Obezitate si civilizatie - am slabit sau m-am ingrasat?

Ingrasarea - si ca urmare obezitatea - este un fenomen social. Este, intrucatva, sub-produsul civilizatiei.

Daca observam ce se petrece in societatile primitive, putem constata ca, in general, aceasta problema nu exista.

De asemenea, obezitatea este inexistenta la regnul animal, cel putin la speciile care traiesc in mediul lor natural, numai animalele domesticite de om cunosc aceasta suferinta.

Paradoxal, tocmai in societatile cele mai evoluate se intalneste cel mai des excesul ponderal. Se pare ca acesta este corolarul nivelului de viata. De altfel, fenomenul a fost constatat de-a lungul intregului curs al istoriei.

Cu unele exceptii, cei mai grasi indivizi se gaseau intotdeauna la categoriile sociale cele mai bogate.

Deseori, excesul de greutate era considerat ca o virtute. Era simbolul reusitei sociale, dar si al sanatatii infloritoare.

Nu se spunea gras si sanatos?

Astazi mentalitatile au evoluat, deoarece - in afara faptului ca s-au modificat canoanele de frumusete - oamenii au devenit constienti de neajunsurile greutatii prea mari.

Obezitatea este considerata un pericol, deoarece se stie ca reprezinta un mare factor de risc pentru sanatate.

Daca analizam problema obezitatii in lume, suntem obligati sa constatam ca in Statele Unite, cea mai bogata tara din lume, este cea mai catastrofala situatie.

Or, daca luam in consideratie modul de hrana al americanilor, este usor sa deducem ca tocmai proastele obisnuinte alimentare stau la baza obezitatii lor. Iar aceasta realitate se inrautateste pe zi ce trece.

Contrariu a ceea ce lasa sa se inteleaga unii practicieni, obezitatea nu este o fatalitate si, chiar daca originile sale sunt - in majoritatea cazurilor - ereditare, nu este mai putin adevarat ca ele sunt consecinta relelor obisnuinte alimentare.

A aborda acest subiect lasand in urma aspectul esential al problemei, inseamna a ne ocupa numai de simptome (greutatea), neglijand cauza. Esecul dieteticii traditionale se datoreaza tocmai acestei abordari trunchiate. In loc sa cautam sa scapam de simptome, prin intermediul unor regimuri de infometare, am face mai bine sa analizam de ce ne ingrasam. In loc sa adoptam prosteste liste de meniuri gata facute, numarand caloriile sau cantarind alimentele, mai bine am incerca sa intelegem cum ne functioneaza organismul si in ce fel va putea el sa asimileze diferitele categorii de alimente.

Slabirea si stabilizarea greutatii trec, dupa parerea mea, printr-o faza educativa obligatorie si, inainte de a incepe punerea in practica a metodei descrise in aceasta carte, eu va propun sa strabateti trei etape, care constituie o adevarata constientizare a principiilor ei.

Mai intai, constientizarea jalnicelor obisnuinte alimentare dobandite in cateva decenii, asociate cu rafinarea excesiva a unor alimente, care stau la originea destabilizarii progresive a metabolismului nostru. Aceasta situatie este cea care duce, in consecinta, la obezitate si boala.

Apoi, o constientizare a modului in care ne functioneaza corpul. Trebuie sa invatam efectiv cum ne functioneaza metabolismul, ca si sistemul digestiv.

In sfarsit, o constientizare a naturii alimentelor, a proprietatilor lor si a familiei din care acestea fac parte.

In acest fel, vom putea construi concret o dietetica inteligenta, pe baza careia ne vom asuma responsabilitatea propriului corp si vom realiza nu numai controlul alimentatiei, ci si echilibrul ponderal.

Iata ce va invit sa descoperiti in capitolele care urmeaza.

In ultimii ani, cand eram intrebat cum am slabit sau cum fac sa-mi pastrez greutatea, raspundeam invariabil "mancand la restaurant si luand mese de afaceri", ceea ce starnea zambete, dar nu convingea pe nimeni.

Fara indoiala ca si dumneavoastra vi se pare paradoxal, mai ales daca puneti excesul de greutate pe seama obligatiilor familiale, sociale si, poate, profesionale, care va impun sa onorati putin cam prea des gastronomia. In orice caz, asta credeti dumneavoastra.

