UTILIZAREA DOCUMENTATIEI TEHNICE - SUDOR

IMPORTANTA SUDURII CA MIJLOC DE ASAMBLARE

Sudarea este o metoda de imbinare nedemontabila a doua corpuri solide, prin stabilirea in anumite conditii de temperatura si presiune a unor forte de legatura intre atomii marginali a celor doua corpuri.

Sudarea are largi aplicatii in aproape toate ramurile industriei, utilizandu-se peste 30% din productia mondiala de otel in constructii sudate si la sfarsitul secolului se preconizeaza sa ajunga la 45%. In prezent sudarea se aplica la un numar mare de materiale cum ar fi: oteluri carbon, oteluri slab aliate si inalt aliate, fonte, metale si aliaje neferoase, mase plastice si sticla.

In comparatie cu alte procedee tehnologice cum ar fi turnarea sau forjarea prin sudare se pot obtine constructii cu forme mult mai complexe, o folosire mai rationala a materialului, mecanizare si automatizare a operatiilor, reducerea timpului tehnologic si o imbunatatire substantiala a conditiilor de munca:

Principalele avantaje tehnico - economice:

Se obtin constructii mai usoare cu forme mai simple. Se pot utiliza profile laminate si se reduc adaosurile tehnologice si de prelucrare cu 70 ÷ 90%.

Se realizeaza o economie de manopera intre 30÷75% fata de turnare;

Se folosesc utilaje mult mai simple si mai ieftine;

Pe langa o rezistenta marita se pot obtine si conditii de etanseitate (rezervoare, constructii navale);

Se pot realiza constructii formate din subansamble care se pot asambla la locul de montaj prin sudare.

Aplicarea sudarii presupune respectarea stricta a unor tehnologii bine stabilite, o corelare a materialelor de baza cu cele de adaos, efectuarea controalelor impuse in functie de complexitatea lucrurilor si o specializare continua a personalului care efectueaza astfel de lucrari.

Nerespectarea acestor conditii impuse pot duce la consecinte negative in exploatare ducand chiar la avarii.

Sudarea este operatia de executie a imbinarilor nedemontabile la piese metalice prin folosirea incalzirii locale, a presiunii sau a ambelor procedee, cu sau fara material de adaos similar cu materialul de baza.

Sudura este produsul operatiei de sudare ce se mai numeste si imbinarea sudata. Metalul de adaos sub forma de sarma sau granule dupa topire prin procesul de sudare in amestec cu metalul de baza topit formeaza sudura. sudura realizata se mai numeste cusatura sau cordon de sudura. Metalul de adaos sub forma de sarma sau granule dupa topire prin procesul de sudare in amestec cu metalul de baza topit formeaza sudura.

Procedeu de sudare Totalitatea operatiilor tehnologice si a metodelor folosite in vederea obtinerii unei imbinari sudate.

CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE SUDARE

Procedeele de sudare se pot clasifica dupa mai multe criterii: criteriul starii fizice ofera importante informatii legate de natura fenomenelor si proceselor care au loc in timpul realizarii imbinarii. Din acest punct de vedere procedeele de sudare se pot clasifica dupa criteriul starii fizice in :

procedee de sudare prin topire ;

procedee de sudare prin presiune ;

Fiecare din cele doua tipuri de procedee de sudare se impart in mai multe procedee specifice.

In functie de natura energiei utilizate la sudare procedee de sudare sunt clasificate dupa recomandarile IIS ( Institutului International de Sudura) ca in fig.:

In principiu fiecare procedeu de sudare prin topire se poate realiza manual, semiautomat, automat.

La sudarea cu arc electric, electrozii utilizati pot fi nefuzibili (de regula din wolfram sau din grafit) si fuzibili (sub forma de vergele cu invelis sau sarme fara invelis).

