Organisme si alimente modificate genetic

ORGANISME SI ALIMENTE MODIFICATE GENETIC

O problema actuala cu privire la securitatea si siguranta alimentara este

reprezentata de crearea si utilizarea industriala a orgasnismelor modificate genetic.

Recent, dupa cum se stie, au fost create plante transgenice de importanta

majora in agricultura si alimentatie cum sunt: porumbul si cartofii rezistenti la daunatori;

fasole, soia toleranta la glifosfat (ierbicid); tomate cu coacere intarziata si continut ridicatin substanta uscata; etc.; precum si animale transgenice obtinute cu ajutorul tehnicilor deinginerie genetica.

In ceea ce priveste alimentele, comparativ cu cele traditionale, noile

alimente "Novel Foods" pot fi integrate cu alimentele si ingredientele alimentare carecontin si sunt alcatuite din organisme modificate genetic sau cu alimente si ingredientealimentare produse din organisme modificate genetic, dar pe care nu le contin, etc.

In prezent , in lume, organismele modificate genetic sunt supuse unui regim

special de reglementare, autorizare si administrare.

Cercetari privind posibilitatea introducerii unor gene straine in plante a fost

descrisa pentru prima data la tutun in 1984. In anii urmatori, astfel de cercetari s-au extinsla peste 120 de specii, incluzand majoritatea speciilor de importanta economica, planteornamentale si medicinale, pomi, fructe, etc.

Prima cultura comerciala a unei plante modificate genetic a fost realizata in

1992. In anul 1998, in 30 de tari, existau circa 9000 de campuri de incercari cu plantetransgenice, apartinand la peste 50 de specii de plante.

Scopul modificarilor genetice la aceste plante de cultura a fost, in primul

rand, asigurarea unei tolerante fata de ierbicide, posibilitatea de a fi mai acceptabile subaspect agronomic si ecotoxicologic, precum si asigurarea unei rezistente fata de uniidaunatori, a caror combatere prin tehnologiile actuale utilizeaza un numar mare de produsechimice foarte toxice, care prejudiciaza mediul, sanatatea oamenilor si a animalelor.

Rezultatele privind organismele modificate genetic in domeniul plantelor,

incepand din anul 1990, au fost mai spectaculoase decat oricare altele

din istoruia omenirii.

Unii specialisti , si nu numai, sustin ca introducerea plantelor modificate

genetic ar putea genera o serie de efecte nedorite asupra mediului. Posibilitatea produceriiunor astfel de efecte depinde insa de :

. planta care a fost modificata;

. caracterul nou , introdus prin modificarea genetica (rezistanta la ierbicide, patogeni,daunatori, modificarea

modificate, neintentionat, la specii inrudite din flora spontana.

Unele dintre aceste efecte sunt greu de prevazut sau pot deveni evidente in

timp. Dar, riscul ca ele sa se produca exista, ori de cate ori un nou soi este introdus incultura, indiferent de modul in care a fost obtinut.

Concret, solicitarea unui aviz referitor la introducerea unei plante modificate

genetic trebuie insotit de un studiu al impactului asupra mediului.

In ceea ce priveste riscurile, trebuie sa existe o metodologie de evaluare a

acestora, cunoscandu-se organismul parental, planta modificata genetic, caracterul nouintrodus, impactul potential asupra mediului.

ALIMENTE ECOLOGICE

Tinand seama de tendintele manifestate pe plan mondial, de conditiile

favorizante pe care le avem si de cererea mare de produse continutului in ulei, zaharuri, producerea unor vaccinuri, etc.)

. modul in care este folosita planta modificata genetic (hrana omului si animalelor,materie prima pentru industrie, bioremediere, etc.)

