Auxiliarii comerciantilor - reprezentanta sau reprezentarea comerciala - efectele reprezentarii

AUXILIARII COMERCIANTILOR REPREZENTANTA SAU REPREZENTAREA COMERCIALA - EFECTELE REPREZENTARII

Sectiunea l. Notiuni generale

In activitatea lor comerciantii coopereaza ori sunt ajutati adesea de alte persoane care, fie le reprezinta interesele, fie le da concursul in efectuarea unor operatiuni comerciale. Prima categorie este formata din presta­tori de servicii sau de munca aflati in raporturi de munca cu intreprinzatorii si sunt salarizati de acestia. Acesti agenti functionari, procuristi sau alti reprezen­tanti pun in slujba comerciantului facultatile lor fizice si intelectuale. Ei nu au calitatea de comercianti si stabilesc cu comerciantii raporturi de subordonare, depind de acestia, fiind numiti auxiliari dependenti. Din aceasta categorie fac parte prepusii, comisvoiajorii si comisii pentru negot.

A doua categorie este reprezentata de acea categorie de persoane care pun in slujba comerciantului facultatea lor de a voi si de a actiona in numele si pe seama comerciantului. Aceste persoane nu au un contract de munca cu intre­prinzatorul, raporturile lor cu acesta, fiind guvernate de normele de drept privat referitoare la contractul de mandat, contractul de comision sau alte cuvinte, contracte de intermediere ori mijlocire, toate decurgand din notiunea larga a reprezentarii. Ei sunt denumiti auxiliari autonomi sau independenti, in aceeasi categorie intra si acei reprezentanti care sunt insarcinati sa obtina oferte sau comenzi, sa faca plasamente, sa trateze ori sa incheie afaceri comerciale, ei fiind legati de unul sau mai multi comercianti, fie printr-un contract de munca, fie printr-un contract de mandat, fie printr-un contract de locatie de servicii. Din aceasta categorie fac parte mijlocitorii, agentii de bursa si agentii de co­mert, care sunt independenti si sunt retribuiti de comerciant cu un comision asupra operatiunilor comerciale incheiate.

Activitatea de intermediere desfasurata de auxiliarii comerciantilor implicand si raporturi de reprezentare intre comercianti si auxiliarii lor este necesar sa examinam notiunea de reprezentanta si de reprezentanti.

Sectiunea 2. Reprezentanta sau reprezentarea comerciala

Este operatie juridica prin care o persoana numita reprezentant incheie acte juridice cu tertii in numele si pe seama altei persoane numita „reprezentat', cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate - drepturi si obligatiuni - se produc dfrect in persoana repre­zentatului.

Reprezentarea, care constituie o derogare de la regula relativitatii contractelor este o forma anormala de contractare in care beneficiarul conventiei (reprezen­tatul) nu intervine la incheierea sa, ci insarcineaza o alta persoana (reprezen­tantul) sa manifeste vointa pentru sine, efectele actului juridic producandu-se in patrimoniul reprezentantului.

Prin reprezentare raportul juridic se leaga intre reprezentant si terta persoana si nu intre terta persoana si reprezentat.

Reprezentarea poate sa fie nascuta fie dintr-un raport de drept public, fie dintr-un raport de drept privat, in ce priveste dreptul public, reprezentarea poate sa fie nationala, judeteana, oraseneasca sau comunala, pe noi ne intereseaza reprezentarea in dreptul privat care poate fi conventionala si necesara sau legala. Reprezentanta necesara este reprezentanta ce izvoraste din lege, cum este cazul tutorelui sau curatorului. Reprezentarea poate rezulta din lege si cu ocazia contractului de societate, in cazul societatii in nume colectiv, daca nu a fost luata o dispozitie contrara, toti asociatii sunt prezumati ca reprezinta vointa comuna a celorlalti.

Reprezentarea voluntara este institutia juridica in virtutea careia o persoana imputerniceste pe o alta persoana sa incheie acte juridice pe numele si pe so­coteala sa.

Formele de reprezentare din dreptul civil nu au insa nimic comun, in afara unei asemanari de denumire, cu reprezentarea voluntara comerciala care are reguli specifice de drept comercial. Principalul efect al reprezentarii comerciale ar consta in „transportarea' actului incheiat de reprezentant in persoana repre­zentatului, desi acesta nu a luat parte la elaborarea sa. Reprezentarea se explica prin imputernicirea pe care beneficiarul vointei declarate - reprezentatul o acorda celui care presteaza vointa - reprezentantul. Reprezentantul, atat timp cat actioneaza in limitele puterilor care i-au fost conferite, nu se obliga el insusi, ci pe principalul sau, pe reprezentat.

