Stabilizarea in comertul economic

Un produs al tuturor acestor erori este ideea de stabilizare.

Deficientele manipularii de catre guverne a treburilor monetare si consecintele dezastruoase ale politicilor care urmaresc reducerea ratei dobanzii si incurajarea activitatilor economice prin expansiunea creditelor au dat nastere ideilor care au generat, in cele din urma, sloganul “stabilizare”. Ne putem explica aparitia si popularitatea sa, il putem intelege ca pe fructul ultimilor o suta cincizeci de ani de istorie monetar-bancara, putem, asa-zicand, invoca circumstante atenuante pentru eroarea in chestiune. Dar nici o astfel de interpretare intelegatoare nu o poate face mai acceptabila.

Stabilitatea, la atingerea careia aspira programul de stabilizare, este o notiune sterila si contradictorie. Imboldul spre actiune, i.e. spre imbunatatirea conditiilor de trai, este innascut in om. Omul insusi se schimba de la un moment la altul iar evaluarile, volitiunile si actele sale se schimba odata cu el. In sfera actiunii singura constanta este schimbarea. In aceasta neincetata fluctuatie, nu exista nici un punct fix, cu exceptia categoriilor apriorice eterne ale actiunii. Este inutil sa separam evaluarea si actiunea de inconstanta omului si versatilitatea conduitei sale si sa vorbim ca si cum ar exista in univers valori eterne, independente de judecatile omenesti de valoare si adecvate pentru a servi drept etalon pentru evaluarea actiunilor reale. [2]

Toate metodele avansate pentru masurarea modificarilor [p.220] puterii de cumparare a unitatii monetare sunt fondate, mai mult sau mai putin inconstient, pe imaginea unei fiinte eterne si imutabile, care determina cu ajutorul unui etalon imuabil cantitatea de satisfactie pe care i-o procura o unitate monetara. Faptul ca ceea ce se doreste nu e decat o masurare a modificarilor puterii de cumparare a banilor, nu este o justificare adecvata pentru aceasta idee neavenita. Cheia notiunii de stabilitate trebuie cautata tocmai in acest concept, al puterii de cumparare. Nespecialistul, gandind sub influenta ideilor provenite din fizica, credea la un moment dat ca banii sunt o unitate de masura a preturilor. El credea ca fluctuatiile rapoartelor de schimb se manifesta doar in relatiile dintre diversele bunuri si servicii, dar nu si in relatia dintre bani si “totalitatea” bunurilor si serviciilor. Ulterior, argumentul a fost rasturnat. Valoarea constanta n-a mai fost atribuita banilor, ci “totalitatii” lucrurilor vandabile si cumparabile. Lumea a inceput sa-si imagineze metode de alcatuire a unor unitati complexe, formate din marfuri, pentru a le compara cu unitatea monetara. Ravna cheltuita pentru gasirea de indici de masurare a puterii de cumparare a inlaturat toate scrupulele. Au fost nesocotite atat caracterul indoielnic si incomensurabilitatea registrelor de preturi intrebuintate, cat si caracterul arbitrar al procedurilor de calculare a mediilor.

Irving Fisher, eminentul economist care a fost promotorul miscarii americane de stabilizare, raporteaza dolarul la un cos, care ar contine toate bunurile achizitionate de la piata de o gospodina, in vederea alimentarii curente a gospodariei sale. Puterea de cumparare a dolarului se modifica proportional cu variatia sumei de bani necesare pentru cumpararea continutului acestui cos. Obiectivul urmarit prin politicile de stabilizare este prezervarea imutabilitatii acestei sume de bani. [3] Lucrurile ar fi in regula daca gospodina si cosul ei imaginar ar fi elemente constante, daca in cos s-ar afla intotdeauna aceleasi lucruri si in aceleasi cantitati si daca rolul acestui asortiment de bunuri in viata familiei nu s-ar schimba. Insa in lumea in care traim nici una din aceste conditii nu este satisfacuta.

