Aspecte generale privind reasigurarea

Conceptul de reasigurare

Majoritatea societatilor de asigurare existente pe piata asigurarilor din Romania isi acopera riscurile preluate prin incheierea unor contracte de reasigurare.

In lucrarile de specialitate intalnim mai multe definitii ale reasigurarii, cum ar fi: reasigurarea este asigurarea asiguratorului; reasigurarea este un raport juridic ce se poate naste intre doua societati una de asigurari si alta de reasigurari; reasigurarea este asigurarea unei societati de asigurare pentru unele riscuri, intr-o anumita cota, la o alta societate de asigurari mai puternica, prin cedarea unei parti din risc si a unei anumite cote din prima de asigurare.

Pentru a putea intelege mai bine ce este conceptul de reasigurare trebuie sa definesc principalii termeni specifici reasigurarii.

Reasigurare inseamna operatiunea de asigurare a unui asigurator sau reasigurator de catre un reasigurator.[1] Prin reasigurare se intelege: asiguratorul, in calitate de reasigurator, primeste prime de reasigurare, in schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.

Reasigurator inseamna persoana juridica romana autorizata in conditiile legii 403/2004 sa exercite activitati de asigurare, precum si sucursala unei societati ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine, care practica in principal activitate de reasigurare.

Operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de asigurari. Cedarea in reasigurare pe piata internationala se va face numai in masura in care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate pe piata interna. In operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de reasigurare.

Reasigurarea reprezinta modalitatea prin care societatile de asigurare se protejeaza pentru riscurile pe care le-au subscris prin contractele de asigurare directa. Ea nu face altceva decat sa contribuie la dispersia riscului, acesta fiind unul dintre principiile esentiale pe care se bazeaza asigurarea ca activitate. Reasigurarile au aparut dintr-o necesitate obiectiva si anume din existenta unor riscuri foarte mari (maritime, aviatice, incendiu, de viata, de accidente, etc.) care ar putea genera daune extrem de mari. Ele pot face ca societatile de asigurari, neavand capacitatea financiara suficienta, sa nu fie capabile sa le suporte numai pe contul lor, ducand practic la falimentul acestora. Reasigurarea ofera astfel asiguratorului direct capacitatea necesara pentru acoperirea riscurilor pe care altfel acesta nu le poate suporta singur. In asemenea imprejurari, asiguratorul care accepta preluarea unui risc (al unor riscuri) mare, peste capacitatea sa, apeleaza la una sau mai multe companii de reasigurari pentru a ceda in reasigurare o parte din risc (uneori intregul risc). Astfel, reasigurarea are ca efect 'pulverizarea' riscului.

Reasigurarea reprezinta un acord incheiat intre doua parti numite companie cedenta in calitate de reasigurat si reasigurator prin care prima consimte sa cedeze, iar cea de-a doua accepta sa preia o anumita parte a riscului (uneori intregul risc) conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul platii de catre compania cedenta reasiguratorului a unei anumite sume denumita prima de reasigurare ce reprezinta o cota din prima originala de asigurare.

Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste nici un raport juridic intre asigurat si reasigurator.

Companie cedenta este compania care accepta riscul de la asiguratul sau si cedeaza o parte din acest risc in reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare. Ea este compania ce se reasigura si o mai intilnim in literatura de specialitate si sub denumirea de reasigurat. Acesta este, de fapt, asiguratorul direct, deci compania care a avut rolul de asigurator in contractul de asigurare initial (original).

Deci, relatia de reasigurare are loc intre compania cedenta (asiguratorul original) si reasigurator, iar intre asiguratul original si reasigurator nu exista nici o legatura. In cazul producerii daunelor, asiguratul solicita si primeste despagubiri de la asiguratorul sau, iar acesta, la randul sau, preia, conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasiguratorul (reasiguratorii) sau.

La randul sau, reasiguratorul poate ceda o parte din reasigurarile acceptate de el, operatiunea purtand denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedenta fiind retrocedent si reasiguratorul fiind retrocesionar.

Ca si in cazul reasigurarii, retrocedarea se bazeaza pe o relatie contractuala incheiata intre persoane juridice, companii profesionale, specializate in domeniu, spre deosebire de contractul de asigurare, in care asiguratul poate fi o persoana fizica sau juridica, la care cunoasterea asigurarilor apare doar ca o exceptie.

Retinerea proprie reprezinta partea din risc care ramane in sarcina asiguratorului dupa deducerea reasigurarii.

In anexa 1 prezint “Mecanismul reasigurarii”.