Mediul familial - mediul afectiv, mediul Social, mediul cultural

Mediul familial

1.1.1.         Mediul afectiv

Stransa dependenta care exista intre membrii aceleasi familii, intemeiata mai ales pe un joc de interrelatii afective foarte intense, face ca mediul familial sa fie apt pentru a reactiona la trebuintele initiale ale copilului si de a favoriza prima eleborare a personalitatii propii si a imaginii sale despre lume care opereaza la copil, "supa" modalitatii esential afective.[1]

Iubirea poate fi inteleasa ca o lumina conducatoare in educarea copilului ; iar aceasta iubire trebuie sa fie neconditionata. Adica a iubi copilul chiar si atunci cand nu suntem de acord cu comportamentul lui si trebuie sa-l disciplinam. Nu are importanta cum arata copilul, cat de bun este, cat de indatoritor este sau ce handicap dificil are. Nu are important ce asteptam noi de la el, cat de dificil este sau nu ceea ce face. Copii sunt extrem de sensibili emotional. Chiar daca resursele lor de cunostinte sunt desigur limitate, calea lor de comunicare cu lumea din jur este la nivelul simtamintelor. Prima legatura a copilului cu lumea se realizeaza pe cale afectiva. Latura emotionala a copilului determina modul in care vede lumea din jur : parintii, familia si chiar pe el insusi.

Aceasta creaza baza si temelia pentru orice altceva. De exemplu, daca un copil vede lumea din jur ca lepadandu-l, neiubitoare, ostila, neingrijindu-se de el, atunci unul si cei mai mari dusmani ai copilului - anxietatea - va influenta vorbirea, comportamentul si abilitatea de a invata.

Motivul este ca el este nu numai sensibil din punct de vedere emotional, dar

este si vulnerabil. [2]

Lucrarile recente au aratat ca privatia afectiva este tot la fel de periculoasa pentru copil ca si privatia alimentara.

Familia ca mediu afectiv mai presus de orice este intr-o masura oarecare predestinata sa raspunda cel mai bine tinerei fiinte, deocamdata esential afective, este cea mai adecvata implinirii trebuintelor acestei fiinte ; numai o astfel de lume a sentimentelor il poate intelege si intuit cel mai adanc pe copil, ii poate accepta cel mai bine starea sa de copilarie. Locul unde copilul invata sa fie iubit si sa iubeasca, cu mult inainte ca el sa fie in stare sa faca o asemenea distinctie, este deci cadrul familial. Acesta este cadrul in care copilul isi va putea investi toate resursele emotionale si va invata sa le controleze, facand incetul cu incetul experienta intregii game a sentimentelor. Fiindca este un mediu mai ales afectiv, familia este o adevarata scoala a sentimentelor. In acest mod familia modeleaza personalitatea in dimensiunile ei fundamentale.[3]

1.1.2.         Mediul Social

Aceasta formare si informare sentimetala se elaboreaza dupa caracterul relatiilor traite de copil si al interactiunilor la care asista ca spectator mai mult sau mai putin implicat. Ori, aceste relati si interactiuni sunt mai numeroase decat ar aparea la prima vedere. ; adulti si vastnici, puternici si slabi, tineri si batrani, parinti si copii, fiinte masculine si feminine, toate unite prin legaturile vietii duse in comun si prin afectiune. Copilul se gaseste astfel introdus de la inceput intr-un esantion reprezentativ al societatii cu diversitatea ei de persoane, incrusisarea sa de generatii, cu prezenta la un loc a trecutului, a viitorului si cu profunda solidaritate care leaga intre ei pe toti membrii familiei, prezentul.

