Maltratarea copilului ca metoda de disciplinare

Maltratarea copilului ca metoda de disciplinare

Violenta familiala si maltratarea copilului. Cauzele principale ale violentei.

Desi e dificil de estimat numarul copiilor care sunt maltratati chiar de catre ai lor parinti, datorita rezervelor firesti ale acestora din urma de a raspunde la intrebarile anchetelor, diferitele studii intreprinse si statistici publicate indica ca acest numar este in crestere. In SUA au loc peste 3000 de violente indreptate contra copiilor aflati sub varsta de 16 ani. Peste 2000 dintre ei isi pierd viata ca urmare a acestei violente si, cel putin, un milion sunt amenintati cu o arma de foc sau cu un cutit.

Violenta in familie - este strans legata de diferite caracteristici structurale ale familiei, printre care venitul, ocupatia parintilor, sexul acestora si al copiilor, nivelul de instructie si modele de autoritate parentala.

Violenta familiala - este mai caracteristica pentru acele familii in care parintii au un nivel scazut de instructie, ocupatii modeste si venituri mici. Aceste familii sunt definite de norme si valori care par mai favorabile rezolvarii dificultatilor si problemelor de existenta prin mijloace agresive si violente in cadrul lor; raporturile dintre membrii familiei, dintre parinti si copii, au un continut cultural mai scazut, accentul fiind pus, in primul rand, pe valori practice si pe norme de utilitate imediata.

Violenta familiala apare, in acelasi timp, legata de problema saraciei, de dificultatile cu care trebuie sa se confrunte familiile care au un venit sub pragul saraciei. Familiile care sunt caracterizate prin tendinte de violenta impotriva propriilor lor membri si in special, contra copiilor sunt, in mod tipic, familii care trebuie sa se confrunte cu numeroase probleme de existenta. In afara de aceste caracteristici structurale, intervin si alti factori care intretin sau sporesc violenta familiala, cum sunt: lipsa de atasament intre soti, absenta afectiunii fata de copii, lipsa de apartenenta religioasa a membrilor, izolarea sociala a familiei fata de grupul de rudenie, de vecinatate sau fata de comunitate. In aceste familii, mamele tind sa-si maltrateze copiii mai mult decat o fac tatii, iar victimele agresiunilor sunt mai ales baietii, in proportie mai mare decat fetele. Mamele sunt mai agresive datorita implicarii lor in disciplina si controlul copiilor.

Violenta fizica nu apare brusc, ci ca urmare a unei treceri prin alte forme de violenta verbala si agresivitate fizica. Foarte des abuzul verbal insoteste formele fizice de violenta, dar si cuvintele singure pot avea efecte negative.

Tabel ce reprezinta cele 10 categorii de abuz verbal pe care acestia le-au considerat "niciodata capabile"

In sens generic, violenta inseamna utilizarea fortei si a constrangerii pentru a impune ceva, in mod silit, unei persoane. Din punct de vedere juridic, ea caracterizeaza folosirea fortei pentru a produce vatamare integritatii unei persoane.

M. Strauss apreciaza, in acest sens, ca violenta este "un act elaborat cu intentia de a produce o suferinta altei persoane". Cresterea violentei in cadrul familiei, i-a facut pe S. Steinmetz si M. Strauss sa descrie familia ca pe un veritabil "leagan al violentei", ca una dintre cele mai violente institutii sociale.

Violenta in familie si metodologia interventiei

Care este cauza violentei in familie? Stabilirea cauzalitatii presupune o analiza a violentei la urmatoarele nivelului: individual, familial/cuplu, vecinatate, comunitate, cultura, sistem economic sau epoca istorica, precum si o analiza a variabilelor: gene, simptome psihiatrice, atitudini individuale, moduri de gandire, performante in managementul furiei, atitudini sociale, influenta mediei, legislatie etc.

Agresiunea - este, in general, orice act de atac asupra unei persoane, care este neprovocat. Diferitele teorii din domeniul psihologiei sociale considera agresivitatea ca o exprimare inevitabila a energiei fizice (Freund), fie ca o functie de protectie a individului in raport cu alte agresiuni (Konrad Lorenz), fie ca un comportament invatat.

Teorii si studii biologice

Teoriile biologice despre agresiune si violenta pun accentul pe factorii genetici si neuropatologici. Unii sustin ca factorii sociali lucreaza in modificarea diferitelor laturi ale comportamentului, luand astfel nastere conceptul de biologie sociala.