Termenul de „reprezentanti' folosit de art. 401 Codul comercial nu priveste institutia reprezentarii, ci se refera la acei „prepusi' sau „agenti comerciali' fara reprezentare, deci fara semnatura.

Reprezentarea nu trebuie sa fie confundata cu mandatul sau cu comisionul, desi intre ele exista unele asemanari. Mandatul, asa cum este definit de art. 1532 C. civ. si art. 374 C. com., este o notiune distincta intrucat poate sa fie izvorul puterii de reprezentare dar este posibil ca mandatul sa existe fara sa fie insotit de puterea de reprezentare. Mandatul comercial are ca obiect „tratarea' de afaceri comerciale, pe seama si socoteala mandantului. Contractul de mandat evoca in primul rand existenta unei conventii intervenite intre man-dant si mandatar. Nu acelasi lucru se poate spune de reprezentarea comerciala, care nu este conditionata de un acord de vointa preexistent intre reprezentant si reprezentat. Mandatarul, conform art. 374 C. com., trateaza afacerile spre deosebire de reprezentant care are imputernicirea sa perfecteze operatia. Comisionarul primeste de la comitent imputernicirea sa incheie acte juridice cu tertii pe seama comitentului dar actele juridice sunt incheiate de comisionar in nume propriu, spre deosebire de reprezentant care incheie actele juridice in numele si pe seama reprezentantului, in raport de aceste particularitati se retin urmatoarele concluzii:

a). reprezentant poate fi numai persoana care are atat calitatea de a delibera, de a trata in numele reprezentatului, un act juridic, cat si de a incheia acel act juridic. Mandatarul nu poate, in conformitate cu disp. art. 374 C. com., decat sa „trateze' acte juridice.

b). mandatul este in principiu un act juridic fara reprezentare, in sensul ca pentru angajarea unor efecte ale actului pentru mandant trebuie sa aiba in acest scop o imputernicire speciala.

Prin urmare, ideea de reprezentare poate fi legata de aceea de mandat, fiindca pe cale conventionala, mandantul poate autoriza pe mandatar sa lucreze nu numai pe seama sa, ca in cazul comisionului, dar si in numele sau ca la repre­zentare. Reprezentarea, deci, insoteste mandatul dar este de natura si nu de esenta mandatului.

Reprezentantul este un colaborator juridic al reprezentatului care isi pune in serviciul acestuia aptitudinile sale volitive, libere si judicioase, iar nu un in­termediar, o persoana care ia o hotarare de la o alta persoana. Cooperarea are loc pe baza unei prezumtii. Daca reprezentantul considera ca incheierea unui act juridic ar fi utila pentru reprezentat, el il va incheia. Daca reprezentantul considera ca incheierea actului nu este utila sau ar fi contrara modului cum ar dori reprezentatul sa fie incheiat actul, el nu il va incheia. La baza reprezentarii exista astfel un act volitional care confera reprezentantului calitatea juridica de a voi pentru reprezentat.;

Reprezentarea presupune existenta a 3 conditii cumulative: a) sa existe un raport de reprezentare, autorizatie sau imputernicire; b) intentia de a repre­zenta; c) vointa valabila a reprezentantului.

a). Existenta imputernicirii, autorizarii sau a unui raport de reprezentare. Reprezentarea impune in primul rand existenta unui raport de reprezentare, a unei imputerniciri sau autorizari de a reprezenta (procura). Actionand in baza imputernicirii primite, reprezentantul incheie actele juridice pentru care a fost imputernicit.

Imputernicirea este un act unilateral care poate fi data inainte de incheierea actului juridic sau dupa aceea sub forma ratificarii actelor juridice incheiate de reprezentant in numele si pe seama reprezentatului, imputernicirea se poate grefa si pe un alt raport juridic, ca de exemplu, pe contractul de mandat sau pe contractul de antrepriza.

Reprezentarea poate fi generala (totala). Reprezentantul este imputernicit sa incheie toate actele juridice in numele reprezentatului, cu exceptia celor strict personale.

Reprezentarea poate fi speciala (partiala) cand reprezentantul este imputer­nicit sa incheie unul sau mai multe acte juridice determinate.

Reprezentantul, in toate cazurile, trebuie sa actioneze in limitele imputerni­cirii primite, in cuprinsul imputernicirii pot fi facute unele restrictii in repre­zentare si unele modalitati de exercitare. Restrictiile nu se identifica cu in­structiunile date de reprezentat, reprezentantului; instructiuni pe care tertii nu sunt obligati sa le respecte daca nu le-au fost aduse la cunostinta.

