Pregatirea pentru trecerea la viata independenta si acomodarea dupa iesirea din sistemul de ocrotire

Pe masura ce se apropie momentul de trecere in afara sistemului de ocrotire, echipa ar trebui sa estimeze momentul in care se va produce plecarea iar asistentul social trebuie sa coordoneze eforturile de pregatire a acestui moment facute de catre toti cei implicati in ingrijirea adolescentului.

Cu cateva luni inainte de data de plecare asistentul social si adolescentul trebuie sa completeze impreuna o prezentare sumara care include urmatoarele informatii:

. noua adresa

. costurile cu chiria si intretinerea

. costurile estimate ale telefonului, mancarii, transportului, locuirii

. venitul lunar estimat

. datoriile curente, planul de achitare a lor

. economiile facute pana in prezent

. angajatorul, salariul pe saptamana

. medicul de familie/alte servicii medicale

. activitatile de timp liber

. orientarea religioasa

. pregatirile in caz de urgenta

. lista cu informatii personale si familiale si date de identificare

. numele mentorului adult

. planuri de continuare a educatiei

. rubrici de completat dupa parasirea sistemului de ocrotire

Asistentul social trebuie sa-l ajute pe adolescent sa dezvolte acele activitati necesare pentru a face fata oricaror altor probleme pe care acesta le mai are.

Determinarea momentului in care un tanar este pregatit sa plece din sistem catre viata independenta trebuie sa depinda de nivelul de insusire de catre tanar a deprinderilor necesare pentru o viata sanatoasa, utila, autonoma si responsabila.

Adolescentii care si-au insusit cu succes cunostintele si deprinderile necesare pentru a face trecerea la viata independenta trebuie sa fie anuntati cu cel putin sase luni inainte ca nu vor mai beneficia de anumite servicii, cum ar fi: sustinere la plata chiriei, alocatie si plata asigurarilor medicale.

Tinerii trebuie sa astepte sa faca un efort continuu pentru a munci sau a-si continua educatia ca o conditie de a beneficia de servicii si dupa parasirea sistemului de ocrotire. Pot aparea dificultati cu acei tineri care sunt extrem de imaturi sau care dezvolta o rezistenta la pregatirea pentru trecerea la viata independenta. Acesti tineri pot manifesta tendinte regresive pe masura ce se apropie momentul in care va trebui sa paraseasca sistemul de ocrotire si pot sabota in mod activ eforturile de planificare a trecerii la viata independenta. Pentru aceste probleme trebuie sa se apeleze la consiliere. Amanarea momentului poate, in unele cazuri sa-1 motiveze pe tanar, in alte cazuri, insa, poate fi necesar sa i se prezinte tanarului optiunile care i-au ramas, cum ar fi asistenta realizata de sistemul public, adaposturi pentru adulti, locuirea cu rudele.

Adolescentii trebuie sa stie de ce servicii pot beneficia dupa ce parasesc sistemul de ocrotire.

Adolescentului care a incercat dar nu a fost capabil sa se descurce intr-un mediu mai putin protejat, ar trebui sa i se permita sa se reintoarca in cadrul sistemului de ocrotire.

Varsta pentru trecerea la viata independenta Agentia pentru protectia drepturilor copilului trebuie sa fie flexibila in determinarea varstei potrivite pentru trecerea la viata independenta si sa permita un proces gradual de trecere in functie de nevoile tanarului.

Reglementarile care stabilesc iesirea din sistemul de ocrotire la varsta de 18 ani sunt contraproductive. Sunt astfel necesare eforturi de advocacy pentru indepartarea acestor bariere artificiale.

Cerintele serviciilor publice si private inainte de trecere la viata independenta SPSPC trebuie sa-l ajute pe adolescent sa se pregateasca pentru viata independenta prin realizarea urmatoarelor activitati: discutarea cu tanarul a planului de trecere la viata independenta implicarea familiei biologice in procesul de trecere, daca este cazul sa se asigure ca familia foster sau cei care au grija temporar de adolescent au un rol important in planificarea si implementarea procesului de trecere incetarea custodiei; asigurarea ca resursele de baza exista; asumarea rolului de familie, daca este necesar oferirea tanarului a informatiilor personale si despre familie si datele de identificare.

Informatii personale si despre familie si datele de identificare daca este necesar inainte de trecerea la viata independenta Agentia pentru protectia drepturilor copilului trebuie sa ofere adolescentului urmatoarele informatii personale si despre familie si datele de identificare inainte de parasirea sistemului de ocrotire:

. carnetul de conducere

. cartea de identitate

. numarul de asigurare sociala

. fisa medicala personala, incluzand lista tuturor clinicilor, medicilor sau

spitalelor unde acesta a fost ingrijit

. certificatul de nastere

. certificatul de deces al parintilor, daca este cazul

. fotografii

. lista scolilor la care a fost

. diploma de absolvire

. lista tuturor celorlalte plasamente prin care a trecut (nume, adresa)

In plus, agentia poate oferi un set de informatii de plecare, care include:

. lista serviciilor de sanatate care sunt usor accesibile

. lista numerelor de telefon de urgenta

. ghid juridic

. curriculum vitae

. scrisoare de recomandare de la angajatori

. o scurta prezentare a evaluarii initiale, punctelor tari,

nevoilor si progresului facut

. o lista a serviciilor de consiliere usor accesibile

. o lista a persoanelor de contact care il pot ajuta cu angajarea si cu instruirea

vocationala

. cum sa contacteze agentia in continuare pentru eventuale servicii viitoare

. o prezentare sumara a planului de trecere la viata independenta care

include optiunile ulterioare in cazul in care planul a esuat

Pregatirea pentru parasirea institutiei

. Pregatirea trebuie sa fie foarte bine planificata

. Pregatirea trebuie sa fie orientata spre viitor

. Pregatirea trebuie sa fie directionata in sensul ruperii atasamentului de

institutie

Este recomandabil ca rezidentul sa fie inclus ca partener activ in

planificarea parasirii institutiei.

. Atitudinea adolescentului fata de parasirea institutiei;

. Suportul social perceput

Cu cat adolescentul are o atitudine mai pozitiva fata de parasirea institutiei si cu cat percepe ca dispune de un suport social mai mare cu atat mai pozitiva va fi situatia sa de viata dupa ce paraseste institutia. Unele arii de pregatire pentru parasirea institutiei necesita mai mare atentie decat altele. Este recomandabil ca pregatirea pentru parasirea institutiei sa se bazeze pe un plan de parasire a institutiei, preferabil intr-o forma scrisa si

pe activitati pregatitoare. Pentru a preveni efectele negative ale activitatilor pregatitoare, cum ar fi cresterea nesigurantei, pregatirea ar trebui sa duca nu doar la cunoasterea problemelor care vor aparea la parasirea institutiei, ci si a modalitatilor si deprinderilor necesare pentru a face fata acestora.

Recomadari privind relatia cu clientii/tinerii in dezvoltarea deprinderilor de viata

permanenta persoanei de referinta

indeplinirea corecta si coordonata a functiilor

(f. practica, f. pedagogica, f. psihologica, f. sociala)

cunoasterea reala a nevoilor tinerilor

planificarea intalnirilor, respectarea planificarii

evitarea excesului in organizarea intalnirilor de grup, accent pe intalniri individuale in spatii special amenajate

comunicare eficienta - limbaj simplu, implicit folosirea jargonului

verificarea intelegerii corecte

folosirea notelor scrise

abordarea pozitiva a clientului cu accentuarea a ceea ce are bun

renuntarea la critica si la folosirea de exemple din experienta personala

acompaniere, nu rezolvarea problemelor clientului de catre angajat

stimularea progreselor

adaptarea programului de formare (personalizata)

construirea planului de formare numai cu luare in considerare a pirerilor, propunerilor si initiativelor manifestate de copil sau tanar (client).

c. Servicii ( activitati ) de devoltare a deprinderilor de viata independenta

Important!

Trebuie sa se faca distinctie clara intre serviciile oferite in cadrul sistemului de ocrotire si serviciile ce vor fi oferite dupa iesirea din sistem.

Supozitii de baza

. Se pune accent pe lucrul cu familia, acolo unde este cazul;

. Necesitatea de a construi mai multe tipuri de servicii, la care adolescentii sa apeleze in functie de problemele si nevoile lor particulare;

. Rezultatele trebuie privite intr-o maniera relativa;

Deprinderile pentru o viata independenta pot fi impartite in patru arii:

deprinderi elementare (de scris, citit si socotit),

deprinderi de angajare,

deprinderi de viata (de zi cu zi),

deprinderi psiho-sociale.

Pentru ca adolescentul sa fie pregatit sa traiasca independent trebuie ca acesta sa

stapaneasca deprinderi in toate cele patru arii, care de altfel sunt interdependente. Acesta este motivul pentru care coordonatorul de caz trebuie sa evalueze nivelul de dezvoltare a deprinderilor in toate cele patru arii inainte de a determina ce servicii si ce tip de training sunt potrivite si care ar fi eficienta lor in cazul aplicarii.

Pregatirea cu succes a adolescentilor pentru o viata independenta depinde de insusirea de catre acestia a deprinderilor de viata 'hard', cum sunt cele pentru angajare, locuire si administrarea locuintei si a deprinderilor de viata 'soft', cum sunt increderea de sine si deprinderile individuale, personale si interpersonale.

Sapte unitati de masura a pregatirii pentru o viata independenta:

l) deprinderile de viata

2) competenta sociala

3) informatiile despre sanatate

4) cunoasterea resurselor comunitare

5) gandirea practica

6) planurile de viitor

7) pregatirea pentru viata independenta-autoevaluare

Dezvoltarea de deprinderi de supravietuire de baza

Adolescentii trebuie sa invete deprinderile sociale de baza pentru a putea sa negocieze cu succes cu institutiile din cadrul comunitatii si cu sistemele care le pot oferi suport in situatii critice, cum ar fi ingrijirea sanatatii, educatia, angajarea si recreerea.

Tanarul trebuie sa invete cum sa identifice si cum sa obtina resursele necesare,

cum ar fi politia, dentistul, biserica, banca.

Tanarul trebuie sa invete sa fie conectat la reteaua de suport din cadrul

comunitatii si la sursele de imbogatire spirituala, cum sunt bisericile, activitaatile

recreationale sau persoanele adulte ca mentori.

Tanarul trebuie sa aiba oportunitatea sa experimenteze rolul de membru al

comunitatii.

Tanarul trebuie sa invete sa se comporte asertiv, dar adecvat cu institutiile

birocratice, cum ar fi localizarea agentiei potrivite pentru oferirea serviciului de care

are nevoie; identificarea persoanei cu care trebuie sa vorbeasca; punerea intrebarilor

potrivite; si sa-si dea seama cand trebuie sa ceara ajutor pentru a se descurca cu

birocratia.

Dezvoltarea deprinderilor pentru managementul banilor

Adolescentii trebuie sa invete cum sa-si foloseasca banii si sa-si planifice cheltuielile pentru scopurile pe care vrea sa le atinga. Aceste deprinderi includ: realizarea

bugetului; deschiderea unui cont de economii; stabilirea creditelor pentru planurile de viitor; invatarea modului in care sa previna problemele financiare prin evitarea cheltuielilor la primul impuls, imprumutarea de bani si intarzierea cu plata chiriei sau a intretinerii.

Responsabilitatea pentru comportamentul sexual

Adolescentii trebuie sa-si dezvolte simtul responsabilitatii pentru propriul comportament sexual, incluzand, valorile personale si familiale; prietenia pe termen lung si permanenta, relatia cu o familie; respectul de sine si legatura sa cu comportamentul sexual, informatii despre controlul nasterilor; informatii legate de fiziologie, igiena personala si informatii despre bolile cu transmitere sexuala, cum este SIDA

Intelegerea dependentei chimice

Adolescentii trebuie sa inteleaga dependenta chimica astfel incat sa duca o viata utila, fara dependenta.

Dependenta chimica include dependeta de substante cum ar fi cofeina, tutunul,

alcoolul si drogurile. Intelegerea dependentei chimice include accentul pus pe preventia primara   prin:

. educatie si instruire

. lucrul cu membrii familiei care sunt dependenti si cu prietenii dependenti

. identificarea timpurie a dependentei chimice

. accesul la programe pentru persoanele care manifesta dependenta chimica

. monitorizare, grupuri de suport

Dezvoltarea deprinderilor de luare personala a deciziei

Adolescentilor trebuie sa li se ofere oportunitatea de a lua decizii pe cont propriu prin implicarea lor in fiecare pas al procesului de luare a deciziei in ce priveste alegerile care trebuie facute pe parcursul perioadei de trecere la viata independenta.

Prin monitorizarea periodica si frecventa a actiunilor tanarului si a deciziilor sale, asistentul social si tanarul ar trebui sa fie capabil sa evalueze abilitatea ultimului de a lua

decizii corecte.

Planul de dezvoltare a independentei trebuie sa precizeze nevoia de instruire pe care o are adolescentul in ce priveste luarea deciziei. Asistentul social trebuie sa ofere un feedback continuu ca urmare a observarii modului in care tanarul ia deciziile de zi cu zi.

Lucrul in grup ajuta deseori tanarul sa observe incercarile si erorile colegilor sai in luarea deciziilor.

Identificarea, obtinerea si pastrarea locuintei

Adolescentii trebuie sa-si insuseasca deprinderile de identificare, obtinere si pastrare a unei locuinte. Sub nici o forma adolescentul nu va fi dat afara din cadrul sistemului de ocrotire daca nu are unde sa locuiasca.

Aceste deprinderi includ:

. identificarea unei locuinte corespunzatoare

. negocierea chiriei

. intelegerea asupra platii chiriei sau contractului de inchiriere

. prezentarea la proprietar

. prevenirea actiunilor care pot duce la evacuarea din casa

. cunoasterea drepturilor si responsabilitatilor celor doua parti

Deprinderile necesare pentru managementul locuintei trebuie sa includa:

. prepararea hranei

. spalat

. curatenie

. locuirea in buna intelegere, daca se locuieste cu o alta persoana

. rezolvarea plangerilor proprietarului

. controlul comportamentului oaspetilor

. intretinerea de baza a locuintei, reparatii simple si cum sa-1 gasesti pe proprietar

daca apar probleme

. realizarea si mentinerea ordinii in locuinta

Ingrijirea personala

Adolescentii trebuie sa invete deprinderile de ingrijire personala necesara pentru

pastrarea bunastarii sale fizice, emotionale si spirituale.

Deprinderile includ:

. ingrijirea proprie si igiena

. prevenirea imbolnavirilor

. hranire si nutritie

. exercitii

. oportunitati de a participa la activitati cu caracter spiritual

Adolescentii trebuie sa invete care sunt optiunile pe care le au in ceea ce priveste pastrarea sanatatii si cum sa o aleaga pe cea mai potrivita.

Adolescentii trebuie sa stie cum sa foloseasca serviciile medicale de urgenta si cum sa ajunga la ele.

Asistentii sociali trebuie sa ofere consilierea necesara pentru cresterea increderii in sine a adolescentului, pentru constientizarea propriei identitati si pentru ca acestea sa-si asume responsabilitatea pentru mentinerea si imbunatatirea calitatii vietii sale

Asistentul social trebuie sa monitorizeze periodic bunastarea generala a adolescentului si sa-i dea informatii necesare atunci cand este nevoie.

Adolescentii trebuie sa invete cum sa cera ajutor in problemele emotionale

Trebuie sa li se acorde o instruire de tip experential pentru facilitarea

comunicarii sentimentelor si exprimarea verbala.

Asistentul social trebuie sa monitorizeze mediul de viata al adolescentului, starea sa fizica, modul cum se imbraca, obisnuintele de hranire si atitudinea generala.

Toti tinerii trebuie sa beneficieze de consiliere in cazul depresiilor sau chiar al sinuciderii in plus, toti adolescentii pot beneficia de consiliere in managementul stresului - cum sa determine cauzele si consecintele stresului si cum sa-i faca fata.

Identificarea si utilizarea resurselor comunitare

Adolescentilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a experimenta identificarea si

utilizarea resurselor comunitare pe care le pot folosi atunci cand vor trai independent.

Asistentii sociali trebuie sa evalueze abilitatea adolescentului de a identifica si utiliza resursele comunitare

Adolescentii trebuie sa fie incurajati sa ia ei initiativa de a conecta resursele comunitare, de preferat sub supravegherea staff-ului, cu scopul de a evalua deprinderile de comunicare, limbajul folosit, maniera in care converseaza, abilitatea de rationament, gradul de intelegere si abilitatea de a respecta orele de intalnire.

Experientele trebuie sa se focalizeze initial pe serviciile primare, cum ar fi cele medicale, educationale si vocationale si sa se continue cu alte servicii, cum ar fi cele bancare sau de timp liber.

Trebuie sa fie acoperite urmatoarele resurse comunitare: de asistenta medicala de urgenta, sanatate, educatie, instruire, angajare,psihologice, reactionale,financiare,juridice, de locuire, transport si consum.

Formarea de relatii utile si semnificative cu familiile, colegii si alte persoane

Asistentii sociali trebuie sa ofere consiliere si suport pentru dezvoltarea relatiilor

adulte pe termen lung.

Relatiile curente ale adolescentului cu familia, colegii si alte persoane semnificative trebuie sa fie incluse in planul de dezvoltare a independentei

Adolescentul trebuie sa primeasca un feedback periodic si suportiv prin aprecierile pe care le face asistentul social care observa aceste relatii.

Invatarea empirica a deprinderilor de comunicare si managementul conflictului pot fi extrem de folositoare. Tinerii izolati social trebuie ajutati sa ia contact cu orice grup sau persoana care poate contribui la dezvoltarea deprinderilor lor sociale, cum ar fi bisericile, centrele comunitare, voluntarii sau sporturile organizate.

Alegerea intre optiunile posibile

Tinerilor trebuie sa li se acorde suport in depasirea dificultatilor in intelegerea optiunilor si in alegerea uneia sau alteia dintre ele. Duc lipsa de experienta in luarea deciziilor in special tinerii care provin din medii extrem de structurate. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca acesti tineri beneficiaza de orientarea si instruirea pentru procesul de luare a deciziei si pentru a-si insusi metode pentru rezolvarea problemelor.

Primul pas in acest proces il reprezinta ajutarea tanarului sa inteleaga faptul ca sunt decizii pe care trebuie sa le iei, fie ca vrei, fie ca nu. Ei trebuie sa fie ajutati sa recunoasca toate optiunile disponibile la un moment dat si rezultatele posibile ale alegerii fiecareia dintre ele.

Asistentul social trebuie sa-1 ajute pe tanar sa-si clarifice sistemul personal de valori si nevoile sale pe termen scurt si mediu, ca baza pentru luarea deciziei.

Evaluarea consecintelor si procesarea rezultatelor

Asistentul social trebuie sa-1 ajute pe tanar sa inteleaga atat consecintele pozitive cat si consecintele negative ale fiecarei actiuni pe care o face sau pe care nu o face si sa-1 ajute sa se focalizeze atat pe rezultatele pe termen scurt, cat si pe termen lung ale oricarei actiuni pe care o face.

Asistentul social trebuie sa realizeze sesiuni de monitorizare a starii generale de bine a tanarului, in aceste sesiuni trebuie sa se revada activitatile si legatura lor cu scopurile din planul de dezvoltare a independentei.

Lucrul in grup cu tinerii permite impartasirea experientelor si poate astfel sa faciliteze acest proces.

Abilitatea de a face fata stresului

Asistentul social trebuie sa ofere si sa organizeze oferirea de orientare a tinerilor in ce priveste cauzele, consecintele si managementul stresului.

Accentul trebuie sa fie pus pe stresul implicat de viata pe cont propriu, pe dezvoltarea de mecanisme de a-i face si pe importanta unor lucruri cum ar fi pastrarea curateniei in locuinta si plata chiriei, deprinderile de hranire sanatoasa, punctualitatea la serviciu, odihna si activitatile de timp liber.

Adolescentii trebuie ajutati sa identifice cauzele stresului din viata lor si modalitatile de a le face fata.

Stabilirea si planificarea viitorului

Tinerii trebuie ajutati sa inteleaga necesitatea stabilirii de scopuri clare si realiste, pe care sa le imparta in pasi pe care sa-i poata realiza.

Asistentul social trebuie sa revada periodic scopurile si obiectivele impreuna cu tanarul, sa faca revizuiri ori de cate ori este nevoie si sa intareasca eforturile facute de tinar pentru atingerea scopurilor. Asistentul social trebuie sa-1 implice pe tanar pe toata durata planificarii.