PT CR 9/1-2003 privind autorizarea sudorilor care executa lucrari la instalatiile mecanice sub presiune si la instalatiile de ridicat, se refera la urmatoarele procedee de sudare:

sudare cu arc electric cu electrod invelit;

sudare cu arc electric cu sarma tubulara;

sudare sub strat de flux cu electrod sarma;

sudare cu arc electric in mediu de gaz inert cu electrod fuzibil (sudare MIG) ;

sudare cu arc electric in mediu de gaz activ cu electrod fuzibil (sudare MAG) ;

sudare cu arc electric in mediu de gaz activ cu sarma tubulara;

sudare cu arc electric in mediu de gaz inert cu sarma tubulara;

sudare cu arc electric in mediu de gaz inert cu electrod de wolfram (sudare W I G)

sudare cu plasma;

sudare oxiacetilenica;

PROPRIETATI GENERALE ALE OTELURILOR

Otelul este materialul care contine in greutate mai mult fier decat orice alt element concentrat individual, are continutul de carbon in general mai mic de 2% si contine si alte elemente. Metalul de adaos sub forma de sarma sau granule dupa topire prin procesul de sudare, in amestec cu metalul de baza topit formeaza sudura.

In functie de principalele caracteristici de material si de utilizare, otelurile se impart in clase de calitate, dupa cum urmeaza :

oteluri nealiate;

oteluri aliate.

In vederea autorizarii unui sudor, otelurile cu caracteristici metalurgice si de sudabilitate similare sunt grupate. Conform PT CR9/1-2003, otelurile cu caracteristici metalurgice si de sudabilitate similare, sunt grupate in :

Grupa W 01care cuprinde otelurile nealiate cu continut scazut de carbon (carbon-mangan) si oteluri slab aliate. Aceasta grupa include si otelurile de constructie cu granulatie fina cu o limita de curgere R_eH < 360N/mm² .

Grupa W 02 care cuprinde otelurile termorezistente crom-molibdem (CrMo) si crom-molibdem-vanadiu(CrMoV).

Grupa W 03 care cuprinde otelurile de constructie cu granulatie fina, normalizate si imbunatatite, oteluri tratate termo-mecanic cu limita de curgere R_eH > 360N/mm² si oteluri similare sudabile cu un continut de nichel de (2 - 5)%.

Grupa W 04 care cuprinde otelurile inoxidabile feritice sau martensitice cu un continut de crom de (12 - 20)%.

Grupa W 11 care cuprinde otelurile inoxidabile ferito-austenitice si oteluri inoxidabile austenitice crom-nichel (CrNi).

In vederea autorizarii sudorilor in sudarea manuala cu arc electric cu electrozi inveliti (111) este necesara executarea unor probe sudate din materiale a caror compozitie chimica este compatibila cu cea a unuia din otelurile cuprinse intr-o grupa (grupe) de metale de baza.

Sudarea oricarui material dintr-o grupa conduce la autorizarea sudorului pentru sudarea tuturor celorlalte materiale din acea grupa.

In cazul in care se sudeaza metale de baza din doua grupe diferite, care nu conduc la o autorizare reciproca, autorizarea se efectueaza pentru combinatia lor, ca pentru o grupa separata.

Conform PT CR7/1-2003, pentru omologarea unei proceduri de sudare, otelurile cu caracteristici metalurgice si de sudabilitate similare, sunt grupate in :

Daca un otel poate fi incadrat in doua grupe se clasifica intotdeauna in grupa cu numarul inferior.

Verificarea pentru omologarea procedurii de sudare efectuata pe un otel dintr-o grupa conduce la omologarea procedurii de sudare efectuata pe orice alte oteluri mai slab aliate din aceeasi grupa sau oteluri cu limita de curgere mai scazuta din aceeasi grupa, in masura in care materialele pentru sudare utilizate la omologare se pot utiliza si pentru celelalte oteluri, din aceeasi grupa.

Omologarea unei proceduri de sudare efectuata pe unul din otelurile din grupa 2, conduce la omologarea procedurii de sudare pe otelurile din grupa 1.