Se considera ca accidentele craniene reprezinta o cauza a agresiunii in familie. La sfarsitul anilor '90, Rosembaum & al a publicat o serie de articole care evidentiau legatura dintre agresiune si traumatismele craniene - Rosembaum (1991/1994) si Hoge, 1989; . Astfel, ei, au descoperit ca multi dintre barbatii care abuzeaza au suferit in antecedent traumatisme craniene si mai tarziu au devenit violenti cu membrii familiei lor.

Teoria sistematica

Sustinatorii teoriei sistemelor explica violenta impotriva partenerului ca rezultat al actiunii sistemului familial. Cercetarile demonstreaza, de asemenea, prezenta traumelor emotionale si riscurilor de accidentari la copiii care sunt martori la atacurile violente intre membrii familiei.

Forme ale violentei in familie

Violenta in familie include: violenta fizica, rele tratamente aplicate minorului, limitarea dreptului, nerespectarea drepturilor, sentimentului, opiniilor, violenta intre frati, abuzul si violenta asupra membrilor mai varstnici ai familiei, etc.

Violenta in familie reprezinta o problema sociala, o problema de sanatate si o incalcare a drepturilor omului. De obicei, evenimentele nefericite debuteaza seara, in jurul momentului cinei, cand toti membrii se aduna in casa in jurul mesei.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

In familiile sarace aparitia celui de-al doilea copil duce la incidente violente; sau prezenta in familie a unei persoane bolnava cronic reprezinta un factor agravant.

La fel, sarbatorile sunt momente de escaladare a violentei. Violenta in familie reprezinta "orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie, impotriva altuia din aceeasi familie, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material (Legea nr. 127/25.035.2003). Violenta indreptata contra copiilor nu reprezinta un fenomen nou in istoria diferitelor societati. Copiilor li s-a negat identitatea, au fost umiliti, abuzati de parinti, educatori sau alte persoane, in asa fel incat istoria sociala a copilariei cuprinde un lung sir de violente, maltratari si rele tratamente. Cele mai grave sunt pruncuciderea sau infanticidul - care avea un caracter specific feminin, indreptat contra noilor nascuti, din cauza conditiilor economice, dar si absentei unei legislatii care sa o autorizeze. Alaturi de pruncucidere, practica abandonului copilului este tot o forma de infanticid, insa, deghizat, care reprezinta o practica obisnuita.

ABUZUL

Notiunea de abuz desemneaza, in limba romana, folosirea fara masura, a unor prerogative, incat actul respectiv devine o fapta ilegala. Exemplu: daca printre prerogativele unui parinte se numara si dreptul sau de a-si pedepsi copilul, abuzul provoaca daune copilului. In limba engleza, aceasta notiune are si semnificatia de maltratare, agresiune sau violenta. Din acest punct de vedere, abuzul nu se refera numai la o sanctiune fizica dar la orice act care are ca scop agresiunea indreptata asupra altui abuz (insulta de exemplu).

Notiunea de abuz cuprinde in continutul ei, si abuzul sexual, indreptat impotriva copiilor si adolescentilor - adica abuzeaza de o persoana care nu are nici discernamant si nici capacitatea de a se apara. "Tactici de control" folosite de abuzatori ca metode de "control" pentru a pastra puterea si sa-si domine partenerul sunt opt fragmente ale rotii de putere si control: intimidarea, abuzul emotional, izolarea, negarea si blamarea, folosirea copiilor, privilegiul masculin, abuzul economic, folosirea constrangerilor si amenintarilor.

In familie, abuzul este comis de catre membrii familiei, de cei in care copilul are incredere, de cei care se ocupa cu cresterea si ingrijirea lor. Un comportament este considerat intr-o societate data ca fiind abuziv daca el depaseste standardul cultural obisnuit al comunitatii. De exemplu: bataia peste fund sau o palma data unui copil, sunt considerate in Romania forme acceptabile de pedepse date de catre parinti.

Diverse forme ale abuzului asupra copilului

1)     Abuzul fizic presupune: folosirea fortei fizice de catre cel ce ingrijeste copilul, avand ca rezultat vatamarea copilului. Urmele sunt vizibile si merg de la simple vanatai , zgarieturi, pana la oase rupte.