Adolescentii trebuie sa inteleaga relatia dintre scopurile pe termen scurt si cele pe termen lung in domenii cum ar angajarea, educatia si banii proprii Ei pot beneficia de primirea de feed-back atunci cand scopurile lor sunt realiste.

Obtinerea de informatii factuale despre istoria personala, medicala si sociala a familiei

Tinerilor trebuie sa li se ofere toate informatiile disponibile care privesc istoria personala, medicala si sociala a familiei.

Deseori, tinerii care au stat in sistemul de ocrotire pentru mult timp nu au informatii complexe despre evenimetele trecute care au determinat plasarea lor aici.

Acest gol in cunoasterea tanarului il poate impiedica sa-si rezolve problemele legate de separarea de familie si pot avea ca rezultat asteptari nerealiste despre suportul pe care il poate oferi familia in viitor.

Asistentul social trebuie sa se asigure ca tanarul sa primeasca aceste informatii si ca le-a inteles si trebuie sa evite erorile de interpretare.

Multi tineri n-au primit informatii vitale despre ei insisi si despre istoria medicala a familiei, lucruri care vor deveni importante pentru ei in momentul in care vor deveni independenti. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca tinerii au primit un scurt rezumat in scris al fisei lor medicale inainte de parasirea sistemului, si sa fie siguri ca tinerilor le este clara informatia continuta si consecintele a ceea ce este scris.

Intelegerea si deprinderea cu pierderile din trecut, respingerile si furia

Asistentii sociali trebuie sa ofere adolescentilor consiliere in ce priveste separarea lor de familia biologica, de persoanele care i-au ingrijit, de ceilalti semnificativi si in ce priveste efectele sentimentelor nerezolvate asupra prezentului si ajustarile viitoare.

Adolescentii pot beneficia din invatarea faptului ca furia si sentimentele de pierdere si respingere sunt normale si de inteles si ca sentimentele pot fi astfel orientate incat sa nu inhibe dezvoltare prezenta sau progresul in atingerea scopurilor.

Utilizarea grupului de colegi cu experiente similare poate fi cea mai buna modalitate de lucru cu acest aspect.

Folosirea cartii vietii, autobiografiilor sau a altor mijloace care sa ofere o perspectiva s-au dovedit a fi folositoare.

Intelegerea si deprinderea cu figurile care reprezinta autoritatea

Adolescentii care se pregatesc pentru viata adulta trebuie ajutati sa inteleaga functiile autoriatii, necesitatea unei ordini sociale si rolul specific al figurilor autoritatii in

vietile lor.

Pentru a se descurca eficient cu persoanele investite cu autoritatea, cum ar fi proprietarii, angajatorii, lucratorii de caz, politia, judecatorii, adolescentii trebuie sa fie ajutati sa recunoasca faptul ca este in interesul lor sa fie cooperanti si sa ia in considerare regulile de baza si conventiile din cadrul societatii.

Consilierea, in special jocul de rol cu situttii care pot aparea s-a dovedit a fi o metoda eficienta pentru situatii cum ar fi contactul cu politia, discutia cu un judecator, neintelegerile cu lucratorul de caz, descurcarea cu o persoana furioasa.

Rolul fiecarui membru al echipei trebuie sa fie acela de profesor, consilier si ghid,oferind tanarului oportunitati de a invata si exersa deprinderile necesare pentru a deveni un adult autonom. Ei trebuie sa-1 incurajeze pe tanar sa-si asume riscurile necesare pentru a deveni independent. Este important de recunoscut ca adultii in preajma carora traieste tanarul au o influenta considerabila asupra abilitatii tanarului de a-si forma deprinderi de viata independenta.

d1. Deprinderi simple Deprinderi pentru viata zilnica

Viata zilnica in conditii de autonomie individuala presupune procurarea si pregatirea alimentelor, gestionarea unui buget personal, pastrarea unui regim de viata care sa previna imbolnavirile, reactia prompta si adecvata in caz de accident sau imbolnavire, asigurarea unei imbracaminti decente, curate si adecvate vremii de afara si ocaziei.

Pentru multe dintre aceste deprinderi, adolescentii nu dispun de informatia necesara si nici de conditiile de a le exersa. De aceea, in cadrul programului de formare pentru viata independenta ei vor trebui sa afle anumite lucruri si totdata sa poata practica aceste deprinderi. Cele mai multe dintre ele pot fi manifestate chiar pe durata sederii in institutii. Pentru binele lor de mai tarziu, vor trebui depasite acele bariere administrative sau tehnice care in momentul de fata impiedica sa dispuna de o minima autonomie functionala pe durata sederii in institutie: autogospodarirea , permisiunea de acces la bucataroie pentru anumite treburi, un minim de bani de buzunar.

Afectiunile determinate de alimentatia inadecvata sunt in continua crestere si de aceea, daca adolescentii vor intelege relatia dintre alimentatie si sanatate, vor fi capabili sa ia decizii care le vor mentine sanatatea;

Adolescentii si tinerii, neavand formate / consolidate deprinderile de pregatire a hranei, sunt tentati sa consume produse inadecvate - fie cantitativ fie neechilibrate caloric - si de aceea sunt necesare programe de educatie alimentara;

Unii adolescenti si tineri au obiceiuri alimentare -precum consumul exagerat de dulciuri, preferinte exagerate pentru anumite alimente / mancaruri - care nu conduc la o alimentatie echilibrata;

Adolescentii cunosc foarte putine lucruri despre alimentatie - precum valoarea nutritiva a diferitelor alimente, modul / conditiile in care se prepara hrana -deoarece foarte putini sunt implicati, de catre parinti / educatori, in aprovizionare, gatit, pregatirea mesei etc.

Adolescentii institutionalizati sunt cei mai vitregiti in legatura cu modul de concepere a unui meniu, gatitul sau aprovizionarea dat fiind faptul ca accesul lor in bucataria caminului are in general ca scop cel mult curatenia sau activitatile auxiliare - precum curatatul zarzavatului, asezatul mesei etc. si mai putin gatitul propriu-zis.

Formatorul trebuie sa cunoasca si sa transmita informatii de baza despre alimentatie.

Ce este alimentatia?,

De ce mancam?

Alimentatia asigura satisfacerea acelor nevoi ale organismului care se manifesta prin foame;

Ea asigura organismului resursele pentru crestere si dezvoltare, degajarea de energie necesara pentru efort fizic si intelectual;

Apetitul alimentar este influentat de mirosul si aspectul - placut / neplacut - al alimentelor; oamenii mananca atat de nevoie cat si de placere sau cu diferite ocazii (aniversari, sarbatori etc.).

Relatia dintre alimentatie si sanatate

Alimentatia corecta - pe langa asigurarea suportului energetic necesar desfasurarii activitatilor fizice si intelectuale - previne aparitia anumitor boli, putand chiar sa contribuie la atenuarea / vindecarea unora dintre ele.

Alimentatia incorecta - prin cantitatea si calitatea alimentelor, frecventa consumului si preferintele pentru anumite tipuri inadecvate de alimente - provoaca / accentueaza aparitia cariilor dentare, a diabetului, a obezitatii, unor boli ale stomacului, ale inimii si vaselor sanguine.

Reguli pentru o alimentatie corecta

Alegerea si consumarea acelor produse care corespund calitativ: prospetime, culoare, miros, gust;

Se recomanda o dieta bogata in legume, fructe si produse cerealiere ci nu in carne sau grasimi;

Se vor folosi cu moderatie produsele zaharoase, sarea si condimentele;

Se va reduce si chiar elimina consumul de alcool;

Mentinerea curateniei in bucatarie (atat incaperea in sine, cat si instrumentarul / dotarile acesteia si vesela) contribuie, alaturi de stocarea si prepararea corespunzatoare a alimentelor (spalare, fierbere adecvata etc.) la reducerea considerabila a riscului de imbolnavire prin intermediul alimentelor;

Igiena mainilor si starea de sanatate a celui care pregateste mancarea este de asemenea un factor important in reducerea riscului de imbolnavire mentionat anterior.

Factorii care influenteaza obiceiurile noastre alimentare

Preferintele / aversiunile alimentare personale;

Mirosul / gustul / aspectul alimentelor;

Obiceiurile alimentare provenite din modul de viata al grupului de apartenenta al adolescentului in cauza;

Modelul cultural / religia consumatorului;

Accesibilitatea / pretul alimentelor;

Curiozitatea consumatorului;

Starea emotionala a subiectului consumator (tristete, furie, frustrare, bucurie etc.);

Publicitatea si modul de prezentare a produselor (etichete, ambalaje etc.).

Informatii si activitati care sa ofere adolescentului ocazia sa exerseze

Pregatirea hranei;

Utilizarea instrumentarului / dotarilor bucatariei;

Conceperea si prepararea unor meniuri cu alimente nutritive si sanatoase.

Utilizarea cartii de bucate

Alegerea si punerea in practica a indicatiilor unei retete culinare;

Sfaturi practice la gatit.

Conservarea alimentelor

De ce conservam alimentele ?

Care sunt si cum trebuie sa arate alimentele ce se pot conserva ?

Cum se conserva alimentele alese.

Bucataria romaneasca

Cateva feluri de mancare sanatoase si usor de preparat.

Obiective

Dezvoltarea capacitatii de a face legatura intre alimentatie si starea de sanatate / boala; deprinderea unor obiceiuri alimentare sanatoase pentru viata;

Dobandirea unor cunostinte despre aprovizionarea cu alimente, pastrarea acestora si pregatirea hranei;

Dobandirea unor cunostinte despre instrumentarul bucatariei si utilizarea acestuia;

Sa invete cum "se citeste" o carte de bucate si sa inteleaga utilitatea ei.

La sfarsitul acestui modul, adolescentii vor fi capabili sa:

Defineasca alimentatia;

Incadreze corect alimentele - dupa elementele nutritive pe care le contin - in cele 5 grupe, prezentate in anexa;

Explice ce este o afectiune cauzata de alimentatie;

Cunoasca regulile de baza ale unei alimentatii sanatoase;

Inlocuiasca anumite alimente cu altele, echivalente nutritiv, atunci cand sunt obstacole legate de pret, aprovizionare, preferinte etc;

Utilizeze corect instrumentarul / dotarile bucatariei;

Prepare cateva feluri de mancare, simple si sanatoase, din bucataria romaneasca.

Resurse necesare

Fise, planse cu grupele de alimente cu instrumentarul bucatariei; Carte de bucate; Elemente de recuzita (sort, boneta, manusi de bucatarie, tocator, cutite etc.); Pliante de educatie pentru sanatate (diabet, obezitate, cancer); Resurse financiare pentru o aprovizionare minima cu alimente; Accesul intr-o bucatarie si materie prima pentru pregatirea catorva feluri de mancare din bucataria romaneasca.

Recomandari pentru formatori

Adolescentii se simt foarte puternici si "atotstiutori". De aceea vor oferi propriile lor motive pentru care nu este nevoie sa manance corect; perspectiva imbolnavirii, a mortii le este ceva foarte indepartat, care nu li se va intampla.

De aceea, in abordarea lectiilor, trebuie sa utilizati acele argumente la care ei sunt sensibili: aspectul fizic placut, capacitatea de seductie, performanta sportiva, economii pentru a-si cumpara obiectele care le plac, a fi "la moda" etc.

Pentru a le castiga interesul incepeti cu motivele pentru care oamenii mananca; solicitati-le participarea, precizand ca nu exista raspunsuri corecte sau gresite si ajutati-i sa coreleze informatia cu propriul lor mod de viata;

Stimulati participarea si in cadrul demonstratiilor practice favorizati fiecarui cursant alegerea meniului, accesul la utilizarea instrumentarului, gatitul propriu-zis etc.

Activitatea 1     De ce mancam ?

Se stie ca a manca este o necesitate. Motivele pentru care mancam fac parte din aspectele legate de alimentatie. Alimentatia este stiinta modului in care organismul utilizeaza alimentele pe care le consumam. Cu toate ca este o stiinta foarte complicata, cunoasterea catorva principii simple si insusirea catorva reguli legate de alimentatie ne ajuta sa avem obiceiuri alimentare sanatoase.

Scopul : Este acela de a-i ajuta pe adolescenti sa defineasca alimentatia, sa constientizeze importanta si rolul alimentatiei si sa inceapa sa-si puna intrebari despre modul in care fiecare dintre ei o face.

Durata : 40-60 de minute.

Participanti : 6-8 adolescenti

Procedura

Grupul de 6-8 subiecti se aseaza in semicerc cu fata catre tabla / flip-chart. Liderul grupului, formatorul, ii informeaza despre scopul intalnirii.

Tehnica folosita este brainstormingul - o tehnica care permite participantilor sa faca comentarii fara teama ca vor fi judecati.

Pe tabla se scrie tema discutiei: MANCARE;

Fiecare participant spune cate un cuvant legat de acest titlu (ex.: foame, paine, fructe). Nimeni nu este nevoit sa-si apere punctele de vedere, fiecare fiind incurajat sa participe oricat de ciudate ar fi opiniile lui..

Un observator noteaza, separat pe o foaie de hartie, tot ce se spune si fara comentarii.

La sfarsit se noteaza pe tabla raspunsurile in ordinea in care au fost exprimate parerile, apoi formatorul le grupeaza astfel incat raspunsurile sa se subsumeze mai multor idei ca:

Toti oamenii mananca;

Alimentele sunt foarte variate;

Preferintele / aversiunile alimentare sunt foarte variate;

Mancam pentru ca ne este foame etc.

Aceasta prima parte a brainstormingului nu are rolul de a gasi solutii la o problema data, ci acela de a sparge gheata si de a investiga atitudini, opinii privitoare la aceasta tema. Este de asemenea o buna metoda de a obtine idei de la care sa inceapa apoi discutiile.

In cea de a doua parte a sedintei se scrie pe tabla cel de al doilea titlu: DE CE MANCAM ?

Se procedeaza ca si la secventa anterioara, dupa care, se structureaza pe tabla raspunsurile, subordonate, de exemplu, urmatoarelor idei:

Mancam pentru ca sa traim, ca sa crestem si ca sa ne simtim bine si sanatosi;

Mancam pentru ca sa avem energia necesara activitatilor noastre (invatatura, munca, joc, sport etc.);

Mancam un anumit aliment pentru ca acesta ne place.

La sfarsitul activitatii cursantii vor fi intrebati:

Cum li s-a parut activitatea ? De ce ?

Daca inainte de aceasta lectie s-au mai gandit la aceste probleme si in ce mod ?

Ce alte lucruri ar dori sa afle despre alimente / alimentatie ?

Recomandari pentru formator

Formatorul va nota toate aceste observatii ale cursantilor si va tine cont de ele in lectiile urmatoare.;

Este bine ca notitele privitoare la activitatile derulate sa nu fie foarte complicate, ci doar cateva idei si impresii care sa va permita sa rememorati caracteristicile grupului si discutiile avute.

Activitatea 2               Ce influenteaza alimentatia

Exista foarte multi factori care influenteaza obiceiurile noastre alimentare; pe unii ii putem controla, altii sunt independenti de vointa noastra.

Sa identifice ce anume joaca un rol important in alimentatia lor si factorii care le influenteaza modul in ca

Participanti : 8-10 .

Durata : 40-60 minute.

Resurse : Chestionarele "Ce crezi despre mancare ?" (v. anexa) pentru fiecare cursant:Tabla, creta colorata.

Procedura

Activitatea cupleaza informatii obtinute din completarea chestionarelor cu cele din discutia de grup.

In prima faza a activitatii li se va cere participantilor sa raspunda cat mai sincer la intrebarile chestionarului care li se va pune la dispozitie. Se precizeaza ca este anonim si ca raspunsurile lor vor ajuta la intelegerea mai buna a problemelor si preocuparilor lor legate de alimentatie.

Dupa completarea chestionarelor acestea vor fi adunate si se va trece la urmatoarea faza a activitatii. Se va scrie pe tabla urmatorul titlu: CE LUCRURI / FACTORI influenteaza modul de a manca al oamenilor ?

Participantii sunt stimulati sa raspunda, fiind ajutati - prin sugestii si exemple legate de posibilele raspunsuri la aceasta intrebare.

Raspunsurile vor fi grupate subsumat factorilor care influenteaza alimentatia:

Modelul cultural mostenit de consumator;

Ereditatea consumatorului;

Modul de viata al grupului din care face parte consumatorul;

Preferintele / aversiunile personale fata de anumite alimente;

Tipul de activitate (intelectuala, activitate fizica usoara, activitate fizica grea);

Varsta consumatorului.

Se solicita participantilor sa raspunda la intrebari de genul:

Pe voi ce factori va influenteaza mai mult ?

Ce credeti despre felul in care va hraniti acum ?

Daca ati putea, ce alimente ati consuma ?

Ce alimente credeti ca v-ar putea ajuta sa aratati / sa va simtiti mai bine ?

Ce factori care va influenteaza alimentatia puteti controla si cum ?

Recomandari pentru formatori

Formatorul va selecta din raspunsurile date in chestionare care vin in sprijinul structurarii informatiei dupa modelul oferit mai sus. El va relua opiniile emise pentru a facilita succesiunea schimburilor de pareri si progresele grupului;

In anumite situatii (ex. din chestionar: Ce alimente iti plac / displac si de ce ?) reia intrebarea si antreneaza in discutie un numar cat mai mare de cursanti pentru facilitare schimburilor de opinii;

Formatorul trebuie sa refaca in mod regulat sinteza celor discutate pentru a permite grupului sa treaca de la un punct la altul, sa faca bilantul opiniilor emise, sa recapituleze punctele de divergenta si sa treaca la o alta faza.

Activitatea 3                           Ce stim despre alimente ?

Alimentele sunt cele care ne asigura agentii nutritivi de care avem nevoie: vitamine, minerale, aminoacizi din proteine, acizi grasi, glucide si grasimi. Acesti agenti nutritivi provin dintr-o varietate de alimente si fiindca pentru o sanatate buna avem nevoie de peste 40 de agenti nutritivi, tinerii trebuie sa stie care alimente contin acesti agenti si cum pot fi ele combinate.

Scopul

Este acela de a-i invata pe cursanti sa incadreze corect alimentele in cele 5 grupe alimentare si de a le face cunoscute functiile principale ale fiecarei grupe (v. anexe: lapte, carne, legume, fructe, cereale).

Durata : 40-60 de minute.

Participanti :. Grupul de 6-8 adolescenti si tineri.

Resurse : Plansa cu grupele de alimente (v. anexa), orice alte materiale, planse sau tabele, in care sa fie prezentate caracteristicile alimentelor (calorii, continutul in agenti nutritivi, functii, in ce alimente se gasesc etc.): Tabla / flip-chart

Foi de hartie, cartonase pe care sunt trecute nume de alimente din cele 5 grupe cunoscute;

Procedura se bazeaza pe combinarea a doua tehnici: completarea unui chestionar, urmata de discutia de grup.

La inceputul intalnirii formatorul le vorbeste despre varietatea alimentelor si despre faptul ca, indiferent cat de variate ar fi, ele se impart in 5 grupe in functie de rolul nutritiv pe care il au.

Li se va arata tinerilor o plansa care sa ilustreze impartirea alimentelor in grupele respective si functiile nutritive ale fiecarei categorii de alimente.

Urmeaza apoi o secventa a activitatii, sub forma unui joc, menita sa fixeze informatiile primite.

Li se dau cursantilor amestecate, cartonasele pe care scrie denumirea unor alimente;

Li se cere sa introduca / aseze fiecare cartonas in cutia / in fata etichetei corespunzatoare fiecarei grupe de alimente (5 grupe de alimente, deci 5 cutii / 5 etichete);

Apoi formatorul le arata plansa cu grupele de alimente, agentii nutritivi pe care ii furnizeaza organismului si functia principala a acestora pentru reactualizarea informatiei prezentate la inceputul intalnirii.

La sfarsit se verifica modul in care au sortat cartonasele si se compara cu informatiile cuprinse in plansa.

Cursantii trebuie sa fixeze si sa vehiculeze informatii care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce rol are fiecare grupa de alimente ?

Avem nevoie de toate alimentele ?

Sunt si alimente care ne fac rau, chiar daca arata bine si ne plac ? De ce ?

Exista diferente privind necesarul de alimente intre diferite persoane ? Care sunt aceste diferente si ce le determina ?

Voi ce ar trebui sa mancati ?