Omologarea unei proceduri de sudare pe oteluri calmate din grupa 1, nu este valabila pentru oteluri necalmate daca sudura nu a fost efectuata folosind electrozi cu invelis bazic sau combinatii de sarma de aport cu flux bazic.

Materialele de baza vor fi insotite de certificate de calitate emise in conformitate cu SR EN 10204-1994.

Marcile romanesti de otel care sunt in conformitate cu sistemul de grupare din tabelul anterior:

Clasificarea otelurilor nealiate

Oteluri nealiate de masa, care nu necesita tehnologie de fabricatie speciala, in sensul ca nu sunt specificate conditii pentru alte elemente in afara de C, Si, Mn, iar P si S ≤ 0.054% si nu necesita tratament termic ; R_m ≤ 690N/mm², R_c ≤ 360N/mm², A₅ ≤ 26%;

Ex. : oteluri pentru produse lungi si produse plate de calitate comerciala.

oteluri nealiate de calitate, care necesita in fabricatie atentie pentru asigurarea anumitor cerinte, de exemplu : controlul marimii grauntelui, tenacitatea, capacitatea de deformare ; exemple sunt otelurile sudabile de constructie, pentru armarea betonului, pentru sine ;

oteluri nealiate speciale, care necesita un control atent al parametrilor procesului de fabricatie pentru a satisface una sau mai multe cerinte privind energia de rupere in stare calita si revenita, duritatea la suprafata sau in adancimea de calire in conditiile anumitor tratamente termice sau termochimice, continutului scazut in incluziuni nemetalice .

Ex.: otelurile cu granulatie fina, pentru tratament termic, pentru electrozi inveliti si sarma de sudura, pentru pretensionarea betonului.

Clasificarea otelurilor aliate

oteluri aliate de calitate, utilizate in aplicatii similare celor ale otelurilor nealiate de calitate, dar necesitand adaosul unor elemente de aliere;

oteluri aliate speciale, caracterizate prin controlul precis al compozitiei chimice, astfel incat in conditii de fabricatie speciale sa asigure omogenitate calitativa ridicata si anumite caracteristici de utilizare.

Aceasta clasa include otelurile : inoxidabile, rezistente la cald sau fluaj, pentru rulmenti, pentru scule, oteluri cu proprietati fizice speciale. Standardele europene de marci de otel precizeaza pentru fiecare marca, clasa de calitate in care aceasta se incadreaza.

Sisteme de notare a otelurilor

Notarea completa si standardizata a unui produs din otel se face cu ajutorul simbolurilor literare si numerice conform regulilor europene definite prin SR EN 10027/1-96; notarea facandu-se in functie de utilizare sau compozitia chimica.

Notarea se face cu o litera urmata de un numar care reprezinta valoarea minima specificata a limitei de rupere in N/mm2, pentru grupa de grosimi cea mai subtire. Literele sunt :

S - oteluri de constructie, inclusiv cele cu granulatie fina ;

P - oteluri pentru recipiente sub presiune ;

L - oteluri pentru conducte ;

B - oteluri pentru armarea betonului ;

Y - oteluri pentru precomprimarea betonului ;

R - oteluri pentru sine (nr. Care urmeaza reprezinta R_m) ;

H - produse plate laminate la rece cu rezistenta ridicata pentru ambutisare;

D - produse plate pentru deformare la rece ;

T - tabla (neagra, stanata sau cromata) pentru ambalaje ;

M - oteluri electrotehnice.

Notarea functie de compozitia chimica:

oteluri nealiate, cu Mn mediu sub 1%, la care notarea cuprinde litera C urmata de: 100x continutul mediu de carbon specificat in procente (Ex :C22,C25,C30,C35,etc.) ;

oteluri nealiate cu Mn mediu ≥ 1%, oteluri nealiate pentru automate si oteluri aliate (cu exceptia otelurilor rapide cu continut al fiecarui element de aliere sub 5%0, la care notarea cuprinde 100xC%, simbolurile chimice ale elementelor de aliere in ordinea continutului din otel si numerele care indica continutul in elemente de aliere, multiplicate cu factorii (conform SR EN 10027/1-96), din tabelul urmator :

Ex: 16Mo3, 17Mn5, 14CrMo4, etc.

oteluri aliate (cu exceptia otelurilor rapide) in care cel putin un element de aliere este 75%, la care notarea este similara celei anterioare cu mentiunea ca numerele indica continutul mediu al fiecarui element de aliere;

oteluri rapide la care notarea cuprinde literele HZ urmate de numere care indica continutul elementelor de aliere in ordinea: W, Mo, V, Co.

