Caracteristici contract de asigurare
se incheie in forma scrisa
cuprinde:
o
numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
o
obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila;
o
riscurile ce se asigura
o
momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
o
primele de asigurare
o
sumele asigurate
o
alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor
dovada incheierii contractului de asigurare rezulta si
din emiterea si trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi politia sau
certificatul, cererea de plata a primei ori din inscrisul prin care se
manifesta vointa asiguratorului de a incheia contractul.
documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la
purtator
daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare
se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima,
nu sunt platite in termenul prevazut in contractul de asigurare.
Contractul de asigurare este un contract
consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara
simpla exprimare a vointei juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de
publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege),
reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.
Contractul de asigurare este un contract
sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este
reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora.
Astfel,
obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia
asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a
inregistrat-o ca urmare a producerii
evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca
asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit sa fie
indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului
asigurat. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de
obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente
riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat.
Contractul de asigurare este un contract cu
titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui
avantaj.
Caracterul
oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea
prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a
obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca
urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator,
primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si
a platii indemnizatiei de asigurare. Criteriul cel mai acceptat pentru
determinarea caracterului oneros al contractului in general si al contractului
de asigurare in mod special, rezulta din analiza cauzei contractului si nu din
interdependenta drepturilor si obligatiilor.
Contractul de asigurare
este un contract de tip aleatoriu ,
deoarece existenta sau intinderea prestatiei partilor depinde de un eveniment
incert.
Asadar,
la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea
prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se
stie nici macar daca va exista un castig sau o
pierdere.
Contractul de asigurare este un contract
afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie. Modalitatea
termenului se materializeaza in sensul ca un contract
de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii
asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce
priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata
cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.
Sub aspectul efectelor
produse, contractul de asigurare este un contract
generator de drepturi de creanta , deoarece acesta este constituit din drepturi si
obligatii reciproce materializate in bani.
Contractul de asigurare este un contract de
adeziune deoarece se incheie pe bazele contractuale oferite de asigurator.
Asiguratii pot accepta oferta de risc a unui asigurator sau o pot respinge.
Daca o accepta, acestia adera pur si simplu la conditiile oferite de asigurat.
Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind
asigurarile si reasigurarile din Romania:
1. numele complet, domiciliul si/sau sediul partilor
contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractul respectiv;
2. obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de
persoane sau de raspundere civila;
3. riscul sau riscurile ce se acopera prin contractul de
asigurare;
4. evenimentul asigurat;
5. momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii
asiguratorului;
6. prima de plata si modul de plata al acesteia;
7. sumele asigurate;
8. alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile
partilor.
Vom analiza in continuare principalele
elemente de continut ale contractului de asigurare si caracteristicile lor
specifice.
Partile contractului de asigurare,
ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin
nume, sediu/domiciliu, sunt:
- Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica,
inregistrata legal in Romania
sau intr-o alta tara, autorizate sa practice
asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de
Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si
supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare
- Asiguratul, persoana fizica sau juridica, care are un
interes asigurabil cu privire la obiectul asigurarii respective, cu capacitate
de exercitiu deplina;
- Beneficiarul asigurarii, o persoana fizica indicata de
asigurat pentru a primi beneficiul asigurarii daca s-a produs riscul asigurat.
Beneficiarul asigurarii este intalnit cu precadere la
asigurarile de persoane.
- Contractantul, persoana fizica, care
incheie o asigurare in beneficiul unei alte persoane pe care o numeste
asigurat, pentru care plateste numai prima de asigurare.
Riscul,
reprezinta consecinta materiala a producerii evenimentului asigurat, apt de a
fi masurat din punct de vedere financiar la producerea sa,
si este un element fundamental al contractului de asigurare. El este consecinta producerii unui eveniment aleatoriu,
constituie chiar obiectul contractului de asigurare si trebuie sa fie real si
licit.
- riscul trebuie sa fie real
deoarece realizarea lui este posibila;
- riscul asigurat trebuie sa fie si licit si deci obiectul
contractului de asigurare nu trebuie sa fie contrar ordinii publice si bunelor
moravuri.
In cadrul ordinii publice trebuie sa
subliniem ca o condamnare penala, materializata mai ales in amenzile penale, nu
este asigurabila. Numai consecintele civile ale proceselor
penale sunt asigurabile.
Riscurile trebuie individualizate si descrise ca atare in
fiecare contract. Riscurile neasigurabile sunt excluse
fie prin lege fie prin contract. Intre
riscurile neasigurabile prin lege sau prin contract mentionam riscul de razboi
cu implicare internationala precum si riscul de razboi civil. Cu toate
acestea, dupa cum se va vedea, exista posibilitatea
asigurarii riscului de razboi in anumite limite si cu importante valori ale
primelor de asigurare.
