Devianta

Devianta

Drumul parcurs de individ de-a lungul existentei sale de la biologic la cea sociala, in esenta reprezinta drumul umanizarii si socializarii acestuia. Acest fenomen se realizeaza treptat prin extinderea si mentinerea unui echilibru continu in relatia cu mediul ceea ce echivaleaza cu ridicarea sa de la conduitele primare, inferioare la conduite superioare sociale. Procesul de umanizare si socializare a fiintei umane nu este un fenomen simplu, supus unei coordonari totale si certe. In timpul acestui proces intervin factori care favorizeaza dezvoltarea conduitelor fie in sens pozitiv sau in sens negativ. Diversele manifestari exprimate conduite, constituie criteriul de evaluare a nivelului de constiinta pe care l-a atins in doborarea sensului social al vietii precum si gradul devierilor de conduita asimilate.(Boroi Al., 2006)

In cadrul societatii exista mai multe sisteme de norme (morale, culturale, religioase, juridice, etc) consecrate prin reguli scrise sau nescrise, transmise, raspandite si sanctionate orice abatere sau atitudine contrar acestora se incadreaza in functie de devianta.(Petcu M., 1999)

In orice societate pot aparea diferite tipuri de comportament, cu manifestari mai mari sau mai mici de trasgresiune a normelor care in functie de anumite criterii pot lua forme de devianta sau criminalitate (delincventa).

Notiunea de "delincventa" a fost utilizata pentru prima data in anul 1938 de catre sociologii americani, cum ar fi, Sellin T., care defineste acest termen astfel: "ansamblul de comportamente indreptate impotriva normelor de conduita sau ordinii institutionale" si de catre Merton R care considera devianta drept "o reactie sociala normala a oamenilor normale in conditii anormale". (Radulescu S., 1994, p. 9- 20).

Devianta poate fi definita dupa 2 criterii (Marica M.A., 2007) astfel: dupa criteriul normativ, devianta reprezinta o conduita care incalca normele scrise sau nescrise ale societatii. Actul devine deviant cand prin norma incalcata rezulta drept consecinta dezaprobarea sociala; in cazul in care actul nu este dezaprobat i se ridica gradul de abatere.

Al doilea criteriu este cel statistic care defineste devianta asemenea unei abateri semnificative de la media compomportamentala a membrilor societatii.

Durkheim É. (1974, p.100-110), afirma ca "media" delimiteaza "omul mediu", caci tipul normal se confunda cu "tipul mediu".

In concluzie am putea afirma ca devianta reprezinta un tip de comportament care se opune celui mediu conformist, prin abaterea de la normele societatii; astfel incalcarea normei nescrise, reprezinta devianta toletara,(Boncu Stefan, 2000), deoarece societatea nu considera o abatere periculoasa pentru societate incat sa fie sanctionata prin lege.

Un act uman in orice forma s-ar obiectiva nu se poate desprinde de autorul lui. Chiar si cel mai simplu gest realizat poarta pecetea aceluia care l-a facut. (Tiberiu, B., 1973)

Actiunile aberante pentru care exista pedepse pentru cei care le comit sunt considerate deviante din punct de vedere legal constituind clasa delictelor. Astfel autorul unui delict este considerat un deviant.

Doron R., Parot F., (2006) considera ca deviant este cel care devine etichetat astfel in functie nu numai de abaterile de la medie, dar si alte criterii, de sex, statut, varsta, nivel socio-economic si cultural, sau ca exprimare a unei divergente a normelor de catre unul sau mai multi membrii: fie prin incapacitatea personala sau sociala (boala, sociopatie) conducand la o devianta anticonformista.

Radulescu S. si Banciu D. (1996) considera ca in ansamblul formelor particulare de devianta, delincventa reprezinta gradul cel mai ridicat de periculozitate sociala deoarece afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si incalca regulile si normele morale sau juridice care orienteaza comportamentele indivizilor.

Delincventa include acele violari si incalcari ale normelor penale care protejeaza ordinea publica de asemenea drepturile si libertatile individuale, chiar si viata sanatatea cat si integritatea indivizilor. (Turliuc M.N., 2007)

Sutherland H.E considera ca comportamentul delincvent prezinta urmatoarele caracteristici:

a). are o serie de consecinte negative, adica prejudiciaza interesele societatii

b).face obiectul unor interdictii formulate de legea penala

c). prezinta o intentie antisociala delinberata, urmarind un scop distructiv

d). fapta este incriminata si sanctionata de legea penala

Ca fapta antisociala comuna in societate delictul presupune actiunea unei anumite personae, care atenteaza (cu discernamant) la anumite valori si relatii sociale ce sunt protejate de normele de drept penal (Oancea, I. 1971)

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Unii cercetatori precum Durkheim É. (1974) considera delictul ca un "fenomen normal" cu conditia ca ea sa nu depaseasca anumite limite care fac imposibila functionarea societatii si convietuirea individului". Delincventa cuprinde acele abateri si incalcari ale normelor de conduita care "ofenseaza unele sentimente colective" necesitand anumite masuri de aparare sociala si de reprimare a conduitelor periculoase.