Dintre posibilele efecte nedorite se pot enumera;

♦ inmultirea excesiva, care ar transforma planta modificata genetic intr-un invadator alagroecosistemului si chiar al habitatului natural in ansamblul;

♦ modificarea ciclurilor biochimice (ciclurile azotului si carbonului);

♦ transferul inoportun al transgenelor la alte plante, cultivate sau din flora spontana;

♦ influenta negativa asupra interactiunii dintre specii;

♦ impactul direct si neanticipat asupra unor specii nevizate;

♦ schimbari in dinamica populatiilor datorita transmiterii unui caracter al planteiagroalimentare si alimentare

ecologice, nepoluate, cu un grad redus de nocivitate asupra sanatatii omului - pe pieteleexteme, dar si pe piata interna in ultima vreme - se impune cresterea preocuparilor pentrumanagementul si marketingul alimentelor obtinute in conditii ecologice.

Referat: Tipuri de inflorescente cimoase Referat: Plante erbacee din paduri

In tara noastra exista mari posibilitati pentru practicarea unei agriculturi

ecologice, ca urmare a conditiilor naturale favorabile de care dispunem, cat si traditieivegetariane a poporului roman si predilectia sa pentru produse naturale.

In Romania, in ultimele decenii (inclusiv in perioada economiei

centralizate), agricultura ecologica s-a manifestat printr-o serie de activitati concrete.

Un important avantaj al industriei alimentare romanesti este potentialul de

productie ecologica. Cu toate acestea, putini specialisti si unitati sunt acreditate pentru o astfel de activitate si care exporta intreaga productie obtinuta. Exceptie face un singur sortiment de cascaval, care se vinde in cateva magazine.

Integrarea in structurile europene va obliga producatorii agricoli si

procesatorii de alimente sa se orienteze catre domenii noi, una dintre cele mai accesibile nise de piata fiind considerata agricultura si industria alimentara ecologica. Romania reprezinta un potential agricol care nu poate fi neglijat, iar marea sansa a tarii noastre este faptul ca in ultimii ani nu s-au folosit ingrasaminte chimice si pesticide in exces, ceea ce constituie un avantaj evident in momentul conversiei spre agricultura ecologica.

Consumatorul care cumpara produse alimentare ce poarta indicatii

referitoare la modul de productie ecologica isi doreste un produs corespunutor calitativ din punctul de vedere al caracterului sau 'natural'. In acest context, reglementarile existente in prezent limitau utilizarea in procesul de transformare industriala a ingredientelor de origine

neagricola (aditivi, arome etc.). Este vorba, in acest caz, de a descoperi un punct de echilibru intre asteptarile consumatorilor - care-si doresc produse naturale si restrictiile tehnologice legate de producerea si aducerea pe piata a unei game suficiente de marfuri alimentare prezentate sub titulatura de 'ecologice'.

Procesul de transformare industriala a produselor agricole provenite din

sectorul ecologic este supus reglementarilor internationale cat si celor din fiecare stat (tarile din Uniunea Europeana) sunt cele mai bune exemple in acest sens). Astfel, cu caracter de exemplu, reglementarea CEE 2092/1991 interzice recurgerea la tratamente ionizante pentru producerea produselor ecologice; de asemenea, recurgerea la utilizarea unor organisme

modificate genetic, care sunt in mod curent utilizate in procesul de transformare a produselor agricole in produse alimentare conventionale nu este posibil in sectorul de transformare ecologic.

Orice agent economic, fie ca este vorba de un producator agricol, un

transformator sau un importator care, in activitatile pe care le desfasoara aduc pe piata produse agricole sau alimentare care fac referire la modul de producere ecologic va trebui sa faca o declaratie in acest sens (catre organul competent in aceasta problema). Cu alte cuvinte, agentul economic respectiv se supune controlului. Orice produs ecologic nu poate fi comercializat decat dupa ce a fost controlat si i-a fost certificata aceasta calitate. In

Romania, inspectia si certificarea produselor agroalimentare ecologice se realizeaza de catre organisme de inspectie si certificare , iar in materie de control exista, de asemenea, reglementari stricte:

. in cazul in care in aceeasi exploatatie agricola se practica atat agricultura de tip conventional, cat si agricultura ecologica, se impune separarea parcelelor si a spatiilor destinate stocarii. Controlul se va face la nivelul intregii exploatatii agricole;

