1. CONTINUTUL RELATIILOR ECONOMICE INTRE COMERT SI FURNIZORII INTERNI

Intre unitatile producatoare si cele comerciale se stabilesc relatii ce reprezinta o necesitate obiectiva pentru indeplinirea programelor de productie ale unitatilor producatoare, cat si a celor de achizitionare si vanzare a marfurilor ce revin societatilor de comert. Prin relatiile ce se stabilesc intre producatori si comercianti se asigura satisfacerea nevoilor consumatorilor si obtinerea de profit. In vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor atat unitatile producatoare cat si cele comerciale realizeaza studii de marketing pentru cunoasterea cerintelor pietei, a raportului cerere-oferta, a evolutiei nevoilor consumatorilor si a puterii de cumparare a populatiei. Raporturile comertului cu furnizorii sai de marfuri fac parte din sfera mai larga a relatiilor economice din cadrul economiei nationale, si oglindesc responsabilitatile specifice ale celor doi factori – producator, comert – fata de obligatia de a satisface nevoile consumatorilor, imbracand forme diferite. Astfel, daca productia poarta raspunderea principala, intr-o forma generala si mediata, raspunderea comertului – chiar daca pare limitata, pentru ca vinde ce a produs producatorul – in realitate este mult mai mare prin faptul ca ea este concreta, imediata si nemijlocita.

In cadrul raporturilor sale cu producatorii, comertul reprezinta instrumentul de apropiere intre productie si consum. Astfel de raporturi se stabilesc intre societatile comerciale producatoare de bunuri de consum si societatile comerciale cu ridicata sau cu amanuntul, intre societatile producatoare de stat sau particulare si comerciantii particulari, intre societatile comerciale cu ridicata si societatile comerciale cu amanuntul (de stat, particulare, mixte).

Rolul comertului este de a sesiza si a evalua concret nevoile de consum, ierarhizarea lor, materializarea acestora sub forma de cerere de marfuri si in calitate de reprezentant al consumatorului, de a informa imediat producatorul cu privire la aceste nevoi. In elaborarea deciziilor cu privire la noile produse, producatorii vor folosi atat informatiile proprii obtinute in urma studiilor de marketing cat si informatiile primite de la comert.

Cadrul raporturilor dintre comert si producatorii de marfuri este precizat de Codul comercial, Legea calitatii produselor si alte legi si acte normative.

Pentru modul de concretizare a raporturilor dintre producatori si comert, una dintre cele mai importante reglementari folosite este cea referitoare la contractarea fondului de marfuri. Continutul contractului trebuie sa reflecte cerintele populatiei, posibilitatile de valorificare completa a potentialului tehnico – productiv al furnizorilor, sa fie un instrument eficient de ridicare a calitatii produselor, de intarire a disciplinei financiare.

2. FORMELE RELATIILOR DINTRE COMERT SI PRODUCATORI

In cadrul relatiilor sale cu productia, comertul actioneaza ca reprezentant al cumparatorilor in vederea satisfacerii nevoilor de consum ale acestora. Astfel, in cadrul activitatii economice se stabilesc diferite forme de colaborare intre productie comert, avand ca obiectiv, asigurarea unui fond de marfuri care sa corespunda cerintelor consumatorilor.

In vederea obtinerii unui fond de marfuri corespunzator cererii populatiei, comertul trebuie sa culeaga informatii referitoare la cerintele reale ale populatiei si la posibilitatile reale ale economiei nationale.

Intre producatori si comert se stabilesc raporturi economice ce au caracter permanent, iar contactele concrete in care ele se materializeaza se refera la intregul ciclu de viata al populatiei, adica din momentul organizarii procesului de productie si pana in momentul intrarii lor in consumul populatiei. Principalele forme in care se regasesc aceste relatii sunt:

Studierea cererii de marfuri si a nevoilor de consum ale populatiei ce se realizeaza atat de unitatile producatoare cat si cele cu activitate de comert. Studierea cererii de marfuri si a nevoilor de consum foloseste in acest scop metodele de analiza, bugetele de familie, metodele empirice de studiere a cererii de marfuri, sondajul etc. Comertul nu foloseste aceste informatii exclusiv pentru sine, ci le transmite unitatilor producatoare, care pe baza acestora si a informatiilor proprii elaboreaza programele de productie.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Desfasurarea activitatii de creatie. Activitatea de creatie este proprie unitatilor producatoare, reprezentand o forma de colaborare intre comert si producator. Activitatea de creatie are un caracter permanent, fiind sprijinita de comert prin formularea de propuneri, procurarea de mostre din diferite marfuri ca si prin testarea noilor produse prezentate de catre producatori cu ocazia diferitelor expozitii.

Omologarea produselor noi constituie, de asemenea, un alt moment de concretizare a relatiilor dintre productie si comert. Omologarea constituie momentul luarii deciziei de introducere in productie a unui nou produs si coincide cu identificarea insusirilor calitative ale produselor, a tehnologiilor de fabricatie, a preturilor informative, a volumului de marfuri ce urmeaza a se produce etc. Chiar daca producatorul detine rolul major in omologarea produselor noi, participarea reprezentantelor comertului devine utila si necesara mai ales in cazul marfurilor complexe sau cu un sortiment bogat. Omologarea finala se realizeaza de fapt atunci cand marfurile se contracteaza pentru a fi introduse pe piata.