Sunt de asemenea riscuri neasigurabile,
cele cauzate de actele dolosive intentionate ale asiguratului. Ne aflam
in fata unui risc neasigurabil provocat de fapta intentionata sau dolosiva a asiguratului atunci cand acesta a dorit realizarea daunei
prin provocarea intentionata a acesteia, fiind constient de consecintele
faptelor sale.
Pentru a opera excluderea
riscurilor neasigurabile, acestea trebuie declarate expres si explicit. Pentru
a fi considerate riscuri neasigurabile, excluse expres, este
necesar sa se foloseasca termeni clari, precisi si neechivoci in polita de
asigurare.
Declararea riscului asigurat este una din obligatiile
absolut fundamentale ale asiguratului, avand scopul de a permite asiguratorului
sa-si formeze propria opinie asupra acestuia, de a-l incadra intr-o anumita
categorie in statisticile sale si de a stabili, in functie de aceasta o prima
corespunzatoare.
Aceasta obligatie este specifica
dreptului asigurarilor, spre deosebire de dreptul comun unde se permite
partilor sa declare numai acele informatii care opereaza in propriul interes.
In cadrul contractului de asigurare, care are la baza principiul bunei
credinte, asiguratorul acorda un credit considerabil celor
declarate de asiguratul sau si de cele mai multe ori, fara o alta cercetare
preliminara accepta cele declarate de acesta procedand la acceptarea propunerii
de contract si a emite polita de asigurare.
Clasificarea
riscurilor
Literatura de specialitate
clasifica riscurile ce pot aparea in viata de toate
zilele, din punct de vedere al interesului asiguratorului.
Astfel, din punct de vedere al asigurabilitatii, riscurile
asigurabile sunt de regula riscurile pure, cele care nu produc decat prejudicii
si niciodata castig. In aceasta categorie intra explozia, accidentele, furtul,
naufragiile, cutremurele, etc. si asiguratorii le accepta in procesul de
contractare.
Asiguratorii nu accepta riscurile speculative deoarece
acestea pot produce si castig.
Dupa implicatiile lor de nivel social-economic riscurile
sunt riscuri fundamentale si riscuri
particulare.
Evenimentul asigurat este un
eveniment viitor si nesigur care, daca se va produce, va genera producerea
riscului asigurat si in consecinta prejudiciul a carui acoperire se va face
prin efectul contractului de asigurare incheiat de parti. Evenimentul asigurat este de regula o intamplare care producandu-se, genereaza
materializarea riscurilor contractate. Acest concept este
cel mai frecvant, dar nu este si singura manifestare a evenimentului asigurat.
Un eveniment asigurat este si o
reclamatie formulata de partea pagubita impotriva celui care i-a creat un
prejudiciu din furnizarea culpabila, neprofesionista a serviciilor pentru care
a fost angajat. Astfel, in asigurarile de raspundere profesionala (raspunderea
medicilor, avocatilor, expertilor, contabililor autorizati, a directorilor
etc.) o reclamatie formulata de persoana pagubita de serviciul defectuos al
acestora constituie evenimentul asigurat care determina producerea riscului
asigurat si in final al prejudiciului suferit de acesti profesionisti care pot
plati daune pentru consecintele materiale ale acestor acte profesionale
defectuoase.
Momentul inceperii raspunderii asiguratorului, respectiv
al incetarii acesteia
Unul din elementele esentiale ale contractului de asigurare este acela al delimitarii raspunderii asiguratorului in
cazul producerii evenimentului asigurat, deoarece aceasta ajuta la delimitarea
momentelor in limitele carora asiguratul stie ca poate pretinde indemnizatia de
asigurare pentru dauna suferita la producerea evenimentului sus mentionat.
Asiguratul nu poate pretinde acoperirea unui prejudiciu suferit la producerea
unui eveniment chiar individualizat intr-o polita de asigurare, daca nu
dovedeste ca aceasta polita, care ii da eventual dreptul la o indemnizatie de
asigurare, producea efecte la data intamplarii acelui eveniment.
Prima de asigurare
Prin prima de asigurare se intelege suma de bani pe care
asiguratul o plateste asiguratorului in schimbul asumarii de catre acesta a obligatiei de plata a indemnizatiei de asigurare pentru
acoperirea prejudiciului ce eventual l-ar suferi ca urmare a producerii unui
eveniment asigurat. Prima de asigurare, asa cum este
reglementata ea si in dreptul roman al asigurarilor permite partilor sa
negocieze si sa stabileasca fie plata direct sau prin intermediar, fie
anticipat si integral sau in rate.
Suma asigurata
Reprezinta suma declarata de asigurat ca reprezentand
valoarea reala a obiectului asigurarii care, asa cum
am vazut, poate fi o asigurare de viata, de accidente sau bunuri sau raspunderi
in cazul angajarii raspunderii civile legale a asiguratului.