Gulles si Straus (1996) prevad doua stadii de dezvoltare a paternurilor abuzive si de facilitare a factorilor destabilizatori ai abuzului; expresia violentei in abuzul fizic, vazuta ca modalitate de reducere a tensiunilor acumulate, dar si ca relatie la actiunea violenta a altei persoane asupra abuzatorului, si legimitatea actului violent explicat prin folosirea fortei in situatii sociale speciale.

2)     Abuzul sexual - e o categorie aparte de rele tratamente aplicate minorului. Acestea se refera la : atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, fortarea si obligarea minorului sa participe la activitati de natura sexuala sau asistarea unei alte persoane in timpul unor activitati care servesc la obtinerea de catre adult a placerii. Abuzul sexual impotriva copilului presupune implicarea de catre adult a copiilor dependenti/imaturi, a adolescentilor in activitati sexuale pe care nu le inteleg si la care nu sunt in masura sa consimta in constiinta de cauza sau care violeaza normele traditionale ale vietii de familie.

Sintagma abuz sexual aplicat copiilor este un termen generic ce acopera mai multe tipuri de comportament abuziv, chiar si pe cele care nu implica contact fizic direct (de exemplu: meditarea, sarutatul, palparea, masturbarea, sexul oral,) (Barker, 1995, apud Irimesc, 2003).

Abuzul sexual e implicarea unui copil intr-o activitate sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii. El mai presupune antrenarea copilului intr-o activitate realizata cu intentia de a produce placere sau de a satisface placerile unui adult.

3)     Abuzul emotional - Garbarino & at (1986, p.8) il considera ca fiind "atacul concentrat al unui adult asupra dezvoltarii constiintei de sine si a competentei sociale a copilului! Formele de abuz emotional sunt cele la care recurg parintii sub forma diverselor pedepse: izolarea copilului (legarea, incuierea lui in spatii inchise); terorizarea copilului, refuzul de a-l ajuta la solicitarea acestuia, degradarea, exploatarea, folosirea lui ca servitor, coruperea minorului prin invatarea unor comportamente neadecvate, antisociale, etc.

Copiii care sunt perceputi negativ de parintii lor sunt expusi la diferite grade de respingere. Ei sunt trecuti cu vederea, ridiculizati, respinsi si vazuti ca sursa a problemelor parintilor. Copilul este terorizat prin amenintari cu pedepse, cu parasirea sau alungarea - amenintarile ii creeaza o stare de anxietate, careia copilul cu greu ii face fata.

Copiii ai caror parinti sunt violenti unii cu altii - traiesc in anxietate si-si folosesc energia pentru a avea grija de ei insisi, in mod ironic, chiar si de parintii lor. Ei sunt adesea fortati sa-si asume responsabilitati in situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le faca. Nu le mai ramane decat foarte putina energie si bucurie pe care sa o investeasca in joaca, in relatiile cu alti copii si in invatatura.

Copiii ai caror parinti consuma droguri sau alte substante psihoactive - copilul e expus la anxietate si la situatii neprevazute pe care nu le poate intelege pentru ca parintii sunt preocupati de propriile lor nevoi si probleme (unii consuma droguri). Consumatorii de droguri folosesc adesea negarea si protectia ca mecanism de aparare. La fel ca in cazul abuzului fizic si al celorlalte forme de abuz emotional, copilul traieste sentimentul vinovatiei pentru ceea ce se intampla. Copiii consumatorilor de substante sunt afectati deja de la nivelul vietii intrauterine.

Jones (1973) a introdus diagnosticul sindromului de alcoolemie fetala pentru a arata deficientele innascute ce pot aparea, sindrom care se caracterizeaza prin: fizionomie specifica, malformatii congenitale, tulburari de crestere si retard mintal.

Cand mamele consuma droguri in timpul sarcinii, exista riscul ca nou-nascutul sa dezvolte simptome de abstinenta: tremuraturi, agitatie motorie, voma, diaree, crampe abdominale.

Esecul monorganic de dezvoltare (Miller, 1985) a fost definit ca o forma de neglijare emotionala a carei consecinta este retardul in crestere si greutate.

Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea lor se vad aruncati in mijlocul unui conflict cronic, in care unul dintre parinti il acuza pe celalalt, iar ei sunt fortati sa "ia partea unuia dintre ei".

