Categorii de rezerve in asigurari

Asiguratorii si reasiguratorii trebuie sa-si constituie rezerve tehnice care reprezinta estimari ale platilor viitoare, pentru riscurile produse in trecut sau pentru cele care se vor produce in viitor.

Rezerva matematica in asigurarile de viata

Rezerva matematica constituie un fond de rezerva specific asigurarilor de viata care se calculeaza dupa metode actuariale.

La asigurarile de viata, de regula, nu exista un echilibru intre primele incasate de asigurator in cursul unui an si obligatiile asumate pentru acelasi an. Uneori se inregistreaza un surplus de resurse incasate, alteori un deficit de resurse.

Probabilitatea decesului creste odata cu inaintarea in varsta a asiguratului dar ratele de prima anuale sunt uniforme. Diferenta dintre prima neta incasata de asigurator si valoarea angajamentelor sale financiare la asigurarea de viata in anul de referinta reprezinta rezerva de prima pentru anul respectiv, ea servind pentru acoperirea obligatiunilor viitoare.

Se constata ca pe parcursul asigurarii, obligatiile partenerilor la contractul de asigurare evolueaza in sens diferit, astfel:

valoarea actuala a obligatiilor financiare ale asiguratului descreste pe masura achitarii primelor de asigurare anuale, ajungand egala cu zero dupa achitarea ultimei rate

valoarea actuala a obligatiilor financiare ale asiguratorului creste in mod continuu, fiind superioara valorii actuale a obligatiilor financiare ale asiguratului, cu exceptia momentului inceperii asigurarii cand cele 2 valori sunt egale

ultima obligatie a asiguratorului o constituie plata sumei asigurate

Diferenta dintre valoarea actuala a obligatiilor financiare ale asiguratorului si valoarea actuala a obligatiilor financiare ale asiguratului, ce se impun a fi platite, la un moment dat, poarta denumirea de rezerva matematica si are ca scop acoperirea obligatiilor viitoare ale asiguratorului.

Rezerva matematica este generata de raportul dintre evolutia incasarilor de prime, nivelul lor, modul de fructificare, pe de o parte, si obligatiile de contra plata ale asiguratorului, adica la plata sumei asigurate pentru acoperirea riscului in asigurarea de viata, pe de alta parte.

Modul de constituire a rezervei matematice se explica succint in continuare, luand in considerare raportul dintre risc si prima de asigurare in mecanismul asigurarilor. In asigurarea de bunuri, riscul asigurat si prima de asigurare raman constante pe durata asigurarii, intrucat conditiile de pastrare a bunului sunt, in general, constante.

In asigurarea de viata situatia este, insa, alta. Riscul de mortalitate pentru fiecare persoana asigurata creste o data cu varsta. Asiguratul plateste aceeasi prima de asigurare pe tot cursul asigurarii. Pentru a explica acest fapt se impune explicarea notiunilor de prima naturala si prima constanta.

Prima naturala sau prima riscului din fiecare an reprezinta valoarea probabila a riscului in cursul fiecarui an. Fiind in crestere an de an ea ar fi greu de stabilit iar asigurarea bazata pe prima naturala nu ar fi agreata de asigurat.

Prima constanta sau nivelata se stabileste intre valorile extreme ale primei naturale. Rezulta ca in primii ani ai perioadei de asigurare, asiguratorul va incasa o prima mai mare fata de cea justificata, iar in ultima parte o prima mai redusa fata de cea pe care riscul de deces o implica.

Din diferenta de prime incasate in acest mod si sumele platite se acumuleaza anumite rezerve care, in timp, se fructifica si prin dobanzile bonificate, ele reprezentand rezervele matematice.

In asigurarile incheiate numai pentru cazul de deces, rezerva matematica are rolul de a stabili un echilibru intre incasari de prime si plati de sume asigurate in functie de raportul in timp dintre prima nivelata si prima materiala .

In asigurarile viagere cu plata pe timp limitat, rezerva matematica se constituie pentru a putea face plati de sume in perioada in care nu se mai incaseaza prime.

In asigurarile mixte de viata, care indeplinesc si o functie de economisire, rezerva matematica cuprinde pe langa excedentul necesar pentru acoperirea riscului de deces si partea din prima datorata platii sumei asigurate la expirarea contractului de asigurare.

Rezerva matematica nu este un fond de rezerva de siguranta pentru asigurator, ca in cazul asigurarii de bunuri, ci contine economisiri facute de la si pentru asigurati de catre asigurator.