Recomandari pentru formator

Formatorul poate sa dea drept tema de lucru acasa completarea unei fise in care fiecare tanar sa propuna un meniu complet: mic dejun, pranz, cina pentru o zi sau pentru mai multe zile;

Formatorul le poate cere sa comenteze alegerea facuta cu argumentele necesare (imi place, este sanatos, imi pot permite etc.);

Formatorul poate utiliza aceste informatii ca punct de pornire pentru activitatea urmatoare :

Activitate 4     Boli determinate de alimentatia inadecvata

Chiar daca sunt tineri, unii dintre subiecti au deja probleme de sanatate cauzate de o alimentatie inadecvata: carii dentare, dureri de stomac supra / subponderalitate, rezistenta scazuta la oboseala etc.

Scopul

Identificarea legaturii dintre diferitele afectiuni si alimentatie.

Durata : 60 de minute.

Resurse : Pliante, brosuri, planse si alte materiale din sfera educatiei pentru sanatate; Eventual se vor utiliza si filme documentare de specialitate si / sau se va invita un medic ori asistent nutritionist;

Procedura

Li se cere cursantilor sa numeasca afectiuni si probleme de sanatate de care acestia sufera;

Li se cere sa spuna daca cred ca este o legatura intre alimentatie si unele dintre aceste afectiuni;

Se noteaza pe tabla, in stanga, afectiunile si in dreapta alimentele / obiceiurile alimentare;

Apoi se confirma, utilizand exemplele pertinente, aceasta legatura. Se trece treptat la prezentarea bolilor provocate / accentuate de o alimentatie proasta. In sprijinul afirmatiilor se utilizeaza pliantele, plansele sau ajutorul invitatului;

La sfarsit se scriu pe tabla principalele afectiuni determinate de o alimentatie defectuoasa:

Subponderalitatea / supraponderalitatea (pana la obezitate);

Afectiunile dentare;

Bolile inimii si ale aparatului circulator;

Diabetul.

Fiecare afectiune mai sus mentionata se va trata astfel:

Caracteristicile bolii / afectiunii;

Regimul alimentar care o provoaca;

Repercursiunile in plan personal generate de boala / afectiunea in cauza;

Remedii prin modificarea regimului / obiceiurilor alimentare.

La sfarsitul lectiei cursantii vor fi stimulati sa raspunda sintetic la mai multe intrebari:

Ce legatura exista intre afectiunile lor si alimentatie ?

Cunosc si alte persoane care au probleme de sanatate din cauza alimentatiei ?

Ce boli provocate de alimentatie ii ingrijoreaza cel mai mult ?

Ce ar dori / putea imbunatati in favoarea sanatatii din regimul lor alimentar ?

Ultima parte a lectiei va fi alocata unui mic joc de rol. Scopul acestui exercitiu este de a fixa cunostintele dobandite si pentru a termina lectia intr-un mod relaxant, chiar vesel.

Jocul de rol

Personaje: trei personaje, interpretate de cursanti.

Scenariu:

Andrei, 13 ani, scund si gras, mananca multe dulciuri, paine, nu face miscare, complexat de felul in care arata si de faptul ca nu-si poate face nici o prietena.

Stefan, prieten cu Andrei, ii procura uneori dulciuri sau mancare in schimbul altor servicii. Victor, prieten cu Andrei, incearca sa-l convinga ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare si sa faca sport. Intr-o zi Andrei ii cere lui Stefan sa-i cumpere prajituri in schimbul colectiei de timbre. Victor se opune si incearca sa le explice ca nu procedeaza corect.

Cursantii implicati in jocul de rol trebuie sa aduca argumente pro si contra solicitarii pe care Andrei i-o face lui Stefan.

Ce ar trebui sa spuna Victor astfel incat Andrei sa inteleaga ca greseste ?

Ce ar trebui sa spuna Andrei inainte si dupa ce ar putea fi convins de Victor ?

Ce argumente ar putea oferi Stefan pentru a obtine timbrele ?

Recomandari pentru formatori

Exercitiul da posibilitatea tinerilor sa demonstreze in ce fel percep si inteleg relatia dintre alimentatie si sanatate;

Formatorul poate modifica / alege un alt scenariu pentru jocul de rol;

La sfarsitul exercitiului formatorul are obligatia sa sintetizeze observatiile si sa formuleze concluzii pe care sa le ancoreze de informatia transmisa in cadrul activitatii.

Activitatea 5                           Cumpararea alimentelor

Fiecare dintre noi mancam zilnic diferite alimente, crude sau gatite. Indiferent de felul alimentelor sau modul in care le consumam trebuie mai intai sa le procuram.

Cunoasterea locurilor de unde ne aprovizionam, preturile aproximative, administrarea resurselor financiare in functie de meniul pe care dorim sa-l preparam, criteriile de alegere a produselor sunt etape importante in pregatirea alimentelor pentru hrana personala.

La sfarsitul activitatilor cursantii vor sti cum si de unde isi pot procura alimente de calitate, cat mai aproape de casa, la preturi cat mai mici etc.

Locul In oras, prin magazine alimentare si piete.

Durata : Variabila - cateva ore.

Resurse : Lista de cumparaturi; O suma minima de bani (pentru un meniu ales); Sacose.

Procedura

Formatorul stabileste impreuna cu grupul felurile de mancare pe care le vor pregati;

Exemplu: ciorba taraneasca, ghiveci de legume cu carne de vita, desert;

Se stabileste lista cu alimentele ce trebuie procurate, aspectul acestora in stare proaspata, cantitatile, locurile unde pot fi gasite si preturile orientative;

Se discuta despre pregatirea pentru mersul la cumparaturi: bani, plase, distantele si mijloacele de transport pana la magazinele de desfacere cu argumente pro si contra alegerii acestora; Formatorul merge impreuna cu grupul de tineri si-i asista la cumparaturi. Fiecare membru al grupului trebuie sa cumpere un aliment si sa comenteze in fata grupului cum anume l-a ales (raport pret/calitate, verificarea etichetei, locul de desfacere este aproape de casa etc.);

La sfarsit alimentele sunt aduse in bucatarie, sortate si pregatite pentru gatit;

Se vor discuta urmatoarele aspecte:

Ce li s-a parut mai dificil ?

Cum ar fi putut actiona asa incat sa economiseasca bani ?

Cum se face pregatirea pentru gatit ? (ex.: spalat, transat, curatat, tocat etc.).

Recomandari pentru formator

Formatorul trebuie sa se limiteze la prezentarea initiala a scopului activitatii si cateva linii directoare si sa evite preluarea responsabilitatilor grupului; Inainte de a porni la cumparaturi sa se asigure ca tinerii cunosc orientativ preturile, stiu ce au de facut, au stabilit in mod corect raportul meniu/materie prima necesara. Chiar daca iese prost, sa evite interventia din motive legate de risipa, pierderea timpului sau cumparaturi "proaste"; In cazul in care nu a iesit cum trebuie, sa-si noteze toate observatiile inclusiv de ce anume, si sa reia activitatea in alta zi.

Activitatea 6               Cunoasterea bucatariei

Aceasta lectie se bazeaza pe demonstratii practice; metodele de predare si invatare vor fi determinate de nevoile individuale ale fiecarui cursant.

Bucataria este locul unde se pregateste mancarea; ea este utilata de la modest la sofisticat cu instrumentarul necesar. Indiferent de gradul de utilare se identifica urmatoarele elemente de baza:

Aragazul (preferabil prevazut cu cuptor);

Masa de bucatarie;

Vase de gatit, strecuratori, tocatoare;

Cutite, linguri, furculite etc.

Modul in care utilizam acest instrumentar depinde de ce anume dorim sa gatim. In timpul utilizarii lor trebuie sa se tina seama de regulile legate de:

Securitate in bucatarie (supravegherea permanenta a focului, manevrarea corecta a vaselor care contin apa clocotita, a obiectelor ascutite, a aparatelor electrice etc.);

Igiena spatiului, instrumentarului si nu in ultimul rand a persoanei care gateste;

La sfarsitul lectiei tinerii vor fi capabili sa cunoasca si sa utilizeze corect obiectele din dotarea bucatariei, sa respecte normele de igiena si cele de pastrare / pregatire a hranei.

Durata : Variabila - cateva ore.

Resurse :

Accesul in spatiul unei bucatarii;

Materie prima in functie de meniul ales (zarzavaturi, legume, fructe etc.);

Sorturi, bonete, manusi si prosoape de bucatarie;

Produse pentru curatenie (bureti, detergent, praf de curatat etc.).

Observatie

Se poate solicita accesul in bucataria caminului si folosirea materiei prime pentru pregatirea mesei intr-o zi obisnuita; Poate fi implicat personalul care lucreaza la acea bucatarie.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Procedura

Lectia se desfasoara in mai multe etape astfel:

(a) Discutie de grup

Ce este o bucatarie ?

De ce avem nevoie de un spatiu special amenajat ?

Daca din constructie nu avem un asemenea spatiu, atunci cum am putea sa-l delimitam si sa-l amenajam (minimal) in acest scop ?

(b) Exercitii de utilizare a instumentarului bucatariei

Se completeaza fisa cu modul de utilizare a instrumentarului bucatariei (v. anexa);

Intr-o sala obisnuita se vor efectua exercitii de utilizare a catorva instrumente de bucatarie:

Utilizarea corecta a cutitelor in cazul curatatului legumelor / fructelor, taiatul si tocatul legumelor / zarzavaturilor / verdeturilor etc.;

Utilizarea mixerului;

Facerea / servirea unui ceai, care va fi oferit cursantilor;

Se pot prepara salate de legume / fructe proaspete;

Aranjarea mesei (asezarea corecta a tacamurilor si veselei);

Recomandari

Formatorul le va arata practic modul corect de realizare a acestor activitati, dupa care urmeaza participarea cursantilor sub supraveghere.

Tinerii vor fi incurajati sa lucreze independent.

Formatorul isi va reduce treptat demonstratiile si interventiile, pe masura ce tinerii capata incredere si competenta.

La sfarsit se vor consuma cele pregatite, exersandu-se eventual intr-un joc de rol diferite ipostaze posibile: "oaspeti / gazde", "intre prieteni", "cu diferite ocazii" etc;

(c) In bucatarie

In acest fel se accentueaza si pe necesitatea cunoasterii regulilor legate de servirea mesei, normele de igiena (personala si a spatiilor de pregatire / servire a mesei), utilizarea corecta a tacamurilor, pozitia corecta la masa, aranjarea adecvata a mesei etc.

Aceasta etapa trebuie sa ofere prilejul de participare la o situatie reala, in vederea intaririi cunostintelor dobandite.

In functie de abilitati fiecare cursant va efectua, individual sau in grup, diferite secvente de pregatire a mancarii intr-o bucatarie adevarata.

Se poate organiza sub forma unui concurs la care membrii juriului sa fie personalul bucatariei, care va acorda note pentru:

Abilitatile manuale ale cursantilor;

Corecta aplicare a regulilor de igiena;

Gustul si aspectul preparatelor;

Aspectul mesei etc.

In juriu pot fi inclusi de asemenea colegi, prieteni si educatori ai cursantilor.

Recomandari pentru formator

Succesul in transmiterea de informatii si abilitarea tinerilor privind pregatirea alimentelor pentru hrana personala poate fi urmarit in trei directii:

Cunostintele pe care le-au dobandit;

Punerea in practica a acestor cunostinte si modificarea comportamentului alimentar in conformitate cu regulile unei alimentatii sanatoase;

Abilitati si deprinderi in pregatirea hranei;

Ultimul punct poate fi observat in mod direct, prin aplicatiile practice efectuate de a lungul lectiei.

Prima directie poate fi evaluata prin raspunsuri, testare a nivelului de achizitii informationale.

A doua directie este mai greu de evaluat si se prea poate ca dincolo de abilitati si informatii, comportamentul alimentar sa se schimbe foarte greu din diferite motive. Chiar daca asa stau lucrurile si aveti semnale despre acest lucru, asigurati-va ca punctul 1 si 3 sunt bine insusite de catre cursanti si ele vor lucra, in timp, in favoarea celui care le detine.

La sfarsitul lectiei se recomanda o intalnire de evaluare in care cursantii sa ofere, prin completarea unor chestionare, semnalele legate de importanta acordata lectiei si de nivelul de cunostinte in domeniu.

Chestionarele trebuie sa fie simplu de aplicat, extrem de selective, eventual cu mai multe variante de raspunsuri din care sa aleaga unul pe care il considera corect (v. anexa).

Anexa: Principalele grupe de alimente

Chestionar de evaluare finala

Ce crezi despre alimente ?

De ce crezi tu ca mananca oamenii ?

Ce alimente / mancaruri iti plac si de ce ?

Ce alimente nu-ti plac si de ce ?      

Ai cumpara anumite alimente indiferent cat costa ?         

Ce alimente ar trebui sa fie intotdeauna accesibile, dar in momentul de fata nu sunt ?

Exista alimente care ti se par foarte gustoase ?     

Care sunt gusturile tale in comparatie cu ale prietenilor tai ?      

Iti place sa incerci mancaruri noi ?

Ce alimente ti se par ciudate ?

Esti constrans sa mananci anumite alimente ?       

Exista alimente care sunt "la moda" ?         

Ti se pare ca publicitatea face ca anumite produse alimentare sa fie mai interesante ?

( 13 ) Ce mananci cand esti fericit / trist / insingurat / inspaimantat ?    

d2. Deprinderi complexe : deprinderi pentru viata in societate

Adolescenta este o etapa complexa, dificila , plina de contradictii , in cursul careia individul isi desavarseste socializarea. El trebuie sa asimileze cunostinte si deprinderi legate de stapinirea si dezvoltarea propriei lumi interioare dar si privind relatiile cu cei din jur: persoane de aceasi varsta sau mai mari, de acelasi sex sau diferit,prieteni, colegi, parinti sau rude, oameni cu diferite pozitii sociale si roluri diverse.

Asumarea propriei identitati

Formatorul trebuie sa transmita informatii despre caracteristicile adolescentei, autocunoastere si sa dezvolte abilitati in delimitarea "EU - CEILALTI".

Personalitatea omului este alcatuita din tot ceea ce se intipareste in mintea omului si este evidentiata prin comportamentul lui in diferite situatii pe parcursul intregii vieti;

Experienta pe care o acumulam de-a lungul vietii determina o permanenta dezvoltare adaptiva, dar ramanem constanti in trasaturile de fond: suntem mereu altfel, dar totdeauna noi insine;

Ceea ce suntem fiecare dintre noi, ceea ce putem fi si ce am dori sa devenim sunt componentele "luptei" pentru devenire, intre ele trebuind sa existe echilibru si armonie;

Cunoasterea de sine si educatia trebuie sa stea la baza modelarii propriei personalitati;

Scop

Pregatirea adolescentilor pentru asumarea si exercitarea corecta a statutului de adult independent in rolurile sociale fundamentale.

Obiective

Constientizarea de catre adolescent a faptului ca oamenii sunt, in elementele lor esentiale, toti la fel: se nasc, cresc si se dezvolta psihosocial, imbatranesc si mor;

Fixarea elementelor caracteristice dezvoltarii in adolescenta, implicit a diferentelor determinate de identitatea de sex;

Abilitarea adolescentilor cu informatii si metode de autoevaluare;

Dezvoltarea interesului pentru cunoasterea de sine;

Stimularea relationarii sociale, cunoasterea limitelor individuale in relatia "EU - CEILALTI".

Cunoasterea caracteristicilor cresterii si dezvoltarii bio-psiho-sociale la pubertate si adolescenta;

Recomandari pentru formatori

Verificarea materialului de suport al lectiei inaintea intalnirilor, luarea masurilor legate de spatiu, participanti astfel incat sa se evite surprizele neplacute;

Activitatea de formare va implica utilizarea tehnicilor specifice alternand secventele de pregatire prin metode afirmative, interogative si active.

Metode afirmative:

Prezentarea unui material, de catre formator sau de specialistii invitati de acesta, sub forma unor mici expuneri;

Exercitii utilizandu-se tehnica creion - hartie, tabla, flip chartul etc;

Metode interogative:

Verificarea cursantului privind gradul de invatare si de fixare a unor informatii;

Metode participative

Discutii de grup, joc de rol, brainstorming, studii de caz, mici proiecte individuale sau de grup.

Evaluarea initiala va permite comparatia informatiei de baza, detinuta initial de participanti, cu informatia similara obtinuta dupa un timp si va demonstra influenta pe care au avut-o activitatile derulate si daca lectia si-a atins scopul propus.

Resurse necesare

Un spatiu adecvat numarului de cursanti si tipului de activitate; Materiale informative de tipul planselor, pliantelor, mici carti de popularizare in domeniul sanatatii comportamentului sexual; Flip chart, tabla, creioane colorate; fise, chestionare, foi de evaluare, etc; dosare si eventual albume foto; diferite obiecte de recuzita pentru jocul de rol; reportofon, casete audio.

Activitatea 1               Asa sunt EU

Cunoasterea de catre adolescenti si tineri a partilor pozitive si negative ale personalitatii lor joaca un rol important in gasirea unor modalitati de depasire a aspectelor negative si a unor modalitati de dezvoltare a ceea ce au mai bun. Exista foarte multe elemente ale personalitatii in formare de care ei nu sunt constienti, elemente pe care le ignora sau le minimalizeaza precum si elemente de care sunt mandri.

Autocunoasterea sau autoaprecierea reprezinta cunoasterea calitatilor si defectelor proprii, a capacitatilor, aptitudinilor si atitudinilor, a trasaturilor de personalitate precum si a gradului lor de dezvoltare. Ea se realizeaza prin comparatie cu ceilalti oameni si evidentiaza particularitatile individuale in cadrul unor grupuri.

Exercitiul 1       Cine sunt? Ce sunt?

Fiecare din noi indeplineste in viata de zi cu zi mai multe roluri: om, european, crestin, fiu/fiica; elev, prieten, coleg, frate / sora, etc.

Vorbiti despre voi identificand cat mai multe roluri pe care le indepliniti.

Timp de lucru: 5 minute reflexie, 5 minute expunere individuala

Explicatii pentru formator

In dinamica articularii identitare se disting trei niveluri de definire a eului.

- un nivel supraordonat care trimite la identitatea speciei umane, la fiinta umana si diferentele dintre aceasta si alte specii (eu sunt / noi suntem oameni);

- un nivel intermediar al definirii propriei persoane ca membru al unui grup; este vorba de o identitate sociala bazata pe similitudinile din interiorul grupului si diferente fata de alte grupuri;

- un nivel subordonat al definirii propriei persoane ca fiinta singulara, unica; identitatea este bazata acum pe comparatii interpersonale, pe diferentele dintre eu si celalalt in interiorul grupului de apartenenta (eu si X suntem elevi in aceeasi clasa, dar spre deosebire de X care nu are frati, eu am 2 frati si stiu sa cant la ghitara).

Prezentarea conceptului de identitate. Ce reprezinta procesul de socializare?

Pornind de la exercitiul 1, se discuta prezentarile membrilor grupului, subliniindu-se asemsanarile si deosebirile identitare.

Timp de lucru: 20 min.

Exercitiul 2 Cum ma prezint

Scop

Facilitarea autocunoasterii de catre subiecti.

Dezvoltarea capacitatii de prezentare a propriei persoane.

Resurse necesare: Covor /mocheta; Tabla / flipchart; Creioane si creta colorata; Coli de scris; Fise de autoevaluare; Scenariile pentru jocul de rol; Studii de caz.

Procedura:

Dupa ce grupul s-a intrunit, formatorul le prezinta scopul activitatilor care se vor derula; va trebui sa-i informeze, in linii generale, in ce vor consta acestea si se va accentua caracterul informal, distractiv al lor.

Participantii vor sta in cerc pe covor impreuna cu moderatorul grupului si vor face o scurta prezentare a lor; nume, varsta, autodescriere fizica, orice informatie pe care ei o considera importanta si cred ca ii reprezinta.

Recomandari pentru formator

Prezentarea va incepe de la formator;

Vor fi stimulati sa spuna cat mai multe lucruri despre ei;

Nu se vor permite ironiile, intreruperile etc.

Exemplu pentru autoprezentare: "Ma numesc . sunt elev(a) . imi place sa . muzica mea preferata este . sunt inlat(a) / scund(a) . cea mai mare calitate a mea este . meseria pe care vreau sa o practic mai tarziu este . am prieteni . etc."

Dupa ce s-au prezentat toti participantii, sunt intrebati daca isi amintesc ce ii caracterizeaza pe "X", "Y", "Z" .; apoi se scriu pe tabla elementele comune identificate la toti participantii sau lacea mai mare parte a lor precum si cele care ii diferentiaza.

Exemplu pentru sistematizarea acestor informatii:

La sfarsit se solicita participantilor sa comenteze observatiile notate pe tabla si sa sintetizeze cateva concluzii care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce anume ne caracterizeaza pe noi toti ?.Ce anume ne diferentiaza ?.De ce natura sunt elementele care ne diferentiaza ?