Raportul de reprezentare trebuie sa fie cunoscut de terti. O atare imprejurare poate rezulta fie dintr-o declaratie expresa a reprezentantului sau reprezentatului, fie din circumstante de natura a indica existenta raportului de reprezentare. Lipsa imputernicirii determina inopozabilitatea actului fata de reprezentat.

Practica judiciara a statuat ca reprezentarea aparenta este de natura sa pro­duca unele efecte, daca tertul este de buna credinta, iar reprezentantul nu a actionat in scop de frauda sau cu rea credinta.

b) Intentia de a reprezenta. Reprezentantul care incheie un act juridic cu un tert, in baza imputernicirii trebuie sa actioneze cu intentia de a-1 reprezenta pe cel de la care a primit imputernicirea. Mai mult, reprezentantul trebuie sa aduca la cunostinta tertului, calitatea lui de reprezentant. Daca reprezentantul nu a actionat cu intentia de a reprezenta si nu a facut cunoscut tertilor calitatea sa de reprezentant al altei persoane, el va deveni obligat personal fata de terti.

Intentia de a reprezenta poate fi expresa sau tacita, poate rezulta din decla­ratia expresa a reprezentantului sau_; din anumite fapte si circumstante ale in­cheierii actului.

LUCRARE: Consumatorul – test grila economie LUCRARE: Planul de afaceri al intreprinderii

c) Vointa valabila a reprezentantului. Reprezentantul, la incheierea actului pentru care a primit procura isi manifesta propria vointa pentru ca el este cel care incheie operatiunea juridica. Daca vointa lui a fost viciata, actul juridic este lovit de nulitate, in interesul reprezentatului, chiar daca imputernicirea este valabila.

Sectiunea 3. Efectele reprezentarii

Reprezentarea produce anumite efecte fata de re­prezentat si fata de terti.

1. Efectele in raporturile dintre reprezentat si tert. Efectul esential al repre­zentarii consta in aceea ca actele juridice incheiate de reprezentant produc efecte juridice active sau pasive numai in patrimoniul reprezentatului, in consecinta, numai reprezentatul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta; el trebuie sa aiba vointa libera si neviciata, intrucat numai el este titular de drepturi si obligatiuni. Reprezentantul trebuie sa aiba doar discernamant, dar teoretic ar putea avea si o capacitate juridica restransa.

Calitatea de comerciant si natura comerciala a operatiunii se analizeaza cu referire la reprezentant. Actul juridic incheiat de reprezentant il obliga insa pe reprezentat numai daca a fost incheiat in limitele imputernicirii.

2. Efectele fata de reprezentant. Actul juridic incheiat nu produce efecte fata de reprezentant, in schimb, reprezentantul datoreaza despagubiri tertului, pentru eventualele prejudicii cauzate cu rea credinta, prin depasirea imputernicirii sau din culpa. Reprezentantul isi poate substitui o alta persoana cu conditia ca o atare substituire sa nu-i fi fost interzisa si ca actul in legatura cu care opereaza substituirea sa faca parte din acele acte in privinta carora practica admite o atare operatie.

Se recunoaste, in principiu, si valabilitatea contractelor cu sine insusi atunci cand o persoana are un dublu rol, de reprezentant al ambelor parti sau de re­prezentant si de parte contractanta daca nu exista contrarietate de interese. De exemplu, o persoana poate fi imputernicita de ambele parti in cadrul unui con­tract de vanzare-cumparare sa realizeze pe de o parte vanzarea pentru unul, iar pe de alta parte, cumpararea pentru celalalt.

Sectiunea 4. Felurile reprezentarii

1. In raport de izvoarele puterii de reprezentare se distinge: reprezentarea legala, cand are ca izvor legea si reprezentarea conventionala, cand are ca izvor vointa.

2. Se mai face deosebire intre: reprezentarea facultativa echivalenta cu re­prezentarea voluntara, intrucat exista un act de vointa al reprezentatului si re­prezentarea legala, reprezentarea judiciara, gestiunea de afaceri etc.

3. Dupa obiectul sau, reprezentarea poate fi: „speciala', cand se refera la un act izolat si „generala', cand este vorba de o categorie de acte sau chiar toate actele reprezentatului.