Delincventa este constituit din diversitatea infractiunilor sanctionate penal. Acesta este reprezentata de activitatile agresive si daunatoare reprimate legal. Conduitele simptomatice sunt cele care exprima prin transgresiune reguli sociale si interdictiilor a caror semnificative variaza de la un apel pana examinarea unei tulburari psihopatice. De asemenea se poate observa in "adolescenta ca ea are un character tranzitoriu, reactional, dar poate exprima conflictele unei organizarii personale de stare de limita de nervoza structurata sau psihoza". (Doron R., Parot F., 2006, p.78-100).

Termenul de infractiune reprezinta o fapta a omului, un act de conduita exterioara, aceasta este interzis de lege sub o sactiune specifica, represiva care este pedeapsa,(Bulai, C., 2009, p.54-60)

Codul penal a consacrat pentru prima data o definitie generala a infractiunii in art. 17 ca fiind "fapta care reprezinta pericol social savarsita cu vinovatie si prevazuta in legea penala. (Boroi, Al. 2006, p. 33-37).

Acest fenomen complex imbraca urmatoarele aspecte: material, uman, politic, judiciar, moral (Pascu I., Draghici V., 2004):

a). aspectul material: este reprezentat prin faptul ca infractiunea constituie un act de conduita exterioara, o manifestare de energie fizica in scopul producerii modificarii in lumea obiectiva

b). aspectul uman : demonstreaza ca infractiunea reprezinta un act de conduita al omului, expresie a personalitatii faptuitorului

c). aspectul social: infractiunea este savarsita de o persoana fizica si este vatamatoare sau periculoasa pentru o anumita valoare sociala importanta din societate, iar cel moral-politic, priveste atitudinea morala politica a faptuitorului fata, de valoare sociala

d). aspectul juridic al infractiunii deriva in aceea ca ea constituie incalcarea unei obligatii juridica de conformare prevazute de norma incriminatoare

Autorul infractiunii este numit infractor.

Infractorul reprezinta persoana care a savarsit in calitate de autor sau complice o infractiune. (Boroi Al., Gorunescu M, Popescu M, 2004)

Amza T. (2002, p. 130) numeste infractorul, criminal si-l defineste astfel: "individual care a comis o infractiune cu vinovatie sau la care a participat ca autor, complice sau instigator."

Infractiunea nu constituie doar o manifestare exterioara a omului, ea este insotita de o atitudine psihica care precede sau insoteste activitatea exterioara. Aceste procese psihice alcatuiesc tocmai latura subiectiva a infractiunii. Latura subiectiva pe langa vinovatie mai contine si subelemente secundare, aceasta fiind, mobilul infractiunii si scopul. (Butiuc, C-tin, 2002).

Fazele de desfasurare a actului intentionat sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea infractionala din momentul conceperii sale pana in momentul producerii urmarilor socialmente periculoase.

Bogdan T. (1973) enumera 3 faze ale actului infractional si anume:

1.               Faza preinfractionala: constituie premisele subiective ale comiterii faptei, aceata fiind determinata atat de predispozitiile psihice cat si de factori exteriori

2.               Luarea deciziei de a comite infractiunea este realizata cu ajutorul laturii imaginative fiind sprijinita pe actiuni concrete. Aceasta hotarare se caracterizeaza prin activism, realizarea actelor preparatorii presupune apelarea la mijloace, instrumente, complici, culegere de informatii, etc.

3.               Faza infractionala propriu-zisa: este faza trecerii la actiune care se asociaza cu trairea unei stari emotionale intense

4.               Faza postinfractionala: in aceasta faza individual cauta sa se sustraga indentificarii cautand sa convinga autoritatile de nevinovatia sa, apeleaza la strategii cum ar fi indepartarea de la locul faptei, in alte cazuri infractorul se afla in preajma pentru a urmarii desfasurarea cercetarilor.

5.               O a patra faza este cea a urmarilor ce se caracterizeaza prin producerea rezultatelor necesare pentru realizarea laturii obiective ale infractiunii.

Atunci cand delictul vizeaza minori, putem vorbi de delincventa juvenila. Termenul de "delincventa juvenila" a intrat in uz in ultimile decenii, provine de la termenul francez "delinquance juvenile", ce desemneaza devierile de la normele sociale si penale savarsite de minori pana la 18 ani si sanctionenate juridic.(Tanasescu I, Tanasescu C., Tanasescu G.,2003)

In franceza termenul de "delincventa" se refera la ansamblul de infractiuni comise intr-un an" fiind utilizat pe rand cu cel de criminalitate.

In cadrul psihologic din spatiul romanesc el a fost preluat pentru a face diferente dintre intre infractiunea comisa de adulti si cea de minori.

Termenul de delincventa juvenila desemneaza comportamente aberante ale tinerilor care transgreseaza legea dar si a celor care se integreaza in anturaje cu potential delincvent, cu comportamente de evaziune cum ar fi fugi, vagabondaj, etc.