Discutia de grup se termina cu jocul "Baba oarba" in care, grupul, impartit in doua, trebuie sa acumuleze un punctaj din identificarea subiectilor. Fiecare membru al subgrupului va fi legat la ochi si va trebui sa identifice din 3 incercari un subiect al celuilalt grup. Va fi ajutat cu informatii legate de preocuparile acestuia si nu din trasaturile fizice.

Grupul castigator va hotara pedepse hazlii pentru invinsi.

Se pot propune mai multe jocuri, interactive, cu scopul de a stimula participarea si de a identifica reactii pozitive sau negative, in cazul unor situatii reale sau imaginare.

La finalul activitatii li se solicita participantilor sa completeze fisa de autoevaluare "Asa sunt EU" (v. anexa), in cazul in care timpul nu le permite aceste fise pot fi date spre completare ca tema de casa. Formatorul trebuie sa insiste pentru completarea tuturor rubricilor. Este de asteptat ca subiectii sa nu completeze toate spatiile sau ca informatia transmisa sa fie sumara. Fisele se vor pastra si se vor compara cu cele care vor fi administrate la sfarsitul acestui modul de pregatire.

Exercitiul 3       Cu cine ma aseman ?

Incearca sa identifici 5 grupuri distincte din care faci parte si gandeste-te cum au influentat/cum influenteaza ele identitatea ta!

Timp de lucru: 10 min.

Explicatii pentru formator

Se discuta la sfarsitul exercitiului despre grupurile din care fac parte tinerii, subliniindu-se ca fiecare dintre ei face parte din acelasi grup (ex. toti sunt elevi in aceeasi clasa), dar apartin si unor grupuri diferite (ex. X este prieten cu Y si Z, pe cand A este prieten cu B, C si Z, etc.).

Formarea personalitatii este un proces cu dubla deschidere:

socializarea (integrarea sociala, invatarea culturii ca transfer de la o generatie la alta, etc.); individualizarea (adaptarea cerintelor sociale la structura proprie, cultivarea elementelor individuale specifice, etc.).

In acest context conceptul de identitate este foarte important: identitatea este notiunea fundamentala pe care trebuie sa o avem in vedere atunci cand vorbim despre scopurile socializarii; ea rezulta din interactiunea dimensiunilor sociala si individuala ale fiintei umane si, ca si cultura, nu este data odata pentru totdeauna ci se construieste si re-construieste permanent, fiind multidimensionala.

In cazul copiilor institutionalizati, formatorul va sublinia - in discutii pe marginea exercitiilor - diversitatea identitara a acestor copii, faptul ca ei nu sunt deosebiti de celelalte grupuri de aceeasi varsta, beneficiaza de acelasi tip de instructie, apartin aceleiasi culturi, aceleiasi natiuni, etc. si trebuie, in consecinta, sa isi valorifice la maximum potentialul individual pentru a se integra in viata sociala si profesionala fara complexe de apartenenta la un anumit grup supus unor "etichete" discriminatorii.

Exercitiul 4     Cine sunt ei

Alege din exercitiul 2 doua grupuri din care ai afirmat ca faci parte si enumera trei caracteristici ale lor. Intreba-i pe colegii prezenti (care s-au afirmat sau nu ca apartinand acelorasi grupuri) daca sunt de acord cu tine. Compara caracteristicile gasite de tine, cu cele gasite de alti colegi ce au afirmat ca apartin unui aceluiasi grup cu tine.      Timp de lucru: 20 min.

Exercitiul 5              Ce fel de persoana te consideri?

Se va raspunde in scris, individual. Raspunsurile nu se vor discuta in grup. Fiecare membru al grupului va fi invitat sa reflecteze singur asupra profilului personal ce reiese din chestionar.

Timp de lucru: 15 min.

Exercitiul 6              Chestionar pentru a te autocunoaste

Care consideri ca este:

Cea mai mare fericire:.....................

Cea mai mare nefericire:....................

Cea mai frumoasa floare:...................

Cel mai mare defect la persoana iubita:.............

Cea mai mare calitate la persoana iubita:..............

Cea mai frumoasa varsta:...............

Cel mai frumos oras :..................

Timp de lucru: 15 min.

Raspunsurile individuale se scriu de catre formator pe tabla si se comenteaza cu intregul grup pentru a se vedea spre ce se indreapta preferintele grupului respectiv.

Exercitiul 7 Povesteste despre tine!

Povesteste colegilor o intamplare din viata ta in care ti-ai pus in valoare una sau mai multe calitati personale; relateaza intamplarea si aminteste-ti cum te-ai simtit dupa aceea. Ce au spus sau au facut celelalte persoane care au participat sau au asistat la intamplare (ti-au multumit, ti-au recunoscut meritele, etc.)?

Timp de lucru: 3 min. pentru fiecare membru al grupului.

Concluziile formatorului la tema

Timp de lucru: 5 min.

Formatorul va pune in evidenta ce cunostinte si mai ales ce atitudini si comportamente au manifestat copiii / tinerii in cadrul activitatilor subliniind aspectele pozitive si implicarea personala a fiecaruia.

Joc autodescoperire: "Palariile"

De-a lungul vietii noastre vom purta multe si diferite "palarii" precum rolurile pe care le vom interpreta. Dandu-ne seama ce palarie ar trebui sa purtam si totodata de rolul pe care ceilalti cred ca il jucam, putem invata mai multe despre noi insine si cum sa ne integram mai bine in peisaj.

Aceasta activitate le da frau liber participantilor in a alege o "palarie" care sa reprezinte starea de spirit zilnica a fiecaruia. Fiecare participant va trebui sa creeze o palarie pentru o alta persoana din grup, pentru a-i arata cum este perceputa.

Impartasirea sentimentelor despre perceptia de sine intr-un grup si costientizarea fiecarui individ asupra modului in care este privit de examinator (grup).

Participanti : Membri ai unui grup care deja se cunosc bine in numar par.

Resurse necesare : Ziare sau hartie creponat; Panglica ; Markere colorate

Fiecarei persoane ii este stabilit un alt membru din grup, caruia va trebui sa ii confectioneze o palarie din hartie. Fiecare participant va confectiona o palarie pentru sine si alta pentru corespondentul sau in joc. Palariile trebuie sa fie colorate in asa fel incat sa fie o palarie semnificativa, care sa reprezinte persoana pentru care a fost confectionata (ex. o palarie colorata in bleu-culoarea cerului, ar fi pentru o persoana "calda cu toti cei din jurul sau" sau o palarie de bucatar pentru o persoana care 'aduna toate lucrurile mici si le transforma intr-un lucru mare'). Incurajati participantii sa fie creativi.

Cand palariile au fost confectionate, initiati o "ceremonie" in care fiecare are ocazia sa isi prezinte propria palarie si sa explice palaria pe care a confectionat-o pentru corespondentul sau. Aceasta activitate ar trebui sa se desfasoare intr-un grup cu participanti care se cunosc bine intre ei.

1. Ce parere ai despre palaria care a fost creeata pentru tine?

2. Cum te-ai hotarat ce fel de palarie sa iti confectionezi?

3. Cate "palarii" diferite porti in viata ta cotidiana?

4. Ai palarii pe care le porti in viata ta cotidiana si pe care ai vrea sa le schimbi? Daca da, care sunt si de ce vrei sa le schimbi?

Jocuri de autoapreciere   "Pentru tine, dar de la cine?"

Cateodata este dificil sa auzi si sa accepti complimente, mai ales atunci cand acestea iti sunt adresate in fata altora. Dar daca aceste complimente sunt parte dintr-un joc in care trebuie sa ghicesti, este mult mai usor sa le auziti, si mult mai distractiv sa le faceti.

Invatarea deprinderii de a face si primi comentarii pozitive, ca o cale de imbunatatire a imaginii de sine.

Pentru persoane cu o stima de sine scazuta, care ar putea beneficia auzind comentarii pozitive despre ei/ele si, in acelasi timp, pentru cei care trebuie sa exerseze deprinderea de a face comentarii pozitive despre altii.

Intre 4 si 15 participanti

Resurse necesare : Cate un plic per persoana; Hartie ; Pixuri sau creioane

Procedura

Dati fiecarei persoane cate un plic, pix sau creion si mai multe bucati de hartie. Cereti fiecaruia sa isi scrie numele pe plic si sa dea plicul persoanei de langa el/ea. In momentul in care ai primit plicul celui/celei de langa tine, scrii pe o bucata de hartie un atribut pe care il admiri la acea persoana, si il introduci in plic dar iti scrii numele pe acea hartie, si continua dand plicul la urmatoarea persoana, pana cand fiecare a scris cate ceva despre toti ceilalti din grup.

Cand plicurile s-au umplut, sunt inmanate conducatorului de grup. Acesta deschide plicurile pe rand, si citeste cu voce tare cate un comentariu de pe foaia de hartie dar fara sa citesca numele celui care l-a scris, iar cel al carui nume este scris pe plic trebuie sa ghiceasca cine i-a adresat comentariul/complimentul respectiv si, daca ghiceste, primeste un punct. Scopul este ca la sfarsit sa acumulezi cat mai multe puncte. Continuati pana cand plicurile au fost deschise si toate comentariile citite. Cand jocul s-a sfarsit, fiecare participant poate pastra plicul cu complimente ca sa-si aminteasca de calitatile sale remarcate in acest joc.

1.Cum te simti dupa ce auzi toate aceste lucruri pozitive despre tine?

2.Ti se intampla deseori ca ceilalti sa-ti faca complimente? Cum te influenteaza acest lucru?

3.Vei pastra acest plic? De ce da sau de ce nu?

4.De ce este important sa auzim lucruri pozitive de la ceilalti?

5.Crezi tot ce a fost spus (scris) despre tine? De ce da sau de ce nu?

Dupa ce toata lumea a scris atributele si le-a introdus in plicuri, redistribuiti plicurile printre participantii la joc, in asa fel incat fiecare va citi comentariile din plicul care i se va da.

Este o cale mai simpla pentru a implica mai mult pe fiecare participant in proces.

"Oglinda"

Cand ne privim intr-o oglinda, s-ar putea sa nu ne vedem in acelasi fel in care suntem vazuti de catre alte persoane. Deseori, vedem parti negative, lucruri care nu ne plac la noi, greselile pe care le facem atunci cand facem ceea ce credem ca este bine. Putem efectiv sa nu ne vedem partile bune asa cum le vad ceilalti.

Aceasta activitate este una de reflectare asupra propriei persoane. Suntem prea duri cu noi insine? Acordam vreodata atentie calitatilor noastre? Cand oamenii realizeaza cat de duri pot fi cu propria persoana, incep sa-si vada si partile bune. Poate ca se vor simti mai bine in legatura cu ei insisi.

Explorarea modului in care membrii grupului se percep pe sine si compararea acestei perceptii cu modul in care sunt perceputi de ceilalti membrii din grup.

Crestere stimei de sine prin formularea de afirmatii pozitive din partea celorlalti membrii ai grupului si recunoasterea originilor acesteia.

Pentru persoane care au o imagine de sine negativa. Este recomandabil ca membrii grupului sa se cunoasca intre ei.

Se poate lucra individual precum si intr-un grup

Resurse necesare: Coli albe de hartie, Rigla, Markere colorate, Pixuri, creioane

Procedura

Dati fiecarui membru al grupului cate o coala alba in care sa deseneze chenarul unei oglinzi, lasand cel putin 2,5 cm spatiu pe margine.Fiecare trebuie sa-si treaca numele ca titlu si sa scrie cuvinte si convingeri in interiorul oglinzii, care sa descrie felul in care se percep.

Cand fiecare si-a indeplinit sarcina, adunati colile si asezati-le intr-un teanc. Acordati suficient timp pentru ca fiecare din grup sa scrie in spatiul alb din jurul oglinzii comentarii pozitive pentru fiecare dintre colegi.

Aceste comentarii trebuie sa reflecte cum ii vede fiecare individ pe ceilalti din grup. Incurajati grupul sa fie pozitiv.

Dupa ce toti si-au indeplinit sarcinile, dati oglinzile inapoi celor ce le-au creeat, si acordati timp pentru citirea comentariilor inainte de o analiza finala

1.Este vreo diferenta intre modul in care va percepeti si modul in care sunteti perceputi de ceilalti?

2.Sunteti surprins de modul in care va percep ceilalti?

3.De ce este important sa decoperim aspecte pozitive ale propriei personalitati?

4.Cum va apreciati stima de sine?

Daca grupul este prea mare, impartiti-l in grupuri mai mici atunci cand este timpul sa se scrie in spatiul alb de pe marginea oglinzilor.

Daca grupul este format din copii mai mici sau cu deficiente, desenati-le Dvs. conturul oglinzii, urmand ca ei sa deseneze in interior.

In functie de tipul grupului, ar fi indicat sa permiteti jucatorilor sa scrie orice, nu numai lucruri pozitive, dar Nu evidentiati acest fapt. Aceasta creste increderea celor cu o stima de sine scazuta in cele scrise.

Activitatea    2 Identitatea sexuala

Adolescentii si tinerii preiau in comportament elementele care ii caracterizeaza din punct de vedere al identitatii sexuale, fiind puternic influentati de modelele culturale, asteptarile familiale, parerea grupului de prieteni, influenta mass media, moda.

Factorii care influenteaza modelarea lor sexuala nu se afla neaparat in echilibru si pot determina uneori un comportament sexual deviant, fie prin cenzurare excesiva, fie printr-o exacerbare a comportamentului sexual.

Scopul

Constientizarea de catre adolescenti si tineri ca viata sexuala este conditionata de toate aspectele vietii omului si ca nu poate fi abordata corect decat in contextul relatiilor sociale si al maturizarii socio-afective a fiecarui individ.

Durata :30-40 de minute.

Participanti :8-10 cursanti.

Resurse: Tabla si creta; Hartie, creioane; Pliante despre educatia sexuala; Planse anatomice;

Procedura Se imparte grupul in doua subgrupe respectiv de baieti si de fete. I se solicita fiecareia dintre grupe sa completeze un minichestionar:

La sfarsit are loc o discutie generala in care sa se evidentieze diferentele de perceptie si sa se dezvolte un dialog in care tinerii de sexe diferite sa invete ca diferentele sexuale nu sunt doar biologice ci si psihologice, emotionale si individuale. Rolul acestui exercitiu este de a diminua stressul si nelinistea care are uneori loc in relatiile sexuale ale tinerilor. Ei confunda adesea dragostea cu sexul sau atractia fizica, ignorand universul individual, calitatile, prietenia pe care o pot gasi la o persoana de sex opus.

Exercitii     Cum ma raportez la sexul opus; ce stiu despre prietenie si dragoste?

Loc de desfasurare: centru de plasament si cinematograf; formatorul va alege un film despre prietenie sau un film de dragoste , in functie de varsta patrticipantilor.

Probleme abordate:

Cum comunic cu o persoana de sex opus de aceeasi varsta / mai in varsta?

Ce sentimente (admiratie prietenie, respect. lista va fi completata de membrii grupului) dezvolt fata de aceasta persoana?

Cum imi exprim aceste sentimente? Cum ma comport?

Exercitiul 1

Timp de lucru: 3 min. / persoana

Povestiti (fiecare membru al grupului) o intamplare in care cineva v-a oferit o dovada de prietenie.

Impreuna cu formatorul, pe baza povestirilor, analizati:

Ce calitati trebuie sa aiba un prieten adevarat?

Ce defecte ale unei persoane va impiedica sa-i deveniti prieten?

Exercitiul 2

Acest exerccitiu reia tema prieteniei si are rolul de a identifica:

Ce calitati trebuie sa aiba un prieten / o prietena (enumerati minimum 5)?

Ce defecte sa nu aiba prietenul / prietena (enumerati minimum 5)?

Chestionar (a se raspunde in scris, individual)

Timp de lucru: 30 min.

Crezi in dragostea la prima vedere?

da

nu

nu stiu

Persoana iubita ar trebui sa fie:

frumoasa

inteligenta

sentimentala

senzuala

sensibila

nu stiu

Chestionarul se lucreaza individual, apoi cu ajutorul formatorului, se listeaza pe tabla scorul calitatilor / defectelor in ordinea descrescatoare a frecventei aparitiei lor in completarea individuala a chestionarului. Se comenteaza de catre intregul grup tipul de raspunsuri furnizate si caracteristicile cele mai apreciate in relatia de prietenie cu sexul opus.

Exercitiul 2

Timp de lucru: 30 min.

Forma de desfasurare: joc de rol.

Teme pe grupe:

Grupul 1 - Cum facem cunostinta cu o fata / un baiat?

Grupul 2 - Cum facem prezentarile intre fete si baieti?

Grupul 3 - Cum facem o invitatie (la film, in oras, etc.)?

Grupul 4 (format din perechi) - Cum ne impacam dupa o cearta, cum cerem scuze, cum iertam pe cineva ?

Formatorul va oferi copiilor, inainte de inceperea exercitiului liste cu principalele formule specifice fiecarei situatii.

A se prezenta / a prezenta pe cineva; a face cunostinta

Il cunosti / o cunosti pe.

Il cunosti pe prietenul meu. O cunosti pe prietena mea.

Va cunoasteti?

Iti prezint pe (sora mea, prietenul meu, colegul meu.)

Permiteti-mi sa va prezint pe.

Sunt incantat (a) sa va / te cunosc. Buna ziua / Salut.

Imi pare bine (de cunostinta).

Sa ma prezint: sunt.

Imi permit sa ma prezint singur. Ma numesc. si sunt.(elev in clasa, scoala.., prietenul lui. etc.)

Intre prieteni sau tineri prezentarile se pot face numai cu prenumele, cu un gest al mainii, fara formule explicite de prezentare.

A invita, a face o invitatie

Inainte de a face invitatia se intreaba persoana respectiva daca este libera (aceasta este deja o invitatie mascata):

Esti liber (a) diseara?

Ce faci sambata?

Ai un program pentru duminica?

Atentie!

Intrebarea "Esti liber maine seara?" poate ridica o problema: daca raspunsul este "da" va fi dificil sa refuzi invitatia ce va urma. Daca raspunsul este "nu" va fi dificil sa accepti invitatia ce iti va fi adresata. Cum vom proceda?

Daca nu cunosti bine persoana care te invita, poti raspunde vag: Ah, nu stiu inca ce voi face maine seara. Sau: oh, in principiu ies cu un prieten / o prietena, dar nu este nimic sigur. Acest tip de raspuns iti va permite sa te orientezi asupra acceptarii / refuzarii invitatiei ce va urma.

Daca cunosti bine persoana, poti raspunde cinstit: "Depinde. Vrei sa-mi propui ceva? / Sa ma inviti undeva?"

Trebuie sa stabiliti o distinctie clara intre a invita si a propune: traditional, cel ce invita este si cel care plateste. Este deci o diferenta intre: Sa mergem la un film / la o pizza (propunere, sugestie) si Te invit la un film / la o pizza. (invitatie)

Cum invitam

Te invit la.

Vrei sa mergi cu mine?.

Vrei sa dansam?.

Ce-ai zice de un film? As vrea sa te invit.

A accepta o invitatie

Da, cu placere.

E dragut din partea ta. Vin cu placere.

E simpatic. De ce nu?

De acord.

Daca spui tu.

Eu stiu.cred ca da..

A refuza o invitatie

E dragut din partea ta, dar.

Sunt dezolat (a), dar.nu sunt liber (a) maine seara.nu pot.am de lucru.

Regret, dar.nu pot.nu-I posibil.poate alta data.

Nu, nu ma intereseaza.

Nu-mi plac filmele.

Nu stiu daca sunt liber (a).Poate, voi vedea.(daca vrei sa te mai gandesti asupra raspunsului ce-l vei da)

A multumi pentru o invitatie

Multumesc (mult).

Oh, multumesc.

Mii de multumiri..Sunt incantat (a).

E foarte dragut din partea ta.

Nu stiu cum sa-ti multumesc.

Imi face mare placere.

A raspunde la multumiri

N-ai pentru ce.

Cu multa placere.

Placerea e de partea mea.

Ma bucur ca ai acceptat.

Exercitiul 3 : film pe tema adecvata, la cinematograf

Timp de lucru: 2 ore.

Nota: formatorul poate fructifica experienta din exercitiul precedent stimuland membrii grupului sa invite la acest film pe cineva astfel incat - pe cat posibil - sa iasa in perechi cu o persoana pe care o simpatizeaza. La intalnirea viitoare se vor rezerva 15 - 20 min. / grup pentru comentarea filmului vazut si concluziile care se pot desprinde la sfarsitul intregii teme (nevoia de comunicare deschisa, de cunoastere, criterii de alegere a unui prieten, valori ce stau la baza relatiilor dintre fete si baieti, etc.).

