Particularitatile tranzactiilor de comert international

In orice domeniu de activitate, un loc aparte in organizarea contabilitatii revine particularitatilor pe care le prezinta ca expresie a trasaturilor economico-financiare proprii. In domeniul comertului international particularitatile se refera in mod deosebit la urmatoarele aspecte: reglementarea tranzactiilor comerciale prin contracte externe si conventii comerciale internationale;

diversitatea si specificitatea formelor tranzactiilor de comert international; contactul dintre vanzatorul si cumparatorul extern; transportul marfurilor de comert international de la vanzator la cumparator; exprimarea si decontarea pretului de comert international in diferite valute; incidenta mai ridicata a riscurilor tranzactiilor de comert international fata de cea a tranzactiilor de comert interior.

a) Reglementarea tranzactiilor comerciale prin contracte externe si prin conventii comerciale internattionale. Tranzactiile comerciale internationale sunt reglementate prin prevederile contractelor incheiate, iar aspectele neprevazute in contracte se reglementeaza potrivit prevederilor conventiilor comerciale internationale.

Fata de contractele interne, prevederile din contractele externe si regulile sau uzantele internationale prezinta anumite caracteristici care provin in principal din elementul strain pe care il contin, denumit in literatura de specialitate “element de extraneitate” ce consta in nationalitatea diferita a partilor. Ca urmare, tranzactiile de comert international ies partial sau total de sub jurisdictia interna a unui stat si se completeaza cu uzantele si normele dreptului international sau cu normele de drept civil ori comercial ale unui alt stat. Corespunzator acestei particularitati in contracte si in contabilitate sunt prezente elemente cu caracter national si international care se refera la: preturile utilizate pentru evaluarea si inregistrarea in contabilitate a operatiilor: conditiile de livrare; riscul valutar impotriva caruia trebuie sa se asigure atat vanzatorul cat si cumparatorul; conditiile si modalitatile de plata s.a.

b) Diversitatea si specificitatea formelor tranzacttiilor de comert international. Constituie o consecinta a adancirii diviziunii internationale a muncii si a impactului dezvoltarii stiintei si tehnicii

mondiale. Ca urmare, alaturi de forma clasica a vanzarii internationale au aparut noi forme de comert si cooperare cum sunt: operatiile combinate de comert international, vanzarile complexe, cooperarea economica, comertul cu drepturi de proprietate industriala si intelectuala (brevetele de inventii, marcile de fabrica, consultanta de specialitate – consulting, asistenta tehnico-inginereasca – engineering, procedeele si tehnicile nebrevetate – know-how), leasing, franchising s.a.

Noile forme de comert si cooperare au anumite particularitati care le deosebesc una de alta. Mai mult, diferentierea merge pana acolo incat chiar aceeasi forma de activitate are o specificitate in derulare, determinata de subiectii participanti, prevederile contactuale si conventiile comerciale internationale referitoare la conditiile de livrare, modalitatile de plata, transportul si asigurarea etc.

Din punct de vedere economico-financiar, in mod deosebit se diferentiaza activitatea de cooperare. Ea se caracterizeaza prin raporturi economice, juridice si financiare de lunga durata care genereaza obligatii pe multiple planuri. Decontarea preturilor nu se reduce la o anumita suma platita cash, ci, in frecvente cazuri, se face prin mecanismul creditelor rambursabile intr-o anumita proportie din produsele obtinute in cadrul cooperarii sau prin alte modalitati. In aceste conditii valuta devine un simplu mijloc de calcul si decontare.

