Principiile dreptului comunicarii sociale

Principiile dreptului comunicarii sociale

Normele juridice ale Dreptului comunicarii sociale se structureaza in norme care contin :

a)     Drepturile si obligatiile persoanei in domeniul comunicarii sociale

b)     Drepturile si obligatiile autoritatilor si institutiilor publice in domeniul comunicarii sociale

c)      Drepturile si obligatiile agentului media

d)     Drepturile si obligatiile societatii

Astfel putem defini dreptul comunicarii sociale ca fiind stiinta care studiaza drepturile si obligatiile persoanei, a autoritatilor, agentului media, institutiilor publice si societatii.

In stabilirea normelor juridice si deontologice ale dreptului comunicarii sociale precum si respectarea acestora, stau la baza anumite principii, idei, reguli de baza.

In dreptul comunicarii sociale se aplica urmatoarele principii :

A.    Principiul legalitatii care presupune :

O buna cunoastere a normelor juridice consacrate in Constitutie, legi organice, ordinare si actele normative emise in baza acestora ;

O respectare a ierarhiei actelor juridice ;

Orice lege poate fi criticata dar nu si incalcata

B.    Principiul egalitatii in drepturi care presupune :

Egalitatea tuturor semenilor in fata legii si autoritatilor publice;

Nimeni nu trebuie considerat mai presus de lege ;

Inlaturarea discriminarilor de orice natura si inexistenta privilegiilor;

C.    Principiul bunei credinte care presupune :

Buna credinta este prezumata pana la proba contrarie si se considera de buna credinta persoana care , prin activitatea sa, are un scop nobil, legal, just si legitim ;

O buna exercitare a drepturilor si libertatilor fara a incalca drepturile si libertatile legitime a altor persoane;

D.    Principiul adevarului care presupune :

Stabilirea cu exactitate a adevarului care este unic si izvoraste din realitate;

Verificarea informatiilor inainte de a fi facute publice;

Excluderea minciunei, iar atunci cand informatiile sunt indoielnice trebuie precizate ca fiind zvonuri, informatii neverificate etc;

E.     Principiul corectei informari a opiniei publice, art.31 pct 2 si 4 din Constitutie :

Autoritatile publice sunt obligate sa asigure o informare corecta a cetatenilor asupra problemelor de interes personal (art.31 pct 2 din Constitutie), iar mijloacele de informare in masa, fie private sau publice, sunt obligate sa asigure o informare corecta a opiniei publice (art.31 pct 4 din Constitutie)

F.     Principiul libertatii de exprimare care presupune :

Libertatea de exprimare este nelimitata in cadru privat , cenzura de orice natura fiind interzisa ;

Libertate a presei;

Nici o publicatie nu poate fi suprimata;

Libertatea de exprimare in public este inviolabila si delimitata numai prin si in baza Constitutiei.

G.    Principiul libertatii in general care presupune :

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Libertatea consta in a face acte sau fapte ce nu dauneaza altui individ;

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia onoarea, demnitatea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, cu exceptiile prevazute de lege.

De exemplu, libertatea de exprimare este limitata de Constitutie care dispune ca "sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta, precum si manifestarile obscene contra bunelor moravuri"

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau ale unor libertati este o exceptie care se face numai in cazurile si cu procedurile prevazute strict de Constitutie. Art.53 din Constitutie arata ca " exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii".

H.    Prezumtia de nevinovatie

Orice persoana trebuie sa beneficieze de aceasta prezumtie, ea fiind si in art.23 pct.11 din Constitutia Romaniei "pana la ramanerea definitiva [1] a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata" Altfel spus vinovatia trebuie dovedita prin probe (inscrisuri, martori, expertiza etc.)

Si Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede aceasta prezumtie in art.6 pct.2 "orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita"

Asadar, prezumtia de nevinovatie presupune :

O persoana poate fi acuzata numai in limitele legii, pe baza probelor si numai de organele si persoanele abilitate de lege. Acuzatiile ce depasesc aceste limite intra sub incidenta codului penal si a legilor penale (arestare abuziva, purtare abuziva, retinere ilegala, represiune nedreapta etc.)

Termenul persoanei la care se face referirea trebuie sa fie "presupusul hot" , "presupusul violator" etc.

Persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia ; ea ramane nevinovata pana in momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare;

Sarcina administrarii probelor de vinovatie o are autoritatea abilitata a statului care trebuie sa respecte cadrul legal.