Copilul pierde un parinte fara sa-i fie permis sa fie necajit sau sa ceara si sa primeasca ajutor. Closinski (1993) mentioneaza patru aspecte legate de separare si divort, care pot fi identificate ca abuz emotional:

copilul dezvolta o anxietate cronica de separare si sentimentul de vina, deoarece a fost de partea unuia dintre parinti;

copilul a fost folosit in mod constient sau inconstient spre a ajuta "functionarea" unuia dintre parinti. Exemplu: trimiterea de mesaje, spionare - in asemenea situatii, copilul va dezvolta tulburari psihosomatice si de comportament;

cazul rapirii copilului sau al separarii ilegale a acestuia de parinti;

cazul in care parintii se bat n prezenta copilului (Killén, 1999, pag. 32-39).

Divortul este flagel al societatii moderne. Casatoria incepe cu o iubire in care se sintetizeaza atractia trupeasca si cea spirituala, cu o iubire in care fiecare pretuieste taina celuilalt si afirma in iubirea spre celalalt disponibilitati nelimitate de a-l respecta ca persoana, de a accepta toate daruirile si oboselile pentru el. trupul fiecaruia devine pentru celalalt un transparent al zestrei lui spirituale (capata o adancime spirituala tot mai mare), fiecare devine pentru celalalt o taina mai necunoscuta, dar si tot mai indefinibila in acelasi timp.

Abuzul emotional e frecvent la familiile disfunctionale, iar efectele sale se vad atat in mediul familial, cat si in acel scolar. Abuzul emotional este mai greu de identificat, dar consta in umilirea, hartuirea, adresarea unor cuvinte abuzive, izolarea copilului. Whitman (1994) identifica urmatoarele forme: respingere, ignorare, terorizare, exploatare, izolare, coruperea copilului.

Exploatarea copilului consta in utilizarea copilului pentru satisfacerea nevoilor adultului. In cultura romaneasca e frecventa exploatarea copilului mai mare, mai ales daca este fetita, pentru a-i ingriji si creste pe cei mai mici.

Abuzul economic - este convingerea sau obligarea copilului sa desfasoare activitati aducatoare de venit. Neglijarea e incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emotionale. Acest lucru pune in pericol dezvoltarea copilului. Neglijarea consta in forme de rele tratamente prin care se omite asigurarea nevoilor biologice, emotionale si educationale ale copiilor, punand astfel in pericol dezvoltarea lor fizica, emotionala si sociala. Neglijarea se poate manifesta sub mai multe forme:

a)     Carente de crestere si dezvoltare: erorile din formula de preparare a hranei sugarului si copilului mic sunt cauze care genereaza scaderea in greutate (Schmitt, 1989);

b)     Neglijarea educationala: permiterea absenteismului - e considerata o forma de maltratare, daca parintele a fost informat asupra problemei si nu a luat nici o masura; neincrederea copilului intr-o forma de invatamant; ignorarea nevoilor speciale de educatie, etc;

c)      Neglijarea fizica: neasigurarea de catre parinte a conditiilor decente de trai si neacordarea ajutorului fizic copilului, mai ales in perioada cand este dependent de parinte; copilul nu e supravegheat, protejat, neglijarea imbracamintei adecvate. Neglijarea fizica este evidenta: copilul urat mirositor, cu haine nepotrivite si murdare, prost hranit si cu o igiena proasta, lipsit de ingrijiri medicale atunci cand se imbolnaveste, neprotejat de accidente, incepand de la cele casnice pana la cele rutiere -este copilul neglijat fizic;

d)     Neglijarea medicala - lipsa de interes a parintelui fata de sanatatea copilului, neasigurarea medicatiei, neprezentarea la medic;

e)     Neglijarea emotionala: Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul e foarte legat, de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzatoare care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

Ingrijirea si afectiunea inadecvata - neglijarea evidenta a nevoii copilului de afectiune, sprijin emotional; refuzarea ingrijirii psihologice, intarzierea in ingrijirea psihologica (exemplu: depresie cronica, tentativa de sinucidere).

Neglijarea emotionala afecteaza ceea ce numim "copilul neiubit", lipsit de dragoste. Lipsa dragostei va impiedica dezvoltarea normala a copilului, caci dragostea este marele motiv prin care copilul creste si se dezvolta

f)      Abandon si supraveghere inadecvata: comportamentul parintilor care isi abandoneaza copiii prin excluderea lor din familie, trimiterea pe strada sau dezinteres pentru cresterea si ingrijirea lor.