In cazul in care un otel este specificat sub forma de piese turnate, notarea de mai sus trebuie precedata de litera G.

Tipuri de oteluri folosite in constructii

Otel carbon

Otelul carbon este un otel care contine in afara de fier si carbon numai elementele impuse in procesul tehnologic de elaborare si turnare: Mn, Si, Al, P, S.

Otelul carbon de uz general folosit pentru constructii metalice, constructii de masini, oteluri pentru tevi fara sudura sunt oteluri carbon, calmate si semicalmate, care se clasifica dupa rezistenta de rupere si in functie de domeniul lor de utilizare.

Grupa 1 cuprinde:

OL34; OL37; OL42; OL44; OL52;

R37; R44; R52;

K410; K460; K510; 16Mo3; 16Mo5.

OLT35; OLT45.

OLT35K; OLT45K; OLT35R; OLT45R.

OCS 285; (OCS 44).

Dintre aceste oteluri, OL34, OL37, OLT35, OLT45 au sudabilitatea buna, putand fi sudate cu rezultate bune prin orice procedeu de sudare fara masuri speciale (preincalzire, tratament termic, etc.) respectand tehnologia de pregatire (curatare, prelucrare, centrare, etc.) si de sudare prescrisa in mod obisnuit.

Otelurile OLT35K si OLT45K se pot suda fara preincalzire si fara alte masuri speciale, daca sunt calmate (K) si in compozitia chimica au un minim 0,25%C, maxim 0.40%Si si maxim 0.40%Mn. La sudarea lor se recomanda electrozi bazici, iar la sudarea autogena sarma aliata cu Mn. Daca continutul acestor elemente este mai mare, sudarea este admisa numai cu electrozi bazici si daca se face o preincalzire la 120-150⁰C, asigurandu-se si racirea lenta dupa sudare.

Otelurile OL52; 16Mo3; 16Mo5 nu se pot suda in mod obisnuit, fiind necesare masuri speciale, prescrise prin tehnologia de sudare, care trebuie respectate cu strictete.

Grupa 2 cuprinde:

OCS 35; (OCS52).

RV 510; 9 SiMn 16; 16 SiMn 10.

Otelul carbon de calitate destinat constructiei de masini la care continutul de carbon nu depaseste 0.25% au o sudabilitate buna, putand fi sudate fara masuri speciale, respectand tehnologiile de pregatire si sudare prescrise in mod obisnuit. Otelurile cu continut mai mare de carbon nu sunt sudabile in conditii obisnuite, tehnologia de sudare trebuind sa fie elaborata de la caz la caz, in functie de compozitia chimica, de dimensiunile si configuratia pieselor de sudat.

Oteluri cu granulatie fina

Prin compozitia lor chimica si tehnologia de fabricatie, aceste oteluri contin precipitate de nitruri si carbon fin distribuite, care impiedica cresterea granulatiei in domeniul austenitic si determina formarea unei granulatii fine.

Aceste oteluri sunt aliate cu mangan si vanadiu, au limita de curgere ridicata si se livreaza sub forma de table groase (4-100mm), pentru constructii metalice sudate (poduri, macarale, piloni, hale industriale), constructii hidrotehnice, recipiente sub presiune.

In general aceste oteluri au o comportare buna la sudare, dar se impune respectarea riguroasa a tehnologiei de pregatire si sudare elaborate pentru fiecare caz in parte.