4. in comert intalnim doua feluri de reprezentare: reprezentarea exclusiva si reprezentarea colectiva.

a). reprezentarea exclusiva este aceea in virtutea careia o persoana isi asuma sarcina sa incheie operatiuni pe socoteala si in numele altei persoane, dar cu conditia ca persoana pentru care se incheie operatiunea sa nu aiba dreptul sa-si aleaga vreun alt reprezentant in tara sau in circumscriptia in care isi desfasoara activitatea persoana aleasa de el ca reprezentant.

b). reprezentarea colectiva cand operatiunile juridice ale unui comerciant sunt incheiate de mai multe persoane de mai multi reprezentanti laolalta.

Se poate conveni insa ca fiecare din reprezentanti sa poata incheia separat acte juridice, in acest caz, nu mai avem procura colectiva, deoarece prin repre­zentare colectiva intelegem reprezentanta in virtutea careia mai multe persoane laolalta pot incheia operatiuni pentru reprezentat. Codul comercial prevede re­prezentarea colectiva dar el dispune ca, daca nu s-a prevazut in mod expres ca operatiunile comerciale trebuie sa fie incheiate de toti reprezentantii laolalta, prezumtia este ca fiecare in parte poate incheia operatiuni valabile (art. 389 Codul comercial). Operatiunea este valabila si cand majoritatea reprezentantilor accepta reprezentanta (art. 389 Codul comercial).

Reprezentanta indirecta in temeiul careia in raporturile dintre reprezentant si tert, actul juridic incheiat produce efecte numai in patrimoniul reprezentan­tului, dar pe baza raporturilor interne dintre reprezentant si reprezentat efectele actului juridic se produc in patrimoniul reprezentatului care este adevaratul ti­tular, care este adevaratul beneficiar al acestor efecte. Acest raport intim de reprezentare este opozabil creditorilor si avanzilor cauza ai reprezentatului. Prin urmare, reprezentarea indirecta a drepturilor intre terti si reprezentat desi intre ei nu exista raporturi juridice. Reprezentarea indirecta este acceptata de legiui­torul roman in cazul institutiei privilegiului gaj in favoarea reprezentantului asupra bunurilor reprezentatului ce se afla in posesia sa si aceasta chiar in cazul in care reprezentantul actioneaza in nume propriu dar pe socoteala altuia. Or, daca reprezentantul ar fi proprietarul bunurilor dobandite, in temeiul contractului cu tertul nu ar avea nevoie de o atare garantie.

Sectiunea 5. Incetarea reprezentarii

Reprezentarea are caracter „intuituu personae' si in consecinta ea inceteaza ori de cate ori intervin situatii care afecteaza acest caracter, intre cauzele de incetare sunt avute in vedere: revocarea imputernicirii, interdictia, renuntarea la insarcinare, insolvabilitatea, moartea, lichidarea judi­ciara.

Revocarea imputernicirii poate avea loc oricand se constituie o cauza de incetare a reprezentarii.

Renuntarea la imputernicire poate duce la incetarea reprezentarii, dar numai daca aceasta renuntare este notificata reprezentantului pentru evitarea cauzarii unor prejudicii.

Caracterul personal al reprezentarii face ca reprezentarea sa inceteze la in­terventia oricareia din urmatoarele cauze: moartea, interdictia, insolvabilitatea, lichidarea judiciara pentru reprezentant sau reprezentat.

Sectiunea 6. Auxiliarii dependenti

Sunt persoanele prin intermediul carora comer­ciantii incheie acte juridice comerciale si care se afla in raporturi de munca sau subordonare cu comerciantii, fiind, de regula, salariatii acestora, in aceasta ca­tegorie intra prepusii, comisii pentru negot si comisii calatori pentru negot.

Prepusii sunt persoane insarcinate cu comertul in locul patronului lor; fie in locul unde acestea il exercita, fie in alt loc (art. 392 C. com.). Din aceasta definitie rezulta ca pentru ca o persoana sa fie prepus comercial trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

- persoana in cauza sa fie „insarcinata cu comertul patronului sau', adica sa fie imputernicita sa conduca intreaga activitate comerciala si sa-1 reprezinte pe patron in toate actele comerciale;

- imputernicirea data sa priveasca „activitatea comerciala la locul unde co­merciantul isi exercita comertul (unde isi are sediul sau la un loc determinat) (de exemplu la o sucursala).

1). Prepusul, prin urmare, se deosebeste de oricare reprezentant prin: sfera intinsa de activitate si prin locul unde isi desfasoara activitatea. El nu este chemat sa incheie o operatiune, un act izolat in numele comerciantului, ci in­cheie toate actele referitoare la comertul reprezentatului sau la o ramura distincta din comertul acestuia.