Mai intai, deoarece calitatea marfurilor produse si consumate se schimba in continuu. Este o greseala chiar sa identificam un grau cu altul, ca sa nu mai vorbim despre incaltaminte, palarii si alte produse manufacturate. Marile diferente de preturi inregistrate in vanzarile sincrone de marfuri, pe care vorbirea curenta si statisticile le clasifica laolalta, pun limpede in evidenta acest truism. O zicala spune ca doua boabe de mazare se aseamana; insa vanzatorii si cumparatorii disting [p.221] intre diverse calitati si categorii de mazare. O comparatie intre preturile platite in diverse locuri sau la diverse date pentru marfuri pe care tehnologia sau statisticile le categorisesc sub acelasi nume este inutila, daca nu suntem siguri ca -- abstractie facand de localizarea diferita -- calitatile lor sunt perfect identice. In acest context “calitate” inseamna toate acele proprietati carora cumparatorii si potentialii cumparatori le-ar acorda atentie. Simplul fapt ca exista modificari in calitatea tuturor bunurilor si serviciilor de ordinul intai este suficient pentru a respinge toate presupozitiile fundamentale ale tuturor metodelor de stabilire de indici numerici. . Este irelevant faptul ca un numar limitat de bunuri de ordin superior -- indeosebi metalele si chimicalele unic deterinate prin formulele lor –permit descrieri precise ale caracteristicilor lor. O masurare a puterii de cumparare ar trebui sa se intemeieze pe preturile bunurilor si serviciilor de ordinul intai si, mai mult, pe toate acestea. Intrebuintarea preturilor bunurilor de productie este inadecvata, deoarece ea n-ar putea ocoli numararea diverselor stadii de productie ale unui acelasi bun de consum de mai multe ori, falsificand astfel rezultatul. Orice limitare la un grup limitat de bunuri ar fi in intregime arbitrata, deci viciata.

Insa chiar lasand deoparte toate aceste obstacole insurmontabile, obiectivul inca ramane irealizabil. Fiindca nu numai caracteristicile tehnologice ale marfurilor se schimba, ci apar si noi tipuri de bunuri, in vreme ce multe dintre cele vechi dispar. Evaluarile se modifica si ele, ceea ce provoaca modificari ale cererii si productiei. Presupozitiile doctrinei masurabilitatii se refera la oameni ale caror dorinte si evaluari sunt rigide. Doar daca oamenii ar evalua intotdeauna aceleasi lucruri in acelasi fel am putea considera ca modificarile preturilor sunt expresia modificarilor survenite in puterea de cumparare a banilor.

Dat fiind ca este imposibil sa se stabileasca suma totala de bani cheltuita pentru bunuri de consum intr-o fractiune data de timp, statisticienii trebuie sa se bazeze pe preturile platite pentru bunuri individuale. Aceasta ridica doua probleme suplimentare, pentru care nu exista o solutie apodictica. Devine necesar sa atasam diverselor marfuri coeficienti de importanta. Este evident ca ar fi gresit sa introducem preturile diverselor marfuri in calcul fara sa tinem seama de rolul pe care il joaca ele in ansamblul sistemului gospodariilor individuale. Insa stabilirea unor asemenea ponderi adecvate este si ea arbitrara. In al doilea rand, devine necesar sa calculam medii ale datelor colectate si ajustate. Insa exista diverse metode de calcul al mediilor. Exista media aritmetica, cea geometrica, mediile armonice si cvasimedia, cunoscuta drept mediana. Fiecare dintre ele duce la rezultate diferite. Nici una dintre ele [p.222] nu poate fi considerata singura cale de atingere a unui raspuns inatacabil din punct de vedere logic. Decizia in favoarea uneia din aceste metode de calcul este arbitrara.

Daca toate conditiile umane ar fi neschimbatoare, daca toti oamenii ar repeta la nesfarsit aceleasi actiuni, deoarece neplacerile lor si ideile despre cum sa le indeparteze ar ramane constante, sau daca am fi in masura sa presupunem ca schimbarile acestor factori provocate de anumiti indivizi sau grupuri ar fi intotdeauna compensate de schimbari in sens opus provocate de alti indivizi sau grupuri si de aceea nu afecteaza cererea si oferta totale, atunci am trai intr-o lume a stabilitatii. Insa ideea ca intr-o asemenea lume puterea de cumparare a banilor s-ar putea schimba este contradictorie. Dupa cum vom vedea mai tarziu, schimbarile in puterea de cumparare a banilor trebuie sa afecteze in mod necesar preturile diverselor marfuri si servicii la diverse momente de timp si in diverse grade; ele trebuie deci sa provoace schimbari in cerere si oferta, in productie si consum. [4] Ideea implicata in termenul impropriu de nivel al preturilor, utilizata ca si cum – ceteris paribus – toate preturile ar putea sa creasca sau sa scada proportional, este de nesustinut. Celelalte lucruri nu pot ramane neschimbate atunci cand puterea de cumparare a banilor se schimba.

