Termenele de prescriptie in materia asigurarilor

Termenele de prescriptie in materia asigurarilor

55. Termenul special de prescriptie. Potrivit art.3 alin.2 din Decr. nr. 167/1958 - prin derogare de la termenul general de prescriptie - 'in raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea latermen sau prin amortizare'

In legatura cu acest termen special de prescriptie precizam, in primul rand, ca este aplicabil indiferent ca asigurarea este facultativa sau obligatorie. Legea nu distinge, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

In al doilea rand, precizam ca termenul special de prescriptie are caracter imperativ, incepe sa curga, se suspenda ori se intrerupe potrivit dreptului comun in materie, fiind aplicabile si dispozifiile referitoare la repunerea in termen etc. Derogarea vizeaza numai termenul prescriptiei.

Cu privire la domeniul de aplicare precizam ca termenul special de prescriptie vizeaza numai 'raporturile ce izvorasc din asigurare', deci 'exclusiv raporturile dintre asigurator si asigurat'¹. Dar tot raporturi ce izvorasc din asigurare sunt si raporturile asiguratorului:

• cu contractantul asigurarii (in ipoteza in care contractantul si asiguratul sunt persoane deosebite);

• cu persoana cuprinsa in asigurare si care, in terminologia legii, nu are calitatea de asigurat, de exemplu, conducatorul autovehiculului asigu­rat care nu este si detinatorul lui;

• cu beneficiarul asigurarii care, desi nu este parte contractanta, dupa parerea noastra nu poate fi plasat in afara raporturilor de asigurare, deoarece - prin stipulatia facuta in favoarea sa - dobandeste creanta de indemnizatie direct in temeiul contractului de asigurare. Dreptui beneficiarului isi are izvorul in acest contract, iar asiguratorul ii plateste deoarece are fata de el, direct in baza contractului, calitatea de debitor.

In schimb, termenul de prescriptie special nu este aplicabil, si deci devine aplicabil termenul general de prescriptie², in privinta tertelor per­soane care au anumite drepturi sau obligatii nascute in afara raporturilor de asigurare, deci pe alt temei.

Astfel, in cazul asigurarii de raspundere civila, terta persoana pagubita care are actiune directa impotriva asiguratorului, o poate valorifica in cadrul termenului general de prescriptie³, dreptul ei la despagubiri fiind nascut din cauzarea prejudiciului in conditiile prevazute de lege, deci in afara raporturilor de asigurare.

Tot astfel, dreptul asiguratului (de exemplu, in asigurarea de bunuri) impotriva tertului responsabil pentru prejudiciul cauzat (in completarea despagubirilor primite de la asigurator sau daca nu a beneficiat de asigurare, indiferent din ce motive, de exemplu, pentru ca termenul de prescriptie special impotriva asiguratorului s-a implinit) se poate valorifica in termenul general de prescripfie potrivit regulilor care guverneaza raspunderea civila, delictuala sau contractuala.

De asemenea, dreptul asiguratorului la actiunea in regres impotriva tertului responsabil, rezultand din subrogarea in drepturile asiguratului in limita indemnizatiei platite, poate fi valorificat potrivit dreptului comun¹.

In schimb, regresul asiguratorului Impotriva asiguratului sau altor persoane cuprinse in asigurare² se prescrie in 2 ani, fiind vorba de raporturi ce izvorasc din asigurare.

56. Cazuri exceptate. Actele normative in materie inlatura aplicarea termenului special de prescriptie de 2 ani³ - desi este vorba de raporturi ce izvorasc din asigurare - in urmatoarele 2 cazuri:

a) in cazul 'asigurarilor de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare' (art.3 alin.2 din Deer. nr. 167/1958) si carora, prin urmare, li se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani.

In legatura cu aceasta exceptie (de la termenul derogatoriu de 2 ani), subliniem ca legea vizeaza nu toate asigurarile de persoane, ci numai cele in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare, dar fara alte precizari.

Daca ipoteza obligatiilor devenite scadente prin amortizare este clara ⁴, formula 'prin ajungerea la termen' este cat se poate de neclara, dat fiind ca in materia asigurarilor nu se face o asemenea clasificare.

Este evident ca in asigurarile de accidente obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare (suma asigurata) nu devine scadenta prin ajungerea la termen, ci prin realizarea conditiei prevazute (producerea accidentului in perioada asigurarii). Creanta asiguratului (beneficiarului) poate fi deci valorificata numai in cadrul termenului special de prescriptie de 2 ani.

Tot astfel poate fi valorificata creanta in cazul asigurarii temporare de deces in care obligatia asiguratorului devine scadenta nu prin ajungere la termen, ci numai daca - in perioada asigurarii - se realizeaza conditia (moartea asiguratului).

In schimb, este evident ca in asigurarile pentru caz de supravietuire obligatia asiguratorului devine scadenta prin ajungerea la termenul prevazut in contract, daca asiguratul va fi in viata. Se aplica deci termenul general de prescriptie.

Cat private asigurarea viagera de deces, fiind incheiata pana la sfarsitui vietii asiguratului - deci termen incert, iar nu conditie -consideram ca este si ea exceptata de la termenul special de prescriptie, creanta de indemnizatie putand fi valorificata in cadrul termenului general de prescriptie.

b) Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente in viitor (dreptul la suma de rascumparare, la suma asigurata redusa ori alte sume prevazute a se plati ca urmare a expirarii sau la implinirea unui anumit termen) nu sunt supuse prescriptiei (art. 40 din Legeanr. 136/1995), fiind deci imprescriptibile.

Concluzii privind problema prescriptiei. Stabilirea unui termen speci­al de prescriptie de 2 ani in materie de asigurari se justifica in acele sisteme de drept in care termenul general de prescriptie este prea mare (de exemplu, 30 de ani in Franta)¹. In dreptul nostru, diferenta intre cele doua termene fiind neinsemnata, stabilirea unui termen special de pres­criptie nu are o justificare temeinica. In orice caz, nu se justifica legiferarea unor exceptii de la termenul special de prescriptie (exceptii de la exceptie) de exemplu, in materia asigurarilor de persoane. Consideram ca, de lege ferenda, ar merita sa fie retinuta numai imprescriptibilitatea dreptului asiguratilor asupra rezervei de prime. In rest s-ar putea aplica dreptui comun din materia prescriptiei si in domeniul raporturilor de asigurare.