La calcularea rezervei matematice ca in toate calculele privind asigurarea de viata se iau in considerare valori probabile. O corecta gestiune financiara impune asiguratorului sa-si realizeze o acoperire financiara pentru fiecare contract de asigurare de viata. Asiguratul nu este obligat sa plateasca prima de asigurare pentru intreaga perioada de asigurare pentru care a incheiat contractul. Ca urmare, asiguratorul va trebui, din motive de siguranta, sa stabileasca asemenea niveluri ale primei de asigurare incat el sa fie intotdeauna debitor fata de asigurat si nu invers. Altfel spus, pe tot parcursul asigurarii, angajamentele asiguratului trebuie sa fie superioare angajamentelor pe care asiguratorul le are fata de asigurat, deci trebuie evitata asa numita “rezerva negativa”.

Sumele reprezentand rezerva matematica se pastreaza de catre societatea de asigurare in conturi la banci, fructificandu-se in functie de dobanzile bonificate. Ele pot fi fructificate de asigurator prin plasamente de lunga durata in actiuni si activitati cu caracter economic.

Metode de calcul a rezervei materiale

Exista mai multe metode de calcul a rezervei matematice intre care:

Analiza: Depozite comerciale - tipuri de depozite comerciale - amplasarea depozitelor de marfuri Referat: Elemente caracteristice vanzarilor de produse

metoda prospectiva

metoda retrospectiva

(a)     metoda prospectiva consta in calcularea rezervei matematice in functie de analiza viitoare a stocului de asigurari. Rezerva matematica la un moment dat, in cursul asigurarii, se obtine ca diferenta intre valoarea actuala a prestatiilor de asigurare viitoare (Va pr.v.) ale asiguratorului determinate la un anumit moment, si valoarea actuala a primei de asigurare care mai sunt de incasat, determinate al acelasi moment (Va p.n.).

R_m = V_apr.v. - V_ap.n.

(b)     metoda retrospectiva se bazeaza pe date si elemente din trecutul asigurarii. Rezerva matematica se determina ca diferenta intre valoarea actuala a primei incasate de la inceputul asigurarii (Va p.i.) si valoarea actuala a prestatiilor achitate de asigurator (Va pr.a.)

R_m = V_ap.i. - V_apr.a.

Rezultatele, in general, trebuie sa fie aceleasi indiferent de metoda folosita.

I. REZERVE DE PRIME

1.1. Rezerve de prime pentru prime neincasate

1.2. Rezerve de prime pentru riscuri neexpirate

II. REZERVE PENTRU DAUNE NELICHIDATE

2.1. Rezerve pentru daune nelichidate

2.2. Rezerve pentru daune neraportate

2.3. Rezerve pentru daune redeschise

2.4. Rezerve pentru cheltuieli aferente daunelor

III. ALTE TIPURI DE REZERVE

3.1. Rezerva pentru catastrofe

3.2. Rezerva pentru egalizarea daunelor

I. Rezerva de prime

Rezerva de prime se calculeaza lunar prin insumarea cotelor parti din primele nete (de Reasigurare) subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel incat diferenta dintre volumul primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile neexpirate la data calcularii.

1.1. Rezerva pentru prime neincasate

Expunerea la risc a politelor de asigurare non-viata, se intinde de obicei si dupa sfarsitul anului financiar. Un procent al primelor subscrise intr-un an financiar este destinat obligatiilor aferente expunerii la risc dupa sfarsitul anului financiar. Aceasta expunere sau acoperire a fost deja contractata si s-a platit deja pentru ea la subscrierea contractului de asigurare.

Rezerva pentru prime neincasate este partea din primele subscrise care se pastreaza pentru expunerea neexpirata a politelor.

Aceasta definitie este normala. RPN reprezinta partea din primele care au fost subscrise de asigurator dar care nu au fost inca incasate; cu alte cuvinte RPN este acea parte din prima subscrisa care nu a fost inca expusa riscului.

1.2. Rezerva pentru riscuri neexpirate

Aceasta ia in considerare posibilele evenimente viitoare de dauna.

Rezerva pentru riscuri neexpirate este constituita prospectiv pentru a acoperi evenimentele viitoare de dauna aferente perioadelor neexpirate ale politelor in vigoare la data incheierii documentelor contabile. RRN este constituita pentru a acoperi toate daunele si cheltuielile care se estimeaza ca vor apare in viitor, corespunzator perioadelor neexpirate ale politelor in vigoare la data incheierii documentelor contabile. In mod obisnuit RPN este mai mare decat RRN. Aceasta afirmatie este echivalenta cu afirmatia ca primele sunt suficient de mari pentru a acoperi daunele si cheltuielile(altele decat cele de achizitie), ceea ce un asigurator motivat pentru profit chiar urmareste.

In cazurile in care RPN este mai mare decat RRN asiguratorul nu are nevoie sa pastreze rezerve in plus fata de RPN pentru politele neexpirate. Pastrand o rezerva egala cu RPN este de asteptat ca un anumit profit sa apara in urmatoarele luni din aceste polite.