Legislatia romaneasca privind declararea judecatoreasca a abandonului a stabilit la 6 luni perioada maxima de timp dupa care un copil e declarat abandonat - adica parintii s-au dezinteresat, pe o perioada mai mare de 6 luni (Codul familiei, Ed. Lumina, Lex, Bucuresti, 1993, p. 59).

Din punct de vedere psihologic, declararea abandonului la 6 luni de dezinteres din partea parintilor biologici reprezinta o alta forma de maltratare a copilului. Intr-o familie in care violenta este la ea acasa, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza sunt profund neglijate, iar functiile parentale nu mai pot fi implinite. O mama victima a violentei familiale este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, de accidente, pericole fizice sau sociale. In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat sau abuzat; poate avea o dezvoltare fizica mai lenta; poate prezenta probleme emotionale si mintale: anxietate, culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si moarte, neincredere in sine, depresie; poate prezenta probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, insomnii, fuga de acasa, mutilare, consum de droguri si alcool, minciuna; poate avea probleme scolare: absenteism, modificari ale performantelor scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere scolare, tentativele de suicid; identificarea cu erou negativi.

Majoritatea teoriilor psihologice care se refera la maltratare au ca punct de plecare conceptia lui Freud (1959) - masochismul feminin. In aceasta formulare, femeia masochista e deschisa ca dorind sa fie batuta asemenea unui copil neajutorat dependent si rau, comportamentul violent fiind de fapt o forma de aparare impotriva dependentei fata de partener. Ca societate, trebuie sa ramanem fideli masurilor sociale care combat violenta indreptata asupra femeii.

Definirea fenomenului de maltratare a copilului poate fi facuta din punct de vedere legislativ, cultural si psihologic. Exista cateva elemente definitorii ale maltratarii copilului:

raport inegal de forte intre victima si agresor;

victima, copilul, se afla in ingrijirea agresorului;

agresorul are acces permanent la victima;

imoralitatea/iresponsabilitatea agresorului;

efectele sunt asupra dezvoltarii copilului: incetinirea, stoparea sau regresia in dezvoltarea acestuia;

maltratarea poate fi produsa prin omisiunea unor nevoi ale corpului (neglijarea) sau prin comiterea unor acte negative impotriva copilului (abuz);

abuzul se face cu intentie distructiva;

neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiscretiei si ignorantei parentale fata de nevoile copilului.

Din punct de vedere al interventiei in maltratare, se identifica doua categorii de copii:

1)     Copiii in situatii de risc al maltratarii: repararea precoce a riscului poate conduce la masuri care sa previna producerea maltratarii. In general necesita in sprijin pentru familie;

2)     Copii victime ale maltratarii: in general se evolueaza locul, forma, asocierea leziunilor, in relatie cu varsta copilului si cu marturiile acestuia (explicite sau implicite, in comportamentul copilului). Adesea, prin indepartarea copilului de relatia maltratanta semnele dispar, ceea ce constituie o dovada in plus a maltratarii. Din punct de vedere legislativ, in Romania, incriminarea relelor tratamente aplicate copilului se poate face conform Codului Penal, care sanctioneaza agresiunile produse asupra unei persoane de catre alta. Conform Codului Familiei care prevede decaderea din drepturile parentale a acelor parinti care aplica rele tratamente copilului, si conform Legii nr. 108/1998, care reia Ordonanta de Urgenta nr. 26/1977, privind protectia copilului aflat in dificultate.

Evaluarea problemelor specifice, referitoare la articolul 19, impune considerarea urmatoarelor articole:

Articolul 9: separarea de parinti;

Articolul 18: responsabilitatea parentala;

Articolul 20: ingrijiri alternative;

Articolul 24 (3): protectia copilului impotriva practicilor traditionale;

Articolul 25: evaluarea periodica a plasamentului si tratamentului copiilor;

Articolul 28 (2): disciplina fara violenta in scoala;

Articolul 34: protectie impotriva exploatarii sexuale;

Articolul 37: protectie impotriva loviturii, tratamentelor inumane sau degradante;

Articolul 38: conflictul armat;

Articolul 39: masuri de reabilitare pentru victimele violentei.