Este recomandabil ca organizarea iesirii, cumpararea biletelor, alegerea filmului dintr-o oferta de filme cu tematica respectiva ce ruleaza in localitate sa fie facute de catre copii / tineri cu ajutorul formatorului. Se vor repartiza responsabilitati: cine se intereseaza de orarul filmelor si de costul biletelor, cine cumpara biletele; daca este cazul, cine se intereseaza de mijloacele de transport in comun care circula in acea zona, etc.

Principii metodologice

Dezvoltarea deprinderilor reprezinta un proces prin care prin activitati si experiente coordonate si progresive, clientii ( adolescenti, tineri ) sunt ajutati sa devina competenti din punct de vedere social, moral ,emotional, fizic si cognitiv.

Dezvoltarea porneste de la nevoile generale ale tinerilor. Nu se recomanda modelul bazat pe « deficit », focalizat pe problemele clientilor.

Dezvoltarea de deprinderi presupune colaborarea intre diferite institutii si organizatii carese angajeaza sa lucreze impreuna pentr uindeplinirea unui scop comun.

Dezvoltarea deprinderilor trebuie sa tina seama de diferentele privind etnia , religia, orientarea sexuala, valorila, tiparele comportamentale. Nu este normal ca sub pretextul formarii sau dezvoltarii de deprinderi sa ajungem sa negam radacoinile culturale ale clientului, sa rupem individul de grupul cultural de referinta.

Dezvoltarea deprinderilor se bazeaza pe relatii personale intre client si lucratorul social ( educator etc. )

Pregatirea pentru viata independenta este o forma particulara de educatie non-formala, participativa, de stimulare si dezvoltare personala.

Formatorul de deprinderi de viata trebuie sa caute sa imbine metode si atitudini specifice mai multor feluri de profesionsti : profesor, instructor, consilier, mentor ( vezi anexa ).

Formatorii trebuie sa fie atenti la motivatia tinerilor de a lua parte la un asemenea program. In nici un caz acesta nu poate fi gandit ca o activitate obligatorie, cu desfasurare rigida.

Va trebui eliminata pe cat posibil si participarea la activitati in virtutea unei motivatii exclusiv extrinseci ( de teama sau cu gandul la obtinerea unor recompense etc. ). Nu de putine ori constatam ca raporturile dintre copii si adulti sunt jalonate de conditionari de tipul recompensa sau pedeapsa si asta face parte din maniera frecventa in care lucreaza institutiile.

" Venim la grupul de desen, insa ce ne dati?" ."Data viitoare ne mai dati creioane colorate?" "Daca venim ne dati ciocolata?".

Va trebui sa ne adaptam la aceasta cultura institutionala si sa asiguram participantilor stimulentele corespunzatoare. Daca initial se porneste cu o astfel de motivatie, va trebui totusi sa facem in asa fel incat aceasta sa se transforme pe parcurs. Copilul/adolescentul trebuie atras si prin argumente de continut ale cursului: prin atmosfera de lucru creata, prin informatia transmisa si modalitatile antrenante , participative , chiar distractive prin care se formeaza noile deprinderi.

Este bine sa retinem : Capacitatea de a-i motiva pe adolescenti este una dintre conditiile principale de reusita ale unui program de dezvoltare a deprinderilor.

Pe parcursul programului de dezvoltare, va trebui sa dam o deosebita importanta modului de transmitere a cunostintelor si deprinderilor; vor trebui avute in vedere metode / tehnici de formare cat mai adecvate. Deprinderile de viata reprezinta competente si comportamente reale. De aceea formarea, in masura in care urmareste sa inzestreze pe cursant ( client ) cu abilitati noi sau imbunatatite va folosi metode bazate pe invatarea experientiala (= invatare prin participare activa). Invatarea de tip didactic este putin eficienta pentru scopul formarii de deprinderi. Achizitionarea unor deprinderi cere identificarea si folosirea acelor ocazii de a practica si aplica deprinderile ce se doresc a fi invatate. Unii practicieni evita chiar sa vorbeasca de "predare" in legatura cu deprinderile, tocmai datorita conotatiei predarii clasice ca metoda de invatare pasiva. Ei prefera termenul de "facilitare a invatarii" deprinderilor de viata. Rolul formatorului educatorului ) este in acest caz nu numai de a preda ci mai ales de a actiona ca un facilitator intr-un proces dinamic de predare si invatare. ( a se vedea schema din anexa cu diferitele roluri ale adultului ).

Nu doar o serie de "lectii" - fie acestea practice, ci si o suita de momente de viata de grup, pe care formatorii le provoaca si le petrec alaturi de adolescenti.

Un alt principiu care trebuie avut in vedere este de a structura formarea numai dupa luarea in considerare a parerilor, propunerilor,initiativelor manifestate de copii sau tineri.

Este important ca tinerii sa aiba posibilitatea ca pe parcursurul programului sa-si lase comportamentul sa evolueze intr-un cadru sigur, avand in vedere gradul scazut de incredere pe care il manifesta copii. Gradul de siguranta este asigurat de atitudinea instructorului se recomanda:

Atitudine ferma: printr-o atitudine autoritara (ferma), instructorul are posibilitate ca intr-o maniera graitoare si spontana sa-i determine pe copii sa duca la bun sfarsit o sarcina sau sa raspunda la o intrebare

Acceptare: instructorul va trebui sa detecteze si sa accepte intre altele si sentimentele de incordare si inhibitie ale copiilor

Confirmare: tinand cont de faptul ca increderea in sine este sustinuta de experiente pozitive, programul de formare va trebui sa se conentreze mai ales pe ce merge bine/are succes. Se poate insusi.

Este bine ca instructorii sa actioneze in tandem. De unul singur este dificil sa se lucreze cu o grupa de 8 copii, acordand copiilor atentie maxima.

Pot aparea situatii neasteptate de genul:

Un participant sustine ca el se descurca bine cu toate abilitatile

Participantii au comportamente negative unii in raport cu altii

Un participant (nu indrazneste/nu vrea) sa participe la un joc de rol

Participantii din grupa nu sunt suficient de atenti (se vorbeste, e galagie)

Pentru a "preda" o deprindere, formatorul trebuie sa parcurga o serie de pasi :

Evaluarea nivelului real al insusirii deprinderilor

Motivarea adolescentului

Alegerea orelor de predare si a locului potrivit

Constituirea grupului si armonizarea acestuia

Predarea propriuzisa

Stimularea adolescentului sa incerce singur ( sa-si asume riscul )

Oferirea unui feed back corespunzator

Este bine ca activitatea de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta sa inceapa de timpuriu in conditii de maxima disponibilitate educativa si atunci cand deprinderile se pot invata in armonie unele cu celelalte si nu in disonanta ( Standard, conditia 4.2 pag. 17 ). Programele de formare a deprinderilor pot incepe in jurul varstei de opt ani si se pot prelungi pana dupa 18 ani, in functie de evaluarea deprinderilor insusite. Instructorul sa actioneze conform cadrului de referinta si nivelului copiilor. Trebuie sa se tina seama daca copiii au dificultati in dezvoltarea cognitiva (intelegerea limbii si utilizarea ei ca atare).

Pentru a facilita invatarea, este recomandabil a folosi, in primul rand[1] :

Discutiile de grup

Dezbaterile

a. Brainstormingul

b. Jocul de rol

c. Analiza de caz

d. Jocurile

e. Practicarea deprinderilor

f. Discutiile de grup

Discutiile stimuleaza schimbul liber de opinii si ii ajuta pe tineri sa-si clarifice anumite idei, sentimente, atitudini.Discutiile merg foarte bine daca sunt provocate de o scurta povestire, un studiu de caz prezentat anterior.

Intrebarile puse de instructor: dar in asa fel incit sa nu-i "incuie " pe cursanti si astfel sa produca o reactie de jena , descurajare sau inhibare. 0 intrebare va trebui pusa intr-un mod pozitiv, sa se lase suficient timp pentru raspuns dar totodata sa nu incetineasca exagerat ritmul de activitate al grupului.Intrebarile vor trebui puse in asa fel incat sa presupuna raspunsuri mai dezvoltate si nu doar raspunsuri monosilabice, prin da sau nu.

Exemplu :

Dezbaterile in grupul de lucru (sau lucrul in grup): Grupurile mici - doi, trei, patru cursanti sunt cele mai putin stanjenitoare. Odata ce, pe parcurs, gradul de incredere este in crestere se va putea trece la grupuri mai mari.

Grupurile trebuie formate prin diferite metode, uneori la intamplare alteori dupa criterii date de instructori, in asa fel incat sa nu lasam cursantii sa-si formaze propriile lor grupuri si sa marginalizeze alti participanti.

Va trebui sa se confere responsabilitate grupurilor : de a produce anumite materiale, de a respecta timpul, de a prezenta rezultatul activitatii in plen.In acest fel, va spori solidaritatea grupului fata de realizarea sarcinii stabilite, implicarea tuturor componentilor.

Exemplu :

Am ales din grupa de baieti, cinci, din care trei cu debilitatea mentala grava si doi cu debilitate mentala usoara, iar eu nu prea i-am vazut "inghesuindu-se" la activitatile din bucatarie.

Ne-am deplasat in bucatarie unde aveau cateva fursecuri si cate un pahar cu suc. Le-am spus ca urmeaza sa pregatim ceva de mancare, dar de data aceasta eu am sa asist, iar ei trebuie sa gateasca. Trei dintre ei erau entuziasmati, iar ceilalti doi mai rezervati.

Inainte de-a incepe treaba, i-am intrebat ce inteleg ei prin "bucatarie".

"Bucataria este o parte din gospodarie!" mi-a raspuns unul din baieti.

"Bucataria este locul unde pregatim mancarea si unde dormim vara!" a raspuns altul.

Urmatoarea intrebare a fost: "Ce trebuie sa se gaseasca intr-o bucatarie?" Raspunsurile au fost clare, deoarece se aflau deja in bucatarie, iar copiii au inceput sa nu se mai simta stingheri.

"Cate mese se pregatesc zilnic in bucatarie si cum se numesc ele?"

"Domnu' nu stiu cum se numeste prima, cand mancam cel mai putin" mi-a spus un elev.

"Astazi incercam sa pregatim o masa de pranz, dar fara ciorba, adica felul unu. O sa facem cartofi prajiti si o salata! Ce trebuie sa facem prima data?"

Sa curatam cartofii, mi-au raspuns.

Nu. Sa stabilim cate portii facem. O sa avem nevoie de 6 portii. Apoi?

Sa curatam cartofii!

Cartofii inainte de a fi curatati trebuie spalati!

Dar nu-i spalam dupa ce-i curatam?

Da, dar asa vom fi foarte murdari si se mareste riscul de a ne imbolnavi.

Trei baieti s-au ocupat de spalatul si curatatul cartofilor si doi de spalatul rosiilor, castravetilor, a cepei si de pregatirea salatei. Unul dintre ei a spus ca ii este frica sa curete cartofi, sa nu se taie, el doar ii spala. I-am aratat cum trebuie facut. A fost mai greu la inceput, la primi doi cartofi, dar s-a obisnuit. Dupa ce i-au taiat "pai", lucru mai greu a fost sa-i puna in uleiul inchis.

"Nu-i mai usor sa-i punem in uleiul rece si apoi sa punem tuciuletul pe foc ca sa nu ne frigem?" a intrebat unul din ei. I-am explicat de ce nu e bine, am pastrat doi cartofi si la sfarsit i-am demonstrat.

Cand au terminat de gatit, i-am pus sa aranjeze masa ca si cum s-ar servi si ciorba si desert. Toti au pus numai lingura si furculita.

Dupa ce le-am explicat cum trebuie aranjata vesela, mi-au spus: "Ce rost mai are sa murdarim atatea tacamuri" Le-am explicat ca trebuie sa stii sa mananci manierat, chiar daca acasa nu respecti intocmai regulile, ca este mai bine sa stii, ca sa nu te faci de ras in societate.

Am povestit o intamplare cu cineva care a mers la restaurant si a mancat "ostropel de pui". Si cand i s-a servit mancarea i-au pus pe masa si un bol cu apa si petale de trandafir pe deasupra. In timp ce manca a baut si apa din bol crezand ca asa trebuie. Mai tarziu, a observat pe cineva care de fapt se spala pe degete in acel bol.

Cred ca actiunea a fost reusita, mai ales ca i-am auzit dupa aceea povestind colegilor cum se pregateste si se serveste corect masa.

Autor: instructor de educatie Ilie Vasile, Centrul de plasament Plopeni, Prahova

Brainstormingul

Tehnica prin care se accepta orice fel de raspuns exprimat la o anumita tema propusa.

Nu se evalueaza in nici un fel raspunsurile, ci doar se consemneaza pe o tabla sau pe o foaie de hartie. Urmeaza apoi perioada de reflectie si de ordonare a listei, sarcina care se incredinteaza tot grupului. Aceasta tehnica poate fi recomandata acolo unde:

- apar probleme sensibile sau controversate si se impune o explorare a situatiei;

- se impune incurajarea participarii la discutie a unor cursanti mai timizi sau mai ezitanti

- se doreste recoltarera rapida a cat mai multor sugestii.

Exemplu :

Grupul de 6-8 subiecti se aseaza in semicerc cu fata catre tabla / flip-chart. Liderul grupului, formatorul, ii informeaza despre scopul intalnirii.

Pe tabla se scrie tema discutiei: MANCARE;

Fiecare participant spune cate un cuvant legat de acest titlu (ex.: foame, paine, fructe).

Nimeni nu este nevoit sa-si apere punctele de vedere, fiecare fiind incurajat sa participe oricat de ciudate ar fi opiniile lui..

Un observator noteaza, separat pe o foaie de hartie, tot ce se spune si fara comentarii.

La sfarsit se noteaza pe tabla raspunsurile in ordinea in care au fost exprimate parerile, apoi formatorul le grupeaza astfel incat raspunsurile sa se subsumeze mai multor idei ca:

Toti oamenii mananca;

Alimentele sunt foarte variate;

Preferintele / aversiunile alimentare sunt foarte variate;

Mancam pentru ca ne este foame etc.

Aceasta prima parte a brainstormingului nu are rolul de a gasi solutii la o problema data, ci acela de a sparge gheata si de a investiga atitudini, opinii privitoare la aceasta tema. Este de asemenea o buna metoda de a obtine idei de la care sa inceapa apoi discutiile.

Jocul de rol

Presupune prezentarea unei scurte scenete, realizata spontan prin care se descriu situatii posibile de viata. Uneori e mai usor sa imitam pe altii decat sa ne exprimam propriile noastre idei sau sentimente.Aceasta tehnica este eficienta dar totodata greu de stapanit.

Ea impune:

- utilizarea voluntarilor ( nu poate fi obligatoriu), a celor care sunt mai energici si mai extravertiti;

- implicarea si a instructorului intr-unul dintre roluri;

- asigurarea in prealabil a unui sumar scenariu sau a unor idei de pornire;

- utilizarea unei minime recuzite: palarii, carti de joc cu nume scrise pe ele, peruci

- obtinerea unor momente hazlii daca se poate

- impartirea grupului in grupe mici ( eventual perechi in care fiecare sa aiba rolul sau) in

acest fel eliminandu-se sentimentul de jena de a se afla in fata clasei sau grupului mai mare.

Exemplu

Personaje: trei personaje interpretate de cursanti.

Scenariu: Andrei, 13 ani, scund si gras, mananca multe dulciuri, paine, nu face miscare, complexat de felul in care arata si de faptul ca nu-si poate face nici o prietena. Stefan, prieten cu Andrei, ii procura uneori dulciuri sau mancare in schimbul altor servicii. Victor, prieten cu Andrei, incearca sa-l convinga ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare si sa faca sport. Intr-o zi Andrei ii cere lui Stefan sa-i cumpere prajituri in schimbul colectiei de timbre. Victor se opune si incearca sa le explice ca nu procedeaza corect.

Cursantii implicati in jocul de rol trebuie sa aduca argumente pro si contra solicitarii pe care Andrei i-o face lui Stefan.

Ce ar trebui sa spuna Victor astfel incat Andrei sa inteleaga ca greseste ?

Ce ar trebui sa spuna Andrei inainte si dupa ce ar putea fi convins de Victor ?

Ce argumente ar putea oferi Stefan pentru a obtine timbrele ?

Exercitiul da posibilitatea tinerilor sa demonstreze in ce fel percep si inteleg relatia dintre alimentatie si sanatate;

Formatorul poate modifica / alege un alt scenariu pentru jocul de rol;

La sfarsitul exercitiului formatorul are obligatia sa sintetizeze observatiile si sa formuleze concluzii pe care sa le ancoreze de informatia transmisa in cadrul activitatii.

Analiza de caz

Analiza de caz sau de situatie este o povestire imaginara care permite cursantilor sa ia o decizie privind modul in care o persoana ar trebui sa actioneze sau sa raspunda si ce consecinte ar putea sa aiba aceste actiuni.Se evita referirea cursantilor la propriile lor experiente, ceea ce poate fi stanjenitor pentru ei la un moment dat.

Exemplu Exercitiul « Arborele cauzal »

Scop : a-i deprinde pe tineri sa faca o analiza rapida si sa identifice problema intr-un timp scurt.

Instructaj: Discutati despre modul in care, in activitatile pe care fiecare le desfasoara se regasesc obiective imediate, pe termen scurt care la randul lor sunt conditii pentru atingerea unor scopuri mai indepartate (ca de exemplu dau teza astazi si am in vedere obtinerea unei diplome in viitor). De multe ori copiii din centrele de plasament considera ca singura cauza pentru care ei nu pot face anumite lucruri este lipsa banilor si sunt cantonati in aceasta concluzie.

Istorioara

'Paul se duce la ora 16:00 sa rezolve o problema la biroul fortelor de munca si functionara ii spune ca nu mai este program cu publicul. Paul pierde ajutorul de somaj pe luna respectiva. Haideti sa analizam impreuna motivele pentru care Paul nu a ajuns la timpul potrivit pentru a obtine ceea ce dorea.'

Faceti rapid un tur de masa intrebandu-i pe tineri de exemplu de ce cred ei ca Paul, un personaj imaginar, nu a ajuns la timp la o intalnire pe care si-o programase. Utilizati plansa notand in mijlocul ei problema si incercand sa raspundeti la intrebare notand in partea de jos a cadranului motive invocate de tineri. Deci intrebarea care va trebui sa va ghideze este permanent DE CE? Pentru o abordare eficienta si o buna planificare trebuie inceput cu problemele marcate cu steluta, consecintele mascand uneori cauzele reale care le-au produs.

Practicand acest exercitiu se poate ajunge la punctul cu care ar trebui sa inceapa orice planificare, astfel incat obiectivele sa poata fi atinse in timp util si cu maximum de eficienta. Acest exercitiu poate fi urmat de o planificare a activitatilor incepand cu ultimul nivel ale schemei: pasii corecti pe care personajul ar trebui sa-i urmeze pentru a-si atinge obiectivul de a ajunge la timp la intalnirea cu functionarul de la Fortele de Munca.

LOGICA PROGRAMARII PARTICIPATIVE

ESTE IMPORTANT SA SUBLINEIM FAPTUL CA O PLANIFICARE (PROGRAMARE) EFICIENTA ESTE RODUL UNEI ACTIVITATI CONCERTANTE , DE ECHIPA, INTERDISCIPLINARA.

Obiectivele fazei 1.

Stabilirea unei viziuni globale asupra situatiei copilului si a factorilor de influenta asupra acesteia. Identificarea acestora precum si a problemelor, a resurselor si a capitalului de cunoastere ar putea atenua consecintele sau rezultatele problemei.

Activitatile fazei 1

Colectarea de date dupa 3 axe:

Nevoi         / cereri / resurse si competenta

Nevoile

Sunt probleme observate de profesionisti insa nu doar observatia este instrumental de studiu ci si alte metode de cercetare.

Cererile

Sunt expresia unor probleme traite de tanar

Resursele si savoir-fair

Competentele dezvoltate de profesionisti si de catre tanar in vederea atenuarii problemelor

Cerere exprimata de tanar

Campul problemelor care

sa devina subiectul unui

plan de asistenta

Nevoile observate

De profesionisti                                                                        Resurse si competenta

In etapa de explorare, de evaluare, timpul limitat si nevoia obtinerii unor date cu acuratete fac ca aceste evaluari sa fie realizate de profesionistii ehipei interdisciplinare in urma observatiilor sau aplicarii altor metode de cercetare in contactele directe cu tanarul beneficiar. Pentru stabilirea nevoilor autentice este necesar un demers empiric dar si riguros de culegere a datelor toate aceste fiind confruntate cu observatiile profesionistilor.