I.      Principiul responsabilitatii si al raspunderii

Acest principiu presupune instituirea responsabilitatii si infaptuirea raspunderii tuturor subiectilor raportului juridic existent in dreptul comunicarii. Asadar exista :

Responsabilitatea jurnalistului fata de societate si cetatean ;

Responsabilitatea societatii fata de agentul media;

Responsabilitatea autoritatii publice fata de agentul media;

Responsabilitatea si raspunderea juridica a agentului media, a cetateanului, a functionarului si a autoritatii publice;

Responsabilitatea fata de surse si a surselor fata de agentul media, cetatean, autoritati

J.      Principiul impartialitatii si al obiectivitatii, se refera la :

Independenta agentului media si protectia acestuia;

Informatiile trebuie transmise obiectiv si impartial, orice abatere fiind considerata propaganda, iar in situatia unor anchete consultarea partilor este obligatorie.

Nu trebuie sa existe note discriminatorii intre autoritati si agentul media. Astfel, agentul media nu trebuie sa faca public invinuirile neoficiale in masura sa afecteze integritatea, morala sau reputatia, fara a da celui invinuit sansa unei replici.

K.    Principiul secretului profesional , se refera la :

Protectia sursei de informare in conformitate cu cadrul legal[4]

Nepublicarea informatiilor prin care se incalca in mod nejustificat drepturile si libertatile omului si interesul public;

Respectarea si protejarea secretului profesional.

L.     Principiul umanismului

Umanismul[5] dreptului presupune o ierarhizare facuta de legiuitor, punandu-se accentul pe prevenire, indreptare si apoi pe constrangere. Cand vorbim de acest principiu trebuie sa avem la baza o relatie inter-umana bazata pe autoritate

M.       Principiul accesului liber la informatii

Orice persoana are acces liber la informatie.

Acest principiu de drept are si niste exceptii, situatii cand nu se aplica.

Astfel informatia, din punct de vedere a sferei de cunoastere este de doua feluri :

Informatia publica care prezinta un interes public si trebuie cunoscut de public,de societate in general;

Informatia privata - acea informatie care prezinta interes pentru un grup restrans de oameni si care poate fi facuta publica, dar numai in anumite conditii.

Din punct de vedere al interesului, informatia poate fi :

Informatie de interes public - satisface o necesitate generala, de interes public, national sau local ;

Informatie de interes privat - adica acea informatie ce satisface o necesitate privata.

N.    Principiul respectarii dreptului de autor

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si protejat independent de aducerea ei la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei chiar si in forma nedeterminata. Prin opera literare, artistice sau stiintifice se inteleg lucrarile din domeniul literar, stiintific si artistic oricare ar fi forma de exprimare.

Cadrul legal in aceasta materie il constituie Legea privind drepturile de autor si drepturile conexe nr.8/1996. Aceasta lege contine dispozitii privind operele publicistice protejate, drepturile autorului si limitele exercitarii acestor drepturi, drepturile conexe, cesiunea drepturilor de autor, precum si un titlu distinct privind gestiunea si apararea acestor drepturi, sanctiunea nerespectarii lor.

Prin Decretul nr.549/1969 Romania a ratificat Conventia de la Berna privind operele literare si artistice, revizuita si semnata la Stockholm in 1967. Aceasta Conventie a trasat principalele directii pe baza carora a fost elaborata actuala Lege a drepturilor de autor.

Art. 7 din Legea drepturilor de autor identifica operele publicistice care constituie obiect al drepturilor de autor :

Scrierile literare si publicistice;

Operele cinematografice precum si alte opere audiovizuale;

Operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei.

Fara indoiala, orice material de presa care este rezultatul unei activitati creatoare, nu al unei simple informari, este protejat de Legea drepturilor de autor.

Pentru a avea dreptul la protectie Legea impune insa si conditia de originalitate a operei , respectiv a materialului de presa. Originalitatea presupune o contributie proprie constand in idei ce poarta amprenta personalitatii autorului.

Nu pot beneficia de protectia legala a drepturilor de autor

Ideile, conceptele, teoriile, descoperirile si inventiile continute intr-o opera oricare ar fi modul de scriere, prelucrare sau exprimare;

Textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa juridica si traducerile oficiale ale acestora;

Stirile si informatiile de presa;

Simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi : stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul, medalia.