ce va fi urmata in caz de lichidare este cea prevazuta de reglementarile legii societatilor comerciale.

J. Alte clauze. Clauze privind sucursalele societatii. Daca se doreste infiintarea de sucursale ale societatii cu raspundere limitata, actul constitutiv trebuie sa cuprinda anumite mentiuni in acest sens. Astfel, in actul constitutiv trebuie sa se arate localitatile din tara sau strainatate unde societatea infiinteaza sucursale ori filiale (art. 7 din Legea nr. 31/1990).

Continutul actelor constitutive poate fi intregit si cu clauze pe care dispozitiile Legii nr. 31/1990 le considera optionale. Astfel, de exemplu, inserarea conditiei speciale de retragere a unui asociat in conformitate cu art. 221.