Reasigurarea non proportionala: reasigurarea excesului de pierderi (Xl)

Reasigurarea non proportionala: reasigurarea excesului de pierderi (Xl)

Limita de acoperire deductibila

Reasigurarea exesului de pierderi (sau XL) este structurata diferit fata de tipurile proportionale discutate mai sus. Cu contractele proportionale, cesiunile sunt legate de sumele asigurate; cu reasigurarea excesului de pierderi, din contra, pierderea este cea importanta. Aici, indiferent de suma aigurata, asiguratorul direct suporta toate pierderile survenite in aria afacerii numita in contract – pana la o limita sigura numita deductibila. (Precum este mentionat mai sus, alti termini precum retinerea neta, punctul de exces sau prioritatea pot fi folositi). Reasiguratorul plateste intreaga pierdere in exces, pana la limita de acoperire convenita.

Astfel, in contrast cu contractele proportionale (in care reasiguratorul isi plateste partea definita din totalitatea pierderilor care reprezinta obligatia lui de a le resigura), in contractele privind excesul de pierderi reasiguratorul plateste numai partea din pierderea in exces care depaseste deductibilul (pana la limita de acoperire convenita).

Acoperirile WXL/R si Cat XL

Asigurarea excesului de pierderi poate fi impartita in linii mari in acoperiri pentru risc (WXL/R) si acopriri pentru catastrofe (CatXL). Aceste contracte rezolva nevoile asiguratorilor directi care doresc protectia prin reasigurare (cel putin impotriva pierderilor masive) in timp ce pastreaza cat mai mult premiul lor brut. Oricum, acesti asiguratori „cumpara” un risc care este mai mare in comparatie cu asigurarea proportionala, deoarece reasiguratorul nu furnizeaza usurarea pierderilor sub suma deductibila. Astfel asigurarea non-proportionala acopera in mare parte pericolul pentru care asiguratorul direct va trebui sa plateasca in intregime si din propriul cont orice pierderi apropiate sau identice cu suma deductibila convenita.

Reasigurarea XL are o istorie mult mai scurta decat asigurarea proportionala si nu a fost stabilita decat in anii `70. Un motiv principal poate fi ca – contrar cu reasigurarea proportionala – formularea contractelor nu defineste explicit felul cum vor fi impartite primele de catre asiguratorul direct si de reasigurator. Mai degraba, de la bun inceput, reasiguratorul trebuie sa estimeze la ce viitoare povara a pierderii sa se astepte sa suporte in cadrul unui astfel de contract. Practic, 2 metode pot fi folosite.

Pag 26 Metodele gradului non-proportional

Gradul de experienta

Aceasta metoda este bazata pe pierderile evenimentelor trecute. Ajustate potrivit, statisticile pierderilor trecute pot oferi o imagine buna asupra poverii pierderilor care pot aparea in viitor.

- Gradul de expunere

Daca nici o statistica adecvata a pierderilor nu este disponibila, reasiguratorul va incerca sa gaseasca un portofoliu similar cu suficienta experienta in domeniul pierderilor. El va calcula apoi povara pierderii presupuse prin cuantificarea diferentelor dintre portofoliul analizat si cel care este folosit pentru comparatie.. Astfel, evenimentele privind pierderile actuale nu sunt folosite pentru analiza, dar mai degraba pierderile presupuse asa cum este estimat in functie de informatia asupra riscului continut in portofoliu.

Ambele metode si-au gasit acum o acceptare larga, si intelegerea privind excesul pierderilor a devenit un instrument de importanta majora in protejarea asiguratorilor directi impotriva pierderilor majore acumulate.

Urmatoarele evenimente privind pierderile ilustreaza modul de functionare al WXL/R si CatXL.

Dupa aplicarea tuturor acoperirilor sub forma reasigurarilor proportionale, depozitul unui asigurator direct este de 8 milioane. Pentru a-si proteja in continuare depozitul de pierderi majore, el cumpara apoi o acoperire WXL/R de 6 milioane * 2 milioane. Ca o protectie suplimentara impotriva catastrofelor (ex: cutremure) el mai cumpara si CatXL cu limitele 9 milioane * 4milioane.