Cu siguranta ca ati incercat deja sa aplicati un numar incalculabil de metode care circula si figureaza demult printre locurile comune. Dar intotdeauna ati constatat ca - pe langa faptul ca sunt deseori contradictorii si nu au decat rezultate nule sau efemere - aceste principii erau, in majoritatea cazurilor, imposibil de aplicat intr-un regim de viata normal. Chiar si acasa, ele impun atatea constrangeri, incat te lasi pagubas in foarte scurt timp.

Prin urmare, sunteti azi, ca si acum cativa ani, preocupati de ceea ce, in mod pudic, am putea numi exces de greutate.

La inceputul anilor 60, pe cand trecusem deja de treizeci si cinci de ani, cantarul imi arata vreo optzeci de kilograme, adica un plus de sase kilograme fata de greutatea mea ideala.

In fond, nu era nimic alarmant pentru un om cu inaltimea de 1,81 m si care mai avea cativa ani pana sa implineasca patruzeci.

Pana atunci, avusesem o viata socio-profesionala destul de regulata, iar excesul meu ponderal parea stabilizat. "Excesele alimentare", daca puteam vorbi intr-adevar de excese, nu erau decat foarte ocazionale si aveau, in mod esential, un caracter familial. Cand te tragi dintr-o regiune din sud-vestul Frantei, gastronomia face obligatoriu parte din educatie. Ea devine chiar un dat cultural fundamental.

Referat: Floarea la angiosperme Eseu: Ribozomii (granulele lui Palade) - importanta ribozomilor

Abandonasem deja, de mult timp, zaharul, cel putin in cafea. Sub pretextul unei alergii, nu mai mancam cartofi si, cu exceptia vinului, nu mai beam alcool.

Cele sase kilograme in exces le luasem intr-o perioada de zece ani, ceea ce reprezenta o curba de progresie relativ modesta. Cand ma uitam in jurul meu, ma regaseam in limite normale, mai curand chiar sub acestea.

Apoi, de la o zi la alta, a trebuit sa-mi exercit profesiunea in conditii cu totul diferite, atunci cand mi s-a incredintat o responsabilitate la nivel international, in cartierul general al unei societati multinationale americane la care eram angajat.

Acum calatoream in cea mai mare parte a timpului, iar vizitele facute la filialele pe care le controlam, in specialitatea mea, erau invariabil insotite de reuniuni cu caracter gastronomic.

Intors la Paris, trebuia - in cadrul functiilor mele de la serviciul Relatii Publice Interne - sa insotesc vizitatori, in majoritatea cazurilor straini, la cele mai bune restaurante din capitala. Asta facea parte din obligatiile mele profesionale si marturisesc ca nu era cea mai dezagreabila latura a activitatii.

Dar, la trei luni dupa ce imi asumasem noile responsabilitati, nu aveam mai putin de 7 kg in plus. Trebuie spus ca in acea perioada facusem un stagiu de trei saptamani in Anglia, ceea ce nu aranjase deloc lucrurile.

Semnalul de alarma fusese tras. Prin urmare, trebuia neaparat sa fac ceva.

La inceput, am incercat si eu, ca toata lumea, sa aplic, mai mult sau mai putin, locurile comune cunoscute, cu rezultatele tot mai deceptionante pe care le cunoastem.

Apoi, foarte repede - intamplarea potrivind bine lucrurile - am intalnit un medic generalist pasionat de problemele nutritiei; acesta mi-a dat cateva sfaturi, ale caror principii pareau sa demoleze fundamentul dieteticii traditionale.

Foarte curand dupa aceea, obtinusem rezultate deosebit de promitatoare. Atunci, m-am hotarat sa aprofundez problema, ceea ce era destul de usor, deoarece lucram intr-un grup farmaceutic si aveam, astfel, acces la informatii stiintifice care ma interesau.

Dupa cateva saptamani, reusisem sa obtin majoritatea publicatiilor franceze si americane din acest domeniu. Chiar daca aplicarea unor reguli aducea rezultate, eu voiam sa le inteleg baza . stiintifica. Doream sa stiu cand si cum incepeau sa devina eficace si care era limita lor de aplicare.

De la inceput imi impusesem sa nu inlatur practic nimic din alimentatie, cu exceptia zaharului. Cand ai ca misiune sa-i insotesti pe vizitatori la restaurante, nici nu poate fi vorba sa numeri caloriile ori sa te limitezi la "un mar si un ou rascopt". Trebuia sa gasesc altceva.

Prin urmare, am pierdut treisprezece kilograme luand in fiecare zi mese de afaceri si veti afla si intelege, mai departe, cum.