Suma asigurata este de regula acceptata de asigurator ca
fiind cea reala, dar, in cazul asigurarii de bunuri in special, este posibil
ca, din diverse motive (nestiinta, dorinta de a plati o suma mai mica drept
prima de asigurare sau chiar fraudarea asiguratorului pentru a putea obtine o
indemnizatie mai mare decat cea cuvenita) suma asigurata declarata de asigurat
sa nu fie si cea corecta. In asemenea situatii se procedeaza astfel
- in cazul subasigurarii (asiguratul declara o suma mai mica
decat valoarea reala a bunurilor sale asigurate) asiguratul suporta
consecintele vointei sale juridice deoarece in cazul producerii unui eveniment
asigurat, el va primi o despagubire redusa corespunzator raportului dintre suma
prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin
contract.
- in cazul supraasigurarii, daca
asiguratorul constata supraevaluarea, recalculeaza primele de asigurare si
restituie asiguratului ce a platit im plus, eventuala indemnizatie urmand a fi
data in raport de noua valoare.
Alte clauze din care reies drepturile si obligatiile
partilor se regasesc in Conditiile de asigurare ale societatii de asigurare,
care are obligatia legala de a le pregati si supune la negociere la incheierea
contractului.
Caracterele
juriduce ale contractului de asigurare
1.Caracterul consensual al
contractului de asigurare implica consimtamantul partilor si forma
scrisa,dovada lui prin martori nefiind .
2.Caracterul sinalagmatic-partile se obliga
reciproc una fata de cealalta,respective una sa plateasca prima de
asigurare,iar cealalta sa acorde despagubirea sau suma asigurata,la ivirea
cazului asigurat.
3.Caracterul oneros consta in aceea ca
fiecare parte urmareste un anumit avantaj,o contraprestatie in schimbul aceleia
pe care o face,ori se oblige a o face in favoarea celeilalte parti.
4.Caracterul unic
5.Caracterul succesiv-asiguratul
este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asiguratorul sa
acorde continuu protectie asiguratului, prin acoperirea riscului.
6.Caracterul aleatoriu consta
in faptul ca efectele acestui contract,pentru parti,depind de un eveniment
viitor,nesigur,incert.La incheierea contractului nu se poate sti daca,si masura
in care,fiecare dintre parti va avea un avantaj sau o pierdere,ca rezultat al
contractului.
7.Caracterul de adeziune –formalizarea clauzelor
din contract apartine societatii de asigurare,asiguratii avand latitudinea de a
le accepta,sau nu, in totalitate.
8.Contractul de asigurare implica buna
credinta;pe de o parte,din partea asiguratului,cu ocazia perfectarii
asigurarii,apoi in legatura cu realitatea pagubelor reclamate, penrtu
stabilirea despagubirii;pe de alta parte,din parte societatii de asigurare, in
legatura cu clauzele impuse,raspunderea asumata,modul de evaluare a pagubelor
si stabilirea despagubirii.
Conditiile
de validare a contractului de asigurare
Pentru ca un contract sa fie valid este necesara indeplinirea urmatoarelor
conditii:
a) Capacitatea de a contracta a partilor. Contractele de asigurare pot fi
incheiate de persoane juridice in mod direct, prin organele lor de conducere,prin
subunitatile lor sau prin reprezentanti.Aceasta deoarece,spre deosebire de
persoanele fizice,persoanele juridice dobandesc capacitatea de exercitiu
concomitent cu capacitatea de folosinta,din momentul infiintarii si alegerii
organelor de conducere. Persoanele fizicepot incheia contracte de asigurare
daca au implinit varsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie.In cazul in
care acestea au asigurare incheiata contractele raman valabile atat timp cat
persoanele in cauza nu cer anularea lor.In concluzie o dauna reclamata de
asigurat va trebui sa fie despagubita.
In cazul asigurarilor de persoane,pentru a incheia in
mod valabil un contract, asiguratul trebuie sa aiba minim 16 ani si sa
indeplineasca si celelalte conditii ale politei de asigurare.
b) Consimtamantul partilor sa fie valabil.Potrivit dreptului comun,consimtamantul este valabil daca nu a fost dat prin
eroare,smuls prin violenta sau surprins prin dol.
c) Obictul contractului de asigurare sa fie determinat sau determinabil-la
asigurarile de bunuri-anumite lucruri,la asigurarile de rasoundere civila
despagubirile datorate de asigurat unei terte persoane sau unele atribute ale
persoanei, viata ori incapacitatea de munca in cazul asigurarilor de persoane.
d) Cauza contractului sa fie licita. Un contract de
asigurare va fi considerat valid atunci cand cauza lui este licita,potrivit legii.