2). Prepusii se deosebesc de ceilalti reprezentanti si prin locul unde isi des­fasoara activitatea si anume la sediul comerciantului sau la o sucursala, pe cand ceilalti reprezentanti isi pot exercita imputernicirea oriunde. Prepusul este sub­stituitul unui comerciant la locul negotului.

O persoana nu are calitatea de prepus daca el trebuie sa supuna patronului spre aprobare toate actele ce vrea sa le incheie.

Prepusul este un alter ego al comerciantului. El nu poate face nici un act care ar contrazice scopul pentru care a fost numit, el avand numai indatoriri profesionale.

Continutul raportului juridic dintre prepus si comerciant este reglementat de dispozitiile art. 393-400 C. com.. Din analiza acestor texte legale rezulta ca prepusul este in acelasi timp conducator de intreprindere si reprezen­tant. Pe de o parte, el este investit cu atributii de exercitare a activitatilor pe care le implica comertul, pe de alta parte, este un salariat al comerciantului, retribuit cu o suma fixa sau cu o cota procentuala din beneficiu. Aceste 2 aspecte ale raportului de prepusenie sunt, totodata, suportul calitatii sale de reprezentant al comerciantului.

Intinderea puterilor prepusului .Prepusul dispune de puteri largi pentru executarea operatiilor necesare de­sfasurarii comertului. Ca urmare, puterea de reprezentare a prepusului este ge­nerala si permanenta.

Reprezentarea este generala, in sensul ca puterile prepusului sunt determi­nate de obiectul comertului pe care este imputernicit sa-1 exercite.

Legea nr. 31/1990 prevede in disp. art. 194-209 sanctiuni si pentru prepusii care au savarsit infractiuni in executarea imputernicirii lor. Prepusul nu poate fi insa pedepsit pentru infractiunea de bancruta frauduloasa ori alte infractiuni privi­toare la comert daca nu este vinovat, pedeapsa potrivit legii penale fiind per­sonala, insa ori de cate ori savarseste fapte penale, de exemplu ascunderea unei parti din actiunile societatii, legea il pedepseste desi nu este comerciant.

Prepusul nu poate face concurenta comerciantului pe care-1 reprezinta. Potrivit art. 397 C. com., prepusul nu poate fara invoirea expresa a comerciantului sa faca operatiuni comerciale in nume propriu sau sa ia parte pe seama sa ori a altei persoane la un comert de felul celui cu care a fost insarcinat. Asemenea acte sunt interzise, fiind considerate acte de concurenta neloiala, in cazul in care prepusul savarseste acte de acest fel, el datoreaza comerciantului despagubiri pentru prejudiciul cauzat. Mai mult, comerciantul are dreptul sa retina si sa revendice pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operatiuni.

Calitatea de prepus inceteaza prin:

1. Revocarea imputernicirii;

2. Renuntarea prepusului;

3. Moartea, interdictia, insolvabilitatea si lichidarea judiciara (falimentul) comerciantului sau a prepusului.

Prepusenia poate produce efecte si sa oblige, chiar dupa ce aceasta calitate a incetat; daca actele incheiate cu tertele persoane sunt de buna credinta, actele sunt valabile.

Comisii pentru negot, asa cum rezulta din disp.art. 404 C. com., sunt prepusii pentru vanzarea in detaliu a marfurilor, iar in literatura juridica  se face distinctie ca, desi legea ii numeste prepusi, ei nu au insa aceasta calitate in sensul precizat de art. 392 si urmatoarele din C. com. roman.

Comisii pentru negot sunt salariati ai comerciantului care il ajuta pe acesta in interiorul localului, in desfasurarea activitatii si sub supravegherea sa. Ei sunt salariati insarcinati sa intre in raporturi juridice cu clientela.

In aceasta categorie intra si alte persoane care indeplinesc operatiuni speci­fice comertului cum sunt: receptionerul de la hotel, soferul taximetrist, salariatii care presteaza servicii la domiciliul clientilor. Aceste persoane numiti comisi pentru negot au puterea de a trata si de a-1 reprezenta pe patron, numai in localul in care acesta isi desfasoara activitatea unde pot incheia contracte co­merciale in schimbul lucrului vandut pot cere si incasa pretul, dand chitanta valabila in numele patronului lor. Pentru operatiunile din afara localului ei au nevoie de o imputernicire speciala expresa sau tacita din partea comerciantului. Disp.art. 404 C. com. prevede in acest sens ca „afara de magazin, ei nu pot cere plata creantelor patronului, fara autorizarea speciala Autorizatia poate rezulta, de exemplu, din faptul ca acest comis preda marfa la domiciliul clientilor si le cere plata. Nu trebuie sa fie confundati comisii de comert cu alti salariati ai patronului care depun activitate in interiorul localului; sunt si ei auxiliari, dar nu au puterea de a reprezenta. Acesti functionari nu sunt insarcinati sa intre in raporturi cu tertele persoane. Codul comercial roman nu se ocupa de con­tractul de munca intre comerciant si auxiliari care nu au putere de a reprezenta, aceasta fiind o problema de legislatia muncii.