Din punct de vedere cultural, in Romania, diferitele forme de violenta sunt bine tolerate de catre societate, conform Studiului intreprins de End Physical Punishment og Childern Wordwide (EPOCH) in 1992. Exemplu - 96% din populatia adulta din Romania nu considera ca a palmui copilul inseamna a-l umili; si 84% dintre parinti utilizeaza palmuirea copilului ca metoda de educatie.

Unii spun ca maltratarea este o consecinta directa a saraciei: statul nu are bani pentru a rezolva problemele caminelor care gem de orfani; trebuie structuri sociale, acte, timp, proceduri complicate si mai ale, bani.

Formele tipice de maltratare - merg de la simpla palma pana la lovirea cu pumnii, cu bratul, si chiar cu aruncarea unor obiecte asupra victimei. Cel mai adesea victime ale acestor violente sunt baietii. Aproximativ 24% din victime au varsta cuprinsa intre 12 si 17 ani. Majoritatea parintilor care recurg la asemenea agresiuni, considera pedepsele fizice un mijloc principal de disciplinare a copilului pentru a se conforma regulilor de comportare impuse de familie. In multe tari aceste pedepse insotesc procesul de socializare primara, fiind aplicate chiar in primul an dupa nasterea copilului, continuand pana in anii adolescenti.

Aceste pedepse depasesc, de multe ori, granitele permise, soldandu-se cu raniri grave, mergand pana la fracturi si traumatisme. Evidentele arata ca cea mai mare dintre cauze este ca: parintii care recurg la aceste mijloace violente au crescut si au fost ei insisi educati intr-un mediu familial caracterizat de violenta, fiind supusi chiar ei maltratarilor.

Maltratarea copilului ca forma de educare

Maltratarea copilului reprezinta toate formele de rele tratamente fizice si/sau emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip, al caror consecinte sunt daune actuale sau potentiale aduse sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitatii lui, in contextul unei relatii de raspundere, incredere sau putere.

Maltratarea este o manifestare a violentei fata de copii, profitandu-se de diferenta de varsta, forta (fizica, psihica, economica) dintre adulti si copii, provocand intentionat afectarea fizica si/sau psihica a acestora. Maltratarea este prezenta la toate nivelurile: societal, organizational (mediu scolar) si grupal (principal in familie) si in microgrupurile de socializare ale copiilor. Cel mai frecvent se gasesc in familie ( sub diferite forme) unde ar trebui sa constituie un mediu securizant pentru copil si nu asemenea probleme.

Acest lucru mai este intalnit:

in institutii de ocrotire (abuzul unui copil asupra altuia);

in strada - prin faptul ca permite intalnirea unor persoane si grupuri sociale diverse, constituie un mediu favorizat pentru comportamente deviante care pot produce afectare fizica somatica, emotionala sau chiar sexuala;

in scoala - in mediul vocational si de timp liber (exemplu: meditatorii, profesorii, antrenorii - folosesc copiii) si nu in ultimul rand Mass-Media prin prezentarea frecventa a unor materiale cu caracter de violenta.

Maltratarea poate fi de mai multe feluri, impletindu-se una cu alta si anume: abuzul fizic are si consecinte psihice; abuzul sexual e insotit de efecte psihice;

Abuzul economic poate deveni abuz fizic (daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului), abuz emotional (mai ales daca munca este umilitoare) sau abuz sexual (prostitutia, pornografie).

Rejectarea este atunci cand adultul indeparteaza copilul de el si refuza sa-i recunoasca valoarea - adica-i tot maltratare.

Izolarea - copilul nu are posibilitatea stabilirii unor contacte sociale sau se ala intr-un loc unde nu poate interactiona.

Terorizarea - copilul e amenintat verbal, intimidat si infricosat cu "arme" fizice si psihologice.

Degradarea - copilul este tratat ca fiind inferior, este umilit si depreciat.

Coruperea - copilul e incurajat si indrumat sa desfasoare acte antisociale care conduc la comportamente neaceptabile social sau chiar criminale.

Exploatarea - copilul e folosit in avantajul si pentru profitul adultilor. Negarea raspunsului emotional - adultul in grija caruia se afla copilul ignora sau neglijeaza copilul.