Exista o tendinta generala de a exprima problemele observate sau identificate in termenii absentei unei solutii deoarece , in general, o persoana care formuleaza de obicei o problema o face ghidata de experienta personala . Ori, problemele trebuie formulate ca o descriere a situatiei in care tanarul resimte o dificultate, o jena, o insatisfactie, o frustrare chiar intr-o situatie data, bine delimitata.

Formularea trebuie sa fie precisa, nuantata si sa dea indicatori de timp, populationali, de grup tinta, de loc.

Spre exemplu:

Intr-o comunitate se formuleaza o problema Nu este apa".

Ce se constata "Este apa, insa aceasta nu este potabila"

In continuare se reformuleaza problema "Nu este apa potabila"

Ce se constata    "Este apa potabila insa nu regulat"

Nu este apa potabila regulat

Anumite persoane au apa potabila regulat insa ele se aprovizioneaza din amonte sau centrale de apa, sursa.

Este dificil pentru persoanele care locuiesc departe sa ia apa direct de la sursa

Ori, problema este reala doar in perioadele de mare seceta sau calamitate

Concluzia in urma demersului logic

In timpul sezonului de secetos, pentru persoanele care locuiesc departe de sursa de apa sa aiba acces in mod regulat la apa potabila.

Sinteza datelor culese la evaluare

Deseori avem tendinta de a identifica problemele prioritare ca fiind cele mai grave. Ori, daca gravitatea este o problema de priorizare, xista si alte criterii de care trebuie tinut cont: frecventa problemei, amploarea, evolutia, prognosticul, impactul psihologic, social, economic. Daca abordezi problema din toate punctele de vedere, daca un tanar vi fi acompaniat sa castige anumite deprinderi de viata acest lucru va diminua efectele negative pe termen lung?

Rezultate ale etapei de observare-evaluare: echipa de profesionisti are o viziune clara a situatiei, o viziune descriptive si sistemica

Un anumit numar de probleme sunt identificate si listate

O problema (absenta unei deprinderi sau competente) este enuntata si este stabilita prioritatea.

ANALIZAREA PROBLEMELOR

Obiective:

a. Identificarea, analizarea si validarea cauzelor, efectelor si mecanismelor determinante ale problemei prioritare

b. Identificarea nevoii

Reprezentarea grafica sub forma de arbore si trunchiul simbolizand problema, radacinile cauzele si ramurile efectele pe care le produc.

Arborele se imbogateste direct proportional cu compozitia grupului care analizeaza care poate fi constituit din profesionisti, tineri, parinti, etc.

Operational cauzele pot fi grupate in familii. Aceste familii determina numarul de radacini generale, nu mai mult de 3-4.

Efect efect efect efect efect

Efect efect1 efect2 efect3

PROBLEMA

Cauza directa 1 Cauza directa 2

De ce? De ce ?

Cauza cauzei 1 cauza cauzei 1 cauza cauzei 2 cauza cauzei 2

De ce? De ce? De ce? De ce?

Cauza cauza cauza cauza cauza cauza cauza cauza

In acest stadiu problema se poate nuanta:

Se pot stabilii sau formula anumiti indicatori care sunt variabile ce au ca obiect masurarea si aprecierea unei stari de fapt, a unei evolutii.

Arborele te ajuta sa stabilesti mai usor indicatorii

Arborele poate nuanta problemele, le poate reformula, poate reorganiza cauzele si efectele

Tabel recapitulativ

Exemplul 2

Obiectiv 3

Stabilirea unei piramide a obiectivelor

Stabilirea obiectivelor generale, intermediare si specifice

Pentru obiectivele specifice definiti cateva activitati generice si rezultatele asteptate

Obiectivul general este direct formulat de o maniera pozitiva plecand de la problema.

Problema                                                                                  Obiectiv general

Tinerii cu dizabilitati nu au suficiente            Ameliorarea deprinderilor de viata si de integrare ale

deprinderi pentru a se integra social                         tinerilor dintr-o anumita comunicare

Piramida strategiei       Ameliorarea integrarii tinerilor cu dizabilitati

Imbunatatirea deprinderilor de Sensibilizarea comunitati cu privire

viata independenta a tinerilor cu dizabilitati la problemele acestor tineri

Imbunatatirea accesibilitatii                                            Imbunatatirea scolarizarii Ameliorarea accesului la

Tinerilor la servicii de socializare                              tinerilor ci dizabilitati in domeniul profesionale si de imbunatatire a

Deprinderilor de viata deprinderilor comune de auto-gospodarire

Pregatirea personalului de Stabilirea unei curricule de Achizitionarea de echipamente

Specialitate invatare

Stabilirea unei retele de apartamente

si asistenta in aceste locuinte pe o

perioada de autonomizare

La sf. activitatilor de formare toti tinerii vor stapani deprinderi de auto-gospodarire La sf.programului 8 tineri cu dizabilitati au

competente si un loc de munca

Jocul este definit ca «  .divertisment, recreatie bazata pe diferite combinatii de calcul sau hazard. Jocul de voie activitatii sa se manifeste. Legile si uzantele jocului : este suficient sa le cunosti si sa le aplici in mod inteligent. Ele nu-l stingheresc decat pe neindemanatici care se incurca in reguli, pe prosti care le ignora sau pe imbecili care le cred absolute » ( Dictionarul Larousse ).

Fiind creatii sociale prin excelenta, este evident ca jocurile ajuta in procesul de socializare.

Toti specialistii sunt de acord ca activitatea lidica are efecte pozitive asupra creativitatii, imbunatatirii flexibilitatii si adaptarii la nou. Jocurile didactice pot fi folosite si la : cunoasterea reciproca in cadrul grupului, educarea tolerantei, evitarea excluderii, asumarea responsabilitatii, stimularea comunicarii.

Tipuri de jocuri :

Execitiu individual cu rol de a-i obisnui pe copii si tineri cu dialogul interior, le incurajeaza spiritul critic, puterea de introspectie si concentrare.

Jocul de confruntare : in care se poate favoriza un anumit tip de comportament, anumite strategii. Cei care pe practica corect vor castiga. Jocul are nevoie de un regulament clar si de un arbitru corect. La sfarsitul jocului, castigatorii vor primi un premiu simbolic.

Jocul de simulare : folosit pentru a invata anumite modele comportamentale si procese pe care obisnuieste cineva sa le foloseasca intr-un rol specific, real sau simulat. Este un model de realitate care permite participantilor sa experimenteze limitele si sa descopere aspecte noi.

Jocul trebuie urmat de o discutie evaluativa asupra semnificatiei jocului si asemanarilor-deosebirilor dintre acesta si viata reala.

Practicarea deprinderilor

Exemple ( Din ghidul Programelor Casey )

Tineri care sunt deja in posesia propriului carnetel de bucate si adauga retete pentru a le folosi atunci cand se vor muta in propria lor casa.

Tineri care merg in mod curent sa cumpere diferite produse pentru nevoile centrului de plasament sau pentru propriile nevoi.

Tineri care ajuta la rezolvarea unor sarcini gospodaresti.

Tineri care economisesc bani cu scopul de a cumpara ceva in viitor.

Asemenea deprinderi trebuie incurajate.

Alte tehnici care pot fi utilizate:

Folosirea unor grile cu raspunsuri de tipul adevarat / fals

Desene care sa poata fi comentate

Informatii utile sub forma unor pagini separate ce vor fi inmanate cursantilor

c. Utilizarea resurselor existente, locatii ce pot fi utilizate, costuri ale formarii de deprinderi.

Conform cerintelor formulate prin standard, "activitatile de deprinderi de viata se pot desfasura atat in mediu institutional cat si in mediu deschis. Acesta din urma este de preferat, favorizand experienta sociala si deschiderea catre comunitate, experienta, invatarea prin actiune "

Fara dotarile corespunzatoare, un programul referitor la "Cunostinte de baza pentru gatit" nu ar putea fi aplicat in mod eficient. Este nevoie de amenajarea unei mici bucatarii, cu consumabile de rigoare, asemanatoare celei din familie care sa poata fi folosita de grupuri mici de tineri sau chiar individual.

De mentionat modul in care unele proiecte desfasurate au surmontat asemenea dificultati, apeland la mijloace simple, necostisitoare dar pornind de la folosirea imaginatiei educatorului, uneori ajutata si de imaginatia clientilor ( copii ).

Organizarea unor proiecte de formare sau de dezvoltare a deprinderilor presupune si existenta unor fonduri minimale care sa permita procurarea consumabilelor necesare sau asigurarea mobilitatii necesare a cursantilor.

Responsabilul de caz trebuie sa aiba studii superioare socio-umane si experienta practica in domeniul protectiei copilului si familiei - inclusiv in domeniul protectiei si asistentei copilului cu dizabilitati.

Resursele de baza oferite inainte de trecerea la viata independenta

Adolescentii trebuie sa aiba anumite resurse de baza inainte de trecerea la viata independenta. Resursele necesare includ:

. o varianta de locuire

. o sursa de venit

. posibilitatea de a-si permite sa beneficieze de servicii medicale

. o relatie pozitiva cu cel putin o persoana adulta care recunoaste punctele

tari ale tanarului, intelege nevoile tanarului si se angajeaza sa-1 ajute sa

treaca spre viata independenta

. informatii despre resursele pentru copii

. transport pe care sa si-1 permita si pe care sa stie cum sa-1 foloseasca

. surse de cumparare a produselor de baza la preturi mici

. informatii despre propria persoana si despre familie si date de identificare

. numele diferitelor orientari religioase, daca doreste

. surse de petrecere a timpului liber cu costuri reduse sau deloc

. cunoasterea a ceea ce are de facut in caz de urgenta

. accesul la grupuri de prieteni cu comporamente pozitive

. cunoasterea sistemului juridic pentru adulti

. accesul la mijloace de recreere

. cunoasterea sistemului de protectie a persoanelor adulte

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SERVICIULUI SDVI

Organizarea serviciului SDVI se poate realiza atat la nivelul serviciului public specializat cat si la nivelul OPA.

Metodologia de organizare a serviciului, descrisa mai jos, se refera in primul rand la organizarea serviciului in cadrul SPPC. La nivelul OPA, organizarea unui astfel de serviciu trebuie sa tina cont de normativele de personal si atributiile descrise in acest capitol.

La nivelul SPPC, organizarea serviciului se va realiza dupa cum urmeaza:

Recrutare de specialisti : in cadrul serviciului vor activa specialisti din domeniile: asistenta sociala, psihologie, psihopedagogie si medical; specialistii trebuie sa aiba experienta in domeniul protectiei copilului, ingrijirii copilului institutionalizat si cunstinte aprofundate in domeniile specifice.

Elaborarea propunerii de modificare a organigramei, statului de functii si a Regulamentului de organizare si functionare a institutiei; propunerea trebuie avizata de Colegiul Director si inaintata spre aprobare Consiliului Judetean.

Aprobarea modificarii organigramei, statului de functii si a regulamentului de organizare si functionare a institutiei; angajarea personalului urmarindu-se criteriile mentionate la recrutare; pregatirea personalului.

Dimensionarea serviciului, din punct de vedere al numarului personalului angajat, trebuie realizata in urma analizei de nevoi. In vederea realizarii acestei analize se vor lua in considerare cu prioritate numarul copiilor institutionalizati, numarul institutiilor si rata de incarcare copil/ educator sau copil/ asistent social la nivelul centrului de plasament.

Indiferent de dimensionarea serviciului, SPPC trebuie sa depuna eforturile necesare optimizarii raportului copil/refernt de formarela nivelul fiecarui centru de plasament.

Serviciul actioneaza pe baza interventiei individualizate, structura serviciului fiind in acest mod flexibila pentru a raspunde nevoilor clientului, (vezi principiul interventiei personalizate).

Astfel, in cadrul serviciului va activa un grup de specialisti cu functia de supervizori a echipei de implementare a PIS.

In desemnarea responsabiliulor, coordonatorul SDV va lua in considerare: expertiza profesionala necesara unui manager caz si unui responsabil de caz, numarul de cazuri din responsabilitatea acestuia (12 conf standardului), complexitatea cazuisticii respective, relatia sa cu copilul si familia, colaborarea cu reteaua de servicii si cunoasterea in ansamblu a problematicii respective.

Cum sunt identificate nevolie de formare ale profesionistilor ? (Cazuri, exemplificari)

Este desigur necesara formarea profesionistilor atunci cand exista indicatori masurabili care semnalizeaza o nevoie intr-o anume directie (de ex. : ½ din clientele unui serviciu pentru deprinderi de viata au cel putin un avort, si ¼ au doua avorturi. Este indicata in acest caz o formare a profesionistilor in consiliere si planning sexual, in consiliere pe teme de viata de cuplu, etc.)

Este important pentru toata lumea sa inteleaga ca specialistii din domeniul social sunt oameni cu sentimente, conduite si valori proprii. Clientii acestor specialistii sunt adesea persoane dificile, agresive, in suferinta, anxioase, victime ale abuzurilor s.a.m.d.

Este de aceea foarte important ca munca lor sa se desfasoare intr-un cadru sigur si securizant. Cind acest cadru este slab si nesigur este limpede ca exista o nevoie de formare caci nu se pot rezolva toate problemele doar prin intermediul superviziei.

Cu toate acestea, pentru a putea face fata complexitatii muncii cu copii si tineri institutionalizati / ocrotiti in sistemul de protectia copilului, profesionistii dezvolta o serie de strategii de functionare si adaptare. Este in acest caz necesara o formare pe problematica aparuta. Cel mai adesea este vorba de folosirea cu precadere a catorva mecanisme de aparare specifice in domeniul social.

Mecanisme specifice de adaptare ale profesionistului care semnalizeaza nevoia si obiectivele formarii:

Identificarea cu clientul

Sunt atribuite clientilor sentimentele si atitudinile profesionistului. Sunt asteptate de la client capacitati nerealiste de redresare si rezolvare a problemelor ( "Imediat ce termina scoala profesionala isi va gasi o slujba si noi il vom putea integra in societate." "Nu cred ca un tanar asa de bun a putut face asa ceva"). Ca rezultat, vor aparea PPI - uri fara nici un fel de legatura cu realitatea sau cu adevaratele nevoi si posibilitati ale clientilor. De asemenea exista riscul de a forta clientul sa se angajeze in niste demersuri si scopuri diferite de resursele de care dispune si drept urmare vor urma noi esecuri care vor reduce si mai mult stima de sine si asa scazuta a respectivului si implicit spre o si mai proasta functionare.

Este evitata prin acest fenomen o reala acceptare a clientilor asa cum sunt ei in realitate.

Nu vor putea fi oferite in acest fel suficiente posibilitati de schimbare interioara si crestere/maturizare afectiva.

Este probabil ca mai tarziu cand asteptarile profesionistilor sunt (inselate) neindeplinite sa apara tendinta de respingere a clientilor.

Pe langa aceasta identificarea cu clientul duce la implicarea pana la epuizare a profesionistului. Inverstitia emotionala fara rezultat poate duce de asemenea la aparitia simptomului de incompetenta la profesionisti.

Exemplu: Un tanar client este concediat. Profesionistul incepe o lunga batalie cu angajatorii facand uz de toate parghiile. Clientul este din nou concediat. Profesionistul face el demersuri pentru angajare, se duce el sa vorbeasca cu alti patroni, il impinge pe tanar de la spate si acesta este angajat in alta parte. Povestea se repeta. Si inca o data. Profesionistul nu mai vrea sa aiba de-a face cu acel client, vrea sa-i fie repartizat altuia sau si mai ine sa faca o munca de birou caci nu mai poate s-o ia din nou de la capat.

Minimalizarea suferintelor clientului

Apare din necesitatea profesionistilor de a se proteja de imaginea suferintei si esecului beneficiarului. Si in acest caz vor aparea PPI-uri nerealiste prin masurile care in cel mai bun caz vor ajuta clientul sa supravietuiasca in nici un caz nu vor contribui la cresterea si maturizarea sa pentru ca nu sunt legate de nevoile sale si nici de nivelul sau de dezvoltare.

Exemplu: Clientul se plange profesionistului ca nu poate face fata unui program de 8 ore intrucat are probleme cu coloana, cu inima, etc. Este stimulat de profesionist sa continue pt ca altfel ar fi lenes, puturos, neserios. Doar nu vrea sa strice bunatate de PPI?

Inlocuirea problemei

Se petrece atunci cand problemele sunt coplesitoare si par a nu avea nici o rezolvare. Profesionistul se concentreaza doar asupra unui aspect minor al problemei si se amageste cu gandul ca daca il va putea rezolva pe acesta atunci toate problemele vor disparea. Este stilul de lucru asa-zis pompieristic al solutiei salvatoare.

Eventual se va petrece o rezolvare pe termen scurt a problemelor dar acestea vor aparea in continuare la clienti.

Aceasta strategie are avantajul pentru profesionist ca-i da sentimentul ca a facut ceva si deci ca munca si investitia depusa se vede undeva. Cel mai adesea clientul a iesit deja din sistemul de protectie sociala atunci cand apare recurenta problemei si scapa oricaror statistici. De aceea este folositor sa existe o monitorizare post serviciu pe o perioada mai lunga de timp.

Acest mod de lucru apare adeseori din necesitati financiare - nu exista suficienti bani pentru a rezolva toate problemele si atunci este aleasa una care promite cea mai spectaculoasa rezolvare.

Exemplu: Un tanar este respins de la 20 de interviuri. Profesionistul se decide ca este vorba de hainele cu care se prezinta la interviu clientul. Face demersuri la diferite fundatii si obtine pentru tanar un foarte frumos costum de haine. La al 21 - lea interviu clientul este acceptat. Nimeni nu se mai oboseste sa-i explice profesionistului victorios ca tanarul nu a purtat hainele acelea la interviu.

4. Proiectia neajunsurilor

Profesionistii experimenteaza propriile lor neajunsuri atunci cand lucreaza cu clientii. Este foarte greu sa te raportezi la agresivitatea, negarea / minimalizarea sau incercarilelor de evadare ale clientilor din fata realitatii. Sentimentele profesionistilor de ineficienta sunt astfel intarite. In loc sa se raporteze la toate acestea ca la o situatie strict profesionala profesionistii ajung adesea sa se considere incapabili. Apare tendinta de a proiecta propriile lipsuri asupra colegilor sau clientilor. De aici rezulta o agresivitate crescuta. Adesea aceasta strategie se succede unei perioade de supraidentificare.

Exemplu: Un profesionist discuta cu un altul: "Normal ca nu pot sa-l invat ce trebuie pe acest tanar, mi-ar trebui mult mai mult timp si mai multi bani pentru asta"

Introiectia

Datorita haosului si dezorganizarii interne a clientului cu care se confrunta profesionistii se poate intampla ca aceasta sa se transmit a si sa se introiecteze la profesionist. Ca rezultat se poate intampla ca profesionistii in cauza sa aiba o activitate frenetica sau din contra sa fie blocati de neputinta. Cel mai adesea acest lucru se intampla atunci cand apar abuzuri sexuale.

Exemplu: In mijlocul unei reuniuni de lucru imediat dupa ce s-a ajuns la problema unui client victima a abuzului, toata lumea a inceput sa vorbeasca si sa se invinuiasca reciproc pentru lipsa de atentie, de grija, pentru ca ca nu au facut la timp demersurile potrivite, pentru ca nu si-au dat seama, etc. Comunicarea este haotica, nimeni nu asculta pe nimeni.Dupa lungi ore, sedinta s-a incheiat fara sa fie propusa nici o solutie.

Retragerea

Profesionisti se simt incapabili sa actioneze si asta duce la o retragere atat emotionala cat si fizica. Chiar si o intalnire cu clientul va fi evitata iar daca totusi clientul apare va fi evitata discutarea problemei importante. Aceasta strategie apare cel mai adesea atunci cand profesionistii stiu ca nu pot face nimic pentru a ajuta clientul.

Exemplu: Clientul vine pentru a discuta despre termenul pe care il are pentru a-si gasi un job. La plecarea tanarului profesionistul realizeaza ca nici macar nu a adus vorba despre problema in cauza.

Reducerea complexitatii

Pentru a depasii problemele profesionale complexe profesionistul desface in bucati problema si apeleaza la o schema simpla de rezolvare astfel incat sa se potriveasca propriei scheme de rezolvare bazandu-se pe propriile premise. Se poate ajunge astfel la o functionare inrudita cu birocratia in care daca clientii nu indeplinesc conditiile unei scheme de functionare, punctul lor de vedere nu are nici o importanta.