Oteluri laminate pentru cazane si recipiente sub presiune

Oteluri laminate pentru cazane si recipiente sub presiune la temperatura ambianta si scazuta - sunt de tipul R37, R44, R52.

Oteluri laminate pentru cazane si recipiente sub presiune la temperatura ambianta si ridicata - sunt de tipul: K410, K460, K510, 16Mo3, 16Mo5,

La sudarea acestor oteluri se impune respectarea cu strictele a tehnologiei de pregatire si sudare, elaborate in mod special pentru fiecare caz in parte.

Oteluri pentru tevi de cazane si conducte

Otelurile pentru tevi utilizate la temperaturi ridicate - sunt de tipul OLT35K, OLT45K, 16Mo3, 16Mo5; 14CrMo10, 12MoCr22, 12MoCr50, 12MoCr90.

Oteluri refractare si rezistente la temperaturi ridicate

Otelurile refractare si rezistente la temperaturi ridicate prelucrate prin deformare la cald sunt de tipul: 20VNiMoCr120; 20VWMoCr120; 10TiNiCr180 etc.

La sudarea acestor oteluri se impune respectarea cu strictete a tehnologiei de pregatire si sudare, elaborate in mod special pentru fiecare caz in parte.

SUDABILITATEA OTELURILOR CARBON SLAB SI MEDIU ALIATE SI A OTELURILOR INOXIDABILE. COMPOZITIA CHIMICA SI INFLUENTA COMPONENTILOR CHIMICI

Otelurile carbon sunt materiale de larga utilizare cu tenacitate mare, la care rezistenta creste o data cu cresterea continutului de carbon, iar plasticitatea se reduce, fenomen care trebuie avut in vedere la realizarea structurilor sudate.

Otelurile slab aliate mai au in compozitie pana la 5% elemente de aliere, care le confera proprietati mecanice ridicate.

Stabilirea procedeului de sudare este corelata cu o analiza amanuntita asupra sudabilitatii, analiza care ne da aptitudinea materialului de a putea fi utilizat in anumite structuri si conditii de exploatare date.

La inceperea operatiei de sudare trebuie avut in vedere o serie de factori, care se impune a fi respectati in mod obligatoriu.

Respectarea temperaturii de preincalzire la valoarea indicata si verificarea acesteia cu creta termorezistenta sau termocuple. Nerespectarea temperaturii de preincalzire duce la aparitia de fisuri datorita formarii de structuri fragile si pori in sudura datorita racirii prea rapide a baii de sudare nepunandu-se elimina gazele produse la sudare.

Respectarea numarului de straturi prevazut in tehnologie. Sudarea in mai putine straturi mareste productivitatea insa reduce foarte mult plasticitatea sudurii si a zonei influentate termic (ZIT), in cazul structurilor sudate grele sau a recipientelor care lucreaza la presiuni mari avand efecte catastrofale (prabusirea intregii structuri, fisurarea recipientului).

Trebuie respectata ordinea de asamblare a structurii sudate pentru a se asigura precizia dimensionala si pentru a introduce tensiuni necunoscute si deformatii in structura. Avand in vedere ca sudarea este o asamblare nedemontabila, nerespectarea ordinii de asamblare ne poate duce in situatia de a nu mai putea asambla o serie de repere sau subansamble sau de a nu mai avea acces pentru sudare in special la corpuri tubulare, recipiente, mai ales in interiorul acestora.

In cazul in care se constata ca la sudare apar noduri termice prin intalnirea mai multor cordoane de sudura, operatia de asamblare-sudare trebuie oprita si anuntat maistrul, RTS-istul sau seful punctului de lucru. La fel se procedeaza si in cazul in care la intreruperea operatiei de sudare se observa defecte in materialul de baza, de tipul: fisuri, stratificari de material sau o prelucrare necorespunzatoare a rosturilor.

