Proteinele (sau protidele)

Clasificarea alimentelor

Cred ca acest capitol este singurul putin mai complicat de citit si mai dificil de asimilat, din cauza caracterului sau tehnic, lucru pentru care veti avea bunavointa sa ma iertati. Restul cartii va putea fi citit, daca vreti, ca un roman.

De-a lungul intregii expuneri, voi mentiona diverse categorii de alimente. Se cuvine sa stiti despre ce este vorba, altfel intelegerea globala a metodei risca sa va scape.

Am incercat sa reduc capitolul de fata la cea mai simpla expresie a sa. Prin aceasta, inteleg ca nu contine decat esentialul a ceea ce trebuie sa stiti.

Daca, totusi, veti incepe sa cascati si veti adormi dupa al zecelea rand, treceti repede la rezumatul capitolului. Dar inainte de a aborda metoda propriu-zisa, va trebui neaparat sa va intoarceti la el, altfel asimilarea acesteia poate fi compromisa.

Alimentele sunt substante comestibile care contin un anumit numar de elemente organice, ca: proteinele, lipidele, glucidele, precum si saruri minerale si vitamine. Totodata, ele sunt compuse si din apa si materii nedigerabile, ca fibrele.

A. PROTEINELE (sau PROTIDELE)

Acestea sunt celulele organice ale materiei vii, adica ale muschilor, organelor, ficatului, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cei mai simpli componenti, numiti aminoacizi. Unii dintre acestia sunt fabricati de catre organism. Majoritatea celorlalti aminoacizi provin insa dintr-un aport exterior, realizat prin intermediul alimentatiei, in care proteinele pot avea o dubla origine:

origine animala: cantitati mari se gasesc in carne, peste, branza, oua, lapte;

origine vegetala: in soia, migdale, alune, cereale integrale si in unele leguminoase.

Idealul este de a consuma atat proteine de origine vegetala, cat si proteine de origine animala.

Proteinele sunt indispensabile pentru organism:

pentru constructia structurilor celulare,

ca eventuala sursa de energie, dupa transformarea in glucoza (ciclul KREBS),

pentru producerea anumitor hormoni si neuromediatori[1],

pentru constituirea acizilor nucleici (necesari reproducerii). Un regim alimentar cu deficit de proteine poate avea grave, consecinte asupra organismului: topirea muschilor, ofilirea pielii etc.

Ratia zilnica de proteine trebuie sa fie de circa 60 grame la copil, si de grame la adolescent.

La adult, ea trebuie sa reprezinte un gram pe kilogramul de greutate, cu un minimum de 55 de grame pe zi la femeie, si de grame pe zi la barbat.

Altfel spus, consumul de proteine, pentru un adult, trebuie sa reprezinte cel putin 15% din aportul energetic zilnic. Daca insa consumul de proteine este, intr-adevar, prea mare, iar activitatea fizica este insuficienta, reziduurile proteice vor persista in organism si se vor transforma in acid uric, substanta responsabila pentru imbolnavirile de guta.

Cu exceptia oului, proteinele animale sau vegetale nu aduc cantitatea echilibrata de aminoacizi necesari organismului.

Absenta unui aminoacid poate constitui "factorul limitativ" care sa stanjeneasca asimilarea altor aminoacizi. De aceea, alimentatia trebuie sa asocieze proteinele de origine animala cu cele de origine vegetala.

O alimentatie bazata numai pe proteine vegetale (vegetarianism) ar fi dezechilibrata, ar fi lipsita, in special, de cisteina, ceea, ce ar provoca tulburari ale cornoaselor (unghii, par).

In schimb, un regim vegetarian, care include oua si lactate poate fi echilibrat.