Exemplu: Clientul a intarziat 20 de minute la intalnire. Inainte insa sa apuce sa explice de ce si cum, este dat afara si admonestat pentru neseriozitate.

Gandirea normativa si schimbarea de rol

Profesionistii ajung sa se bazeze in activitatea profesionala pe propriile norme si valori morale. Desigur insa ca, clientii pot avea alte valori si poate nu au integrat toate normele morale. Profesionistii pot aluneca foarte usor in roluri de salvator, acuzator, detectiv, s.a. Se ajunge astfel la un conflict de rol: clientul este cel care trebuie ajutat nu judecat sau acuzat si nici salvat. Daca interventia specialistilor are un rol pozitiv cu atat mai bine; nu trebue insa sa existe expectatii miracloase la fiecare caz si client.

Exemplu: Un profesionist explica clientului: "Nu are nici un fel de importanta in ce fel se poarta fratele tau cu tine, esti dator sa-l ajuti pentru ca sangele apa nu se face"

Aspecte simple de urmarit in cazul necesitatii unei formari:

1. Frica profesionistilor de a fi expusi furiei beneficiarilor.

2. Stapanirea si continerea propriei agresivitati.

3. Manifestarea dorintei de a avea satisfactie sufleteasca si profesionala in lucru.

4. Sprijinul profesional pe care se pot baza profesionistii.

5. Sentimentul incompetentei.

6. Asumarea responsabilitatii.

7. Proiectarea responsabilitatilor.

8. Sentimentul de responsabilitate pentru tot ceea ce i se intampla clientului.

9. Probleme in demarcarea vietii personale de cea profesionala.

10. Autovictimizarea profesionistilor.

11. Ambivalenta afectiva fata de un client

12. Ambivalenta fata de propria pozitie.

13. Dorinta de a avea mai multe parghii de control.

Toate aceste probleme identificate (cel mai usor in reuniuni de echipa) pot indica chiar directii de actiune.

Este un proces prin care activitatea este mentinuta in standardele de calitate prin:

- sprijin informational;

- suport emotional;

- abordarea prin prisma teoretica a cazurilor;

- asigurarea unei "priviri obiective";

- posibilitatea de a reflecta asupra detaliilor cazului si a muncii in general;

- monitorizarea cazului.

In fapt, supervizarea este o modalitate de dezvoltare profesionala .

Prin supervizare angajatul se asigura ca ii sunt clare rolurile si responsabilitatile, ofera posibilitati de reducere a stresului profesional, dezvolta un climat potrivit pentru practica.

Principiile care stau la baza activitatii de supervizare sunt:

- se realizeaza in interesul clientului;

- este definita de politica institutiei;

- supervizarea inseamna impartirea responsabilitatii;

- este regulata si continua;

- implica management, dezvoltare, evaluare, mediere si sprijin;

- promoveaza practica competenta, controlabila si imputernicita;

- promoveaza practica antidiscriminatorie;

- este bazata pe principiile invatarii adultului.

Supervizarea indeplineste trei functii: formare, control/coordonare si de suport.

Exista modalitati diferite de realizare a supervizarii:

- supervizarea formala - structurata, focalizata si contextuala;

- informala - de cele mai multe ori functioneaza in situatiile de criza

- individuala - relatie directa supervizat - supervizor;

- de grup - fiecare membru al grupului invata din experienta celorlalti.

Intreruperea relatiei de asistare a familiei trebuie sa fie precedata de o perioada de pregatire si intarire a familiei. Familia este anuntata inaintea intreruperii relatiei de asistare. Aceasta decizie se ia prin consultare cu supervizorul si se concretizeaza in raportul de inchidere a cazului.

Orice caz poate fi redeschis in momentul in care situatia familiei impune aceasta decizie.

Glosar de termeni

ACLSA-Evaluarea Deprinderilor de Viata Ansell-Casey

A.N.P.D.C - Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;

C.P.C. - Comisia pentru protectia copilului;

D.G.A.S.P.C.- Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;

DVI-Deprinderi de viata independenta

S.P.A.S. - Serviciul public de asistenta sociala.

SDVI - Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independent

Ancheta sociala este evaluarea asistentului social si se realizeaza in urma vizitelor la domiciliul familiei si interviurilor pe care acesta le va purta cu membrii familiei, rudele, vecini, prieteni apropiati ai familiei si alte persoane ori profesionisti din reteaua sociala a familiei. Se recomanda ca o parte din interviuri sa se realizeze in echipa, de catre un asistent social si un psiholog sau un alt membru al echipei pluridisciplinare. specialitate elevilor cu dizabilitati integrati individual in scoala de masa in vederea depasirii dificultatilor de invatare si de integrare socio-profesionala.

Copil - persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii;

Contractul cu familia este un document incheiat intre familie si institutia responsabila care prevede scopul, responsabilitatile, obiectivele si activitatile incadrate in timp, necesare implementarii planului personalizat de servicii. El cuprinde clauze comune, conditii de modificare sau reziliere si semnaturile partilor implicate.

Familie - parintii si copiii acestora;

Familia extinsa cuprinde rudele copilului pana la gradul al IV-lea inclusiv.

Familie substitutiva - persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului;

Fisa de inregistrare a copilului este prima fila din dosarul copilului care cuprinde datele de identificare ale copilului si parintilor sau reprezentantilor sai legali.

Fisa psihologica este un instrument de inregistrare a rezultatelor psihologice si de redare intr-o maniera sintetica a profilului psihologic al copilului.

Genograma este reprezentarea grafica a "arborelui genealogic' pe trei generatii.

Managerul de caz este un profesionist din aria protectiei copilului, cu experienta practica bogata si cu abilitati de coordonare, analiza, sinteza si monitorizare. Acesta este responsabil, conform standardului minim de calitate pentru managementul de caz publicat 2004 de realizarea si implementarea PIP (Planul individualizat de protectie pentru copiii cu masura de protectie). Pentru copiii fara masura de protectie se elaboreaza un plan de servicii care sa previna separarea copilului de familia sa.

Planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psiho-sociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii acelui copil care a fost separat de familia sa, intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai scurt timp posibil;

Planul de servicii - documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii serviciilor si

prestatiilor, pe baza evaluarii psiho-sociale a copilului si familiei, in vederea prevenirii separarii

copilului de familia sa; reprezentant legal al copilului - parintele sau persoana desemnata potrivit legii sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de copil;

Raportul de evaluare complexa reprezinta analiza si sinteza tuturor informatiilor referitoare la caz si a recomandarilor membrilor echipei pluridisciplinare precum si propunerea de incadrare intr-un grad de handicap si orientarea scolara si profesionala.

Abandon (nevroza de ~): nevroza dcu tulburari care au ca obiect mai ales relatiile afective precoce. Aceasta nevroza se caracterizeaza clinic printr-un sindrom asociant : angoasa, agresivitate si depreciere de sine. Aviditatea afectiva a subiectului suscita mai devreme sau mai tarziu la cei carora li se adreseaza, o atitudine de respingere. Se manifesta din copilarie dar se manifesta de fiecare data cand o imprejurare de viata trezeste sentimentul de frustrare si abandon.

Abuz: atingerea integritatii corporale sau psihice a unei persoane.

Activitate - pasivitate: una din perechile de contrarii fundamentale din viata psihica. Exprima tipuri determinate de scopuri pulsionale. Din punct de vedere genetic, opozitia activ-pasiv este primordiala in raport cu opozitiile ulterioare in care ea se integreaza.

Act ratat: act in care rezultatul urmarit explicit nu este atins, ci inlocuit printr-un altul. Se va vorbi de acte ratate nu pentru a desemna ansamblul rateurilor de vorbire, memorie sau actiune, ci avand in vedere actele pe care subiectul este in mod obisnuit capabil sa le faca si al caror esec este tentat sa il atribuie doar neatentiei sau intamplarii.

Adaptare: proces dinamic de schimbare, dezvoltat in mod voluntar sau involuntar in scopul replasarii organismului intr-o pozitie mai avantajoasa fata de mediul sau intern sau fata de mediul inconjurator, care presupune capacitatea de a invata.

Afect orice stare afectiva neplacuta sau placuta, difiuza sau precizata, care apare fie ca o descarcare masiva, fie ca o tonalitate generala.

Agresivitate: tendinta sau ansamblu de tendinte care se actualizeaza in conduite reale sau fatasmatice ce tintesc sa faca rau altuia, sa distruga, sa constranga, sa umileasca etc. Are multe modalitati, in fapt nu exista conduita, fie ea negativa (refuzul ajutorului) sau pozitiva, simbolica (ironia) sau efectiv realizata (agresiunea fizica) care sa nu poata functiona ca agresiune.  

Alterare a eului ansamblu de limitari si atitudini anacronice dobandite de Eu in cursul etapelor conflictului defensiv si care au consecinte defavorabile asupra posibilitatilor sale de adaptare.

Ambivalenta: prezenta simultana in relatia cu acelasi obiect a unor tendinte, atitudini si sentimente opuse, in primul rand, dragoste si ura.

Anorexia nervoasa se carcterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima.

Anxietate: emotie generata de anticiparea unui pericol difuz, greu de prevazut si controlat; se transforma in frica in fata unui pericol bine identificat.

Anxietate de separare Se caracterizeaza printr-o anxietate excesiva si inadecvata dezvoltarii in legatura cu separarea de casa sau de cei de care copilul este atasat.

Aparat psihic termen ce subliniaza caracteristici atribuite psihismului, capacitatea acestuia de a transmite si transforma o energie determinata si diferentierea sa in sisteme sau instante.

Aparare: ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare susceptibila sa puna in pericol integritatea si constanta individului.

Atentie: capacitatea de a ne concentra de o maniera sustinuta asupra unui anumit stimul sau activitati; perturbarea in atentie se poate manifesta printr-o distractibilitate facila sau dificultate in realizarea sarcinilor sau in concentrarea in activitate.

Atasament: relatie intre indivizi, fondata pe calitati esential apetitive; este unul din fundamentele legaturilor familiale si sociale. Este o forma primara a legaturii sociale, exprimata ca o trebuinta innascuta de a fi aproape de mama si oarecum independent de cautarea satisfacerii alimentare.

Autoerotism satisfactie sexuala obtinuta de subiect cu corpul sau, fara a avea un partener.

Autoevaluare: tehnici de evaluare a individului de catre el insusi care pot fi subiective sau combinate si se pot aplica la orice stare, activitate sau comportament. Chiar si atunci cand este nerealista sau deviata, evaluarea subiectiva poate fi lamuritoare pentru un observator din exterior.

Autonomia: dobandirea de catre un grup sau de catre un individ sau determinarea prin el insusi a propriilor reguli de conduita; rezulta din interiorizarea regulilor si valorilor; coreleaza cu construirea identitatii.

Autonomizare: procesul de castigare a autonomiei.

Balbism (balbaiala): deficienta a limbajului vorbit, caracterizata prin pierderea fluiditatii discursului, ezitari, tulburari de ritm, intreruperi repetate ale fluxului verbal si uneori, spasme ale muschilor respiratori si fonatori.

Beneficiu primar si secundar al bolii prin beneficiu al bolii se intelege in general orice satisfactie directa sau indirecta pe care un subiect o obtine de pe urma bolii sale. Beneficiul primar este cel care participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactia aflata in simptom, fuga in boala, modificarea avantajoasa a relatiilor cu cei din jur. Beneficiul secundar se distinge de precedentul prin: aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a unei boli deja constituite; prin caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul simtomelor; prin faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare, mai degraba decat de satisfactii direct libidinale.

Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat excesiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate (de ex. varsaturile auto provocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive.

Burn -out epuizare psihica consecutiva cumularii unor lungi perioade de oboseala psihica.

Cenzura functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul pre-constient - constient.

Competenta: capacitate de a produce intr-un domeniu dat o anumita conduita.

Complex: ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intensitate afectiva, partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din istoria infantila. El poate structura toate nivelele psihologice: emotii, atitudini, comportamente adaptate.

Compulsiv dpdv clinic, tip de comportament pe care subiectul il realizeaza datorita unei constrangeri interioare. Un gand (obsesie), o actiune, o operatie defensiva sau chiar o secventa complexa de comportamente sunt calificate ca fiind compulsive cand nerealizarea lor este resimtita ca trebuind sa conduca la o crestere a angoasei.

Cultura comunitatii ansamblul de sisteme (economic, familial, politic, de control social, de mentinere a sanatatii, educational, religios), caracteristici si procese care determina functionarea unei comunitati date.

Dependenta: stare psihologica caracterizata prin: necesitate excesiva de a fi supervizat de cineva, comportament submisiv si aderent, frica de separare; autoperceperea faptului de a fi incapabil de o functionare adecvata, fara ajutorul altora.

Dependenta (de substanta): stare patologica pusa in evidenta de oprirea consumului de substanta toxica, ceea ce provoaca simptomul de abstinenta.

Deprinderi de viata individuala: comportamente automatizate care permit individului sa functioneze satisfacator fara acompanierea sau sprijinul cuiva; sunt abilitati care merg de la cele mai simple obisnuinte (spalat pe dinti), pana la comportamentele sociale complexe (a obtine un bilet la tren, chiar daca este coada etc.).

Deficienta pierdere semnificativa sau dereglare de structura sau functie psihologica, fiziologica sau anatomica rezultand in urma unei maladii, a unui accident, dereglari evolutive etc.

Echipa interdisciplinara grup format din mai multe tipuri de specialisti care colaboreaza in vederea atingerii unui scop comun, cu mijloacele specifice meseriei fiecaruia.

Educatie non-fomala, participativa proces educativ care completeaza educatia scolara si care foloseste metode alternative; este continua, se desfasoara de-a lungul intregii vieti si se centreaza in principal pe implicarea practica in activitati.

Empatie: intuirea a ceea ce se petrece in celalalt fara a uita ca esti tu insuti; sesizarea cu cat mai multa exactitate a trairilor interne si a componentelor emotionale ale celuilalt ca si cum ai fi acea persoana.

Encoprezis: Eliminarea de fecale in locuri inadecvate.

Enurezis: Eliminarea de urina in locuri inadecvate.

Eul: concept care desemneaza in psihanaliza o instanta psihica deosebita de sine si supraeu. Se afla in relatie de dependenta atat fata de revendicarile sinelui, cat si fata de imperativele supar-eului si exigentele realitatii. Desi se afirma ca mediator, reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este relativa.

Fobie: tulburarea prin care o persoana este in mod inadecvat anxioasa in prezenta unui anumit obiect sau a unei anumite situatii, pe care ea tinde sa o evite.

Independenta: situatie a unei persoane care judeca lucrurile, se bizuie pe propriile puteri si actioneaza independent, neinfluentata de altii; cu initiativa personala.

Identificare: proces inconstient prin intermediul caruia individul se transpune in locul altcuiva din ratiuni pe care le cunoaste; se caracterizeaza si diferentiaza de empatie prin nediferentierea de celalalt.

Maturitate: achizitia capacitatilor, intereselor, ierarhiei de valori si personalitatii specifice unei persoane sanatoase, normale, adaptate.  

Mecanisme de aparare specifice si de stiluri de a face fata:

Acuzarea refuzului ajutorului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin solicitare sau fabricarea de cereri repetate de ajutor care deghizeaza sentimentele de ostilitate sau reprosurile mascate fata de altii, care apoi sunt exprimate prin rejectarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care-l ofera altii. Solicitarile sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viata.

Afiliere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin intoarcerea spre altii pentru ajutor sau suport. Aceasta implica impartasirea problemelor cu altii, dar nu si incercarea de a face pe altcineva raspunzator de ele.

Agresiune pasiva: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea indirecta si neafirmata a agresiunii fata de altii. Exista o fatada de supunere evidenta care mascheaza rezistenta, resentimentul sau ostilitatea ascunsa. Agresiunea pasiva survine adesea ca raspuns la cererile de actiune sau executie independenta ori la lipsa de gratificare a dorintelor dependente, dar poate fi adaptativa pentru indivizii din pozitii de subordonare, care nu au alta modalitate de a-si exprima protestul in mod deschis.

Agresorul (identificare cu ~): mecanism de aparare in care subiectul, confruntat cu un pericol exterior, (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate) se identificacu agresorul sau, fie preluaind pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care il desemneaza.

Altruism: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica satisfacerii necesitatilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formarii reactiei, individul primeste gratificatie din raspunsul altora.

Anticipare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin experimentarea reactiilor in avans sau anticiparea consecinteelor unor posibile viitoare si luarea in consideratie realista a raspunsurilor sau solutiilor alternative.

Anulare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau comportamente destinate sa nege sau sa corecteze in mod simbolic ganduri, sentimente sau actiuni inacceptabilie.

Autoafirmare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea gandurilor si sentimentelor sale direct, intr-un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.

Autoobservatie: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refelectarea la propriile sale ganduri, motivatii si comportamente, raspunzand adecvat.

Deplasare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin transferarea unui sentiment ori a unui raspuns la un obiect pe un alt substitut (de regula, mai putin amenintator).

Devalorizare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prinprin atribuirea unor calitati negative exagerate siesi sau altora.

Disociere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi printr-o destramare a functiilor de regula integrate ale constiintei, memoriei, perceptiei de sine sau perceptiei ambiantei ori a comportamentului senzorial/motor.

Fantezie autista: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin visare excesiva, ca un substitut pentru relatiile umane, o actiune mai eficienta sau rezolvarea de probleme.

Formarea reactiei: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin substituirea de comportamente, ganduri sau sentimente diametral opuse gandurilor sau sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile (aceasta survine de regula in legatura cu reprimarea lor).

Idealizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea de calitati pozitive exagerate altora.

Identificare proiectiva: ca si in proiectie, individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea, in mod fals, altuia, a propriilor sentimente, impulsuri sau ganduri inacceptabile. Contrar proiectiei simple, individul nu neaga complet ceea ce este proiectat. In schimb, individul ramane constient de propriile afecte sau impulsuri dar le atribuie in mod eronat altei persoane, ca reactii justificate. Nu rar, individul induce sentimente la altii, care mai intai au fost, in mod eronat crezuti a fi acolo, facand dificil de clarificat cine, ce si cui a facut primul.

Intelectualizare: individul rezolva conflictul emotional sau stresorii interni sau externi prin uzul excesiv al gandirii abstracte sau fabricarea de generalizari pentru a controla sau minimaliza sentimentele deranjante.

Izolarea afectului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin separarea ideilor de sentimentele asociate cu ele. Individul pierde contactul cu sentimentele asociate cu o anumita idee, de exmplu, un evenimet traumatic, in timp ce ramane constient de elementele cognitive ale acesteia, de exemplu, detaliile descriptive.

Omnipotenta: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sentimente si actiuni, ca si cum el ar poaseda puteri sau capacitati speciale si este superior altora.

Proiectia: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea in mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor, sau gandirii proprii inacceptabile.

Rationalizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea adevaratelor motivatii ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor proprii prin elaborarea de explicatii reasigurante sau care ii aduc beneficii, dar incorecte.

Refuz: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refuzul recunoasterii unui aspect neplacut al realitatii sau al experientei subiective care ar fi evident altora. Termenul de "refuz psihotic" este utilizat cand exista o deteriorare severa a simtului critic.

Reprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin excluderea dorintelor, gandurilor sau exeperientelor deranjante dinconstiinta. Componenta afectiva poate ramane constienta, detasata de ideile asociate.

Scindare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin compartimentarea starilor afective opuse, dar este incapabil sa integreze calitatile pozitive si negative ale sale sau ale altora in imagini coerente, de ansamblu. Deoarece afectele ambivalente nu pot fi experimentate simultan, opiniile si expectatiile mai echilibrate de sine sau de altii sunt excluse din constiinta emotionala. Imaginile de sine si de obiecte tind a alterna intre poli diametrali opusi: tandru, puternic, merituos, educat si generos in modexclusiv - sau rau, odios, manios, distructiv, respins, mizerabil, in mod exclusiv.

Sublimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin canalizarea sentimentelor sau impulsurilor potential dezadaptative intr-un comportament acceptabil social (de ex.: vine in contact cu arta sau cu sportul spre a canaliza impulsurile de furie distructiva.

Suprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a evita in mod intentionat sa sse gandeasca la problemele, dorintele, sentimentele sau experientele deranjante.

Trecerea la actiune (acting out): individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin actiuni, mai curand, decat prin reflectii sau sentimente.

Umor: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.