Trebuie respectata cu strictete calitatea materialului de adaos (MA) deci marca electrodului prevazut in tehnologia de sudare, deoarece fiecare marca de electrod are rezilienta garantata la o anumita temperatura de exploatare. Alegerea electrodului este totdeauna corelata cu conditiile concrete de exploatare a structurii sudate.

Trebuie sa se utilizeze surse de sudare adecvate pentru a se putea respecta felul curentului indicat in tehnologia de sudare, deoarece sunt electrozi care nu pot fi utilizati cu rezultate bune privind rezilienta si calitatea materialului depus, decat la un anumit fel de curent (electrozi bazici numai DC⁺).

Echipamentul de sudare trebuie protejat dupa terminarea operatiei de sudare, in locuri uscate si cu temperatura controlata iar in cazul in care se lucreaza pe santier, din echipamentul de sudare nu are voie sa lipseasca cutiile incalzite electric pentru pastrarea electrozilor.

In cazul in care, in tehnologia de sudare este prevazuta calcinarea obligatorie a electrozilor, si nu se face, se introduc mari cantitati de H₂ care fragilizeaza zona influentata termic (ZIT) si oxigen care in combinatie cu fierul formeaza pelicule de FeO care diminueaza considerabil plasticitatea si rezistenta constructiei sudate. In cazul in care umiditatea este mare, mai ales in cazul electrozilor bazici sudarea devine aproape imposibila. Calcinarea se face prin incalzire la 250-350⁰C timp de doua ore, in cuptorul electric. Este interzisa calcinarea cu flacara de gaze.

La sudare un factor important care trebuie avut in vedere este factorul om. Din experienta s-a constatat ca la temperaturi sub -5⁰C dexteritatea scade nemaiputandu-se realiza suduri de calitate, iar vantul adauga la temperatura existenta o senzatie de frig mai mare cu 5⁰C. Locurile de sudare trebuie prevazute cu paravane contra vantului. Echipamentul sudorului trebuie sa fie calduros, dar nu prea greu pentru a-l impiedica sa se miste usor. In timpul pauzelor sudorii trebuie sa aiba un loc confortabil si incalzit pentru a se odihni.

Pe langa insusirile cunoscute la rezistenta, rezilienta, plasticitate pe care trebuie sa le indeplineasca un otel utilizat in constructiile de masini, pentru a fi utilizate pentru realizarea structurilor sudate, otelurile trebuie sa prezinte o proprietate numita sudabilitate.

Sudabilitatea otelurilor este o caracteristica complexa care determina in anumite conditii de sudare date, aptitudinea lor tehnica pentru realizarea anumitor imbinari sudate.

Clasificarea sudabilitatii

Sudabilitatea este studiata sub 3 aspecte:

Sudabilitate tehnologica, care depinde de conditiile concrete de realizare a imbinarii sudate (electrozi, aliaje, mediul in care se realizeaza sudarea);

Sudabilitatea metalurgica, care se refera la modificarile fizico-chimice locale care au loc in timpul procesului de sudare;

Sudabilitatea constructiva (globala) care se defineste prin proprietatile de ansamblu ale constructiei sudate (forma constructiva si efectele ei asupra sudurilor) pentru a aprecia sudabilitatea ansamblului finit.

Sudabilitatea tehnologica depinde de natura proprietatilor metalului de baza si a celui de adaos, procedeul de sudare si regimul de lucru folosit, materialele de protectie folosite (invelisuri, gaze de protectie, fluxuri), forma si dimensiunile rosturilor. O buna sudabilitate tehnologica determinata pe baza celor mentionate, trebuie sa asigure realizarea unor imbinari sudate cu proprietati de rezistenta comparabile cu cele ale materialului de baza, fara fisuri sau reducerea plasticitatii atat in cusatura sudata cat si in zona influentata termic.

Numarul factorilor de apreciere a sudabilitatii va fi cu atat mai mare cu cat conditiile de exploatare a constructiei sudate sunt mai dificile. Datorita acestui fapt nu se poate elabora o metodologie unica pentru determinarea sudabilitatii care sa tina seama de toti factorii care definesc o imbinare sudata. De aceea aprecierea sudabilitatii se face pe baza unor metodologii care tine cont de factorii determinanti de apreciere in functie de modul de exploatare a structurii sudate.