Carttel a subliniat bogatia afectivo-sociala a mediului familial enumerand,

in sanul  familei "complete" 14 situatii interpersonale sau relatii diferite :

1. relatii de la tata la mama 2. relatii de la mama la tata ; 3.relatii de la tata la fiu ; 4.relatii de la fiu la tata ; 5.relatii de la mama la fiica ; 6. relatii de la fiica la mama ; 7.relatii de la mama la fiu ; 8 .relatii de la fiu la mama ; 9.relatii de la tatal la fiica ; 10.relatii de la fiica la tata ; 11.relatii de la frate la sora ; 12.relatii de la sora la frate ; 13.relatii de la frate la frate ; 14.relatii de la sora la sora

In fata acestei bogatii si a acestei varietati, pe care obisnuit alte medii nu le ofera individului, nu putem sa nu-i recunostem familiei functia ei profund socializatoare.[4]

Prin familie, copilul participa deci la o viata sociala intensa si variata, inainte chiar de a fi constient de participare. Prin diferentele pe care le inmanunchiaza, familia da copilului cele  mai mari sanse de a se defini pe sine, punandu-si in acelas timp si modelele la care se poate referi individualitatea sa nascanda. Tocmai de aceea datorita apropierii dintre fiinte care o compun, familia este favorabila mai mult decat oricare alt mediu. Jocul identificarilor, al cautarii conformitatii cu altul si aceluia al diferentierii si al deosebirii de altul, familia este mediul din care va iesi la iveala in cele din urma personalitatea adolescentului, afirmandu-se in unicitatea ei.

Grupul familial joaca deci un rol important in achizitionarea de catre individ a coerentei personale ; in acest timp, datorita vietii de colectiv, copilul descopera in acest grup comportamentele de baza, ca de exemplu, apararea propriilor drepturi si respectul fata de drepturile altuia. In sanul familiei se desfasuara un joc continuu si variat de actiuni si reactii reciproce care asigura asimultan socializarea si individualizarea copilului.[5]

1.1.3.         Mediul cultural

Chiar de la nastere copilul este luat in intretinere de niste fiinte omenesti care il ingrijesc, la conduita caroara el reactioneaza si se adapteaza. Or, aceste fapturi, asa cum noteaza Almy, au dobandit unele moduri personale de a simti, de a gandi, de a-l hrani, de a-l imbaia, de a-l proteja, de a-i vorbi sau a vorbi despre el, de a-i da satisfactie sau de a-i impune anumite privatiuni, il invata in felul cel mai elementar sa devina o faptura umana ca si ei. Traind in fata ochilor lor si asociindu-l la viata lor, cei care inconjuara copilul, ii arata efectiv cum se traieste : ii dezvaluie comportamentul uman. Nu insa comportamentul uman in general, ci comportamentul lor, adica a acelor persoane care apartin unui grup social bine determinat, traind intr-o epoca determinata. Aceasta comportare este natural impregnate in influente culturale multiple, de opini, de prejudecati, de credinte, presupuneri, obiceiuri. Ea este incadrata cu o experienta seculara implicita si supusa presiunii preocuparilor si ideilor de moment. De aceea se poate spune ca un copil se naste intru candru prefabricat, determinat de o cultura data a carei expresie este familia si modurile ei de a proceda, mai cu seama educative,cadrul la care participa nu numai fapturile umane, ci si obiectele, conditiile materiale. [6]

"Familiile sunt necesare in primul rand pentru ca personalitatea umana nu este nascuta, ci fiindca ea trebuie construita prin procesul socializarii, scrie Parson. Familiile sunt "fabricile" care produc personalitati umane. Punand copilul intr-un anumit cadru cultural, familia ii propune si ii impune caile de realizare a naturii sale umane ; el va deveni uman potrivit cu formele de cultura pe care i le prezinta mediul familial. [7]

Familia ii ofera copilului cadrul de referinta afectiv, social, material, cadru impregnat de o cultura dupa care el isi va organiza aceste schimburi. Familia ii propune, pe deasupra, modele umane pe care el le va imita si de care se va diferentia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar si personalitate autonoma caracteristica. [8]

Doroty Nolton scria :

"Daca un copil traieste intr-un mediu de critici, el invata sa condamne.

Daca un copil traieste intr-un mediu ostil, el invata sa lupte.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ridiculizare, el invata sa fie timid.

Daca un copil traieste intr-un mediu de rusine, el invata sa se simta vinovat.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ingaduinta, el invata sa fie rabdator.

Daca un copil traieste intr-un mediu de laude, el invata sa aprecieze.

Daca un copil traieste intr-un mediu de corectitudine, el invata dreptatea.

Daca un copil traieste intr-un mediu de siguranta, el invata sa aiba credinta.

Daca un copil traieste intr-un mediu de acceptare si prietenie, el invata sa

gaseasca dragostea in lume."  [9]