Stabilirea preturilor unor produse si a adaosurilor comerciale constituie terenul unei fructuoase colaborari intre productie si comert. Liberalizarea preturilor permite unitatilor producatoare si comerciale negocierea unor preturi avantajoase pentru cei doi parteneri, incadrandu-se astfel in prevederile legale. In stabilirea preturilor unitatile producatoare trebuie sa aiba in vedere atat cheltuielile de productie cat si cerintele pietei (raportul cerere – oferta).

Contractarea fondului de marfa constituie cea mai importanta forma in care se concretizeaza relatiile economice intre productie si comert. Pentru a-si realiza functiile, comertul contracteaza fondul de marfuri necesar aprovizionarii populatiei.

Receptionarea calitativa a marfurilor constituie un alt moment de concretizare al relatiilor dintre productie si comert. Prin aceasta activitate comertul influenteaza productia in realizarea marfurilor de calitate, prevazute in standarde sau in normele tehnice, precum si a celorlalte conditii inscrise in contractul economic.

Activitatea de publicitate, reprezinta de asemenea o forma de colaborare intre producator si comert. Scopul acestei activitati este de a informa cumparatorii privind marfurile oferite pe piata, locul unde pot fi gasite, insusirile calitative si modul de intrebuintare si intretinere a lor.

RELATIILE COMERTULUI CU FURNIZORII EXTERNI

Comertul international reprezinta un instrument important de comunicare si de schimb de valori materiale si spirituale intre diferite tari si un factor principal in aceleasi timp al progresului economic, intrucat schimburile de marfuri internationale asigura dezvoltarea unor importante sectoare economice din domeniul productiei materiale.

Romania participa la comertul international prin operatiunile comerciale, respectiv: vanzarea – cumpararea unor marfuri, operatiuni de primire in consignatie a marfurilor, cu scopul revanzarii lor, operatiuni bancare, operatiuni de bursa, operatiuni comerciale ce au ca obiect productia de marfuri sau realizarea de alte valori sau prestarea diverselor servicii – asigurare, transport, depozitare de marfuri, comision; operatiuni comerciale auxiliare activitatii de comert care inlesnesc circulatia marfurilor – operatiuni in legatura cu navigatia, mijlocirea de afaceri comerciale.

Dar, un loc important in cadrul legaturilor comertului cu partenerii externi, il ocupa operatiunile comerciale de vanzare – cumparare (export – import).

Modificarile ce se produc in structura economiei nationale (dezvoltarea agriculturii, industriei, serviciilor), structura cererii pe piata mondiala ca si fluctuatiile conjuncturale determina structura comertului exterior al tarii noastre.

In cadrul comertului exterior, o atentie deosebita trebuie acordata exportului; structura exportului se decide in productie, in structura acesteia. Astfel, pentru realizarea unui export competitiv se impune din partea producatorilor si comertului prospectarea continua a conjuncturii economice externe, cunoasterea tendintelor noi ce se manifesta pe piata mondiala, si pe aceasta baza, organizarea in mod corespunzator din punct de vedere structural a productiei destinata exportului.

Nu trebuie insa neglijat nici importul de marfuri necesare asigurarii economiei nationale (asigurarea cu materiile prime necesare, inzestrarea economiei cu masini si utilaje necesare restructurarii si acoperirea necesarului de bunuri de consum in vederea aprovizionarii populatiei). Realizarea legaturilor dintre comert si furnizorii externi au loc si prin constituirea de societati comerciale mixte de stat, particulare cu parteneri externi, atat in domeniul productiei, cat si in cel al comercializarii produselor si al serviciilor.

In domeniul productiei, societatile comerciale mixte au ca obiectiv principal realizarea de investitii pentru modernizarea si restructurarea care in final sa asigure o productie si o productivitate a muncii ridicate si deci la rentabilizarea unitatilor economice.

Societatile comerciale mixte din domeniul comercializarii produselor au ca scop vanzarea – cumpararea produselor din tara si strainatate, modernizarea spatiilor comerciale si turistice, dotarea comertului cu aparatura necesara etc. Bursele de marfuri si valori constituie piete importante unde au loc vanzari de marfuri, de valuta, titluri de credit, asigurari etc.; se obtin informatii cu caracter economico-financiar, comercial, politic iar preturile (cursurile, cotatiile) din cadrul acestora influenteaza preturile produselor de pe alte piete, din afara burselor. Societatile comerciale participante la bursa, obtin informatiile necesare pentru realizarea importului de materii prime si produse, precum si pentru realizarea exportului.

Participarea tarii noastre la targurile si expozitiile internationale ca si organizarea de targuri si expozitii internationale in Romania reprezinta de asemenea un important mijloc de realizare a legaturilor dintre producatorii si comerciantii din tara noastra si alte tari, stabilirea de relatii de cooperare in diferite domenii de activitate, dintre diferiti parteneri; se asigura informarea reciproca intre firmele exportatoare si cele importatoare; se incheie contracte de vanzare – cumparare.