In prezent se cunosc aproximativ 200 de metodologii de determinare a sudabilitatii care sunt grupate in functie de informatiile pe care le furnizeaza.

Metodologii pentru determinarea rezistentei la fisurare la cald;

Metodologii pentru determinarea rezistentei metalului in Z.I.T.;

Metodologii pentru determinarea rezistentei metalelor de baza, a Z.I.T si imbinarii sudate la operatia fenomenului de fragilizare;

Metodologii pentru punerea in evidenta a rezistentei pentru metalul de baza

(M.B.), zona influentata termic Z.I.T. si imbinarea sudata (I.S.) in conditiile de

exploatare a constructiei sudate (coroziune, temperatura, uzura).

Sudabilitatea metalurgica este facuta pe baza compozitiei chimice a otelului .

Compozitia chimica si influenta componentilor chimici

Fiecare element de aliere, influenteaza intr-un anumit mod proprietatile fizico-chimice ale otelului si deci implicit sudarea:

Carbonul peste 0.25% scade sudabilitatea facand-o, la un procent de peste 0.4% aproape imposibila;

Manganul influenteaza in mod pozitiv sudarea pana la un procent de 1.8%, reducand considerabil producerea stropilor, dar peste aceasta limita favorizeaza producerea si propagarea fisurilor;

Siliciul influenteaza si el pozitiv sudarea, devidind baia de sudura dar pana la un procent de 0.7%.

Cromul si nichelul influenteaza favorabil sudarea, favorizand producerea fisurilor, impunand conditii speciale de sudare.

Sulful si fosforul au tot influenta negativa la sudare producand fisuri in sudura si in zona influentata termic (ZIT).

O metoda de apreciere a sudabilitatii care tine cont de influenta elementelor de aliere in ansamblu, la otelurile slab aliate determinata experimental, este data in tabelul urmator.

In cazul otelurilor nealiate si slab aliate pentru a determina sudabilitatea se utilizeaza metoda carbonului echivalent.

Carbonul echivalent (Ce%) este definit ca fiind procentul in carbon al unui otel nealiat care are aceeasi sudabilitate ca si a otelului aliat utilizat.

Carbonul echivalent se calculeaza cu formula:

O sudabilitate buna este asigurata pana la un procent de carbon echivalent, pana la 0.45%.

Clasificarea in functie de carbonul echivalent

Otelurile se pot imparti in trei grupe de sudabilitate:

Bune sudabile Ce<0.45%;

Limitat sudabile Ce cuprins intre [0.45%;0.8%];

Greu sudabile Ce>0.8%.

In functie de sudabilitate, otelurile se impart in trei grupe, iar prima grupa, in doua subgrupe:

Otelurile cu sudabilitate buna, garantata, fara conditii speciale. Din aceasta categorie fac parte marcile: OL 37-2n, OL 37-2k, K41, K47, OLT 35, OLT 35k, OLC10, OLC15, OL 37-3k, OL 37-4k, R37.

Otelurile cu sudabilitate buna, garantata cu conditia respectarii unor conditii stabilite in prealabil (de preincalzire si tratamente termice dupa sudare). Din aceasta categorie fac parte marcile: OL 37-1n, OL 42-1k, OL 42-2k, K52, OLT 45, OLT 45k, OLC 20, OLC 25, OL 52-2k, Ne Mo3, 14CrMo4, OL 42-3k, OL 44-3k, OL 44-4k, OL 52-3k, OL 52-4Ak, R44, R52, OL 37-4k, R37.

Aceasta clasificare este facuta tinand seama atat de sudabilitatea metalurgica stabilita pe baza compozitiei chimice cat si de sudabilitatea tehnologica, in fiecare grupa fiind incadrate marcile de oteluri pentru care se utilizeaza tehnologii de sudare asemanatoare.