Maltratarea copiilor in Romania

In Romania, legislatia nu cuprinde proceduri clare pentru sanctionarea parintilor care isi maltrateaza copiii. Deoarece cazurile de maltratare nu sunt raportate autoritatilor, singurele care ne informeaza sunt sectiile de urgenta ale spitalelor si, mai ales, cele specializate in arsuri si chirurgie plastica. Exista, desigur, situatii intre situatii, dar cele mai dramatice sunt cele in care copiii nu vor sa se mai intoarca acasa, de teama vietii de acolo, sau cele in care parintii nu se mai intereseaza de copii.

Au fost copii care au revenit dupa cateva luni cu un alt "accident" sau familii unde copiii au ramas mutilati pe viata, din neglijenta parintilor. Pe acesti "parinti" nu-i pedepseste nimeni, desi incadrari legale exista.

Definitii si evaluari ale maltratarii minorilor

Ca tip de sanctiune fizica aplicata de parinti copiilor lor, notiunea de maltratare implica numeroase definitii si interpretari cu caracter mora, juridic sau educational. In engleza, aceasta notiune este echivalenta cu cea de abuz (abuse) care desemneaza o serie de actiuni deliberate (lovituri, raniri, injurii) destinate sa aduca daune, din punct de vedere fizic si emotional victimei, actiuni care sunt contrare normelor sociale care solicita protejarea minorilor.

Codul penal roman foloseste, in acest sens, notiunea echivoca de "rele tratamente aplicate minorilor" stabilind, in articolul 306, ca "punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani".

In schimb, nu se specifica de la ce punct bataia aplicata unui copil de catre parinti devine agresiune condamnabila si sanctionabila din punct de vedere juridic.

"Bataia - spune un vechi proverb romanesc - este rupta din rai!" Este ea numai pura violenta sau reprezinta si o masura educativa, adeseori cu caracter benefic pentru conduita minorului? La aceste intrebari pot raspunde pedagogii, psihologii sau sociologii.

Pentru unii specialisti, pedepsele fizice aplicate copiilor de catre parinti constituie o solutie legitima. Aceleasi sanctiuni fizice aplicate de persoane straine, care nu au relatii de tutela, sunt considerate delicte penale. In Suedia, de exemplu, se interzic pedepsele aplicate de parinti sau educatori. Scopul legislatiei in acest domeniu nu consta in sanctionarea celor care incalca aceste reglementari; motiv pentru care aceasta lege nu este incorporata in codurile penale ale tarilor respective.

Comportamentele antisociale si delicventa pot fi asociate eventualelor distorsiuni ale relatiilor intrafamiliale pe care copilul le-a putut avea ca model.

Putinele dovezi par sa sustina ipoteza conform careia principalul factor ar fi reprezentat de esecul stabilirii relatiei de atasament in prima copilarie - atasament fata de mama, prieten de aceeasi varsta sau de un alt adult.

Dezarmonia si violenta domestica au fost asociate invariabil cu comportamentul antisocial al copilului. Efecte benefice au fost inregistrate in cazul copiilor care s-au bucurat de relatii afectuoase - completate de o supraveghere constanta.

Majoritatea parintilor care recurg la agresiuni sunt fie femei agresate de sotii lor, fir barbati care isi agreseaza sotiile. Acesti parinti considera pedepsele fizice ca un mijloc principal de disciplinare a copilului pentru a se conforma regulilor de comportare impuse in familie. O alta forma de agresivitate indreptata contra copiilor este abandonul - care este un act de mare agresivitate de tip special: agresivitatea prin demisie. Acest act implica intotdeauna depasirea pragului dintre normal si patologic.

Abandonul copiilor si imoralitatea

Acestea sunt doua consecinte grave ce urmeaza aproape cu regularitate dezbinarea familiei prin divort. Sunt si situatii in care unul dintre parinti foloseste pe copii in denigrarea si minarea celuilalt pentru obtinerea de avantaje sau pentru acoperirea unor pacate sau patimi personale, speculand varsta si mica putere de intelegere a copiilor in problemele grave cu care s-au confruntat cei doi soti. Dar, intalnim si situatii cand copiii de frageda varsta, din casatorii dezbinate, ajung pe drumuri, si de care trebuie sa se ocupe societatea si Biserica.