Comisii calatori pentru comert denumiti si comisi voiajori ori comerciali sunt auxiliari independenti, salariati ai comerciantului retribuiti cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere incheiata. Statutul lor decurge din dispozitiile art. 402-403 C. com.

Spre deosebire de comisii pentru negot care isi desfasoara activitatea la locul unde se exercita comertul patronului, activitatea comisilor calatori se desfasoara in afara acestui loc, in alte localitati, de regula stabilite de comerciant. Aceste persoane pot avea imputernicirea de la patron, printr-o procura, cat si prin cir­cularele sau prin corespondenta trimisa de patron clientilor.

Comisii voiajori sunt de 2 feluri: comisi voiajori cu reprezentanta si comisi voiajori fara reprezentanta. Daca comisii calatori au puterea de a incheia con­tracte care obliga pe patron, sunt reprezentanti; daca comisii voiajori au de scop numai de a colecta oferte sau comenzi pentru patroni, care urmeaza sa fie apro­bate apoi de comerciant si, eventual, sa fie comercializate in raporturi contrac­tuale, ei nu au puterea de a-1 reprezenta pe patron; sunt comisi voiajori fara reprezentare.

Comisii voiajori cu puteri de reprezentare incheie acte juridice intocmai ca si prepusii. regulile pentru prepusi sunt valabile si pentru aceasta categorie de auxiliari (art. 403 C. com.).

La incheierea actelor juridice comisii calatori pentru negot trebuie sa aduca la cunostinta tertilor calitatea lor de reprezentanti ai comerciantilor. Ei nu pot sa semneze insa cu mentiunea „prin procura', ci numai sa arate numele patro­nului lor. in caz contrar, ei se obliga personal fata de terti.

Rezumand, retinem ca principalele trasaturi caracteristice ale acestor auxiliari sunt: a) se afla cu patronul intr-un raport juridic de munca, fiind remunerati cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere incheiata; ei nu au calitatea de comerciant; b) au o activitate de teren pentru cautarea clientelei; c) intinderea prerogativelor comis voiajorului este stabilita de patron; d) in toate operatiunile de comert, comis voiajorul trebuie sa arate calitatea sa de repre­zentant al patronului.

Sectiunea 7. Auxiliarii independenti

Auxiliarii independenti sunt acele persoane care, in mod profesional, coo­pereaza si-i ajuta pe comercianti in activitatea lor. in aceasta categorie intra mijlocitorii, agentii de bursa si agentii de comert.

Mijlocirea este acea activitate prin care o persoana numita mijlocitor ur­mareste ca 2 persoane sa incheie o afacere si gratie diligentei si activitatii sale specifice sa le determine sa incheie contractul avut in vedere.

Dreptul la o remuneratie se naste la incheierea contractului ca urmare a diligentelor mijlocitorului, indiferent de executarea obligatiilor asumate prin contractul incheiat. Sarcina mijlocitorului a fost sa usureze incheierea contrac­tului si in momentul in care s-a realizat acest act, rolul mijlocitorului a incetat. Daca insa tratativele nu duc la nici un rezultat si se intrerup, mijlocitorul nu are nici un drept la remunerare. Se face exceptie in situatia in care partile simuleaza intreruperea tratativelor si ulterior incheie contractul, in acest caz, se aplica principiile generale si partile sunt obligate la plata remuneratiei.

Caracterizare juridica. Mijlocitorul la care se refera art. 3 pct. 12 Codul comercial se caracterizeaza prin aceea ca:

a). nu este reprezentantul nici uneia din partile actului de comert pe care-1 mijloceste; el se margineste sa puna partile in contact si sa faca demersuri pentru a le determina sa incheie actul.

b). mijlocitorul este un auxiliar independent, intre el si partile interesate sta-bilindu-se un contract de locatiune al serviciilor.

c). mijlocitorul profesionist este considerat comerciant daca mijloceste acte de comert si nu acte de drept civil (art. 7 Codul comercial), situatie in care are toate obligatiile profesionale ale comerciantului.

d). mijlocitorul are drept la un comision din momentul perfectarii actului de comert intre partile interesate, independent de soarta ulterioara a acestui act (reziliere, neexecutare, etc. ).