Referat: Comertul nealimentar specializat - comertul electronic - centrul comercial Proiect: Asortimentul de marfuri si servicii - clasificarea si dimensiunile asortimentului la magazin

Evenimentul pierderii 1:

Un incendiu prejudiciaza un asigurator direct cu o pierdere de 1 milion din propriul cont.

Pierderi nete:

Asiguratorul direct        – 1 milion

Reasiguratorul WXL/R – Zero (cele 2 milioane deductibile nu au fost depasite).

Reasiguratorul CatXL   - Zero (cele 4 milioane deductibile nu au fost depasite).

Pag 27

Evenimentul pierderii 2:

Un incendiu major prejudiciaza asiguratorul direct cu o pierdere de 7 milioane din propriul cont.

Pierderi nete:

Asiguratorul direct         – 2 milioane (adica deductibilul WXL/R).

Reasiguratorul WXL/R - 5 milioane

Reasiguratorul CatXL    - Zero (Pierderea neta a asiguratorului direct a fost redusa cu 2 milioane de catre acoperirea WXL/R, si este asfel mai mica decat deductibilul CatXL).

Evenimentul pierderii 3:

Un cutremur prejudiciaza asiguratorul direct cu o pierdere din propriul cont dupa cum urmeaza:

Risc A: 1 milion; Risc B: 1 milion; Risc C: 1 milion; Risc D: 2 milioane; Risc E: 4 milioane; Total: 9 milioane.

Pierderi nete

Asiguratorul direct          - 4 milioane (adica deductibilul CatXL).

Reasiguratorul WXL/R – 2 milioane (Riscul E implica o pierdere de 4 milioane: reasiguratorul WXL/R va plati partea din pierdere care trece de cele 2 milioane deductibile).

Reasiguratorul CatXL   - 3 milioane (pentru acoperirea CatXL, pierderea neta este de 9 milioane minus cele 2 milioane platite de reasiguratorul WXL/R, adica 7 milioane. Dupa ce asiguratorul direct plateste cele 4 milioane deductibile, reasiguratorul CatXL este lasat cu o pierdere de 3 milioane).

Pag 28

Reasigurarea stop-loss (stopeaza pierderea) (SL)

Contractul stop-loss este proiectat pentru asiguratorii directi care protectie cuprinzatoare impotriva fluctuatiilor in experienta lor anuala in ce priveste pierderile in arie profesionala. In aceasta forma rara de reasigurare, reasiguratorul este obligat sa acopere orice parte din totalul de pierderi anual care depaseste deductibilul convenit: de obicei acest total deductibil este definit ca un procentaj al principalului venit anual, dar poate fi, de asemenea, si o suma fixa. Este irelevant daca deductibilul este depasit de o singura pierdere mare sau acumulare de pierderi de marime medie sau mica.

Cum nu este obiectivul contractului stop-loss sa despovareze asiguratorul direct de intregul risc antreprenorial, reasiguratorul cere, pe buna dreptate, asiguratorului direct sa-si atraga asupra sa o pierdere tehnica (adica pierderi + costuri > castiguri) inainte ca obligatia lui de plata sa fie declansata.

Contractul stop-loss este de fapt cea mai cuprinzatoare forma de protectie in reasigurari. Oricum, reasiguratorii au rezerve in privinta acestui tip de contract., care reprezinta motivul pentru care nu mai este folosit asa de des. Exista mai multe motive pentru retinerile lor: un risc mare este transferat reasiguratorului in timp ce mijloacele lui de influentare a expunerii raman limitate; reasiguratorul pierde principalul volum, si deci influenta; el are nevoie de foarte multa cantitate de informatie; exista un pericol de manipulare de catre cedent; si compunerea majoritatii portofoliilor devine mai putin transparenta in timp ce afacerea cu asigurarile devine mai mult internationalizata. Contractele stop-loss sunt cel mai frecvent utilizate pentru furtuni si grindina.

Exemplu:

Castigul anual al asiguratorului direct: 50 de milioane.

Costurile asiguratorului direct:             15 milioane (=30%).

Contractul SL:     50% * 100%.

In acest exemplu reasigurarea acopera pana la 50% din venitul anual al asiguratorului direct, tinand cont ca pierderile lui depasesc 100%: asta inseamna ca deductibilul lui este egal cu venitul. Aceasta inseamna ca asiguratorul direct trebuie sa subscrie pierderi de 30% inainte sa inceapa platile sub auspiciul contractului stopp-loss.