Mutism: absenta vorbirii, fie din cauza nedezvoltarii limbajului, fie din cauza inhibarii voluntare sau involuntare; nu presupune o tulburare cauzata de lezarea centrilor cerebrali ai limbajului. Se intalnesc cazuri de mutism complet in unele forme de psihoza si un mutism electiv, de origine nevrotica sau reactionala.

Mutismul electiv Este caracterizat prin incapacitatea constanta de a vorbi in situatii sociale specifice in ciuda faptului ca vorbeste in alte situatii.

Nevoi speciale cerintele unei persoane afectate de o deficienta, congenitala sau dobandita, temporara sau definitiva.                         

Nevroza: se refera la tulburari mintale care se caracterizeaza prin simptome mai apropiate de experienta normala (de exemplu: anxietatea).

Nevroza institutionala: ansamblu de tulburari mintale (nevrotice, psihotice) dobandit de individ intr-o institutie de gazduire dupa o anumita perioada de timp. Se adauga uneori la simptomatologia individuala.

Normalitate: desemneaza de obicei, pe de o parte, conformitatea cu un tip mediu, pe de alta parte, absenta patologiei. Definierea normalitatii prin medie este de ordin statistic (de exemplu, varsta mintala normala, QI-ul normal). Riscul utilizarii acestei notiuni este de a considera media ca nnorma si valoare. Aceasta face ca anomalia (de exemplu: inima pe partea dreapta), singularitatea (culoarea pielii), dizidenta (apartenenta la o secta) sa fie cu prea multa usurinta sa fie considerate anormale, si deci, patologice.

Pedofilia activitatea sexuala cu un copil prepubecescent (in varsta de 13 ani sau mai putin); individul cu pedofilie trebuie sa fie in etate de 16 ani sau mai mult, cu cel putin 5 ani mai in etate decat copilul.

Personalitate: se refera la calitatile comportamentale stabile ale unui individ intr-o mare varietate de circumstante.

Potential: posibilitate de dezvoltare, avand in sine toate conditiile esentiale pentru realizare; suma resurselor individului care pot fi utilizate la un moment dat.

Psihoza: se refera la forme severe de afectiune mintala, cum sunt tulburarile mintale organice, de exemplu: schizofrenia, tulburarile afective etc., caracterizate prin lipsa constiintei bolii si neputinta de a distinge intre experienta subiectiva si realitate.

Pulsiune: proces dinamic constand dintr-o presiune (incarcatura energetica, factor de motricitate) care face organismul sa tinda spre un scop.

Sanatate: opusul bolii (absenta bolii sau a infirmitatii - lipsa de dureri, disconfort si invaliditate); stare de bine, capacitate satisfacatoare de munca si de relationare cu cei din jur, capacitate de a iubi si pe altcineva decat pe sine, fara simptome, fara conflicte mintale serioase; adaptare la mediu si situatii, putere de a accede la fericire; acceptare a sexualitatii si a altor forme de viata instinctiva care sa fie controlate de instante superioare ale psihismului; grad rezonabil de armonie interna si integrare a personalitatii, posibilitatea de a face fata unor exigente medii si de a fi socialmente acceptabil.

Sanatate mintala optimala: cea mai buna stare de sanatate posibila in conditiile existente.

Scor APGAR Scorul Apgar este un test folosit pentru masurarea semnelor vitale ale unui copil la nastere. Dr. Virginia Apgar (1909 - 1974) a introdus scorul Apgar in anul 1952. Testul este util medicilor pentru a determina ce gen de asistenta medicala este necesara imediat dupa nastere pentru a a ajuta la stabilizarea unui nou-nascut. Scorul Apgar este folosit in intreaga lume pentru stabilirea starii de sanatate a unui copil la un minut si la cinci minute dupa nastere. Testul din primul minut masoara cat de bine a tolerat nasterea nou-nascutul. Cel facut la cinci minute masoara cat de bine se adapteaza copilul la mediul incojurator.

Scorul Apgar masoara cu 0, cu 1 sau cu 2 fiecare categorie, scorul total maxim ce poate fi atins fiind 10;

1. Ritmul cardiac: absent = 0, slab (mai mic de 100 de batai pe minut) = 1, ritmul potrivit (mai mult de 100 de batai pe minut) = 2;

2. Respiratie: absenta = 0, planset slab sau respiratie neregulata = 1, planset puternic = 2;

3. Tonus muscular: flasc = 0, anumite flexii = 1, miscare activa = 2;

4. Raspunsul la stimulare (asa numitul reflex iritabil): fara raspuns = 0, grimasa = 1, planset si miscare viguroasa = 2;

5. Culoare: pala sau albastrie = 0, culoare normala a corpului, extremitati albastrii = 1, culoare normala = 2.

Explicatii: un scor Apgar de la 7 la 10 este normal si indica faptul ca nou-nascutul este intr-o stare buna. Un scor maxim (10) este ceva neobisnuit. Aproape toti nou-nascutii pierd un punct pentru ca au mainile sau picioarele albastrii. Un scor mai mic de 7 indica faptul ca micutul are nevoie de asistenta medicala pentru a fi stabilizat, iar personalul medical trebuie sa actioneze, spre exemplu, ajutand copilul sa respire.

Testul poate fi repetat dupa 10 minute sau mai tarziu pentru a vedea daca masurile luate de personalul medical au fost eficiente.   

Simptom: semn observabil care face trimitere la informatii ascunse, despre care el sta marturie. Simptomul constituie un invariant si poseda o anumita putere discriminatoare.

Stima de sine trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Functie a raportului dintre trebuintele satisfacute si ansamblul trebuintelor resimtite. Rezultat al comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre ele insusi si alti indivizi semnificativi pentru el.

Stres: notiune ce evoca multiplele dificultati carora individul se straduieste sa le faca fata si mijloacele de care dispune pentru a administra aceste probleme. Stimulari multiple care cer din partea individului o energie psihologica sporita datorita unui efort de adaptare al carui cost poate fi si imediat si pe termen lung.

Subconstient: desi folosit adesea ca sinonim pentru inconstient, implica o diferenta de grad si nu de natura pentru starea constienta. Este mai degraba o stare de slaba constienta. Recent, termenul mai este folosit pentru a defini unele operatii subliminale de tratare a informatiei.

Substante Interzise: Legea, Lista

Suicid: ucidere de sine. Exista actualmente tendinta de a include in acesta notiune tentativa de suicid, santajul cu suicidul etc. Orice afectiune mentala este mai mult sau mai putin generatoare de sinucideri, in mod special, depresia, in care trecerea la act apare in functie de structurarea apararilor. Recidiva tentativei pune o problema grava d.p.d.v. preventiv: intre 10 si 15 la suta dintre subiectii care au comis una sau mai multe tentative de sinucidere, sfarsesc prin a se omori.

Tic: miscare involuntara brusca, rapida si repetatecare implica un ansamblu de muschi in legatura functionala. Este o anomalie a comenzii motorii care trebuie deosebita de alte forme de miscare anormala de natura neurologica.

Timiditate: incapacitatea de a trece la act in conduitele verbale, profesionale sau sexuale de o oarecare importanta.

Tulburare de personalitate se refera la modele de comportament neadaptat profund implantate, ce se pot recunoste din perioada adolescentei sau mai devreme, si care se continua de-a lungul celei mai mari parti avietii adulte, cu toate ca adesea devin mai putin evidente la varsta medie sau inaintata; personalitatea este anormala, fie in ceea ce priveste echilibrul componentelor sale, calitatea si expresia lor, fie in ceea ce priveste aspectul sau total; din aceasta cauza clientul sufera sau face pe ceilalti sa sufere, existind un efect advers asupra individului sau societatii.

Tulburarea de personalitate paranoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de neincredere si suspiciune, intentiile altora fiind interpretate ca rau-voitoare.

Tulburarea de personalitate schizoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de expresie emotionala.

Tulburarea de personalitate schizotipala: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica un discomfort acut in relatiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptuale si excentricitati de comportament.

Tulburarea de personalitate antisociala: este un model de comportament stabil si repetitiv de desconsiderare si de violare a drepturilor altora.

Tulburarea de personalitate borderline: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica instabilitate in relatiile personale, imaginea de sine si afecte si impulsivitate marcata.

Tulburarea de personalitate histrionica: este un model de comportament stabil si repetitiv de cautare a atentiei, care implica emotionalitate excesiva.

Tulburarea de personalitate narcisica: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie.

Tulburarea de personalitate evitanta: este un model de comportament stabil si repetitiv de inhibitie sociala, de sentimente de inadecvare si de hipersensibilitate la evaluarea negativa.

Tulburarea de personalitate dependenta: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica submisivitate si aderenta in legatura cu necesitatea excesiva de a fi protejat de cineva.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica preocupare de ordine, perfectionism si control.

Tulburarea de personalitate fara alta specificatie: este o categorie prevazuta pentru 2 situatii: patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar sunt prezente trasaturi ale mai multor tulburari de personalitate, insa nu sunt satisfacute criteriile pentru nici o tulburare de personalitate specifica si, in a doua situatie, patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar individul este considerat a avea o tulburare de personalitate care nu este inclusa in clasificare (de ex.: tulburarea de personalitate pasiv agresiva).

Tulburarea de miscare sterotipa este caracterizata printr-un comportament motor non functional aparent impulsiv si repetitiv care interfereaza considerabil cu activitatile normale si uneori poate duce la leziuni corporale.

Tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii se caracterizeaza printr-o relatie sociala inadecvata dezvoltarii si perturbata considerabil,careapare in ce mai multe contexte si este asociata cu o ingrijire flagrant patogenica.

Trac: senzatie de anxietate puternica, dar trecatoare, limitata la o situatie si la un moment anume.

Timiditate: dubla existenta a unui disconfort interior si a unei neindemanari exterioare in prezenta celuilat. Nu exclude capacitatea de adaptare. Timizii se poarta cat se poate de normal intr-un mediu familiar, insa intampina mari dificultati in initiativele relationale si ori de cate ori trebuie sa se implice personal, sa vorbeasca despre ei.

Lista bibliografica

1.     Cooper,David M., Ball, David - Abuzul asupra copilului

2.     American Psychiatric Association - Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Asociatia psihiatrilor liberi din Romania, Bucuresti, 2000

3.     Daminelli, Lena - Antirasismul: o provocare pentru educatorii albi

4.     Badila, A. si Rusu, C. - Handicap si readaptare - dictionar selectiv, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

5.     Berrocal, Luciano (lucrare colectiva) - Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate: repere pentru profesionisti si autoritati locale, CRIPS, 2003

6.     Bettelheim, B. - La forteresse vide, ed. Gallimard, Paris, 1989

7.     Bettelheim, B. - Un lieu ou renaitre, ed. Robert Lafont, Paris, 1975

8.     Bowlby, J. - Attachement et perte: Attachement, vol.1, ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1978

9.     Bulgar, G. - Dictionar de sinonime, Ed. Palmyra, Bucuresti, 2000

10.  Butler, A., Pritchard, C. - Bolile mintale, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

11.  Caiete de lucru, nr. 1, "Parentalitate - stim oare despre ce ce este vorba?" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 1999

12.  Caiete de lucru, nr. 2, "Despre abuzul si neglijarea copilului" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 2000

13.  Caiete de lucru, nr. 3, "Drepturile copilului, drepturile profesionistilor" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, mai, 2001

14.  Delossus, Jeane- Marie - Ce sense de la maternite

15.  Stoppard, Miriam - Complete Baby And Child Care

16.  Cooper, M.D. si Ball, D. - Abuzul asupra copilului, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

17.  Mitulescu, Sorin, coord - Formarea depriderilor de viata independenta, ed. Ro Media, Bucuresti

18.  Robert-Ourray,Suzanne B. - Copil abuzat, copil meduzat

19.  Gheorghiu, Alexandru si Penciu, Petre - Copilul nostru creste. Suntem pregatiti? Ce avem de stiut? Ce avem de facut?

20.  Paunescu,Constantin - Copilul nostru de la 0 la 3 ani

21.  Vasilescu, Anton, coord. - Copilul prescolar si dezvoltarea vorbirii

22.  Bacus, Anne - Cresterea copilului. 1000 de sfaturi practice

23.  Cretu, T. - Psihologia varstelor, Ed. Universitatii, Bucuresti, 1994

24.  De Ajuriaguerra, J., Marcelli, D. - Psychopatologie de l'enfant, ed. Masson, Paris, 1989

25.  Marinopoulus, Sophie - De l'une a l'autre. De la grossesse a l'abandon

26.  Spitz, Rene A. - De la naissance a la parole. La premiere anne de la vie

27.  Winnicott, Donald W. - De la pediatrie a la psychanalyse

28.  Roco, Jacqueline - De la segregation a l'integration

29.  Ulngworth, R. S. - Developpement psychomoteur de l'enfant

30.  Dodd, H.C. - Dynamics of Intercultural Communication, ed. Brown and Benchmark, Madison, 1995

31.  Doron, R. si Parot, F. - Dictionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999

32.  Dolto, Francoise, Rapoport, Danielle, This, Bernard - Enfance en souffrance

33.  Ficeac, B. - Tehnici de manipulare, ed. Nemira, Bucuresti, 1997

34.  Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Centrul de Asistenta Familiala si Comunitara, specializat in prevenirea abandonului si institutionalizarii copilului, Proiect institutional, ghid metodologic, metoda familiilor de sprijin, FICF, Bucuresti, 2004

35.  Gammer, C. si Cabie, M.-C. - L'Adolescence, crise familiale, ed. Para Grafic, Toulouse, 1992

36.  Gelder, M., Gath, D., Mayou, R. - Tratat de psihiatrie Oxford, ed. de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Initiative on Psychiatric Publishing, Bucuresti, 1994

37.  Horney, K. - Autoanaliza, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995

38.  Ichim, C.I. - Minorul in reglementarile europene, Ed. Timpul, Iasi, 2003

39.  Innovation In Residential Care - W. Hellickx, E. Brokaert, A. Vanden Berge & M. Calton

40.  Ionescu, G. - Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Ed. Favorit Print S.A., 1999

41.  Ionescu, Serban, coordonator - Copilul maltratat - evaluare, prevenire, interventie, Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Bucuresti, 2001

42.  Klein, Melanie - Iubire, vinovatie, separatie si alte lucrari: 1921 - 1945

43.  Pernoud, Laurance - J'eleve mon enfant

44.  Journal of Melanie Klein and Object Relations, vol. 15, nr. 1, ESF Publishers, New York, 1997

45.  Killen, Kari - Copilaria dureaza generatii la rand, Ed. First, Timisoara, 2003

46.  Killen, Kari - Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timisoara, 1998

47.  King, A.C. si Kirschenbaum, S.D.- Helping Young Children Develop Social Skills, Cole Publishing Company, California, 1992

48.  Kipman, S.D., Rapoport, D., - La sexualite "oubliee" des enfants, ed. Stock-Laurence Pernoud, Paris, 1993

49.  Klein, M. - Povestea unei analize de copil, Ed. Sigmund Freud, Cluj-Napoca, 1994

50.  Destrooper,J., Maigre A. - L'education psychomotrice

51.  David, Miriam - L'enfant de 0 a 2 ans. Vie affective et problems familiaux

52.  David, Miriam - L'enfant de 2 a 6 ans. Vie affective et problems familiaux

53.  Laplanche, J. si Pontalis, J.-B. - Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994

54.  Le couple: sa vie, sa mort. La structuration du couple humain - Jean-G. Lemaire

55.  Les Cahiers de l'Afree, 3: Devenir parents - naissance d'une collaboration, A.F.R.E.E., Montpellier, 1992

56.  David, Miriam si Appell, Genevieve - Loczy ou le maternage insolite, ed. Scarabee, Paris, 1973

57.  Lucrarile Congresului Hamburg, 26 - 29 septembrie 1993, "Copiii - Razboi si persecutie, editat de Stiftung fuer Finder - Fundatia Generatia, 2001

58.  Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie - Manual de implementare a cadrului de management al performantei pentru Directiile de Protectie a Drepturilor Copilului din Romania, Bucuresti, 2004

59.  Minulescu, M. - Psihodiagnoza moderna, chestionarele de personalitate, ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2004

60.  Nanu, Michaela (lucrare colectiva) - Adolescentul institutionalizat, Ed. Per Omnes Artes, Bucuresti, 1997

61.  Bouchart, Anne et Rapoport, Danielle, coord. - Origines. D'ou viens -tu? Qui es-tu?

62.  Padioleau, M.F. - Les 18-25 ans - vivre a deux pour la premiere fois, ed. Balland, Paris, 1991

63.  Piaget, Jean - Psychologie et pedagogie, ed. Denoel, Paris, 1969

64.  Pomerleau, A., Malcuit, G. - L'enfant et son environnement, ed. Pierre Mardaga, Bruxelles, 1983

65.  Cretu, Carmen - Psihopedagogia succesului, ed. Polirom, Iasi, 1997

66.  P. Mazet, Stoleru - Psychopathologie du nourison et du jeune enfant

67.  Jung, C. G. - Puterea sufletului. Descrierea tipurilor psihologice

68.  Jung, C. G. - Puterea sufletului. Psihologia analitica - temeiuri

69.  Radulescu, N. - Ghid de integrare socioprofesionala pentru tineri, Asociatia Adolescentul ed. Oscar Print, Bucuresti

70.  Rochette, Joelle - Rituels et mise au monde psychique

71.  Stoica, Tudor - Sexologie si educatie sexuala

72.  Pattinson, Terry - Sexual Harasment, The Hidden Facts

73.  Salome, Jacques si Galland, Sylvie - Si je m'ecoutais je m'entendrais

74.  Porquet, Ph. J., Bursztejn, C., Golse, B. - Soigner, eduquer l'enfant autiste?

75.  Stekel, W. - Recomandari psihanalitice pentru mame, Ed. Trei, Bucuresti, 1995

76.  Brazelton, T. Berry - Familles en crises

77.  Brazelton, T. Berry - Vous parle de vos enfants

78.  Popescu, Alexandru Al. - Terapia ocupationala si ergoterapia

79.  Satir, Virginia - Therapie de couple et de la famille

80.  Dennett, Daniel C. - Tipuri mentale

81.  Nees-Delaval, Barbara - Totul despre sanatatea copilului

82.  Verzea, Emil - Psihologia varstelor, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993

83.  Zamfir, E., Zamfir, C., - Tiganii - intre ignorare si ingrijorare, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

84.  Pentru o strategie coerenta de integrare socio-profesionala, Prof. Luciano Berrocal, Consulting Group Europe, 2003

85.  2. 'Colaborarea in protectia copilului - Ghid pentru cooperararea inter-agentii pentru asigurarea si promovarea protectiei copilului',

Departamentul pentru Sanatate, Ministerul de Interne, Departamentul

pentru Educatie si Munca, Adunarea Nationala a Tarii Galilor, Marea

Bntanie, 1999

86. Standarde de practica in asistenta sociala a adolescentului - National

Association of Social Workers (NASW), Statele Unite ale Americii

86.  Formarea deprinderilor de viata independenta - Manual pentru formatori,Coordonator Dr. Sorin Mitulescu, Asociatia Comunitatea in Sprijinul Copilului, UNICEF

87.  'Approaching Adulthood ', Quality Standards & Guidelines in Planning

services for Young People Who Are Leaving Care ', Patrick Cook, Meg

Lindsay, The Centre for Residential Child Care series, the University of Strathclyde, Langside College, Glasgow, Save the Children Fund, Who Cares, Scotland, 1996

88. Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate-Repere pentru profesionisti si autoritatile locale-Colectia Ateleier CRIPS 2003

89.XXX Life Skills Guidebook, Programele Casey pentru familii, 2001

90.XXX School Health Education to Prevent Students Activities. AIDS and STD, UNESCO, WHO, 1994

91.Gust J. , Mc Chesney M., Gechtman R., Improving Communication Skills. Teaching and Learning Company, Carthage, 1997

92.Chapmannn , Elwood N. , Your Attitude is showing, A Primer on Human Relations, SRA, Chicago, 1978

93.Paus Viorica ( coord ), Parteneriat si dialog social. Ghidul formatorului, Ed. Vanemonde, , Bucuresti, 2003

94.Savulescu Aura, (coord. ), Parteneriat si dialog social. Ghidul profesorului, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2003

95.Neuman Helen, Arta de a gasi o slujba buna, B.T,I. Press, 1994

96.Rudnianski Jaroslaw, Cum sa inveti, Ed. All, 2001

97.Carnegie Dale, Secretele succesului. Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influenti, Ed. Curte Veche, 2002

98.Andrei Cristian , Lectii particulare. Cum sa traiesti primii ani de viata sexuala, humanitas, 2001

99.Bracey Ronald, Foloseste-ti bine timpul, Ed. Vox, Bucuresti, 1997