In dreptul anglo-american, intermedierea prezinta aspecte specifice datorita faptului ca acest sistem de drept nu cunoaste mandatul comercial si nici cel de comision; corespunzator acestor institutii juridice in dreptul la care ne referim exista intuitia juridica agency care reglementeaza toate formele de intermediere.

Prin agency se intelege raportul juridic care ia nastere in temeiul imputer­nicirii pe care o persoana numita the principal o da unei alte persoane numita the agent, care accepta sa actioneze in numele principalului. Acest raport se stabileste, fie prin acordul partilor, fie care rezultat al unei prezumtii legale edictata in interesul tertilor.

O alta forma de intermediere in special in domeniul bancar este institutia juridica „trust' (The Trust), care are de obiect un raport fiduciar (care se ba­zeaza pe incredere), referitor la drepturi patrimoniale in virtutea caruia o per­soana numita settlor transmite un bun unei alte persoane, numita trustee, care se obliga sa dispuna de bunul respectiv in folosul unei a 3-a persoane, numit cestui que trust (beneficiar) determinat ca atare de settlor.

In cadrul trustului, trustee este titularul unui drept real (trust property) in timp ce agentul este titularul unor puteri de reprezentare intre care si aceea de a lega pe principal prin actele incheiate cu tertii. Trustee trebuie sa se confor­meze dispozitiilor date in,,trust' in timp ce agentul actioneaza sub agentul -celeilalte parti - principal - acesta din urma putand sa dea instructiuni de care el trebuie sa tina seama. De exemplu: BRCE transmite o cambie unei banci straine corespondente (devenita banca trustee), cu ordinul de a fi predata unui partener de afaceri al unei societati de comert exterior, contra documentelor de livrare al unor marfuri determinate.

Agenti de bursa atat cea de marfuri cat si cea de valori intra, de asemenea, in categoria mijlocitorilor. Disp.art. 35 alin. (2) din legea nr. 52/1994 prevede ca societatile de valori realizeaza activitatea de intermediere prin persoane fizice, angajati sau reprezentanti exclusivi, actionand ca agenti de valori mobiliare. Aceste persoane fizice isi desfasoara activitatea in numele si pe contul societatii de la care au primit ordine de tranzactii si nu pot angaja in nume sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori mobiliare. Nici o persoana fizica nu se poate angaja in intermediere de valori mobiliare fara autorizatie din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Exercitarea neautorizata a unei activitati de intermediere de valori mobiliare ori folosirea neautorizata a expresiilor: „intermediere de valori mobiliare', „in­termediar pentru valori mobiliare', „agent pentru valori mobiliare' sau a ori­carei expresii similare atrage raspunderea potrivit legii art. 38 alin. ultim din Legea nr. 52/1994).

In literatura de specialitate ' notiunea de agent de bursa este folosita pentru a desemna atat categoria intermediar de bursa numita in economia de piata si brokeri, cat si categoria de comercianti de bursa, numiti si dealeri, specialisti neoperativi care au atributii in ceea ce priveste analiza, urmarirea si facilitatea tranzactiilor bursiere pe cont propriu, in cazul intermedierii intereseaza ambele categorii de agenti de bursa.

Agentul de bursa este definit ca persoana fizica sau juridica care, in numele si pe raspunderea clientilor contra unui comision se angajeaza in activitatea de solicitare si acceptare a ordinelor de tranzactii.

Agentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de baza: actioneaza in contul clientului si este supus controlului acestuia, nu are nici un drept asupra valorilor proprietatea clientului, este dator sa respecte intocmai ordinul clien­tului este autorizat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare daca realizeaza intermedierea unor asemenea valori sau atestat de un alt organ competent (co­mitetul bursei, autoritatea de supraveghere a pietei in celelalte cazuri).

Agentul oficial de bursa este deci o persoana autorizata de Comitetul bursier respectiv de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare sa indeplineasca functia de intermediar cu ocazia incheierii de tranzactii in cadrul Bursei de Valori Mobiliare.

Agentii de bursa pot actiona in calitate de angajati sau ca agenti externi primind pentru activitatea prestata o retributie sau un comision daca lucreaza ca profesionisti independenti. Agentii de bursa au calitatea de comercianti, in­trucat isi realizeaza activitatea de mijlocire in afacerile comerciale ca o profesie obisnuita.

Aceeasi pozitie o are si sindicul bursei in cadrul Bursei de valori Mobiliare. Comisarul general al Bursei el este agentul oficial investit cu atributii speciale de supraveghere si control asupra desfasurarii operatiunilor in bursa, precum si mijlocirea unor operatiuni in contul statului si al institutiilor publice.