. producatorul agricol trebuie sa aiba o evidenta stricta a programului sau de cultura;

. pentru unitatile care efectueaza transformarea produselor ecologice, se impune respectarea unor principii asemanatoare ca si in cazul producatorilor agricoli. Putem preciza, in acelasi context, rolul deosebit de important detinut de contabilitate: o contabilitate stricta a intrarilor si iesirilor de produse ecologice va putea facilita activitatea de control;

. ca si in cazul agriculturii, daca in aceeasi unitate industriala se produc atat produse alimentare conventionale cat si produse alimentare ecologice, se impune separarea producerii acestora. Loturile de produse trebuie sa fie identificate si masurate foarte precis astfel incat sa nu existe posibilitatea amestecarii celor doua tipuri de produse:

conventionale si ecologice;

. in cazul in care organele de control constata nereguli, se vor elimina indicatiile care fac referire la caracterul ecologic al produsului. In situatia in care infractiunea are un efect prelungit, se poate retrage operatorului respectiv dreptul de a produce sau comercializa produse de tip ecologic.

Distributia produselor ecologice prezinta, de asemenea, o serie de

specificitati. In tarile dezvoltate sunt organizate si functioneaza filiere ale acestor produse: grupuri de producatori care sunt in relatii perrnanente cu intermediari specializati, magazine specializate in vanzarea acestor produse sau raioane specializate in marile magazine. In general, exista retele de distributie separate: in Uniunea Europeana exista norme care precizeaza faptul ca ambalarea, depozitarea, transportul, manipularea produselor ecologice trebuie sa se faca intr-un circuit care sa nu se suprapuna cu circuitul produselor de tip industrial.

Ambalarea reprezinta un aspect deosebit de important in cadrul distributiei

produselor ecologice. In literatura de specialitate, si nu numai, s-a vorbit foarte frecvent in ultima vreme despre asa numita dimensiune ecologica a ambalajului. Intre multiplele motive care au determinat o asemenea abordare, am putea aminti doar faptul ca ambalajele polueaza mediul (abordand si numai din punct de vedere cantitativ acest aspect). Produsele

agroalimentare ecologice trebuie transportate in ambalaje care sa impiedice orice posibila substituire a continutului. Aceste ambalaje contin, de obicei, indicatii cu numele si adresa producatorului sau transforrnatorului, numele produsului si indicatiile referitoare la modul de productie ecologic.

Comercializarea produselor ecologice provenind din import va fi supusa

unor norme si controale foarte stricte. Examenele care vor fi facute vizeaza, in principal, reglementarile cu privire la producerea lor, precum si dispozitiile referitoare la control.

Loturile importate vor fi insotite de un certificat de control eliberat de organismul de control din tara de origine, certificat care va da garantia respectarii tuturor norrnelor ecologice. Transportul produselor ecologice provenind din import se va face intr-un ambalaj inchis, care sa contina mentiuni referitoare la importator si la elementele de identificare ale produsului in conformitate cu certificatul de control care insoteste lotul

respectiv.

Chiar daca in etapa actuala problemele marketingului produselor agricole

ecologice nu sunt dintre cele mai presante pentru agricultura si industria alimentara, ele pot contribui la sporirea cantitativa si calitativa a ofertei agroalimentare, la o mai buna utilizare a fortei de munca disponibile, la cresterea exportului de astfel de produse. In viitor, va trebui sa inlocuim, din ce in ce mai mult intentiile referitoare la protectia mediul ambiant

cu masuri concrete de actiune. Mediul ambiant continua sa se deterioreze si acest lucru impune luarea unor masuri drastice de protectie .

Hotararea de Guvern nr. 917/2001, pentru aprobarea Norrnelor

metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvemului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. Acest act norrnativ stabileste: regulile productiei ecologice, principiile productiei ecologice, lista produselor perrnise a fie utilizate in agricultura ecologica, precum si ingredientele si metodele de prelucrare care pot fi utilizate la prepararea alimentelor ecologice.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.108/2001 privind exploatatiile

agricole. Prin acest act legislativ exploatatiile agricole familiale pot fi stimulate pentru practicarea agriculturii ecologice, prin acordarea de facilitati financiare suplimentare, stabilite prin legi speciale.