In domeniul praxeologiei si al teoriei economice notiunea de masurare nu poate avea nici un sens. In starea ipotetica ce se caracterizeaza prin rigiditatea conditiilor nu exista nici un fel de schimbari de masurat. In lumea reala a schimbarii nu exista puncte, dimensiuni, sau relatii fixe, care sa poata servi drept etalon. Puterea de cumparare a unitatii monetare nu se modifica niciodata proportional fata de toate lucrurile vandabile si cumparabile. Notiunile de stabilitate si stabilizare sunt lipsite de continut atunci cand nu se refera la existenta si prezervarea unei stari de rigiditate. Pe de alta parte, aceasta stare de rigiditate nici nu poate fi gandita consecvent, pana la consecintele sale ultime -- si cu atat mai putin realizata. [5] Unde exista actiune exista si schimbare. Actiunea este o parghie a schimbarii.

Solemnitatea pretentioasa afisata de birourile statistice in calcularea indicilor puterii de cumparare si a costului vietii este deplasata. Acesti indicatori numerici sunt, in cel mai bun caz, o reflectie mai degraba grosiera si lipsita de acuratete a modificarilor survenite. In perioadele caracterizate prin modificari lente ale relatiei dintre cererea si oferta de moneda, ele nu furnizeaza chiar nici un fel de informatii. In perioadele de inflatie - si deci de modificari abrupte ale preturilor - ei ofera o imagine grosiera a evenimentelor pe care le traieste fiecare individ, in viata sa zilnica. O gospodina destoinica stie cu mult mai mult despre schimbarea preturilor, in masura in care ea afecteaza propria ei gospodarie, decat [p.223] pot spune mediile statistice. Ea are prea putin de castigat de pe urma calculelor care nesocotesc atat modificarile calitative cat si cele cantitative survenite in aprovizionarea cu bunurile care este ea in masura sa le cumpere, sau i se permite sa le cumpere, la preturile care intra in acele calcule. Atunci cand “masoara” schimbarile pentru folosinta ei personala, luand drept etalon doar preturile a doua sau trei marfuri, ea nu este mai putin “stiintifica” , sau mai arbitrara decat matematicienii sofisticati, cand acestia isi aleg metodele lor de manipulare a datelor pietei.

In viata de zi cu zi nimeni nu se lasa pacalit de indicii numerici. Nimeni nu este de acord cu fictiunea ca ei trebuie considerati niste masuratori. Acolo unde se masoara cantitati, toate indoielile si dezacordurile privind dimensiunile lor inceteaza. Lucrurile acestea sunt lamurite. Nimeni nu se hazardeaza sa conteste masuratorile temperaturii, umiditatii, presiunii atmosferice si ale altor date meteorologice, efectuate de meteorologi. Insa, pe de alta parte, nimeni nu recunoaste vreun indice numeric, cu exceptia cazului in care anticipeaza vreun avantaj personal de pe urma recunoasterii sale de catre opinia publica. Construirea de indici numerici nu rezolva disputele; ea nu face decat sa le translateze intr-un registru in care confruntarea opiniilor si intereselor antagoniste sunt ireconciliabile.

Actiunea umana genereaza schimbare. In masura in care exista actiune umana nu exista stabilitate, ci doar necontenita alterare. Procesul istoric este o secventa de schimbari. Oprirea lui si instituirea unei epoci de stabilitate, in care intreaga istorie sa intre intr-o stare de repaos, depaseste puterile omului. Aspiratia spre mai bine, dobandirea de idei noi si rearanjarea conditiilor vietii sale conform ideilor acestea fac parte din natura omului.

Preturile de piata sunt fapte istorice, care exprima stari de lucruri care au existat la un anumit moment al procesului ireversibil al istoriei. Conceptul de masurare este lipsit de sens in orbita praxeologiei. In starea imaginara -- si bineinteles irealizabila -- de rigiditate si stabilitate, nu exista schimbari de masurat. In lumea reala, a schimbarilor permanente, nu exista puncte fixe, obiecte, calitati sau relatii, in raport cu care sa se poata masura schimbarile.