Intr-o societate pot aparea diferite tipuri de comportament atat conformiste, inovatoare, cat si non conformiste evazioniste sau deviante; societatea apreciaza diferentiat stimuland unele si respectand altele. Modalitatea de apreciere a comportamentului se face prin intermediul "controlului social".

Controlul social reprezinta un ansamblu de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora sunt impuse individului o serie de interdictii constrangeri pentru respectarea normelor si valorilor dezirabile, totusi sunt premise anumite actiuni, fiind apreciate conduitele conforme cu modelul normativ si cultural.(Boncu, S, 2000)

Controlul social pozitiv se fundamenteaza pe asimilarea de cunostinte de catre indivizi a valorilor si regulilor de convietuire sociala si motivatia de a le respecta. Controlul social negative se bazeaza in special pe temerile individului care va fi sanctionat in cazul nerespectarii normelor si regulilor sociale.

Mijloacele controlului social constau intr-o serie de instrumente de presiune si persuasiune organizate si neorganizate direte si indirecte, formale si informale, constiente si difuze etc., menite sa influienteze indivizii pentru a respecta normele, valorile si regulile.

Delinventa juvenila incepe sa apara odata cu varsta adolescentei, in aceasta periorada incep sa apara conflicte de autoritate, conflicte de idei si conflicte afective. Adolescentul se revolta impotriva atitudinii "protectioniste" si "paternaliste".( Pruna T., 1994)

Definitia delincventei juvenile a preocupat un numar mare de cercetatori pornind de la evidentierea caracteristicilor specifice personalitatii delincvente minorului pana la realizarea unui "profil psihologic" al acestuia: inclinatia catre agresivitate, instabilitate emotionala generata de carente educationale, inadaptarea sociala provenita din exagerbarea sentimentului de insecuritate, duplicitate comportamentala, dezechilibru existential.(Rusnac S. 2000)

Multe cercetari considera ca delincventa ar trebui definita din prisma conceptului de maturizare sociala; astfel delincventa apare ca un individ cu o insuficienta maturizare sociala si cu dificultati de integrare in societate, intra in conflict cu cerintele unui anumit sistem valorico- normative chiar si juridice. Delincventa prezinta un deficit de socializare, ce este determinat de perturbarea sau insuficienta proceselor de asimilare a cerintelor mediului sociale.

La multi indivizi devianti intalnim decalaje intre nivelul maturizarii intelectuale pe de-o parte si nivelul dezvoltarii afectiv motivationale si cu caracterial-actional, cat si dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentimentele morale, ori o perturbare intelectuala cat si o perturbare afectiv-motivational si caracterial.

Abilitatile intelectuale scazute predispun copii la dificultati de adaptare scolara si fiecare dintre acestea este asociata cu un comportament delincvent. Abilitatile intelectuale scazute sunt asociate cu dificultati psihosociale, delincvente crescuta reprezinta o manifestare a acestei dificultati.(Marcelli D.,Berthaut E., 2007)

Stima de sine scazuta a adolescentului reprezinta o apreciere realista a experientelor negative de viata ale acestuia si a esecurilor si nu cauza dificultatilor; de asemenea o slaba apreciere a propriei competente va duce la execerbarea propriei probleme de catre adolescent.

Tulburarea de personalitate caracterizata prin neglijarea obligatiilor sociale independente fata de ceilalti o violenta impulsiva si o insensibilitate rece. (Enachescu C-tin, 2008)

Enachescu C-tin (2007) numeste indivizii cu tulburari de comportament, sociopati. Sociopatiile reprezinta "Tulburari de personalitate la care predomina manifestarea antisociala".Acesti indivizimanifesta o indiferenta comportamentala fata de normele sociale admise, iar pedepsele aplicate le modifica putin sau deloc comportamentul. Acesti indivizi suporta foarte greu situatiile frustrante proiectand asupra celorlalti propriile situatii conflictuale.

Lazarescu M., Nirestean A. (2007) denumeste fenomenul de infractionalitate psihopatie. Conceptul de "psihopatie" delimiteaza in linii mari subpopulatia infractionala, penitenciara, care incalca regulile sociale, morale de-a lungul vietii, anumite trasaturi de personalitate deviante siun anumit model de manifestare longitudinala.

Radulescu S. si Banciu D (1996) sustin mentinerea unor pedepse fata de aceste fapte considerate imorale, deoarece pedepsele au rol perceptive asupra unui numar mare de indivizi; "etichetarea" si "stigmatizarea" delincventului constituie un avertisment pentru alti indivizi care ar putea fi corupti. Totusi exista cercetatori care sunt impotriva deoarece procedele de depistare, sunt greoaie, iar aplicarea legii sunt ineficiente si costisitoare; stigmatizarea conduce la marginalizarea individului ingreunand reinsertia individului lor morala in societate, reactia sociala fata de delictele sexuale este adesea discriminatorie.

Sinuciderea considerata de multi cercetatori drept o forma externa de devianta si este sanctionata moral si penal in unele sisteme legislative dominante de religia crestina constand din pedepse impuse familiei si corpurilui victimei.(Radulescu S., 1996).