In activitatea lor, mijlocitorii bursei pot fi ajutati de supleanti si remizeri -cei care cauta clienti pentru efectuarea operatiilor de bursa. Acestia lucreaza sub supravegherea, in numele si pe raspunderea mijlocitorilor oficiali.

Bursa de valori mai are si o alta categorie de specialisti, aceea a consult­antilor de plasament. Ei sunt profesionisti care presteaza catre public, contra cost, servicii de consultanta si plasament de valori mobiliare, direct sau indirect. Prestarea unor astfel de servicii se face numai cu autorizarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Agentul de comert este un auxiliar independent care face operatiuni de intermediere cu caracter profesional. Se numeste agent de comert, persoana fizica sau juridica a carei activitate independenta, cu caracter profesional si de durata consta in a trata si incheia afaceri comerciale, ceea ce ii deosebeste de mandatari, in numele si pe socoteala unui mandant (comerciant) fata de care nu se afla intr-o legatura de subordonare. Agentul de comert actionand ca profesionist, autonom, plaseaza produsele unuia sau mai multor comercianti intr-o anumita zona sau indeplinesc pentru acestia diverse operatiuni comerciale, furnizeaza informatii privind conditiile pietei, colecteaza comenzi pe care le transmite mandantului, trateaza si incheie afaceri comerciale.

Agentul de comert care este imputernicit de un mijlocitor sa trateze afaceri, sa realizeze oferte, comenzi etc. pe care comerciantul le concretizeaza sub forma unor conventii comerciale, este un mandatar fara reprezentare. Agentul comer­cial este imputernicit sa incheie afaceri comerciale cu tertii in numele si pe socoteala mandantului este un reprezentant al comerciantului.

Caracteristice pentru agentul de comert sunt 3 elemente: stabilitatea, exclu­sivitatea teritoriala si calitatea de mandatar sau reprezentant. Din definitia si caracteristicile aratate se pot distinge urmatoarele 5 trasaturi distinctive:

1) Ei reprezinta unul sau mai multi comercianti, sunt independenti si ca regula generala nu sunt legati de un contract de munca, ci printr-un contract de mandat in virtutea caruia trateaza in numele si pe contul comerciantului.

2). Ei se disting de comisionarii care trateaza in nume propriu dar pe contul altuia si de curtierii care nu trateaza direct si care nu reprezinta contractantii dar se limiteaza sa-i apropie.

3). Adesea distinctia intre diferite categorii de agenti este dificila, acelasi cuvant acoperind profesii diferite. Este cazul agentilor de asigurari diferiti de curieri de asigurari care sunt agenti prepusi si au dreptul la o indemnizatie ori la o despagubire, in caz de incetare abuziva de contract, in timp ce se recunoaste calitatea de comerciant agentilor generali sau locali, agentilor de import sau export.

4). Agentii de comert se deosebesc in general de prepusi, deoarece nu au puterea de a indruma operatiunile si de mijlocitori pentru faptul ca se ocupa numai de anumiti comercianti si in anumite zone, iar nu pentru orice comer­cianti, cum fac mijlocitorii. Ei au dreptul al un comision nu numai pentru afa­cerile incheiate personal, dar si pentru afacerile incheiate direct de comerciant, in timp ce mijlocitorul are un drept la un provizion de la ambele parti.

5) Agentii de comert au capacitatea de comerciant potrivit art. 3 pct. 7 Codul comercial cu toate indatoririle corespunzatoare acestei calitati: inmatricularea in Registrul Comertului, tinerea unor registre de contabilitate etc.

In practica anglo-americana, agentul de comert este denumit factor. Factorul este un agent comercial (mercantile agent) care actioneaza in nume propriu dar in contul principalului, avand posesiunea si controlul marfurilor care i-au fost incredintate. Ca urmare, orice vanzare a acestor marfuri de catre mercantile agent pe care o efectueaza in cadrul profesiei sale produce toate efectele asupra tertelor persoane cumparatoare, de buna credinta, deoarece re­prezinta autorizarea data de proprietar.

Broker este un agent comercial in dreptul anglo-american. El nu apare ca parte in contractul incheiat, neavand posesie si contul asupra marfurilor pe care le negociaza. El lucreaza in numele mandantului, fiind mijlocitor intre acesta si terta persoana interesata in incheierea unei tranzactii. Activitatea lui se numeste brokerage, iar retribuirea se calculeaza asupra valorii afacerii incheiate, in numele si contul principalului.