Dar enuntarea unor principii este un lucru, iar aplicarea lor este alta.

Dupa cateva luni, am redactat pentru cei din anturajul meu, si la cererea lor, esentialul metodei, care incapea pe trei pagini dactilografiate.

Incercam, pe cat posibil, sa stau cel putin o ora cu fiecare persoana interesata, pentru a-i explica bazele stiintifice ale metodei.

Dar nu era intotdeauna suficient. Greselile grosolane, facute involuntar, compromiteau prea adesea rezultatele. In toate cazurile, forta culturala a ideilor mostenite, de altfel in contradictie cu metoda mea, era prea puternica, si facea ca lucrurile sa fie intelese in mod neclar. De aceea, in mintea mea s-a dezvoltat treptat ideea de a redacta un document mai complet.

Cartea de fata are pretentia de a fi un ghid si, scriind-o pentru dumneavoastra, am urmarit urmatoarele scopuri:

sa demitizez ideile mostenite, printr-o argumentatie suficient de convingatoare, pentru ca acestea sa fie abandonate;

sa prezint bazele stiintifice fundamentale, indispensabile pentru intelegerea fenomenelor nutritiei;

sa enunt reguli simple, dand esentialul fundamentului lor tehnic si stiintific;

sa infatisez, in cele mai marunte detalii, toate conditiile de aplicare a acestei metode;

sa dau, pe cat posibil, o adevarata metodologie. Sa realizez, intrucatva, un ghid practic.

In ultimii ani, ajutat de sfaturile profesionistilor, am observat, cercetat, testat, experimentat si incercat. Astazi, am convingerea ca am descoperit si elaborat o metoda eficienta si usor de aplicat.

Veti invata, din aceasta carte, ca nu te ingrasi pentru ca mananci mult, ci pentru ca mananci prost.

Veti invata sa va gestionati alimentatia asa cum va gestionati bugetul.

Veti invata sa va conciliati obligatiile familiale, sociale si profesionale cu propria placere.

Veti invata, in fine, sa mancati intr-un mod mai sanatos, fara ca sa adoptati o alimentatie trista.

Cartea de fata nu este prezentarea unui "regim". Este expunerea unei noi metode de alimentatie, care consta in a invata sa-ti mentii echilibrul ponderal, in timp ce continui sa te bucuri de placerile mesei, indiferent daca esti acasa, la prieteni sau la restaurant.

Dar, ca o consecinta, veti afla cu surprindere ca, adoptand aceste noi principii alimentare, veti regasi ca prin farmec o vitalitate fizica si intelectuala pe care le-ati pierdut de mult. Si va voi explica de ce.

Veti afla ca anumite obisnuinte alimentare stau uneori la originea unei lipse de tonus si, ca urmare, a unei performante sportive sau profesionale minore.

Veti sti ca, adoptand anumite principii de nutritie fundamentale, usor de pus in aplicare, veti putea elimina oboseala brusca ce va afecteaza, probabil, si veti regasi o vitalitate optima.

De aceea, chiar si in cazul cand excesul dumneavoastra ponderal este modest ori aproape nul, invatarea metodei si a principiilor pe care trebuie sa le adoptati pentru un control eficient al alimentatiei este de mare importanta.

Aceasta conduce, in orice caz, la dobandirea unei noi energii, garantie a unei mai mari eficiente in toate domeniile vietii personale si profesionale.

Veti constata, pe de alta parte, ca problemele gastro-intestinale, cu care v-ati resemnat sa traiti, vor disparea total si definitiv, deoarece aparatul digestiv vi se va echilibra complet.

Dar, cu toate ca in aceasta lucrare fac apologia bunei bucatarii franceze, in general, si a vinului si ciocolatei in special, intentia mea nu era catusi de putin ca, scriind-o, sa plagiez excelentele ghiduri gastronomice pe care le cunoasteti cu totii. Marturisesc totusi ca eram tentat s-o fac, fiindca intotdeauna mi-a fost greu sa despart mancarea de placere si bucataria de gastronomie.

Am avut sansa, de cativa ani incoace, sa frecventez cele mai bune restaurante din lume, iar strangerea de mana a unui mare bucatar mi-a inspirat atat respect, cat si admiratie.

Marea bucatarie, care, de altfel, este de multe ori si cea mai simpla, a devenit o arta care nu mai are nevoie de alte confirmari. O arta pe care as fi tentat, in ceea ce ma priveste, s-o pun inaintea tuturor celorlalte.