In conformitate cu O.U.G. nr. 34/2000, autoritatea responsabila pentru sectorul de agricultura ecologica din Romania este Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, respectiv biroul « Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice (A.N.P.E.).

Ordonanta nr.34/2000 prevede efectuarea controlului operatorilor si

certificarea produselor agroalimentare ecologice de catre organisme de inspectie si certificare - persoane fizice si juridice din sectorul public si privat.

Romania nu are inca bine organizat sistemul de formare a specialistilor in

procesarea alimentelor ecologice.

Adoptarea si implementarea cerintelor acquis-ului comunitar din acest

sector - pana in anul 2006, se va face astfel: in aceasta perioada la nivel national se elaborareaza reguli detaliate privind importul si exportul produselor agroalimentare ecologice si elaborarea de reguli privind utilizarea semintelor si a materialului saditor obtinut prin metode de producere ecologica;

Pentru includerea Romaniei pe Lista tarilor terte care au echivalenta in U.E,

in conformitate cu Reglementarea Comisiei Nr.94/92/EEC, se are in vedere crearea unei piete interne de produse agroalimentare si alimentare ecologice, precum si a unui disponibil pentru export, prin:

. promovarea permanenta a conceptului de agricultura ecologica prin institutii specializate (Agentia Nationala de Consultanta Agricola, asociatii, fundatii, institute de cercetari, universitati), precum si prin Ambasadele Romaniei din strainatate, prin identificarea de potentiali investitori si oportunitati de colaborare in domeniu;

. infiintarea de ferme pilot cu suprafata optima, specializate in agricultura ecologica;

. stadii de pregatire pentru: formatori, operatori, inspectori;

. crearea unei structuri nationale de cercetare in agricultura ecologica;

. sprijinirea producatorilor care trec de la agricultura traditionala la cea ecologica, pe

durata perioadei de conversie, inclusiv prin Programul SAPARD;

. delimitarea de areale ecologice.

Una din problemele importante cu care se confrunta sectorul alimentar este

aceea a reducerii costurilor, si, evident, preturilor produselor oferite pe piata, pentru a raspunde criteriilor de competitivitate si a face fata unei competitii din ce in ce mai accentuate.

Un alt aspect pe care ar trebui sa nu-l omitem este legat de evolutia

agriculturii si industriei alimentare. Agricultura de azi este o agricultura 'industrializata',

care de multe ori se indeparteaza nefiresc de mult de procesele naturale.

Consumatorul care cumpara produse alimentare ce poarta indicatii

referitoare la modul de productie ecologica isi doreste un produs corespunzator calitativ din punctul de vedere al caracterului sau 'natural'. Este vorba, in acest caz, de a descoperi un punct de echilibru intre asteptarile consumatorilor - care-si doresc produse naturale si restrictiile tehnologice legate de producerea si aducerea pe piata a unei game suficiente de

marfuri alimentare prezentate sub titulatura de 'ecologice'.

Ecopromovarea poate fi definita ca o politica de comunicare orientata spre

cerintele ecologice. Tendinta de crestere a constiintei ecologice a consumatorilor trebuie preluata ofensiv si intarita prin activitati de promovare si relatii publice. O politica de comunicare adecvata (din punct de vedere ecologic) contribuie la crearea unei identitati a

firmelor, compatibila cu principiile ecologice. In marketingul ecologic, promovarea urmareste preluarea ofensiva a tendintei de crestere a constiintei ecologice a consumatorului . De asemenea, se poate adauga faptul ca scepticismul fata de actiunile firmelor (in domeniul protectiei mediului) este mare si realizarea unui profil 'de responsabilitate sociala' al firmei necesita cheltuieli mari si este un proces destul de dificil.

Un mod de a reduce scepticismul opiniei publice fata de comportamentul ecologic al firmei este actiunea in comun a firmelor, prin cooperare, prin informarea publicului etc.