In plan contabil, formele de realizare a activitatii de comert international implica in contabillitatea financiara utilizarea de metodologii adecvate continutului fiecaruia dintre ele, iar in contabilitatea de gestiune constituirea fiecarei forme sau tip de activitate ca o structura care se evidentiaza distinct potrivit nevoilor de gestiune interna.

c) Contactul dintre vanzatorul si cumparatorul extern. Tranzactiile de comert international se desfasoara in anumite cazuri, fara ca cei doi parteneri finali – vanzatorul si cumparatorul – sa aiba contact direct (sa se cunoasca), tratativele purtandu-se prin intermediul unor reprezentanti: reprezentanti locali, societati mixte, alte firme externe, in functie de specificul pietelor si conditiile concrete din fiecare tara. In astfel de cazuri, la incheierea tranzactiilor, trebuie sa se tina seama de faptul ca legislatia ce se aplica este diferita de cea din tara noastra, impunandu-se prevederi contractuale reciproc avantajoase pentru parti. Pe de alta parte, in contractele de reprezentare trebuie sa se precizeze cu exactitate obligatiile reprezentantului si modul de calcul si decontare a comisionului.

In plan financiar-contabil, una din consecintele reprezentarii directe o constituie includerea cheltuielilor de reprezentare, (comisionului) in pretul extern si organizarea in mod corespunzator a contabilitatii relatiilor de decontare cu tertii.

d) Transportul marfurilor de comert international de la vanzator la cumparator in diferite modalitati de transport (maritim, tuvial, rutier, feroviar, aerian sau combinat) reglementate prin conventii internationale care cuprind norme specifice referitoare la decontarea transportului, facilitatile acordate de organele de transport s.a. La aceasta se adauga riscurile, indeosebi in transportul maritim si/sau aerian, care pot avea ca urmare producerea de pagube constand in pierderea partiala sau totala a marfurilor sau avarierea lor intr-o masura mai mare sau mai mica. De aici necesitatea asigurarii marfurilor de comert international in timpul transportului si organizarii ca atare a operatiilor de transport si de asigurare, inclusiv a contabilitatii lor.

e) Exprimarea si decontarea pretului marfurilor de comert international in diferite valute: valuta tarii vanzatorului, valuta tarii cumparatorului sau valuta unei tari terte in functie de considerente privind convertibilitatea lor si stabilitatea cursului valutar.

In acest context se impune, in spiritul eficientei, ca tranzactiile de vanzari externe sa se exprime si deconteze in valute al caror curs prezinta tendinte de crestere, iar tranzactiile de cumparari externe sa se exprime si deconteze in valute al caror curs prezinta tendinta de scadere. Se poate asigura astfel o crestere a echivalentului in lei incasat de la extern si o scadere a echivalentului in lei platit la extern.

Din aceleasi considerente uneori pretul marfurilor de comert international se exprima intr-o valuta denumita valuta contractuala, iar decontarea se face intr-o alta valuta denumita valuta de plata sau valuta de tranzactie.

Consecinta in plan financiar-contabil a particularitatii de mai sus o constituie calculul si contabilizarea diferentelor de curs valutar, ca cheltuieli sau ca venituri financiare, dupa caz, cu ocazia fiecarei incasari si plati in valuta, precum si la incheierea exercitiului financiar cu ocazia actualizarii in lei a disponibilitatilor, creantelor si datoriilor in valuta.

f) Incidenta mai ridicata a riscurilor tranzactiilor de comert international fata de cea a tranzactiilor de comert intern. Este consecinta variabilitatii mai accentuate a conjuncturii economice internationale si a elementelor de incertitudine din mediul de afaceri. Pot fi mentionate ca riscuri reprezentative prin frecventa si efectele lor: riscul de pret, riscul valutar si riscul de insolvabilitate (de neincasare). In astfel de situatii se impun masuri asiguratorii care sa diminueze sau sa elimine efectele lor, cum ar fi:

● prevederea in contractele externe a unor clauze asiguratorii de pret si de renegociere a pretului (clauza de indexare, clauza pretului escaladat, clauza marfii, clauza de revizuire a pretului);

● legarea valutei de decontare de un etalon monetar stabilit (valuta contractuala);

● utilizarea de instrumente si modalitati de plata asiguratorii (cambii avalizate, acreditivul documentar in diferitele sale variante);

● practicarea de metode de acoperire a riscurilor: contracte cu optiuni, contracte futures etc. si organizarea contabilitatii acestora.