Familia crestina e numita de Sfantul Ioan Gura de Aur , spre deosebire de Biserica mare, "biserica mica". Copiii sunt pentru parintii lor imbold puternic spre munca si economie, dar si spre sfintenie, antrenandu-i spre cat mai multe virtuti si fiindu-le o puternica pavaza contra ispitelor din afara. Prezenta copiilor exercita o cenzura morala eficienta asupra conduitei parintilor. Din dorinta si grija de a-i face cat mai buni, si mai fericiti, parintii simt datoria de a le oferi copiilor toate conditiile.

Atitudinea moralei crestine ortodoxe fata de avort, divort, abandonul copiilor, imoralitate, etc.

Familia - este prima si cea mai mica celula a organismului social si o biserica mica in marea comunitate a Bisericii. Originea casatoriei si deci a familiei sta in insasi natura sociala a omului si a vietii lui, precum si in vointa lui Dumnezeu exprimata pozitiv la crearea omului: "Si a zis Dumnezeu: «Sa facem pe om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra». Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau. a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand : «Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul»" (Fac. 1, 26 - 28). Avand in vedere rostul divin natal al casatoriei, definitia data acesteia, acceptata de Dreptul civil, suna simplu: "Casatoria este impreunarea legitima a doua persoane de gen diferit, ca sa vietuiasca in comunitate nedespartita, sa nasca copii, sa-i creasca si sa se ajute reciproc". Prin urmare, in lumea Moralei crestine ortodoxe si a dreptului canonic, casatoria este legatura si unirea monogama dintre un barbat si o femeie pentru toata viata si o participare reciproca la dreptul divin si uman. Harul Tainei Cununiei consfinteste si da putere dumnezeiasca daruirii reciproce ce si-au fagaduit-o cei doi, un barbat si o femeie, in totala libertate de decizie pentru a duce viata in doi, bucurandu-se deopotriva de drepturile divine si umane ale acestei legaturi matrimoniale in iubire, o data cu implinirea indatoririlor. Dupa Codul civil, casatoria poate fi: obligatorie, impusa deci tuturor cetatenilor care doresc sa se casatoreasca, sau facultativa, cand ramane la aprecierea fiecaruia de-a incheia o cununie sau o casatorie civila.

Casatoria este definita: unitatea celor doua persoane intr-o singura fiinta, intr-o singura esenta; sau inca: uniunea intr-un corp si un suflet, dar ca doua persoane. Ca protoparinte al neamului (nostru) omenesc, Adam implica totdeauna pe Eva sau, cum spune Paul Evdokimov, "Adam a fost intotdeauna Adam - Eva".

Familia este prima alcatuire de viata obsteasca si samburele din care cresc toate cecelalte forme de viata sociala. Ea e mediul cel mai prielnic pentru nasterea, dezvoltarea si desavarsirea fiintei umane. De aceea, avortul este o crima cu premeditare. Copilul are o neaparata nevoie de ajutor neincetat al parintilor sai, care in aceasta lucrare nu pot fi nici substituiti si nici intrecuti de nimeni.

Copiii care reprezinta "fondul de aur al neamului" sunt stimulente si puteri innoite care sporesc potentialul natural uman, afectiv, energetic si spiritual al poporului carora apartin, contribuind la regenerarea fiintei noastre spirituale. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 52, considera atat de vinovate pe femeile care suprima fatul, ca si pe cele care-si parasesc copiii, nu-i hranesc si-i expun milei publice. Canonul 36 al Sfantului Ioan Pastorul prevede ca "femeii care nu-si ingrijeste fatul sau si din cauza neglijentei dansei avorteaza i se da pedeapsa pentru uciderea premeditara."

Sfantul Iustin Artirul (Apologia pro christianis 29; P.G.VI. 373) si Clement Alexandrinul (Stromata in 233, P.G. VIII, 1089) afirma ca omul nu-i este ingaduita casatoria decat in vederea continuarii speciei umane si ca o piedica in calea desfranarii. "Sunt doua motive pentru care a fost instituira casatoria. pentru a face pe om sa se inmulteasca cu o singura femeie si pentru a face copii".

Prin copii, sotii intra in relatii mai bogate si variate cu societatea. Dar o familie care nu are copii nu este necesara in mod deplin societatii. Familia promoveaza coeziunea sociala, bisericeasca, nu indivizi izolati sau singuratici. In ansamblul ei, violenta antreneaza violenta, iar aceasta nu este altceva decat reflectarea unui anumit climat social si familial, in care domina modelele de agresivitate si unde duritatea si brutalitatea constituie modalitati specifice de solutionare a conflictelor.