Situatiile in care RRN este mai mare decat RPN sunt mult mai complexe. Aceste situatii presupun ca asiguratorul se asteapta sa aiba multe pierderi din politele neexpirate, deoarece estimeaza sa plateasca mai mult pentru daune si cheltuieli decat partea din prime pusa deoparte pentru perioada neexpirata.

Prin urmare RPN va fi insuficienta pentru a putea plati sumele estimate si asiguratorul va trebui sa constituie o rezerva aditionala pentru a face fata acestui efort. Rezerva constituita aditional la rezerva pentru prime neincasate pentru cazul in care RPN este insuficienta pentru acoperirea riscului aferent perioadelor neexpirate se numeste rezerva aditionala pentru riscuri neexpirate.

II. REZERVA PENTRU DAUNE NELICHIDATE

Este valoarea estimata care poate fi constituita si mentinuta sub aceasta denumire ca o valoare totala. Alternativ, poate fi impartita in patru componente separate:

2.1. Rezerva pentru daune raportate dar nelichidate – este valoarea estimata care se constituie ca rezerva pentru a lichida daunele despre care asiguratorul are cunostinta la data incheierii documentelor contabile.

2.2. Rezerva pentru daune aparute dar neraportate – aceasta rezerva este necesara pentru a acoperi platile de despagubiri pentru evenimente care s-au produs, dar nu au fost inca raportate asiguratorului.

2.3. Rezerva pentru daune redeschise – este o rezerva aditionala care trebuie evidentiata explicit pentru daune pe care asiguratorul le considera lichidate, dar care ar putea solicita in viitor unele plati suplimentare. In practica, intre asiguratori exista diferente semnificative in ceea ce priveste conditiile in care o dauna poate fi considerata o dauna lichidata (inchisa).

2.4. Rezerva pentru cheltuieli aferente daunelor – in lichidarea oricarei daune de mai sus asiguratorul va avea unele cheltuieli suplimentare (taxe legale). Rezerva pentru aceste cheltuieli poate fi evidentiata separat.

Chiar daca rezervele nu sunt evidentiate pe categoriile de mai sus, un asigurator tot va trebui sa constituie si sa mentina rezerve care sa acopere aceste categorii.

III. ALTE TIPURI DE REZERVE

S-au constituit pana acum rezervele tehnice reprezentand rezervele pentru daune nelichidate si cele pentru riscuri neexpirate. In afara de acestea exista si alte tipuri de rezerve tehnice care nu pot fi clasificate cu usurinta:

3.1. Rezerva pentru catastrofe – este rezerva tehnica constituita in perioada dintre catastrofe pentru a acoperi riscul de catastrofa. Orice asigurator poate constitui o rezerva aditionala pentru a acoperi daunele care apar in urma unei catastrofe.

In asigurarile non-life prin catastrofa se intelege un eveniment singular care produce daune foarte mari intr-o perioada scurta de timp. Definitia exacta depinde de acoperirea oferita, un exemplu fiind “toate daunele care apar in 72 de ore in urma unei furtuni.

Rezerva pentru catastrofe este o rezerva contingenta rezervei pentru daune nelichidate.

Rezerva pentru egalizarea daunelor

Activitatea de asigurare este volatila, prin urmare profitul unui asigurator poate fi volatil. O modalitate de a reduce aceasta volatilitate este de a constitui rezerva pentru egalizarea daunelor. Aceasta rezerva este folosita pentru a netezi profiturile de la un an la altul. Intr-un an bun cand profiturile sunt mai mari se transfera o parte din sumele de bani catre rezerva de egalizare, reducand in acest fel profitul din acel an. Intr-un an prost, are loc transferul in sens invers crescand profitul din acel an.

Constituirea rezervei pentru egalizare nu este armonizata in intregime in tarile Uniunii Europene. Referitor la constituirea acestei rezerve tarile membre pot fi impartite in 2 categorii:

tari in care scopul constituirii rezervei este acela de a egaliza si a stabili rezultatele financiare de la un an la altul;

tari in care scopul constituirii rezervei este de a egaliza fluctuatiile mari care pot apare in rata daunelor in anumiti ani, ca rezultat al variatiilor in experienta daunelor. In acest scop, pentru indeplinirea acestui obiectiv, partea din primele incasate nete care nu sunt necesare intr-un an financiar pentru a acoperi daunele sau cheltuielile se transfera catre rezerva pentru egalizare.

Desi legislatia asigurarilor cere constituirea si mentinerea rezervei de egalizare, autoritatea de supraveghere precizeaza metoda de constituire si de evaluare a acestei rezerve. De asemenea nu exista o armonizare in ceea ce priveste deductibilitatea acestei rezerve la calculul profitului; in unele tari din UE aceasta rezerva este deductibila in alte tari ( Marea Britanie) nu exista posibilitatea deducerii.